REFERAT

Genul Nocardia

Biologie Medicala,
an I
Studenți: Ene
Nicoleta,
Cernat Iuliana,
Cortuț Narcisa,
Dinu Elena,
Marcu Marlena,
Robu Naomi

Ene.nicoleta27@yahoo.ro
 Genul Nocardia
Microorganismele formează un grup heterogen de organisme care au dimensiuni foarte
mici, sunt procariote sau eucariote, formează sisteme biologice (sunt vii) și au un raport mare
între suprafața și volumul celular. Actinomicetele sunt un grup de microorganisme raspândite
peste tot în natură, sunt înrudite cu ciupercile inferioare și pot fi purtătoare de boli pentru om și
animal. Când sunt patogene au două proprietăți: patogenitate și virulență. Patogenitatea
reprezintă capacitatea lor de a genera boli, iar virulența se referă la capacitatea
microorganismelor de a se înmulți în țesuturile vii ale organismului, rezistând la reacțiile de
apărare ale acestuia.

Genul Nocardia aparține familiei Actinomycetales și este reprezentat de bacili aerobi

gram-pozitiv cu creștere filamentoasă, ramificați, în grămezi (Figura 1). Genul se regăsește
ubicuitar ca saprofiți în apă, sol și materiile organice aflate în descompunere, iar unele specii
sunt implicate în patologia umană: complexul N.asteroides (N.asteroides sensu stricto,
N.farcinica, N.nova), N.brasiliensis şi, mai rar, N.otitidiscaviarum, N.transvalensis,
N.pseudobrasiliensis, N.seriolae. Multe specii de Nocardia provoacă boala nocardioză la oameni
și la animale la nivelul plămâilor, sistemului nervos central, creierului și țesutului pielii, iar
specia Nocardia asteroides este suspectată a fi un agent etiologic al bolii Parkinson (Ishikawa și
colab., 2014).

Figura 1. Nocardia sp., Cultură pură, colorație Gram, 100x (UMF. TG. Mureș, Disciplina de
microbiologie)
 Nocardioza este în creștere, cu un număr estimat de 109-136 cazuri noi care apar anual în
Japonia și 500-1000 în S.U.A. (Www.cdc.gov/ncidod/dbmd/diseaseinfo/nocardiosis_t.htm). Cu
toate acestea, există doar câteva studii privind mecanismele de virulență nocardială. O
caracteristică a Nocardiei este că multe tulpini, chiar izolate clinic, au capacitatea de a produce
molecule bioactive, precum antibioticele și enzimele, fiind importante din punct de vedere
industrial. Nocardia brasiliensis este specia care se regăsește în majoritatea (aproximativ 80%)
cazurilor de nocardioză cutanată. Aceasta este izolată în zone cu climă tropicală sau subtropicală
și, datorită stilului de viață din mediile rurale, precum și accesulu limitat la îngrijire din aceste
țări, N.brasiliensis constituie o problemă de sănătate publică, care, în absența tratamentului,
poate duce la deces (Figura 2).

Figura 2. Mycetoma piciorului de la Nocardia brasiliensis - triada caracteristică a

tumefacției, fistulelor și microcoloniilor: a. tumefacția piciorului; b. analiză cu raze X a
regiunii gleznei și picioarelor – arată distrugerea gravă a țesutului osos; c. microcolonie de N.
brasiliensis, colorată cu PAS și înconjurată de un infiltrat de PMN (Lucio Vera-Cabrera și
colab., 2012).

Bacteriile au o variabilitate genetică foarte mare, deoarece au loc mai multe modificări
ale materialului genetic, printre care mutații genetice și transfer și recombinare genetică.
Mutațiile genetice constă în modificări ale bazelor azotate, înlocuirea unor baze pirimidinice sau
purinice, inserția unei noi baze, deletarea, inversarea sau inserția, rezultând un genom diferit al
celulei fiice față de genomul mamei. Transferul genetic sau recombinarea genetică se referă la un
schimb de molecule în cadrul unei specii, deoarece între specii diferite se transferă un întreg
fragment.
 Mecanismele de patogeneză la bacterii sunt complexe, nu sunt pe deplin înțelese și includ
capacitatea de evitare sau neutralizare a nenumăratelor activități microbicide ale gazdei. S-a
observant așadar evoluția unor tulpini virulente de N. asteroides care au dezvoltat mecanisme
unice de evitare a macrofagelor gazdei. În mod specific, tulpinile virulente pot inhiba fuziunea
dintre fagozom-lizozom, influențează scăderea activității enzimei lizozomale, neutralizarea
fagozomului acidifiat, modificarea funcției fagocitare, atașarea, pătrunderea, creșterea în celulele
fagocitare ale gazdei.

Gradele relative de patogenitate se corelează cu schimbările specifice în structura

componentelor peretelui celular în timpul ciclului de creștere. Cel mai important dintre acestea
este glicolipidul, trehaloza dimicolat. În plus, tulpinile virulente de N. asteroides secretă o
dismutază superoxidă unică și conțin cantități crescute de catalază care protejează aceste
organisme de mecanismele de ucidere oxidative ale fagocitelor (Beaman, 1994). Astfel,
nocardiile sunt agenți patogeni facultativi intracelulari care pot persista în interiorul gazdei,
probabil într-o formă criptică (forma L), pentru viață. Invazia silențioasă a celulelor creierului de
către unele tulpini de Nocardia poate induce neurodegenerare la animale experimentale. În
timpul nocardiozei pulmonare experimentale, răspunsul inflamatoriu este predominant neutrofil,
înlocuit ulterior printr-o infiltrație mononucleară până în ziua a 7-a (rolul precis al neutrofilelor
în timpul infecției este nerezolvat). In vitro, datele indică faptul că neutrofilele și monocitele ucid
doar marginal N. asteroides (Thomas și colab., 2019) .

Prin folosirea programului BLAST, program care găsește regiuni de similitudine între
diferite secvențe biologice, comparând secvențele de nucleotide sau proteine cu bazele de
secvențe și calculează semnificația statistică, în articolul Complete genome sequence of Nocardia
brasiliensis HUJEG-1, autorii Vera-Cabrera și colaboratorii menționează prezența unor altor
factori de virulență, precum: lipaze, fosfolipaza, fosfataze, fosfatază alcalină, proteaze, enzime
de hemolizină / citolizină .
Figura 3. Nocardia asteroides pe mediu agar - cultura a fost inoculată pe mediu de agar la 37 °
C. Se observă că genul Nocardia este o amenințare gravă la indivizii imunosupresați, în special la
cei cu transplant de organe, bolile pulmonare și SIDA, 1969. N Asteroizii provoacă cel puțin 50%
din infecțiile invazive de nocardioze. (Sursă: CDC/Dr. William Kaplan)

Pentru identificarea și caracterizarea speciilor din genul Nocardia se folosesc mai multe
metode, printre care descompunerea adeninei, tirozinei si xantinei; analiza secvenței de rARN
16S și hibridizarea ADN-AND etc.
În 1995, Wallace și colaboratorii au arătat că unele culturi izolate identificate inițial ca N.
brasiliensis au fost fenotipic diferite de N. brasiliensis în hidroliza lor pozitivă de adenină,
reducerea negativă a nitraților și modelele de susceptibilitate. Analiza secvenței genei rRNA 16S
și hibridizarea ADN-ADN au demonstrat că aceste izolate aparțin unei specii distincte, N.
Pseudobrasiliensis (Kosova și colab., 2018).
Gena 16S rRNA este cel mai des utilizată pentru identificarea speciilor, prin GenBank
(banca de gene a Centrului Național de Biotehnologie al Bibliotecii Naționale de Medicină-
conșine peste 90.000 de secvențe ale genei rRNA 16S pentru numeroase grupuri de bacterii).
Pentru speciile de Nocardia, gena rRNA 16S este foarte conservată, conținând regiuni extinse
care sunt identice pentru toate speciile, precum și regiuni variabile, care sunt specifice speciilor.
Au fost observate diferențe majore în ceea ce privește modelele de susceptibilitate, prin
compararea izolatelor de N. brasiliensis și N. Pseudobrasiliensis, deoarece izolațiile de N.
brasiliensis sunt în mod tipic rezistente la ciprofloxacină și claritromicină, (Brown și colab.,
2006).
 Pentru identificarea genica a nocardiilor, Brownell și Belcher au construit două sonde
care hibridizează cu 31% din tulpinile N. asteroides într-o colecție de referință fără hibridizare
încrucișată cu Actinomycete înrudite. Cu toate acestea, cercetatorii au abandonat screening-ul
lor, deoarece necesită mai mult de o tulpina de N. asteroides pentru a dezvolta o anumita sondă
de diagnosticare, astfel evidențiind în mod clar eterogenitatea genului Nocardia.
Mai târziu, Laurent și colegii au folosit ribotipul ca instrument taxonomic în evaluarea
tulpinilor de asteroizi Nocardia .Sonda utilizată a fost obținută prin PCR din ADN extras din
tulpina de tip N. asteroides și anume o secvență care codifică parțial rRNA 16S. Patru ribotipuri
au fost confirmate în studiul lor: două legate de N. asteroides,unul legat de N. farcinica si unul
de N. novo (Brown și colab., 2006).

Bibliografie

1. Beaman, B. L. (1994). Mechanisms for the virulence of Nocardia. In Molecular

Mechanisms of Bacterial Virulence (pp. 561-572). Springer, Dordrecht.
(https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-94-011-0746-4_39 )
2. Brown Elliott, June M. Brown, Patricia S. Conville, Richard J. Wallace, Jr. (2006).
Clinical and Laboratory Features of the Nocardia spp. Based on Current Molecular Taxonomy,.
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1471991)
3. D. Kosova-Maali, E. Bergeron, Y. Maali, T. Durand, J. Gonzalez, D. Mouniée, H.
Sandoval Trujillo, P. Boiron, M.-C. Salinas-Carmona, and V. Rodriguez-Nava. (2018). High
Intraspecific Genetic Diversity of Nocardia brasiliensis, a Pathogen Responsible for Cutaneous
Nocardiosis Found in France: Phylogenetic Relationships by Using sod and hsp65 Genes, Bio
Med Research International Volume
( https://www.hindawi.com/journals/bmri/2018/7314054/ref )
4. Ishikawa, J., Yamashita, A., Mikami, Y., Hoshino, Y., Kurita, H., Hotta, K., & Hattori,
M. (2004). The complete genomic sequence of Nocardia farcinica IFM 10152. Proceedings of
the National Academy of Sciences, 101(41), 14925-14930.
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC522048 )
5. Lucio Vera-Cabrera, , Rocio Ortiz-Lopez, , Ramiro Elizondo-Gonzalez, and Jorge
Ocampo-Candiani. (2013). Complete Genome Sequence Analysis of Nocardia brasiliensis
HUJEG-1 Reveals a Saprobic, Lifestyle and the Genes Needed for Human Pathogenesis.
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3670865)
6. Thomas A. Moore, Michael W. Newstead, Robert M., Standiford Strieter, Borna Mehrad,
Blaine L. Beaman and Theodore J. (2019). Bacterial Clearance and Survival Are Dependent on
CXC Chemokine Receptor-2 Ligands in a Murine Model of Pulmonary Nocardia asteroides
Infection, The journal of Immunology 2000; 164:908-915
(http://www.jimmunol.org/content/164/2/908)
7. Vera-Cabrera, L., Ortiz-Lopez, R., Elizondo-Gonzalez, R., Perez-Maya, A. A., &
Ocampo-Candiani, J. (2012). Complete genome sequence of Nocardia brasiliensis HUJEG-1.
Journal of bacteriology, 194(10), 2761-2762
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3347167)