INTOXICATIA CU ALCOOL METILIC SI ETILIC

În mod clasic, intoxicația cu alcool reprezintă apariția unor semne și simptome specifice (dezinhibiție
comportamentală, stare de greață, vărsături, tulburări de vorbire și de echilibru) după consumul unei cantități
crescute de alcool într-un timp prea scurt. Cu toate acestea, unele persoane pot dezvolta semne și simptome ale
intoxicației cu etanol chiar la ingestia unei cantități foarte mici.

Statistic, mai mult de 50% din populație consumă alcool. Aproximativ 7-10% dintre adulți întrunesc criteriile
pentru consumul de etanol. Astfel, se înregistrează anual mai mult de 4 milioane de vizite la camera de garda din
cauza intoxicației acute cu alcool. Totodată, aproximativ 40% dintre accidentele soldate cu decese sunt ca urmare a
intoxicației cu etanol. Astfel, consumul de etanol reprezintă al treilea factor de risc la nivel global care predispune la
deces. Totodată, este responsabil direct de: agresiuni fizice, abuzuri sexuale, violență domestică, abuzul copiilor.

În populația psihiatrică, prevalența consumului de alcool este mai mare la persoanele cu tulburări
dispoziționale, tulburare antisocială de personalitate și la indivizii care sunt mai predispuși la comiterea actelor
suicidare.

INTOXICATIA CU ALCOOL METILIC

Alcoolul metilic, cunoscut şi sub denumirea de metanol, este un lichid volatil, incolor, al cărui miros este similar
alcoolului etilic. Alcoolul metilic odată ajuns în cantități mari în interiorul organismului uman devine toxic, acționând
prin întreruperea aportului de oxigen la nivelul țesuturilor (fenomen cunoscut în termeni medicali de anoxie tisulară).

Alcoolul metilic prezintă toxicitate redusă. Cel care determină apariția efectelor clinice toxice specifice
intoxicației cu metanol, efecte asociate unui risc crescut de deces, este acumularea de acid formic la nivelul
organismului, un metabolit rezultat în urma desfăşurării procesului de metabolizare al acoolului metilic.

În cadrul intoxicației cu metanol pot fi descrişi anumiți factori favorizanți care, prin prezență, pot facilita
apariția toxicității metanolice. Aceştia sunt:

-Ingestia accidentală sau expunerea prelungită la metanol, care pot fi întâlnite frecvent în rândul copiilor.
Alcoolul metilic poate fi întâlnit în componența a numeroase produse de uz casnic precum lichidul care protejează
parbrizul de îngheț (antigel), acuarelele, parfumurile, detergenții, etc. Ingestia accidentală sau expunerea îndelungită
a copilului față de una din aceste substanțe poate duce la apariția intoxicației cu metanol.

-Alcoolismul. Studiile efectuate în acest sens au demonstrat faptul că numeroşi potatori (persoane
consumatoare de alcool) utilizează metanolul în lipsa etanolului. De asemenea, metanolul este component al
numeroaselor băuturi alcoolice, ingestia unei suprafoze determinând apariția intoxicației cu metanol.

-Expunerea profesională poate favoriza apariția intoxicației cu metanol în rândul muncitorilor care îşi
desfăşoară activitatea în fabricile unde se utilizează alcool metilic pentru prelucrare.

În urma ingestiei, alcoolul metilic se absoarbe la nivelul mucoasei gastrointestinale şi este metabolizat la nivel
hepatic.

În prima fază de metabolizare, alcoolul metilic este transformat, sub acțiunea unei enzime cunoscută sub
denumirea de dehidrogenaza alcoolica (ADH), în formaldehidă.

In a doua fază de metabolizare a alcoolului metilic, acesta este transformat sub acțiunea aldehid
dehidrogenazei, în acid formic. Acesta din urmă determină apariția reacțiilor toxice în organismul uman, cu potențial
letal.

Durata în care formaldehida persistă la nivelul organismului este de aproximativ unul sau două minute, după
care este transformată în acid formic.

În prezența tetrahidrofolatului, are loc desfăşurarea procesului de oxidare a acidului formic la dioxid de carbon
şi apă. Metabolismul acidului formic, în cadrul organismului uman, este foarte redus; din această cauză, acidul formic
se acumulează în corp, determinând apariția acidozei metabolice. Aceasta din urmă, netratată corespunzător şi la
timp, poate duce la apariția decesului.

Primele organe afectate de prezența supradozei de metanol în organism sunt analizatorii vizuali (ochii).
Pierderea vederii, în cazul persoanelor cu intoxicație cu alcool metilic, apare datorită alterării funcției mitocondriale a
nervului optic, cu apariția secundară a edemului local, a hiperemiei locale şi a atrofiei de nerv optic. Acidul formic
determină alterarea mielinei prezente la nivelul nervului optic (demielinizarea nervului optic).

Intoxicația cu alcool metilic presupune apariția unor fenomene severe în cadrul organismului uman, cu
instalarea precoce a decesului.

Manifestările clinice datorate intoxicației cu alcool metilic apar după o perioadă cuprinsă între una şi 36 de ore
de la ingestia cantității toxice de metanol. Aceste manifestări clinice sunt reprezentate de:

Alterarea profundă a stării generale; Senzația de slăbiciune musculară; Stare ebrioasă; Somnolență; Amețeli;
Cefalee severă;Dureri abdominale; Senzația de constricție toracică; Transpirații profunde; Hipotensiune
arterială;Cianoză facială;Dispnee;Tahicardie; Diaree; Vărsături; Hipotermie.

Tulburări de vedere: bolnavul are senzația că vede „în ceață”, de asemenea, pot apărea tulburări legate de
recunoasterea culorilor

Instalarea comei agitate cu convulsii sau contracturi musculare tetaniforme.

În unele cazuri pot apărea manifestări clinice specifice edemului pulmonar acut (agitație, dispnee marcantă,
polipnee, ortopnee, respirație superficială, tuse productivă însoțită de expectorație albă, de consistență spumoasă;
tahicardie, palpitații, dureri toracuce dcu caracter anginos, cianoza buzelor, a tegumentelor, a mucoaselor şi a
extremităților; paloare tegumentară, anxietate, hipertensiune arterială, transpirații reci) şi a acidozei (tahipnee,
respirație zgomotoasă, tahicardie, hipotensiune arterială, transpirații, extremități calde, somnolență, diaree, grețuri,
vărsături, tulburări de ritm cardiac, colaps circulator, confuzie, comă).

Diagnosticul de intoxicație cu alcool se pune pe baza examenului clinic (prezența semnelor clinice descrise
anterior) şi pe baza investigațiilor paraclinice (determinarea substanței toxice, în acest caz a alcoolului metilic, prin
intermediul reacțiilor colorimetrice din sânge, conținutul gastric, lichid cefalorahidian sau urină).

Diagnosticul diferențial al intoxicației cu alcool metipic trebuie efectuat cu următoarele afecțiuni sau stări
patologice: Intoxicația cu arsen; Intoxicația cu diferite substanțe inhalante; Intoxicația cu cocaină; Intoxicația cu
monoxid de carbon; Intoxicația cu etilen glicol; Traumatismele craniene; Epilepsie; Sindrom convulsiv;
Encefalomielita paraneoplazică; Hiperamoniemia transmisă ereditar; Hematomul subdural acut; Manifestările
neurologice apărute în cadrul demenței vasculare; Meningita virală; Encefalita virală; Anemia globală tranzitorie;
Neuropatia uremică.

Antidotul, în cazul intoxicației cu metanol, este alcoolul metilic care acționează prin întreruperea
metabolismului alcoolului metilic, facilitând eliminarea acestuia din urmă de la nivelul organismului.

Pentru salvarea bolnavilor cu intoxicație metanolică, se administrează soluție de alcool metilic în concentrație
de 50%, în doză de 0,5 ml/kg corp, la fiecare patru ore.

Totodată, se indică efectuarea spălăturii gastrice, cu soluție de bicarbonat de sodiu 5% asociat suspensiei de
cărbune activat. Provocarea vărsăturii poate fi, de asemenea, utilă.

Tratamentul simptomatic presupune ameliorarea simptomatologiei clinice destul de supărătoare, care a

apărut în urma ingestiei supradozei de alcool metilic şi care a dus la apariția intoxicației metanolice. Astfel:

-În caz de instalare a acidozei se indică corectarea ei.

-În cazul bolnavilor deshidratați, se indică rehidratare. Cantitatea de lichide administrate la fiecare 24 de ore
este de 4l.

-În caz de apariție a semnelor clinice specifice hipoxiei, se recomandă oxigenoterapie.

 -Durerile abdominale intense pot fi ameliorate prin administrarea de Mialgin, în doză de 50 până la 100 mg, pe
cale intramusculară sau subcutanată.

-Cefaleea intensă poate fi combătută prin antialgice uzuale (precum Algocalmin, Piafen, etc.)

-În caz de apariție a convulsiilor, se recomandă administrarea de anticonvulsivante.

-Ameliorarea contracțiilor musculare tetaniforme se poate realiza prin administrarea medicamentelor

miorelaxante.

Prognosticul intoxicației cu alcool este rezervat şi depinde de următorii factori: Cantitatea de alcool metilic
ingerată; Gradul de severitate a acidozei metabolice; Cantitatea de acid formic acumulat în sânge.

Doza minimă cu potențial letal este de 0,3-1 gram/kg corp.

Complicațiile intoxicației cu alcool metilic sunt reprezentate de pierderea vederii şi perturbări ale funcției
motorii (tulburări de mişcare).

INTOXICATIA CU ALCOOL ETILIC

Intoxicatia cu alcool etilic se întâlneşte după ingestia voluntară sau involuntară (la copii) de mari cantităţi de
alcool sub formă de băuturi alcoolice fermentate sau distilate. Starea aceasta de intoxicaţie este relativ uşor de
stabilit la un adult, dar acest lucru este foarte greu la copiii mici, sub 5 ani.

După faza iniţială caracteristică de ebrietate, cu dureri de cap, vărsături, ameţeli, tulburări de vorbire, de
echilibru şi de comportare, intoxicatul prezintă semne nervoase: agitaţie, greutate în respiraţie, apoi somnolenţă
adâncă, până la comă. În prezenţa frigului, a gerului, simptomele intoxicaţiei sunt mai grave. Deosebirea de alte
come constă în aceea că în coma alcoolică respiraţia intoxicatului miroase a alcool.

Factorii care țin de gravitatea intoxicației cu etanol sunt reprezentați de:cantitatea ingerată; greutatea
corporală; toleranța personală la alcool; procentul de alcool dintr-o băutură; perioada ingestiei de alcool.

În egală măsură, toleranța la alcool depinde de mai mulți parametri printre care se pot aminti: factorii genetici;
adaptarea la consumul cronic de etanol; efectele sinergice dintre etanol și alte substanțe administrate.

Este important de reținut faptul că la o concentrație a alcoolului în sânge mai mare de 300 mg/dl există un risc
semnificativ de deprimare respiratorie și stop respirator.

Conform DSM IV (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Bolilor Mintale, ediția a IV-a), intoxicația
acută cu alcool se definește ca:

-ingestia recentă de băuturi alcoolice;

-comportamente maladaptative sau modificări psihologice apărute în timpul sau ca urmare a consumului de
băuturi alcoolice, din această categorie făcând parte: comportamentul sexual inadecvat, comportamentul agresiv,
instabilitatea emoțională, tulburările de judecată, apariția dificultăților sociale sau ocupaționale;

-apariția a cel puțin unuia dintre simptomele următoare: tulburări de vorbire, tulburări de coordonare,
dezechilibru, nistagmus, modificări ale capacității de atenție sau tulburări de memorie, comă sau stupor.

Trebuie menționat faptul că aceste simptome nu trebuie să fie generate de o altă patologie și nici nu pot fi
atribuite unei alte tulburări mentale.

Semne și simptome: La modul general, simptomele de alarmă ale intoxicației acute cu etanol sunt
reprezentate de:

-vărsături;
 -alterarea stării de conștiență: persoana răspunde numai la stimuli verbali, utilizând un limbaj neinteligibil, sau
nu răspunde decât la durere;

-reducerea frecvenței respiratorii la 8-10/minut sau oprirea totală a respirației pentru mai mult de 10 secunde;

-piele rece, palidă, cianotică (provocată de faptul că nu ajunge suficient de mult sânge la țesuturile
extremităților);

-transpirații;

-reducerea senzației dureroase;

-comă (individul nu răspunde la niciun stimul).

Trebuie făcută dinstincția între intoxicația etanolică la adult și la copii/adolescenți. O bună parte dintre semne
și simptome se suprapun, însă există și particularități. La orice persoană, simptomele ce urmează a fi prezentate sunt
acompaniate de halena alcoolică (respirația alcoolică).

La adult: Modificările provocate de consumul de băuturi alcoolice depind de concentrația de alcool din sânge.

În acest sens, la concentrații foarte mici, apare o stare de euforie ușoară, dezinhibiție și de relaxare. La o
concentrație de alcool mai mică de 50 mg/dl apar modificări în activități ce necesită mișcări de finețe. De asemenea,
se instalează creșterea debitului verbal și persoana devine mai relaxată.

La concentrații mai mari de 100 mg/dl sunt generate: alterarea percepției legate de mediul înconjurător;
tulburări de echilibru; tulburări de judecată; pierderea capacității de concentrare; modificări comportamentale, de
personalitate sau dispoziționale; creșterea timpilor de reacție; tulburări de vorbire.

La doze mai mari de 200 mg/dl de alcool se poate ajunge la:amnezie; diplopie (vedere dublă a unei singure
imagini); hipotermie; greață;vărsături.

În momentul în care concentrația alcoolului în sânge depășește 400 mg/dl, apare deprimarea severă a
centrului respirator cu declanșarea comei și chiar a decesului.

La copii și adolescenți: Intoxicația etanolică poate apărea atât la copii, cât și la adolescenți. În cazul copiilor,
decesul survine la concentrații sangvine mai mari de 86. 8 mmol/l sau o concentrație a alcoolului în aerul expirat mai
mare de 0. 4. Principalele semne și simptome sunt reprezentate de:greață, vărsături, dureri abdominale;
hipoglicemie; tulburări de echilibru; letargie, comă, convulsii; depresie respiratorie; hipotermie.

La adolescenți, triada amețeală, hipotermie și hipoglicemie inexplicabilă pot fi semnele intoxicației cu alcool.
Trebuie avut în vedere faptul că, în cazul lor, consumul de alcool se poate asocia cu consumul altor droguri.

În încheierea acestei secțiuni merită a fi trecute în revistă efectele cronice ale consumului de etanol. Acestea
sunt reprezentate de:toleranța la etanol; sindromul de sevraj; afecțiunile organice (steatoza hepatică, hepatita
alcoolică, ciroza hepatică); alte complicații: gastrită, pancreatită, cardiomiopatie, neuropatie periferică, afectare
cerebrală severă, cancere.

Medicii care iau contact cel mai adesea cu pacienți intoxicați cu etanol sunt medicii specializați în urgențe
medicale, medicii anesteziști (mai ales în cazul copiilor intoxicați cu alcool) și medicii psihiatri. Din cauza efectelor
adverse variate ale alcoolului asupra multor organe și sisteme, multe dintre specialitățile medicale pot avea de tratat
pacienți intoxicați cu etanol.

Diagnosticul se stabilește în funcție de mai mulți parametri. În primul rând, specialistul se va interesa de
istoricul pacientului, deși, în anumite circumstanțe acesta este dificil de obținut. Ulterior, va efectua un examen clinic
general și, în funcție de semnele și simptomele identificate, va dispune efectuarea unor teste de sânge sau
paraclinice.

Istoricul medical poate furniza informații importante despre cantitatea de alcool consumată și despre tipul de
băutură consumată. De asemenea, îl poate orienta pe clinician atât asupra momentului apariției simptomelor, cât și
asupra circumstanțelor debutului acestora. Nu în ultimul rând, poate fi de ajutor și pentru determinarea unor
traumatisme consecutive consumului de băuturi alcoolice.

Examenul clinic își propune să scoată în evidență afectarea organelor vitale. Pornind de la acest considerent,
medicul va efectua următoarele examinări: cardiovasculară, respiratorie, a tubului digestiv, neurologică. Nu sunt de
evitat nici semnele care pot oferi informații despre consumul cronic de băuturi alcoolice, elemente ce pot fi sesizate
la inspecția pacientului și dintre care se pot aminti: proeminența capilarelor (mai ales la nivelul feței), eritemul
palmar (roșeața palmară), atrofia musculară.

În privința testelor care se pot face pentru a determina cu exactitate cantitatea de alcool ingerată, se pot
aminti: identificarea concentrației sangvine de alcool sau concentrația alcoolului în aerul expirat. În egală măsură se
pot folosi stick-uri de determinare rapidă care folosesc drept produs biologic saliva pacientului. De asemenea, se
poate măsura concentrația alcoolului liber sau conjugat în urină.

Dacă starea pacientului atestă că sunt necesare mai multe explorări de laborator sau paraclinice, medicul
poate cere: realizarea osmolarității serice, ionograma, enzimele hepatice, gazometria, corpii cetonici sangvini și
urinari, electrocardiograma, radiografia toracică și CT-ul cerebral. La copil, hipopotasemia, hipoglicemia și acidoza
metabolică sunt semnele paraclince ale intoxicației etanolice acute.

Diagnosticul diferențial se va realiza cu:intoxicația cu alte tipuri de substanțe psihoactive; alterări metabolice;
cauze neurologice (traumatisme, convulsii); boli infecțioase;hipotensiune; hipo/hipernatremie; hipo/hipertiroidism;
deshidratarea; hipoxie; deprimare respiratorie.

Principalele pericole ale intoxicației etanolice sunt reprezentate de:oprirea respirației; instalarea infarctului
miocardic; aspirația propriului lichid de vărsătură; deshidratarea severă cu apariția leziunilor cerebrale ireversibile în
cazuri extreme; hipotermia severă; convulsiile.

Pentru a preveni apariția lor până la sosirea echipajelor specializate este importantă:

-menținerea stării de veghe a persoanei intoxicate;

-administrarea de apă (doar dacă individul este conștient);

-așezarea persoanei în poziție laterală de siguranță, în cazul instalării leșinului;

-menținerea unei temperaturi corporale adecvate;

-monitorizarea și controlul simptomelor, pe cât este posibil.

Nu se recomandă administrarea cafelei, a unei alte băuturi alcoolice, băilor reci și nici plimbările în situația
unei intoxicații etanolice acute.

La adulti tratamentul se va începe în unitatea de primiri urgențe și constă în: stabilizarea pacientului, sedarea
acestuia și accelerarea eliminării alcoolului.

Stabilizarea pacientului implică: asigurarea permeabilității căilor respiratorii; observarea funcției respiratorii;
prevenirea aspirării propriei vome (menținerea pacientului în poziție laterală de siguranță); ventilația mecanică, dacă
este necesară; montarea unor linii venoase și administrarea de fluide pentru stabilizare, corectarea echilibrului acido-
bazic și a hipoglicemiei prin utilizarea: dextrozei, magneziului, folaților, tiaminei, multivitaminelor, tratamentului
antiemetic.

Administrarea de vitamină B1 este importantă în prevenirea apariției unei afecțiuni grave ce poartă numele de
encefalopatie Wernicke.

Sedarea pacientului se va face doar în situația în care acesta prezintă o stare de agitațe marcată. De regulă, se
vor utiliza haloperidolul sau droperidolul, avându-se grijă în permanență la interacțiuni dintre medicație și alcool care
pot provca hipotensiune și deprimarea centrului respirator. Aceste medicamente trebuie administrate cu prudență,
întrucât reduc pragul de instalare a crizelor convulsive. În locul lor se pot administra și benzodiazepine de tipul
lorazepam sau diazepam. În situația ineficienței benzodiazepinelor, se poate recurge la administrarea de
fenobarbital, cu supravegherea funcției respiratorii.

Carbamazepina poate reprezenta o alternativă, iar în situația unei activități hiperadrenergice severe se poate
apela la administrarea de beta-blocante. Accelerarea eliminării alcoolului se poate realiza prin administrare de
metodoxină.

Este la fel de important ca, înainte de începerea tratamentului, să se evalueze posibilitatea abuzului cronic de
etanol sau dependența de alcool. Principala idee a acestui fapt este prevenția sindromului de sevraj la alcool, situația
care ar putea avea efecte nefavorabile atât asupra vieții individului, cât și asupra celor care-l îngrijesc. Cele mai
importante semne și simptome sunt reprezentate de convulsii și delirium tremens. În aceste cazuri este nevoie de
monitorizare timp de 72 de ore și de tratament multimodal care să prevadă consiliere psihologică și tratament
psihorfarmacologic.

Nu este de neglijat nici posibilitatea consumului concomitent de alte droguri sau substanțe toxice și nici
diagnosticarea și tratarea promptă a cetoacidozei alcoolice, situația întâlnită mai frecvent la consumatorii cronici cu o
nutriție deficitară.

La copil, aspectul terapeutic principal este menținerea unor valori normale ale glicemiei. În funcție de
gravitatea intoxicației, protocoalele de tratament diferă.

Așadar, în formele asimptomatice sau cu simptome ușoare (inhibiție redusă, lipsă ușoară de coordonare) se
pot recomanda: observarea clinică pe parcursul a 2 ore; administrarea de băuturi care conțin glucoză sau
carbohidrați; testarea periodică a nivelului de alcool în aerul expirat; internare (dacă simptomele se înrăutățesc).

Odată cu agravarea simptomelor sau cu persistența tabloului clinic pentru mai mult de 24 de ore, va fi
necesară internarea pacientului alături de:verificarea alcoolemiei și a nivelului de glucoză; administrarea de perfuzii;
reglarea temperaturii.

Indiferent de vârsta persoanei intoxicate, o metodă complementară în consumul de alcool este psihoterapia.
Se adresează cu precădere celor care consumă cantități crescute de etanol în mod frecvent. Obiectivul principal al
acesteia este inducerea stării de neconsumator pentru o perioadă cât mai lungă de timp. Prin aceasta se dorește
recăpătarea sănătății fizice și psihice și, eventual, explorarea cauzei adicției. Tipurile de terapie individuală care s-au
dovedit a fi eficiente în cazul dependenței de etanol sunt psihoterapia cognitiv-comportamentală și terapia bazată pe
interviu motivațional. Grupurile de suport și programele de reabilitare sunt, în egală măsură, eficiente. Psihoterapia
țintește: reconstrucția relațiilor distruse, acceptarea responsabilității pentru propriile acțiuni și depăsirea vinei.

Recomandări: Există studii care au demonstrat că un consum responsabil al unei cantități moderate de alcool
(în jur de ½ de porție de etanol) este benefic prin scăderea riscului de deces prin boli cardiovasculare.

Totodată, s-a demonstrat faptul că digestia joacă un rol capital în intoxicația acută cu etanol. După cum deja a
fost prezentat în secțiunile anterioare, ficatul nu este capabil să metabolize decât o porție de alcool pe oră. Studiile
de specialitate au arătat că, în special, aportul de proteine este responsabil pentru reducerea procesării alcoolului.
Rata consumului de alcool face și ea parte din stilul de viață care poate genera intoxicație etanolică. Cu cât consumul
de băuturi alcoolice este mai rapid, cu atât concentrația sangvină a alcoolui va fi mai crescută.

În egală măsură, cu cât valoarea concentrației de alcool dintr-o băutură este mai mare, cu atât nivelul
concentrației sangvine a alcoolului va fi mai ridicat, iar efectele mai proeminente. Este de evidențiat și faptul că
persoanele cu o greutate corporală mică vor fi mai afectate, iar persoanele cu un procent de grăsime mai mic vor fi
mai avantajate de efectele alcoolului asupra organismului lor.

Dispoziția persoanei este foarte importantă înainte de consumul de băuturi alcoolice. Alcoolul în sine provoacă
modificări ale stării de spirit, însă, existența unei dispoziții depresive anterior consumului de alcool poate avea efecte
nefavorabile, în sensul exacerbării acesteia în timpul sau după consumul de băuturi alcoolice. De asemenea,
literatura de specialitate indică și o anumită predispoziție spre modificări enzimatice de la nivel gastric în situația în
care apar depresia, anxietatea sau nervozitatea.
 Alți factori implicați în intoxicația etanolică sunt oboseala și așteptările pe care o persoană le are de la
consumul de etanol. S-a observat că oboseala crește efectele alcoolului, iar așteptările individuale de la consumul de
etanol pot determina creșterea efectelor acestuia.

Pe lângă efectele deja prezentate, alcoolul are și proprietăți diuretice, acest fapt conducând la deshidratare.
Deshidratarea este responsabilă de o bună parte dintre simptomele mahmurelii: dureri de cap, amețeală, sete,
paloare, tremor. Alternarea consumului de alcool cu apă ar putea reduce acest efect advers.

Un alt element interesat este acela că efectele determinate de o cantitate scăzută de alcool pot persista o
perioadă substanțială de timp de la dispariția efectelor acute ale consumului de alcool. Totodată, consumul a mai
mult de 5 băuturi alcoolice/noapte poate afecta funcționarea corpului și a minții pentru 3 zile. Două nopți
consecutive în care se consumă mai mult de 5 băuturi afectează buna funcționare a organismului pentru aproximativ
5 zile. De asemenea, capacitatea de atenție este alterată 48 de ore de la ultimul consum de alcool.