CAPITOLUL I 1. SCURT ISTORIC Preistoria i magia Consumul de droguri a aprut, ntr-o form sau alta, nc din zorii umanitii.

Ele continu nc s fascineze, s suscite un interes enorm, dar s i reclame contramsuri ori s pun ntrebri. Rspunsurile i aciunile ntreprinse sunt, din pcate, departe de a fi mulumitoare. L. Lewin n cuvntul introductiv la lucrarea sa de referin ,,Phantastica afirm pe bun dreptate : ,,Nu exist pe pmnt, exceptnd animalele, alte substane care s fie att de intim asociate vieii popoarelor, n toate rile i n orice timp, ca drogurile. Omenirea cunoate de mult vreme proprietile stupefiantelor i toxicelor care exist n anumite plante i minerale. Ca i n zilele noastre, omul primitiv, din trecut, a fost mpins de nevoia de cunoa tere.ntr-un habitat prea puin neles de el, cu fenomene i evenimente bizare, cunoaterea reprezenta drumul sigur spre supraveuire.Omul afla astfel despre animalele din jurul su, proprietile focului, pietrei i metalelor, dar incontestabil ajunge s foloseasc substanele stupefiante i toxice coninute de anumite plante. Prepararea unor droguri n scop terapeutic ori n alte scopuri i are originea n cele mai strvechi timpuri.Cunotinele despre aceaste substane precum i cele din practica ocult au dus la crearea conceptului de magie, larg utilizat n vremurile trecute.Cercetrile arheologice i studiile ntreprinse au scos n eviden c produsele de baz ale vrjitorilor, vracilor i amanilor (arman-om surescitat, frenetic) erau obinute fie din plante, fie de la diverse animale.Unele dintre ele sunt cunoscute i astzi i alturi de stupefiantele veritabile au nsoit fiecare etap istoric a omenirii.
1

1.1 Amfetaminele.Generaliti. Amfetaminele intr n categoria drogurilor de club, avnd un efect psihoactiv asupra organismului. n termeni populari amfetaminele poart denumirea de meth, cranck, tania sau speed..Ele fac inima s lucreze mai repede i pompeaz adrenalina n sistem.Iniial sintetizate ntre cele dou rzboaie mondiale,au fost folosite ca drog militar pentru a le da soldailor mai mult energie i a le mri viteza. Aceste substane simpatomimetice sunt derivai ai adrenalinei (epinefrinei) la care predomina efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite i "amine de trezire" sau "amine tonifiante" Aceste substane sunt larg raspndite, mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar n cure slabire, respectiv indicate pentru creterea performanelor nainte de examen sau n viata profesionala (de ex. la oferii de camion). Uzul medical al amfetaminelor era un lucru obinuit n anii 50 i 60 cnd erau folosite n mod slbatic pentru combaterea depresiei i pentru scderea n greutate. De cele mai multe ori medicii specialiti prescriu amfetaminele pentru tratarea unei game destul de vaste de condiii medicale precum narcolepsie, disfuncii ale organismului provocate de hiperactivitate, sau n cadrul programelor pentru slbit. Mai mult dect att amfetaminele erau folosite n trecut ca inhalani pentru tratarea astmului, ns studiile realizate recent au scos la iveala faptul ca aceti compui au un grad de toxicitate destul de ridicat. n plus, amfetaminele au rolul de a accelera ritmul de funcionare al persoanelor cu un organism lent, i n acelai timp de a domoli persoanele diagnosticate cu hiperactivitate sau deficit de atenie.

Reprezentantul principal al clasei este amfetamina, sintetizat la sfritul secolului XIX i utilizat iniial pentru efectul su decongestionant asupra mucoasei nazale. Datorit potenialului ridicat de abuz i dependen, amfetaminele au utilizare limitat n terapie . Pe piaa drogurilor, amfetaminele provin fie din laboratoare clandestine, fie, n mai mica msur, din circuitul farmaceutic. Analiza probelor poate indica sursa, prin determinarea coninutului n substan activ (90-99% n preparatele farmaceutice, aproximativ 40% n cele de origine ilicit. CAPITOLUL II 1. AMFETAMINELE. Efectele consumului de amfetamine. Derivai ai beta-feniletilaminei, denumite impropriu i amfetamine (datorit reprezentantului principal al clasei amfetamina), au fost sintetizate n Germania nc de la nceputul secolului. La nceput ele au fost fabricate n scopuri medicale, n deosebi pentru tratarea obezitii. Dar foarte curnd a-a constatat c ele au efecte puternice asupra psihicului i duc la dependen. De aceea, ncepnd din 1950 s-a procedat la supravegherea atent a produciei i desfacerii acestora.Clasificate ca stupefiante, amfetaminele se prezint sub form de comprimate, pulberi sau lichide, de provenien licit sau ilicit.Pot fi absorbite pe cale oral, caz n care efectele sunt mai profunde dect n cazul injectrii intravenoase. Amfetamina- este o amin sintetic, din punct de vedere chimic fiind denumit 1-fenil-2-aminopropan, nrudit structural cu afedrina, fenilpropanolamin, metamfetamina, hidroximetamfetamina.

Amfetamina manifest aciune intens de stimulare asupra sistemului nervos central, crete activitatea psihic, capacitatea de lucru, scade senzaia de oboseal, genernd n cazurile de obinuin fenomene de toxicomanie.Din acest ultim punct de vedere este interesant de menionat faptul c primele toxicomanii la amfetamin au aprut n cursul celui de-al doilea razboi mondial n Germania i n Japonia, n particular la combinaii celor dou armate. Exist, de asemenea, o form de amfetamin, numit ,,SPEED (n mod obinuit numit ghea, cristal, sticl sau ngheat), dei este destul de rar ntlnit.Are efecte similare, dar dureaz pn la 39 de ore i este considerat de profesioniti ca fiind mai puternic, i produce o mai mare dependen dect crack-ul. Amfetaminele prezint trei aciuni principale: psihotica
4

 anorexigena, simptomimetica Actiunea psihotica si psihomimetica sunt strans legate de actiunea amfetaminelor. Amfetaminele sunt excitante la nivelul SNC. Efectul imediat se traduce prin cresterea activitatii psihice, dand impresia unui randament intelectual crescut. Se observa si atenuarea senzatiei de oboseala, marind rezistenta la eforturi fizice. Dupa administrarea unor doze mai de amfetamine, efectul de stimulare este urmat de un efect de deprimare, producandu-se fenomene nedorite, uneori fatale pentru deprimarea centrilor vitali. In timp, folosirea amfetaminelor duce la cresterea tolerantei si induc farmacodependenta. Efectele toxice acute, produse de amfetamine apar de obicei la depasiri ale dozelor terapeutice (supradozarea). Doza toxica este greu de precizat, deoarece indivizii prezinta o mare variabilitate individuala, iar boala modificata si ea sensibilitatea fata de amfetamine. Poate exista idiosincrazie chiar la 2mg de amfetamina, doza medie variaza intre 5 si 20mg, pentru adulti insa reactiile toxice severe apar de obicei la 30mg. n tratamentul cu amfetamina se observa unele manifestari, care sunt considerate fie actiuni principale, fie reactii adverse, in raport cu scopul pentru care au fost folosite. 2. Reactii adverse

 Manifestari digestive, cele mai frecvente sunt: scaderea secretiilor salivare, dificultate la diglutitie, gust amar, inapetenta, greturi varsaturi, dureri abdominale, reducerea tranzitului intestinal. Manifestari cardiovasculare cu hipertensiune, tahicardie, aritmie exrasistolica. Manifestari neuropsihice constau in aparitia de euforie, cresterea activitatii fizice si psihice, stari depressive, astenie, confuzie, insomnie, iritabilitate. Alte efecte adverse sunt: dificultati de mictiune, prin cresterea tonicitatii sfincterului si relaxarea muschilor vezicali, cresterea temperaturii, hipersecretia glandelor sudoripare. 3. Simptomatologie 3.1.Intoxicatia acuta cu amfetamine psihotonice (anine de trezire) se caracterizeaza prin urmatoarele semene clinice: Neuropsihice: hiperexcitabilitate, insomnie, logoree, iritabilitate, temor, uneori halucinatii, disartie, contracture spastice, midriaza, colaps cardiovascular, sincope, coma hipertermica si convulsii.In cazurile recuperabile, hiperexcitabilitatea este urmata de depresiune cu astenie; Cardiovasculare: palpitatii, tehicardie, dureri precordiale, hiper, apoi hipotensiune; Gastrointestinale: uscarea mucoasei buco-faringiene, greturi,

anorexie, diaree, dureri abdominale; Cutanate: urticarie, exeme;

3.2.Intoxicatia acuta cu amfetamine anorexigene, desi sunt mai putin toxice, la administrare masiva pot sa apara: tulburari nervoase: insomnie, confuzie, midriaza, mai rar convulsii; tulburari cardiovasculare (moderate): hipertensiune, tahicardie; hipertermie cu dezhidratare (periculoasa la copii); 3.3.Intoxicatia cronica se manifesta: initial prin: agitatie psihomotorie, impresie de crestere a fortei fizice precum si a activitatii intelectuale de anulare a oboselii; in perioada urmatoare (daca administrarea continua) apare o stare generala alterata (cu inapetenta, pierdere ponderala, sete intensa, palpitatii, anxietate), agitatie psihomotorie intense, delir, convulsii, halucinatii, tendinta la comiterea unor acte antisociale. 4. Amfetaminomania Primele toxicomanii cu amfetamina au aparut in Japonia (1940), cu preponderenta in randul tineretului.De asemenea practicarea dopingului la sportivii de performanta a determinat dependenta, in unele cazuri aparitia afectelor letale prin effort crescut si/ sau prin supradozare. Modalitati de instalare a toxicomaniei la amftamine pot fi: in urma unui tratament pe baza de prescriptie medicala, pentru

slabire,care duce la cresterea dozelor, motivata de senzatia de astenie produse de substanta si folosirea amfetaminei pentru indepartarea starii de oboseala;

 existente;

consumul de amfetamina care se adauga unei politoxicomanii folosirea amfetaminei de catre toxicomani in scopul reducerii In cazul instalarii dependentei amfetaminice prin abuz de drog acesta se

si/sau indepartarii efectelor narcotice de derivatii barbiturici sau opioide. caracterizeaza prin aparitia impetuoasa a nevoii de a consuma dorgul in cantitati crescute pentru obtinerea efectelor fizice si psihice dorite. La inceput se iau doze mici, dupa care apare tolerant ace determina marirea dozelor, ducand la depasirea dozelor toxice. Se instaleaza o dependenta psihica putermica. Din dorinta de obtinere a unor efecte excitante rapide subiectii recurg la administrarea amfetaminelor pe cale parenterala, dupa care se instaleaza o dependenta psihica si mai putin fizica insotita de toate efectele lor nocive. Toleranta la amphetamine este remarcabila chiar la doze crescute si reprezinta expresia clinica a modificarilor pe care substanta le efectueaza la nivelul cellular, pe cale metabolica, asupra SNC. Dependenta de amfetamina este predominant psihica si mai putin fizica.Subiectul resimte o stare generala de bine instalata rapid, pe care o considera normala. Pe masura cresterii dozelor apare dependenta dupa un consum masiv si indelungat. Intreruperea administrarii drogului determina aparitia sindromului de abstinenta concretizat prin: anxietate, tremuraturi, cefalee, transpiratii, cosmaruri, crampe musculare, o stare de foame continua, depresie cu tendinta de sinucidere. Toleranta, obisnuinta si dependenta fizica si/sau psihica determina cresterea dozelor, scaderea capacitatii de a rezista la stress, descresterea randamentului socio-profesional, neglijarea obligatiilor familiale.
8

Reactii adverse legate de consumul cronic si abuziv de amfetamine sunt de natura somatica ca: tulburari digestive: uscarea mucoasei bucale, linguale si faringiene, gust amar, dificultati la diglutitie, dureri abdominale, diaree, constipatie, scaderea apetitului, scaderea ponderala pana la casexie; tulburari cardiovasculare: cu cresterea presiunii sistolice si tulburari respiratorii: prin dilatarea bronhiolelor, stimularea centrului diastolice, tulburari de ritm si de frecventa cardiaca;

respirator bulbar; alte reactii adverse: boli vasculare cerebrale, infractul de miocard, De asemenea pot sa apara tulburari psihice determinate de abuzul de amfetamine. Dupa injectarea intravenoasa de amfetamina apare fenomenul de ,,flash ca manifestare la nivelul fetei (senzatie de caldura, de scurta durata) si la nivelul epigastric (caldura intense, de scurta durata si tensiune la palparea epigastrului). Simptomele constau in: euforie, excitare psihomotorie cu logoree, nevoie de comunicare, exaltare afectiva mimico-gestuala si expresiva. Fenomenul de ,,speed consta intr-o exaltare exagerata, intoxicatul avand sentimental ca poate domina intreaga lume si ca tot mediul existential natural si social. Imaginatia construieste o lume fantastica, luxurianta su un ritm ideativ accelerat. Efectul ,,parano determinat de tulburarile delirante sau deliranthalucinatorii induse de consumul cronic de amfetamine este asemanator cu paranoia sau schizophrenia paranoica, diagnosticul fiind greu de disociat.
9

crize, crize convusive, hepatite, SIDA, endocardite, cianoza, febra, ataxie.

Alte

tipuri

de

tulburari

psihice

induse

de

amfetamine

sunt:

psihosindroamele confuzionale tulburari affective crize epilepiforme acompaniate de pierderea constiintei olfactive tulburari de sexualitate (afrodisiac).

5. Efectele

amfitaminelor

asupra

sistemului

nervos

central (SNC)

Dei aciunea amfetaminelor se pliaz dup modul de funcionare al fiecarui organism, este important s contientizai faptul c administrarea acestora ntr-un mod necontrolat poate s duc la forme severe de dependen. Dac ns tratamentul cu amfetamine este administrat cu responsabilitate i exact pentru o perioad de timp necesar ameliorrii afeciunilor medicale, efectul acestora asupra organismului va fi mai mult decat benefic. Astfel, amfetaminele acioneaz asupra sistemului nervos central blocnd calea dopanimei ctre sinapse, ceea ce va avea ca rezultat creterea nivelului acestui neurotransmitor. n acelai timp amfetaminele pot aciona n mod indirect i asupra serotoninei, neurotransmitor cu efect de calmare. Deasemenea, exist amfetamine care au capacitatea de a stimula eliberarea unui al treilea neurotransmitator, cunoscut n termeni medicali ca norepinephrina, care acioneaza ca factor de stimulare asupra sistemului nervos central.
10

Ceea ce tebuie avut n vedere totui este faptul c dac tratamentul cu amfetamine este administrat n doze prea mari sau pentru perioade de timp ndelungate, acestea pot duce la cazuri severe de dependen sau chiar la intoxicaii grave. n plus, datorit faptului c amfetaminele acioneaz asupra organismului uman n acelai mod ca i drogurile ilegale, manifestrile cuprinznd prin energie fizic i mental moderat pn la stri de euforie, simptomatologia dat de dependena de aceste medicamente este asemanatoare:

ritm cardiac neregulat; disfuncii ale stomacului; logoree; stri de euforie; insomnii; stri de agitaie, nelinite i confuzie; paranoia; irascibilitate; stri de agresivitate; insuficien cardiac; halucinaii; moarte. Ceea ce trebuie s contientizm este faptul ca dependena de amfetamine trebuie privit ca orice alt tip de dependent i prin urmare tratat ct mai rapid i eficient nainte ca organismul s sufere leziuni grave i uneori ireversibile. De asmenea studiile de specialitate au demonstrat faptul c simptoamele date de perioada de sevraj sunt asemanatoare celor
11

produse de dependena de cocain, i includ manifestri precum stri de depresie i irascibilitate, oboseala, stri de somnolen, pierderi de memorie i gndire confuz. Amfetaminele prezint analogie structural cu catecolaminele, dar, spre deosebire de acestea, amfetaminele sunt lipofile i acioneaz asupra SNC ca stimulante i asupra SNV ca simpatomimetice indirecte. Efecte - SNC - agitaie, confuzie, convulsii, coma, ischemie (dureaz 24 ore), psihoz; - cardiovasculare .hipertensiune, tahicardie, disritmii, IMA, vasculite (abuzul cronic); - unele pot determina rabdomioliz i deshidratare.

6. Supradoza de amfetamine si efectele sale asupra organismului

Amfetaminele ofer o senzaie placut, crescnd gradul de energie din organism, att din punct de vedere mental ct i fizic, i oferind n acelai timp o stare uoar pn la moderat de euforie. Cu toate acestea tolerana la amfetamine se dezvolt rapid, fapt ce face ca doza zilnic necesar obinerii strii de bine s creasc n mod constant. n momentul n care amfetaminele sunt consumate n cantiti mai mari, ele ofer persoanei n cauz aceleai efecte ca i drogurile ilegale. Manifestrile sevrajului de amfetamine sunt similare celui oferit de cocain, simptomatologia incluznd depresie i irascibilitate, stare de
12

oboseal, dormit i mncat n exces, pierderea memoriei i confuzie. Supradozarea duce la nelinite maxim i gndire necontrolat; este posibil afectarea grav a sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stri profunde de incontien (com). Fr tratament, o intoxicaie de acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de regula la deces; medicina de azi cunoate ns antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina). Dopajul (doping)-este orice procedeu utilizat pentru a creste, in mod anormal, randamentul general, fizic sau intellectual al unui subiect. Se obtine cu ajutorul substantelor chimice care executa o actiune stimulanta sau de inlaturare temporala a starii de oboseala. Preocuparea cresterii performantelor dateaza inca din antichitate (la primii concurenti olimpici, secolul al III- lea i.e.n) dopajul apare dupa 1850 cand substantele folosite erau zahar inmuiat in eter, bauturile alcoolice, cafeina, oxigen sau chiar nitroglicerina. In 1886 s-a semnalat primul caz mortal, al unui ciclist dopat. Termenul de,,dopaj a aparut in 1933. Dupa 1950 cazurile de dopaj la sportivi se inmultesc. In mai multe state s-a initiat actiunea de ,,antidoping, considerandu-se ca dopajul adduce prejudicii eticii sportive, ca si integritatii fizice si psihice a concurentului. Dintre numerosii agenti utilizati in dopaj, cele mai active s-au dovedit amfetaminele. Comitetul International Olimpic a inscris pe lista substantelor dopante urmatoarele clase de substante: stimulantele, analgezicele narcotice, agentii anabolizanti, diureticele, hormonii peptidici si glicopeptidici si analogii lor.

13

7. CONSECINE ALE TRAFICULUI I CONSUMULUI DE DROGURI 7.1Cauzele consumului de droguri Majoritatea oamenilor nu cunosc suficient de multe lucruri referitoare la efectele pe care le implic consumul diferitelor droguri, existnd confuzie i informaii greite n acest domeniu.Cteva dintre cele mai des ntlnite motive pentru care un om ajunge s consume droguri sunt: Consumul de droguri poate fi vzut ca un lucru excitant i pentru care ai nevoie de curaj; este nevoia adolescentului de a brava; Se mai consum pentru a scpa de problemele zilnice: divorul prinilor, abuzul sau neglijarea prinilor, la coal sau n alte situaii. Se ivete posibilitatea i tinerii ncearc Consumul de droguri mai poate fi provocat i de singurtate, de sentimentul de inutilitate, de lipsa respectului de sine sau a ncrederii de sine. Se presupune c doar indivizii slabi ajung dependeni de droguri, ns studiile au dovedit c toxicomanii provin din aproape toate categoriile sociale i domeniile de activitate.Se presupune c abuzul de droguri este o ,,crim fr victime, deoarece l lovete doar pe cel care le consum, dar, n realitate, toxicomanul nu este singura persoan care sufer. Cauze externe: Anturajul/ grup de prieteni dubioi; Climatul familial defavorabil; Nivelul educaional i cultural redus; Lipsa informaiilor sau informaii false despre droguri;
14

 Imitarea modelelor din filme i mass-media (anumii idoli ai tinerilor, care consum droguri, beneficiaz de o larg publicitate); Tovria/ prietenia toxicomanilor/ presiunea grupului; Distraciile (petreceri, discoteci, baruri); Frecventarea anumitor grupuri i a unor locuri ascunse/ secrete; Tendina de experimentare, curiozitate; Disponibilitatea drogului; Personalitatea i mediul social (drogul poate reprezenta un mod de evadare dintr-o realitate dur); 7.2 Simptome legate de consumul de droguri Simptome fizice intoxicaie aparent; pleoape czute; ochii roii; pupile dilatate sau contractete; ten anormal sau palid; modificri ale ritmului de somn; insomnie; somn la ore neobinuite; mbolnviri dese ca urmare a scderii rezistenei la infecii; guturai; tuse slab; dureri la nivelul toracelui; modificri sau creterea brusc a apetitului;
15

 pierderi n greutate sau pierderea poftei de mncare, inexplicabile;

Ca metode si tehnici de prevenire a consumului de droguri in special in randul minorilor si al tinerilor se propune: desfasurarea unor programe de informare asupra consecintelor pe care le are consumul de droguri, pornind de la clasele primare pana la liceu; implicarea mai activa a familiilor in viata minorilor, atat in ceea ce priveste viata lor de acasa cat si in viata sociala implicarea organelor abilitate si monitorizarea punctelor de riscfamilii din medii defavorizate, climatele familiar conflictuale, minorii care au abandonat scoala, sau care frecventeaza rar cursurile, minorii cu antecedente penale. Chiar daca consumul de droguri pare sa reprezinte un aspect cotidian al oricarei societati aflate in schimbare, cresterea alarmanta a acestui fenomen trebuie sa atraga atentia si sa genereze o serie de activitati sociale si legislative care sa gestioneze adecvat un astfel de fenomen.

16

BIBLIOGRAFIE 1. Poroch Maria, Depistarea si analiza drogurilor: elemente de identificare si efectele drogurilor: curs universitar, Suceava, 2004; 2. www.rightwords.ro 3. www.scritube.ro

17