BACTERIOLOGIE GENERAL - CURS

Capitolul III
MORFOLOGIA CELULEI BACTERIENE
Forma bacteriilor este codificat genetic ceea ce face ca polimorfismul bacteriilor s fie limitat. Din acest motiv morfologia bacteriilor reprezint un important criteriu taxonomic. Bacteriile tinere, n condiTii favorabile se prezint sub trei forme fundamentale: a.) forma sferic (fig.1) b.) forma cilindric (fig.2) c.) forma ncurbat (spiralat) (fig.3)

III.1. COCII
Sunt bacterii cu form sferic cu diametre egale - Staphylococcus aureus; cu diametre inegale reniforme - Neisseria gonorrhoeae, lanceolat - Streptococcus pneumoniae, ovalar - Enterococcus faecalis. n urma diviziunii cocii pot aprea n diferite configuraTii spaTiale caracteristice, dup cum se divid pe unul, dou sau trei planuri. micrococi - coci izolaTi - celulele rezultate din diviziune rmn independente, neregulat rspndite; diplococi - coci grupaTi cte doi - Streptococcus pneumoniae; stafilococi coci asezaTi asemntor ciorchinilor de strugure cnd diviziunea are loc n trei planuri neregulate; streptococi coci n lanTuri de lungimi variabile; tetracoci - coci dispusi simetric cte patru, datorit diviziunii n dou planuri perpendiculare - Micrococcus tetragenus; sarcina - coci asezaTi cte opt, grupaTi n cuburi sau pachete, datorit diviziunii n cele trei planuri perpendiculare - Sarcina flava.

III.2. BACILII
10 Sunt bacterii cilindrice, a cror lungime este mai mare dect lTimea, n funcTie de raportul dintre cele dou axe existnd bacili scurTi si subTiri, scurTi si grosi, etc. Forma bacililor este variat: bastonase drepte, rectilinii - Bacillus anthracis, usor ncurbate cu capete umflate - Corynebacterium diphtheriae, ramificate - Mycobacterium tuberculosis. Corpul bacteriilor poate fi deformat de prezenTa sporului, dac diametrul transversal al acestuia este mai mare dect cel al corpului bacterian (genul Clostridium). Capetele bacililor pot fi retezate - Bacillus anthracis rotunjite Enterobacterii ascuTite - Fusobacterii. n urma diviziunii bacilii se pot dispune ca dispoziTii neregulate Enterobacterii, diplobacili - Klebsiella pneumoniae, streptobacili - Bacillus anthracis,

asezri cu aspectul literelor T, Y, V, sau beTe de chibrit mprstiate Corynebacterium diphtheriae.

III.3. FORMELE SPIRALATE

Au axul longitudinal ncurbat ntr-un singur plan (vibrionii) sau n mai multe planuri (spirili, spirochete). Vibrionii sunt bacterii n form de virgul (Vibrio cholerae); spirilii, n form de spiral, spire rigide; iar spirochetele sunt forme spiralate foarte fine si flexibile, cu spire strnse si regulate (genul Treponema, Borrelia si Leptospira). Pe lng cele trei forme fundamentale exist: cocobacili - formele intermediare ntre coci si bacili; mycoplasme -care n lipsa peretelui celular prezint un polimorfism marcat.

III. 4. DIMENSIUNEA BACTERIILOR

Dimensiunea bacteriilor variaz n funcTie de specie, de condiTiile de mediu, de stadiul de dezvoltare a culturii bacteriene. n general dimensiunile bacteriilor sunt de de ordinul micrometrilor Cocii - diametrul ntre 0,5-2 m, n medie de 1 m; Bacilii- lungime ntre 0,5 - 10 m / lTime de 0,3 - 2 m. Vibrionii - lungime ntre 1,5 - 3 m / 0,5 m grosime; Spirochetele - lungime ntre 6 - 20 m / 0,15 - 0,5 m grosime.

III. 5. CLASIFICAREA BACTERIILOR

Se poate face n raport cu mai multe criterii: n raport cu peretele celular o bacterii rigide cu perete celular dens o bacterii flexibile cu perete celular subTire o bacterii fr perete celular dup form o coci bacterii sferice sau ovalare: 11 sferice stafilococ, streptococ ovalare enterococ lanceolate pneumococ reniforme gonococ, meningococ o bacili bacterii n form de bastonas: drept cu capete rotunjite enterobacterii drept cu capete retezate bacilul crbunos drept cu capete efilate fusobacterii drept cu capete umflate bacilul difteric o cocobacili bacterii cu corpul scurt, gros Klebsiella spp. o forme spiralate cu corpul ncurbat ntr-un singur plan vibrionul holeric cu corpul ncurbat n mai multe planuri: spirili, spirochete dup dispoziTia spaTial: o n lanTuri streptococ streptobacil Bacillus anthracis o n ciorchine stafilococ o n diplo diplococ - pneumococ, gonococ, meningococ diplobacil Klebsiella spp. o n palisade bacilul difteric

Capitolul IV

STRUCTURA CELULEI BACTERIENE

Celula bacterian este procariot avnd urmtoarele caracteristici: Capsula - adesea prezent Perete celular - cu structur complex Citoplasma - fr reticul endoplasmic, mitocondrii, lizozomi, are ribozomi 70S Membrana citoplasmatic - nu conTine steroli Nucleul - nu prezint membran, are un singur cromozom circular, absenTa mitozei 12 Celula bacterian are n componenTa ei dou tipuri de elemente structurale: elemente obligatorii, prezente la toate speciile bacteriene, fr de care celula bacterian nu poate supravieTui: o peretele bacterian o membrana citoplasmatic o citoplasma o nucleul elemente facultative care apar doar la unele specii si n anumite condiTii de mediu: o cili o fimbrii o capsul o spor

IV.1. ELEMENTE OBLIGATORII ALE CELULEI BACTERIENE

IV.1.1. PERETELE BACTERIAN Peretele bacterian (membrana celular, membrana bacterian) este un nvelis rigid cu o grosime de 8 35 nm fiind alctuit din proteine, lipide, hidraTi de carbon. Este format din 2 componente: - stratul bazal alctuit din peptidoglican (= mucocomplex = mucopeptid = murein) Componenta glicanic este dispus ca filamente liniare alctuite, prin alternare, din acid N-acetil-muramic si N-acetil-glucozamin. Aceste siruri paralele de filamente prezint la fiecare molecul de acid Nacetilmuramic o prelungire alctuit din unitTi tetrapeptidice. UnitTile tetrapeptidice de pe filamentele nvecinate sunt legate ntre ele de unitTi pentapeptidice. Se formeaz astfel o reTea tridimensional la bacteriile Gram-pozitive si bidimensional la cele Gram-negative, n care compoziTia fracTiunilor peptidice variaz la diferite bacterii (fig.4). Peptidoglicanul este sensibil la acTiunea lizozimului, se sintetizeaz deficitar n prezenTa unor antibiotice (penicilina, bacitracina), este antigenic si are proprietTi de adjuvant imunologic. - stratul structurilor speciale este alctuit din urmtoarele elemente: acizi teichoici, membrana extern, lipoproteine, lipopolizaharide, ceruri. n funcTie de proporTia pe care o au aceste dou componente (stratul bazal si stratul structurilor speciale) n structura peretelui bacterian si de elementele componente ale strucrurilor speciale, distingem: Bacterii Gram-pozitive al cror perete este mai gros (15 30 nm), mai rigid dar mai simplu ca structur (fig.5). Peptidoglicanul, reprezentnd ntre 50 90% din grosimea peretelui celular, are o structur tridimensional. Structurile speciale (10 50% din grosimea peretelui bacterian) sunt

reprezentate de: 13 - acizi teichoici care stabilizeaz si ntresc peretele bacterian, creeaz mediul ionic necesar enzimelor din membrana celular si sunt antigene majore. Acizii teichoici sunt: acizi teichoici de perete legaTi covalent de reTeaua de peptidoglican acizi teichoici de membran (lipoteichoici) legaTi prin forTe ionice de peptidoglican si covalent de glicolipidele membranei citoplasmatice. - acizi teichuronici formaTi din acid uric si polizaharide neutre, sunt antigene. - lipoglicani (glicolipide) n cantitate mare la bacteriile Gram pozitive. Bacterii Gram-negative, cu perete mai subTire (8 12 nm), mai flexibil dar mai complex ca structur. Peptidoglicanul, ca o reTea bidimensional, reprezint 5 20% din grosimea peretelui bacterian, dispus fiind n profunzime (fig.5). Urmeaz spaTiul periplasmatic, cuprins ntre membrana citoplasmatic si membrana extern, include peptidoglicanul, lipoproteinele si enzime implicate n digestia extracelular sau n inactivarea unor antibiotice. Structurile speciale sunt dispuse pe trei nivele, de la interior spre exterior: a) lipoproteinele, prezente n spaTiul periplasmatic, unesc membrana extern, de care se leag prin polul hidrofob de peptidoglican de care se leag prin polul hidrofil. b) membrana extern, alctuit din dou rnduri de fosfolipide ntre care sunt intercalate proteine (porine, proteine de transport, enzime) c) lipopolizaharid (LPS) dispus pe suprafaTa distal a membranei externe, alctuit din: lipidul A, un miez polizaharidic care constituie antigenul R fiind si activator al complementului pe cale alternativ, unitTi zaharidice repetate care constituie antigenul O al bacteriilor Gram negative. Bacterii acido-alcoolo-rezistente: Peptidoglicanul este dispus ntr-un singur strat subTire de care sunt legate glicolipide complexe. Structurile speciale sunt reprezentate de: - arabinogalactanul un polizaharid care acoper peptidoglicanul avnd si caracteristici de endotoxin; - acizii micolici sunt acizi grasi cu caten lung ramificat, caracterul de alcoolo-acido-rezistenT fiind direct proporTional cu lungimea acestei catene; - micozidele sunt peptidoglicolipide si glicolipide. Bacterii cu perete celular alterat: Alterarea structurii peretelui bacterian poate aprea sub acTiunea lizozimului, a unor antibiotice, factori fizici etc. ducnd fie la moartea celulei fie la apariTia unor forme de involuTie (forme L), protoplasti, sferoplasti. PROTOPLAST: bacteria Gram-pozitiv fr perete bacterian; are nucleu, citoplasm, membran citoplasmatic; n general neviabili; foarte greu adaptabili la dezvoltare chiar n medii sintetice bine tamponate. SFEROPLAST: bacteria cu perete defectuos sau incomplet sintetizat, parTial degradat; forme mai rezistente; usor reversibile n medii optime. Peretele bacterian ndeplineste urmtorul rol: susTine mecanic celula bacterian menTine forma bacteriei 14 asigur protecTia celulei bacteriene intervine n procesele de osmoz si difuziune este sediul unor antigene somatice

este sediul receptorilor specifici pentru bacteriofagi particip la diviziunea bacteriei imprim caracterele de tinctorialitate ale celulei bacteriene IV. 1. 2. MEMBRANA CITOPLASMATIC Membrana citoplasmatic, nveleste la exterior citoplasma avnd, n afar de structura si funcTiile unei membrane biologice, particularitTi proprii bacteriilor. Are o grosime de 5 10 nm. Este alctuit dup modelul mozaicului fluid din dou straturi de molecule fosfolipidice cu extremitTile hidrofobe spre interior si cu cele hidrofile spre exterior, ntre moleculele de fosfolipide se gsesc inserate proteine. Nu conTine steroli (fig.5). Rolul membranei citoplasmatice: regleaz presiunea osmotic avnd capacitTi de permeabilitate si transport selective; controleaz procesele de difuzie pasiv controleaz procesele de difuzie catalizate enzimatic este unicul sediu al citocromilor si al enzimelor metabolismului respirator implicate n transportul de electroni si n fosforilarea oxidativ; intervine n cresterea si diviziunea bacteriei aceste fenomene fiind posibile cnd 50% din membrana citoplasmic este semifluid; este locul de sintez al endotoxinelor este implicat n procese de biosintez: a fosfolipidelor a peretelui bacterian a genomului bacterian. IV.1.3. CITOPLASMA BACTERIAN Este format din 80% ap, conTinnd ntr-un sistem coloidal complex proteine, glucide, lipide, si substanTe minerale. ConTine o mare cantitate de ARN ceea ce confer caracterul intens bazofil al celulelor tinere. Celula bacterian tnr are citoplasma intens colorat, bazofil, omogen, clar, cu cantitTi mari de ARN. n celula btrn citoplasma are aspect granular. Particulele citoplasmatice studiate sunt: Ribozomii, au dimensiuni de 10 20 nm, form sferic, mrime n funcTie de concentraTia ionilor de Mg+ si K+, dispusi sub form de polisomi de-a lungul moleculelor de ARNm pe care le citesc si le traduc. Au rol esenTial n procesul de biosintez proteic. Incluziile citoplasmatice sunt formaTiuni structurale inerte care apar la sfrsitul perioadei de crestere activ, funcTional fiind rezerve de nutrienTi care se depun. Pentru c au caracter de specie si pot fi vizualizate la microscopul optic sunt utile n identificarea primar a unei bacterii, fiind caractere taxonomice primare. Sunt constituite din: polimetafosfaTi, cunoscute sub denumirea de corpusculii BABESERNST sau granulaTii metacromatice sau incluzii de volutin, prezente la genul Corynebacterium; polizaharide: glicogen la genul Bacillus sau amidon la genul Neisseria; 15 lipide: polimeri de acizi grasi cu lanT scurt la genul Bacillus, Clostridium, Pseudomonas. Vacuolele sunt formaTiuni sferice care conTin diferite substanTe n soluTie apoas, delimitate de o membran lipoproteic denumit tonoplast. IV.1.4. MATERIALUL NUCLEAR Nucleul bacterian nu este delimitat de o membran diferenTiat, (celul procariot) fiind alctuit dintr-un singur cromozom haploid (un singur set de gene)

reprezentat de filamentul circular, dublu helicat de ADN. Masa nuclear vine n contact direct cu citoplasma, este situat n partea central a celulei, conTine ADN si nu are nucleoli. n structura ADN raportul bazelor variaz n funcTie de specia bacterian, acest raport fiind constant si caracteristic pentru o specie dat (G-C %). Diviziunea nucleului precede diviziunea celulei replicarea cromozomului bacterian fcndu-se printr-un mecanism semiconservativ.

IV.2. ELEMENTE FACULTATIVE ALE CELULEI BACTERIENE

IV.2.1. GLICOCALIXUL BACTERIAN Unele bacterii au proprietatea de a sintetiza, n anumite condiTii, polimeri organici (n general polizaharide) care formeaz un nvelis dispus distal peretelui bacterian. La unele bacterii glicocalixul are o structur lax, format din fibrile, se poate separa de corpul bacterian prin centrifugare, este penetrat de particule colorate. n acest caz vorbim despre microcapsul, substanT capsular sau slime, structur care poate fi evidenTiat doar prin metode chimice sau la microscopia elecronic dup coloraTia special cu rosu ruteniu. La alte bacterii glicocalixul este atasat intim de celula bacterian de care nu poate fi separat prin centrifugare, are o structur dens care nu permite penetrarea particulelor colorate. n aceste cazuri vorbim despre capsula bacterian. Aceasta poate fi vizualizat la microscopul optic pe preparate colorate negativ. Capsula are o grosime de 1-3 m. CompoziTia chimic variaz n raport cu specia. Bacteriile formeaz capsul mai ales n organismul uman si animal si n condiTii optime pe medii de cultur. Pe medii solide coloniile sunt lucioase, de consistenT mucoas, iar mediul lichid devine vscos. FuncTiile glicocalixului bacterian: este factor de virulenT mpiedicnd fagocitarea bacteriei si favoriznd invazivitatea; barier protectoare faT de bacteriofagi, faT de unele antibiotice; rol de adezin permiTnd prin fibrilele glicocalixului aderarea bacteriei de substraturi specifice; conTine substanTe cu specificitate antigenic de specie sau de tip care permit difereTierea serologic a speciilor sau tipurilor bacteriene. IV.2.2. CILII SAU FLAGELII Sunt structuri filamentoase reprezentnd organele de locomoTie a bacteriilor, producerea lor nefiind un caracter constant al speciei bacteriene. Producerea cililor este inhibat de bil, carbol, ser imun etc. 16 Sunt formaTiuni foarte subTiri, fine, alungite, neramificate, flexibile si sinuoase, cu lungime variabil (5-15-75 m) (fig.7). Proteina flagelilor, flagelina (asemntoare miozinei) este antigen, antigenul H, cu specificitate de tip. La microscopia electronic s-a evidenTiat structura fin a cilului (fig.8): Corpusculul bazal situat n citoplasm imediat sub membrana citoplasmatic alctuit dintr-un ax rigid si un set de inele: - 2 inele la bacterii Gram-pozitive: discul M flotant n membrana citoplasmic discul P n stratul de peptidoglican - 4 inele la bacterii Gram-negative: M, n membrana citoplasmatic; S, n spaTiul periplasmatic; P, n stratul de peptidoglican;

L, flotant n membrana extern. Crligul, porTiune rigid, de articulaTie; Filamentul flagelar, lung, sinuos. Rolul cililor: n mobilitatea bacteriilor antigenic prin structura proteic antigenul H n clasificarea bacteriilor (fig.9): atriche fr cili monotriche un cil la o extremitate amfitriche - cte un cil la cele dou extremitTi lofotriche - un mnunchi de cili la una sau la ambele extremitTi peritriche - cu cili dispusi de-a lungul suprafeTei bacteriene. IV.2.3. FIMBRIILE SAU PILII Sunt organite filamentoase, rigide, mai scurte si mai subTiri dect flagelii, vizibile la microscopul electronic, fr a avea rol n mobilitatea bacteriei. Sunt dispuse pericelular att la bacterii ciliate ct si la cele neciliate, de la una la cteva sute per celul (fig.7, 8). Au fost evidenTiate cu precdere la bacteriile gram-negative desi unele bacterii gram-pozitive pot prezenta si ele fimbrii de adeziune. Sunt codificate plasmidic, sunt caractere de tulpin si nu au valoare taxonomic. Au originea la nivelul membranei citoplasmatice, sunt formate din pilin si pot fi clasificate astfel: a) fimbrii comune 50-400/celul; b) fimbrii de aderenT, 10-30/celul, prin care bacteriile ader la receptorii specifici de pe suprafaTa membranelor mucoase declansnd astfel procesul infecTios; c) pilii sexuali, 0-4/celul, sunt prezenTi la unele bacterii gram-negative care au plasmide conjugative, au structur tubular si joac rol n conjugarea bacterian, una dintre modalitTile de transfer genetic. IV.2.4. ENDOSPORUL BACTERIAN Este o formaTiune endocelular, de rezistenT (are o longevitate foarte mare10 ani), care permite unor specii bacteriene s supravieTuiasc desicate n anumite condiTii defavorabile de mediu. Endosporul bacterian pstreaz n stare latent 17 caracterele genotipice ale formei vegetative din care provine. Structurile componente ale sporului bacterian sunt codificate de gene represate n forma vegetativ a bacteriei si derepresate n condiTii defavorabile de mediu, cnd devin represate genele vegetative. PrezenTa sporilor este un caracter constant la germenii din genul Clostridium si un caracter facultativ la germenii din genul Bacillus. Sporogeneza are loc n general n condiTii nefavorabile formei vegetative, si presupune apariTia, n etape succesive, de modificri profunde n materialul nuclear, citoplasm, compoziTie chimic, structur, procesul esenTial n cursul sporogenezei fiind deshidratarea. Materialul genetic este concentrat si mpreun cu apa legat, lipide, ioni de magneziu, dipicolinat de calciu, este nconjurat de un strat protector: membrana sporal, cortex sporal si nvelisurile sporale. In condiTii favorabile are loc germinarea sporului: rehidratare, ruperea membranelor si apariTia unei singure forme vegetative, identic cu cea din care s-a format anterior sporul. Endosporul are forma ovalar sau sferic, poate fi asezat central, subterminal si terminal n funcTie de specia microbian iar dac diametrul sporului este mai mare dect grosimea bacteriei, corpul bacterian se deformeaz. Pe baza acestor

caractere, bacilii sporulaTi, apar n general sub trei forme (fig.10): a) - bacili cu sporul sferic, dispus central sau subterminal, mai mic dect celula (Bacillus anthracis); b) - bacili cu spor ovalar, mai mare dect diametrul transversal al celulei bacteriene, asezat central (forme de fus, de brcuT) sau subterminal (form de rachet de tenis) (genul Clostridium); c) - bacili cu spori terminali, sferici, cu dimensiuni mai mari dect celula, asemntori cu un bT de chibrit sau ac de gmlie (Clostridium tetani). Sporul poate fi evidenTiat prin coloraTii speciale. La coloraTia Gram rmne necolorat. Sporul prezint o rezistenT marcat faT de: - uscciune - cldur: o umed - sporii speciei Bacillus anthracis sunt distrusi n zece minute la temperatura de fierbere a apei; unii spori de Clostridium botulinum suport aceast temperatur timp de cteva ore: rezist 6 ore la 100 C, 2 ore la 105 C, 10' la 120 C; o uscat - este mai bine tolerat de sporii bacterieni, acestia fiind distrusi n 2-3 ore la 140 C n Poupinel; - substanTe chimice: rezist la acTiunea fenolului 5% timp de o sptmn, la acTiunea alcoolului mai multe sptmni. 18

Capitolul V
FIZIOLOGIA BACTERIAN
V.1. CONSTITUIA CHIMIC A BACTERIILOR
CompoziTia chimic a celulei bacteriene este controlat genetic. Toate procesele care au loc n celula bacterian sunt asociate cu importante transformri chimice ale constituenTilor si si de aceea cunoasterea compoziTiei chimice a celulei bacteriene contribuie la cunoasterea proceselor metabolice care confer bacteriei marea sa putere de adaptare si capacitatea de supravieTuire n cele mai vitrege condiTii de mediu. V.1.1. Apa, reprezint 75 - 85% din greutatea umed a bacteriei. Exist ap liber (mediu de dispersie), fie ap legat fizico-chimic cu diferite structuri. Sporii au puTin ap si aceea sub form de ap legat. Rol: - mediu de dispersie; - reactiv n reacTiile metabolice; - etap final a unor reacTii oxidative. V.1.2. SubstanTele minerale reprezint 2-30% din greutatea uscat a bacteriei (P, K, Na, Ca, S, Cl, Fe, oligoelementele, Cu, Mg, Zn) si variaz cu specia, vrsta culturii, compoziTia chimic a mediului. Unele elemente intr n compoziTia diferitelor structuri si enzime avnd astfel un rol foarte important n viaTa celulei bacteriene: - favorizeaz schimburile cu mediul; - regleaz presiunea osmotic; - stimuleaz cresterea si funcTia bacteriei; - activeaz unele sisteme enzimatice; - contribuie la reglarea pH-ului si a potenTialului de oxido-reducere; V.1.3. Glucidele reprezint 10-25% din greutatea uscat a celulei bacteriene n raport cu specia, vrsta si condiTiile de dezvoltare. n structura bacterian se pot gsi glucide simple (mono si dizaharide) cu rol n metabolismul intermediar glucidic precum si glucide complexe (polizaharide) care particip la realizarea structurii

peretelui celular si fac parte din capsula unor bacterii. Testele biochimice care 19 evidenTiaz utilizarea sau imposibilitatea utiliztii unui anumit zahar de ctre o bacterie permit identificarea bacteriei respective. V.1.4. Proteinele reprezint ntre 40-80% din greutatea uscat a bacteriei, aproximativ jumtate din proteine funcTionnd ca enizme restul avnd rol structural. Proteinele pot fi: - simple sau holoproteine (albumine, globuline, histone, etc.) cu rol n metabolismul intermediar protidic; - complexe, de exemplu heteroproteinele: mucoproteine mucopolizaharidul de grup al S.pneumoniae; cromoproteine catalaze, peroxidaze, citocromi; nucleoproteine acizii nucleici. V.1.5. Lipidele reprezint 1-10% din greutatea uscat a bacteriilor (excepTie micobacteriile unde pot ajunge pn la 20 - 40%). Cantitatea de lipide variaz n raport cu specia, vrsta culturii si compoziTia mediului. Lipidele bacteriene se pot gsi libere n vacuole, combinate sau fcnd parte din structuri ale celulei bacteriene (perete, membran, mezozomi). Lipidele bacteriene pot fi: - fosfolipidele lipoidul Treponemei pallidum; - lipidul A din structura lipopolizaharidului bacteriilor Gram negative; - acizi grasi, obisnuiTi si speciali (acidul mycolic la Mycobacterii); - ceruri la Mycobacterii V.1.6. PigmenTii bacterieni, prezenTi la bacteriile cromogene, pigmentogeneza fiind dependent de specie si de condiTiile de cultivare. Constituie un criteriu important de identificare a unor specii bacteriene: Staphylococcus, Pseudomonas, Sarcina. Dup localizarea pigmentului bacteriile pot fi: - cromofore, pigmentul rmne legat de citoplasm; - paracromofore, pigmentul este prezent n perete sau n stratul mucos (S.aureus); - cromopare, pigmentul este difuzibil n mediu (Pseudomonas). Dup natura lor chimic pigmenTii pot fi: - carotenoizi: Staphylococcus, Sarcina; - chinoinici: Mycobacterium; - fenazinici Pseudomonas etc. Roluri: - protecTie faT de radiaTiile UV (pigmenTi carotenoizi); - enzimatic - antibiotic (piocianina produs de P.aeruginosa faT de B.anthracis). V.1.7. Enzimele bacteriene sunt elaborate sub control genetic, existnd peste 2.000 de determinanTi genetici diferiTi, n producerea enzimelor intervenind si mecanisme de control care pot modifica bagajul enzimatic dup necesitTile bacteriei si n funcTie de variaTiile mediului extern. Dup locul de acTiune, enzimele bacteriene se pot mprTi n: - enzime intracelulare sau endoenzime care rmn n celul; 20 - enzime ectocelulare situate n membrana citoplasmatic, reglnd permeabilitatea selectiv (permeaze, translocaze); - enzime extracelulare sau exoenzime, care sunt eliberate n mediu (hidrolaze).

n raport cu reacTia catalizat enzimele pot fi: - hidrolaze (fosfataza, proteaza); - transferaze (aminotransferaza); - oxido-reductaze (catalaza, oxidaza, peroxidaza); - izomeraze etc. Dup modul de apariTie distingem enzime: - constitutive, care exist ntotdeauna n celul indiferent de natura mediului; - adaptative (inductibile), sintetizate de ctre bacterie numai ca rspuns la anumiTi compusi apruTi n mediu (penicilinaza). Pe lng importanTa inestimabil pe care o are n natur, agricultur, industrie, medicin, etc. activitatea enzimatic a bacteriilor este foarte util si n taxonomia bacterian. V.1.8. SubstanTe cu acTiune antibiotic sunt produse de ctre unele bacterii: - bacteriocine produse sub controlul plasmidic, cu efect asupra altor bacterii receptive nrudite: colicinele elaborate de E.coli; megacina produs de B.megaterium; - antibiotice polipeptidice produse de unele specii de Bacillus: polimixina produs de B.polymyxa; bacitracina produs de B. licheniformis. V.1.9. Vitaminele bacteriene secretate de unele specii: - tiamina (vitamina B1) sintetizat de E.coli, B.subtilis - biotina produs de E.coli, B.anthracis - vitamine de grup B, K sintetizate sub influenTa florei bacteriene intestinale umane. V.1.10. Factorii de crestere, sunt metaboliTi esenTiali pe care bacteria nu-i poate sintetiza dar care sunt necesari, n cantitTi mici, dezvoltrii microorganismelor. Necesitatea n aceste substanTe variaz dup specia microbian. Cantitatea mic necesar, demonstreaz c nu au rol plastic sau energetic n celul, sunt doar biocatalizatori.

V.2. NUTRIIA, METABOLISMUL SI CRESTEREA BACTERIAN

V.2.1. NUTRIIA BACTERIAN Prin nutriTie bacterian se nTelege suma proceselor metabolice care concur la producerea de materiale convertibile n energie si n diferite componente celulare. Cu alte cuvinte nutriTia bacterian este procesul de asimilare de ctre bacterii a substanTelor nutritive din mediul extern, fie ele organice sau anorganice, necesare metabolismului. 21 NutrienTii sunt substanTele nutritive care sub form de soluTie pot traversa membrana citoplasmatic pentru a participa la reacTiile metabolice specifice celulei bacteriene. Pentru nutriTie bacteriile folosesc compusii din mediile naturale pe care i transform n nutrienTi prin: - solvire minerale, CO2, O2; - digestie extracelular prealabil, cu ajutorul unor hidrolaze se formeaz aminoacizi din proteine, monozaharide din polizaharide, acizi grasi si glicerol din lipide etc. NutrienTii ptrund n citoplasma celulei bacteriene traversnd membrana citoplasmatic prin: - difuziune simpl, pe baza diferenTelor de concentraTie; - difuziune facilitat (prin proteine carrier), tot pe baza gradientului; - transport activ, contragradient, cu consum de energie . V.2.1.1. NecesitTi nutritive de baz

Elementele cu rol structural si funcTional necesare majoritTii bacteriilor sunt carbonul, azotul, oxigenul si elemente minerale. Carbonul reprezint aproape jumtate din greutatea uscat a bacteriei, azotul este necesar pentru sinteza proteinelor iar oxigenul este prezent sub form de atomi n multe molecule biologice (aminoacizi, nucleotide) si este necesar ca oxigen molecular pentru generarea energiei n cadrul respiraTiei aerobe a bacteriilor. Elementele minerale sunt reprezentate de: - Sulf prezent n unii aminoacizi, enzime, vitamine; - Fosfor pentru sinteza acizilor nucleici, fosfolipidelor de membran; - Fier, nichel, seleniu n compoziTia unor enzime: citocromi, peroxidaze; - Sodiu, potasiu, magneziu, clor asigur echilibrul fizico-chimic al celulei; - Cobalt, cupru, mangan - activatori enzimatici. n raport cu sursele folosite ca material de sintez (sursa de azot si carbon), bacteriile se mpart n: a) Bacteriile autotrofe, capabile s si sintetizeze metaboliTii esenTiali din compusii anorganici, folosind CO2 ca surs de carbon si azotul atmosferic sau sruri de amoniu ca surs de N. n funcTie de energia utilizat pot fi fototrofe si chimiotrofe. Sunt bacterii care triesc liber n natur, bacterii saprofite care triesc n sol, ap, etc. avnd rol n circuitul materiei n natur. b) Bacteriile heterotrofe, dependente de prezenTa unor compusi organici, utilizeaz surse organice de carbon, n special carbohidraTi dar si proteine si lipide ce servesc n acelasi timp ca surse de energie, iar azotul poate fi att de natur anorganic ct si organic. Prezint n totalitate un metabolism de tip chimiosintetic, cu o mare diversitate de tipuri metabolice. Se disting urmtoarele tipuri principale: b1. bacterii fixatoare de azot - folosesc surse organice de carbon si azot molecular, atmosferic, triesc n sol, n simbioz cu plantele (genul Clostridium.); b2. bacterii care folosesc carbon organic si azot din legturi anorganice (E.coli); b3. bacterii care folosesc att carbon ct si azot organic- majoritatea speciilor saprofite si potenTial patogene, prezente n cavitTile naturale ale omului, precum si speciile patogene pentru om. 22 c) Bacterii paratrofe - bacterii citoparazite, triesc numai n interiorul unei celule vii; nu se cultiv pe medii artificiale (Rickettsia, Chlamydia, Mycobacterium leprae). V.2.1.2. Factori de crestere Unele bacterii sunt capabile s-si realizeze integral sinteza metaboliTilor esenTiali utiliznd nutrienTii prezenTi n mediul lor de viaT. Mecanismele de sintez sunt catalizate de enzime a cror sintez se afl sub control genetic. O astfel de bacterie se numeste prototrof. Dac n cursul multiplicrii bacteriene apare o mutaTie n urma creia nu se mai sintetizeaz o enzim, secvenTa metabolic ce era catalizat de enzima respectiv va fi blocat. Nu se va sintetiza un anumit metabolit esenTial. Bacteria mutant rezultat se numeste auxotrof si va supravieTui doar dac n mediu va fi prezent metabolitul respectiv. Bacteriile patogene, n urma adaptrii la viaTa parazitar au devenit dependente de numerosi metaboliTi esenTiali pe care nu i mai pot sintetiza, unele att de dependente nct nu pot fi cultivate in vitro. MetaboliTii esenTiali pe care o bacterie nu mai poate s i sintetizeze si trebuie oferiTi ca nutrienTi preformaTi se numesc factori de crestere.

Acesti factori de crestere pot fi oferiTi de alt specie bacterian care sintetizeaz factorul de crestere respectiv, fenomen cunoscut sub numele de sintrofie. Un exemplu elocvent l constituie Haemophilus influenzae care creste satelit n jurul coloniilor de S.aureus. ExplicaTia const n capacitatea stafilococului auriu de a sintetiza factor V (NAD), metabolit necesar dezvoltrii tulpinilor de Haemophilus influenzae. Cunoasterea necesitTilor nutritive ale bacteriilor face posibil cultivarea lor n vederea izolrii din produsele patologice, a identificrii si studierii lor. V.2.1.3. Medii de cultur Substratul nutritiv bogat n nutrienTi si factori de crestere care satisface specia bacterian ce urmeaz a fi cultivat se numeste mediu de cultur. CondiTiile impuse mediilor de cultur: - s fie nutritive; - s fie sterile; - s aib un ph neutru (7,2 7,4) - s aib o anumit presiune osmotic; - s asigure umiditate optim etc. Mediile de cultur se pot clasifica dup foarte multe criterii. Dup provenienTa nutrienTilor: - medii naturale provin din produse de origine animal sau vegetal: cord, creier, ficat, ou, cartof, soia etc. - medii sintetice cu compoziTie riguros controlat, includ componente chimic pure. Dup valoarea nutritiv a mediului: - medii simple permit cresterea germenilor nepretenTiosi, conTin numai ingrediente de baz; 23 - medii mbogTite permit cresterea bacteriilor pretenTioase, conTin un plus de nutrienTi asigurat prin adaos de snge, ser, plasm, ou, extract de levuri etc. Dup consistenT: - lichide permit cultivarea unui produs monobacterian; sunt utile pentru studiul caracterelor biochimice - medii semisolide conTin o cantitate mic de agar, sunt utile pentru menTinerea n viaT a tulpinilor bacteriene, pentru studiul mobilitTii bacteriilor sau pentru studiul unor caractere biochimice; - medii solide care permit fixarea bacteriilor n punctul de inoculare, multiplicarea lor n acel punct determinnd apariTia unui conglomerat vizibil cu ochiul liber numit colonie. Mediile solide se obTin prin: coagularea termic a proteinelor din ser sau ou; gelificare prin includerea n mediu a unui fitocoloid obTinut din alge marine numit agar. Acesta are urmtoarele proprietTi: o se lichefiaz la temperatura de fierbere a apei; o se solidific la aprox. 42C; o meTine starea de soliditate a mediului la temperaturi cuprinse ntre 0 - 80C; o nu are aport nutritiv si nu este degradat n cursul metabolismului bacterian. Dup scopul utilizrii: - medii de izolare o uzuale pentru un numr mare de bacterii; o selective conTin substanTe inhibitorii pentru unele

bacterii favoriznd dezvoltarea preferenTial a altora; o de mbogTire inhib selectiv flora de asociaTie favoriznd multiplicarea unei specii bacteriene o diferenTiale conTin un substrat pentru anumite enzime, utilizarea substratului respectiv de ctre bacterie permiTnd identificarea bacteriei din culturi primare. - medii de identificare conTin substraturi pentru anumite enzime, indicatori de pH, utilizaTi la ncadrarea bacteriei ntr-o unitate taxonomic. - medii de conservare, medii de transport etc. V.2.2. METABOLISMUL BACTERIAN Reprezint totalitatea reacTiilor biochimice care caracterizeaz cele dou etape: anabolismul si catabolismul. A. Anabolismul Anabolismul este procesul de constituire a moleculelor complexe organice structurale si funcTionale ale celulei bacteriene. Aceste reacTii de biosintez sunt nsoTite de consum de energie si sunt similare la diferite specii bacteriene. A1. Biosinteza polizaharidelor din compusi intermediari rezultaTi din glicoliz si ciclul Krebs. Polizaharidele au rol plastic si energetic, polimeri de glucoz (amidon, glicogen) stocnd energia pe termen lung. 24 A2. Biosinteza lipidelor din glicerol (provine dintr-un compus intermediar rezultat n cursul glicolizei) si acizi grasi. Grsimile sintetizate de bacterie sunt utilizate la sinteza fosfolipidelor membranare, a peretelui celular specific bacteriilor Gram negative. A3. Biosinteza aminoacizilor si a proteinelor este diferit n funcTie de specia bacterian. Unele bacterii au echipament enzimatic ce le permite sinteza tuturor aminoacizilor din intermediari ai catabolismului glucozei (E.coli). Alte bacterii necesit prezenTa n mediu a unor aminoacizi preformaTi. Proteinele bacteriene sintetizate sunt proteine structurale, enzime, toxine). A4. Biosinteza purinelor si pirimidinelor din produsi intermediari rezultaTi din glicoliz si ciclul Krebs. Purinele si pirimidinele rezultate servesc la sinteza acizilor nucleici. B. Catabolismul Catabolismul bacterian este procesul prin care sunt degradaTi compusii organici cu structur complex n compusi simpli, cu eliberare de energie. n funcTie de cile prin care bacteria obTine energia, pe care apoi o conserv si o utilizeaz n procesele de biosintez, bacteriile se mpart n (fig.14): a) bacterii fototrofe (photobacterii) folosesc energia luminoas, triesc la lumin. Sunt bacterii saprofite; b) bacterii chimiotrofe (scotobacterii, bacterii chimiosintetizante) folosesc energia din procesele de oxido-reducere catalizate enzimatic, triesc la ntuneric. Sunt bacterii saprofite si patogene. ReacTiile de oxidoreducere presupun existenTa unui donor (surse de energie) si a unui acceptor de electroni. Donorul poate fi o substanT anorganic (pentru bacterii chimiolitotrofe) sau organic (pentru bacterii chimioorganotrofe). Bacteriile de interes medical aparTin ultimei grupe. B1. Catabolismul hidraTilor de carbon Ca surse organice de energie sunt utilizate glucoza, aminoacizii, purinele, pirimidinele, acizii grasi. Dintre toate acestea cel mai frecvent este folosit glucoza eliberarea de energie fcndu-se prin dou ci: respiraTia si fermentaTia. RespiraTia celular

Este procesul cel mai eficient de utilizare al carbohidraTilor n care o serie de molecule sunt oxidate, acceptorul final de electroni fiind o molecul anorganic (fig.12): - O2 n respiraTia aerob; - alt molecul anorganic, nu O2, (ionul nitrat, ionul sulfat) respiraTie anaerob. n procesul de respiraTie celular este generat ATP, etapele catabolismului glucozei fiind: glicoliza (calea Embden-Meyerhof-Parnas sau ci alternative: calea pentoz-fosfat, calea Entner-Doudoroff), ciclul Krebs si lanTul transportului de electroni. n cursul respiraTiei aerobe a procariotelor rezult 38 molecule de ATP: 34 din lanTul transportului de electroni si 4 din glicoliz si ciclul Krebs. n respiraTia anaerob cantitatea de ATP format este variabil, ntotdeauna mai mic dect n respiraTia aerob. 25 FermentaTia Este procesul de obTinere a energiei n care att donorul ct si acceptorul de electroni este de natur organic, n absenTa oxigenului acidul piruvic fiind convertit la unul sau mai mulTi produsi n funcTie de specie. Cantitatea de ATP care se formeaz este mic (2 molecule) (fig.13). Dup modul de obTinere a energiei bacteriile se pot clasifica n: - strict aerobe folosesc exclusiv respiraTia, nu se dezvolt n absenTa oxigenului molecular (B. subtilis, B. anthracis, P. aeruginosa, M. tuberculosis, etc.) - strict anaerobe folosesc exclusiv fermentaTia, oxigenul este toxic pentru ele. Neavnd enzimele respiratorii (catalaz, peroxidaz etc.) se formeaz peroxid de hidrogen care este toxic (genul Clostridium) - aerobe - facultativ anaerobe pot obTine energia att pe cale oxidativ ct si fermentativ (E. coli, Staphylococcus, etc.); - aerotolerante au metabolism fermentativ dar rmn viabile n prezenTa oxigenului; - microaerofile cresc numai n prezenTa unor cantitTi reduse de oxigen (spirochetele); B2. Catabolismul lipidic si proteic Producerea de energie din glicerol, acizi grasi sau aminoacizi se face tot prin ciclul Krebs. C. Factorii de mediu care influenTeaz metabolismul bacteriilor C1. pH-ul majoritatea bacteriilor cultiv la pH aproximativ neutru (7,2 7,4), condiTiile de pH fiind oferite de mediul de cultur care pentru a neutraliza produsii de metabolism acizi conTine fosfaTi, peptone, aminoacizi etc. Exist bacterii acidofile care cultiv la pH acid (Lactobacillus) si bacterii bazofile care necesit un pH bazic (Vibrio cholerae). C2. presiunea osmotic este satisfcut de mediul de cultur. Bacteriile patogene necesit o presiune identic cu cea din organismul uman. n mediile hipotone cantitatea de ap care ptrunde n celul este controlat de peretele bacterian. n mediile hipertone bacteria este supus plasmolizei. Bacteriile fr perete bacterian sau cu perete deficitar sufer la orice modificare a presiunii osmotice. C3. temperatura majoritatea bacteriilor patogene pentru om cultiv la 37C. n funcTie de temperatura optim de dezvoltare bacteriile pot fi: o psihrofile temperatura de 0 20C; o mezofile - temperatura de 25 45C;

o termofile - temperatura de 50 70C. C4. atmosfera n funcTie de metabolismul bacterian se asigur prezenTa oxigenului, absenTa oxigenului sau prezenTa diferitelor gaze inerte care favorizeaz dezvoltarea speciei respective. V.2.3. CRESTEREA SI MULTIPLICAREA BACTERIILOR n urma nutriTiei bacteriilor si a activitTilor lor de metabolism are loc cresterea celulei bacteriene ca mrime si ca mas. ntruct cresterea volumului celular raportat la cresterea suprafeTei este mai mare la un moment dat se ajunge la un punct critic ce impune restabilirea echilibrului optim ntre cele dou variabile. Acest lucru se realizeaz prin diviziune binar, mecanismul de nmulTire pentru majoritatea 26 bacteriilor. nmugurirea sau ramificarea este caracteristic unui numr foarte mic de specii bacteriene. Pentru c bacteriile sunt prea mici cresterea este studiat la nivel de populaTie bacterian si nu la nivel de celul. Prin urmare cnd vorbim de cresterea bacterian facem referire la cresterea numrului de celule ntr-o populaTie bacterian si nu la mrimea celulei bacteriene. Pentru a vorbi despre cresterea si multiplicarea bacterian folosim urmtoarele noTiuni: - timp de generaTie: timpul necesar dublrii populaTiei bacteriene, acesta fiind n medie 20 30 minute; - rata de crestere: numrul de generaTii n unitatea de timp; - colonia bacterian: totalitatea bacteriilor rezultate din multiplicarea unei singure celule bacteriene; - cultura bacterian: totalitatea coloniilor de pe suprafaTa mediului solid; o cultura mixt: format din mai multe tipuri de colonii (mai multe specii bacteriene); o cultura pur: format dintr-un singur tip de colonie (un singur germen). - inocularea: depunerea unui produs biologic n cultura de celule, n oul de gin embrionat, animale de laborator - nsmnTare: depunerea unui produs biologic pe / n mediu de cultur. Cresterea bacterian este studiat pe medii de cultur optime pentru fiecare specie n parte. n medii lichide celulele bacteriene sunt dispersate determinnd modificri ale aspectului mediului: tulburare uniform, inel aderent de peretele flaconului, pelicul la suprafaTa mediului sau depozit. Pe medii de cultur solide multiplicarea unei celule bacteriene formeaz colonia vizibil cu ochiul liber dup 18 24 de ore de la depunerea germenului pe mediu. O colonie bacterian provine dintr-o celul bacterian sau din bacterii atasate (unitTi formatoare de colonii = UFC). n funcTie de dimensiuni, contur, consistenT, transparenT, aspectul suprafeTei, pigment, aderenTa la mediu etc. coloniile bacteriene pot fi: - colonii tip S (smooth) rotunde, bombate, suprafaT neted, lucioase, margini circulare, suspensioneaz omogen n ser fiziologic, produc tulburare n mediul lichid, caracteristice bacteriilor patogene; - colonii tip R (rough) margini neregulate, plate, suprafaTa rugoas, uscat, aderente de mediu, aglutineaz spontan n ser fiziologic, n mediul lichid produc depozit cu supernatant clar, sunt caracteristice pentru germeni degradaTi, cu modificri antigenice, de virulenT. Exist trei specii bacteriene care fac excepTie, crescnd sub forma de colonii R pentru tulpini patogene: Mycobacterium tuberculosis; Corynebacterium diphtheriae; Bacillus anthracis; - colonii M (mucoid) foarte mari, lucioase, suprafaTa neted, aspect

uleios, caracteristice pentru bacterii cu capsul; - colonii untoase rotunde, bombate, margini regulate, suprafaTa neted, mate, consistenT pstoas (cremoas), uneori pigmentate, caracteristice pentru levuri; - colonii pufoase: reTea de filamente (hife) aeriene, caracteristice fungilor filamentosi.

Fig. 13. Clasificarea bacteriilor pe baza caracterelor de metabolism

V.2.4. DINAMICA MULTIPLICRII BACTERIILOR nsmnTate n mediu adecvat, incubate la 37 C, urm rite din or n or bacteriile vor urma 4 faze caracteristice ale multiplicrii populaTiei bacteriene: a) Faza de latenT (faza de lag): reprezint perioada de adaptare a bacteriilor la condiTiile de mediu, perioad n care numrul germenilor rmne nemodificat sau scade. Bacteriile au un metabolism activ de sintez al enzimelor ceea ce face ca celula bacterian s creasc n dimensiuni. n aceast faz bacteria este foarte sensibil la agenTi antibacterieni. Durata acestei faze este de aproximativ 2 ore, cuprins ntre momentul nsmnTrii mediului si momentul n care bacteria ncepe s se multiplice. b) Faza de crestere logaritmic (faza exponenTial): celulele bacteriene ncep s se divid permanent, ritmic. Timpul de generaTie n aceast faz este caracteristic pentru o anumit specie: 10 minute pentru V. cholerae, 20-30 minute pentru majoritatea bacteriilor patogene, 18 14 ore pentru M. tuberculosis. Numrul bacteriilor creste n progresie geometric. Bacteriile aflate n faz exponenTial au toate caracteristicile speciei: afinitate tinctorial, proprietTi biochimice si de metabolism, structura antigenic, virulenTa si toxigeneza sunt tipice speciei respective. Sunt sensibile la acTiunea agenTilor antibacterieni. Este etapa optim pentru studierea bacteriilor sau pentru recoltarea lor n vederea preparrii de vaccinuri si pentru testarea sensibilitTii la antibiotice. Durata fazei este de 8-12 ore. c) Faza staTionar (faza de concentraTie "M"): mediul de viaT devine mai puTin favorabil prin consumul substanTelor nutritive, acumularea de metaboliTi toxici. Numrul bacteriilor vii rmne constant prin: - persistenTa bacteriilor vii, absenTa multiplicrii datorit epuizrii unui nutrient din mediu (factor limitant al cresterii); - echilibru ntre bacteriile care mor si cele care iau nastere prin diviziune datorit acumulrii de cataboliTi toxici si a pH-ului mediului. Bacteriile au morfologia caracteristic speciei dar sunt mai puTin sensibile la acTiunea agenTilor antibacterieni. n aceast faz realizm identificarea germenilor. La speciile sporogene ncepe formarea sporilor. Durata acestei faze variaz n raport cu specia si condiTiile de cultur, de la o or la cteva zile, pentru unele bacterii poate dura cteva sptmni. c) Faza de declin: substratul nutritiv srceste, metaboliTii toxici sunt n cantitate mare ceea ce face ca bacteriile moarte s depseasc progresiv numrul celor vii, pn la autosterilizarea culturii. n aceast faz bacteriile prezint modificri morfo-tinctoriale, ale caracterelor biochimice si de metabolism, de virulenT si toxigenez. Apar forme de involuTie. La bacteriile sporulate fenomenul de sporogenez devine foarte intens. Durata fazei depinde de specia microbian (N. gonorrhoeae 2-3 zile, la M. tuberculosis 2-3 sptmni). Cultivarea bacteriilor are ca scop: - identificarea agentului etiologic al unei infecTii pentru identificarea bacteriilor se folosesc culturi n faza staTionar, n vrst de 18 -24 de ore; - determinarea farmacorezistenTei microorganismelor izolate ca inocul se folosesc culturi n medii lichide, aflate n faz logaritmic, dup 4 6 ore de incubare, nsmnTate pe medii solide nutritive adecvate;

- preparare de seruri si vaccinuri, pentru obTinerea unor produse de metabolism bacterian (vitamine, antibiotice etc) - se folosesc culturi continue: cultura bacterian se menTine n faz exponenTial n permanenT prin adugarea de mediu proaspt culturii, n vase speciale, turbidistat sau chemostat.

Capitolul VI
ACIUNEA AGENILOR FIZICI, CHIMICI SI BIOLOGICI ASUPRA BACTERIILOR
VI.1. DEFINIII
Septic infectat, contaminat cu germeni patogeni. Aseptic (steril) lipsit de microbi patogeni sau nepatogeni. Asepsie ansamblul de metode prin care se evit contaminarea unui substrat steril. Sterilizare distrugerea sau ndeprtarea oricror forme de viaT, a tuturor microorganismelor patogene sau nepatogene, forme vegetative sau sporulate de pe o suprafaT sau dintr-un substrat nensufleTit. DezinfecTie distrugerea formelor vegetative microbiene (mai rar a celor sporulate) din sau de pe suprafaTa unor substraturi nensufleTite, cu ajutorul dezinfectantelor. Dezinfectant substanT chimic, toxic pentru Tesuturi vii, cu acTiune microbicid, ireversibil. Antisepsie distrugerea sau ndeprtarea temporar a formelor vegetative microbiene de pe substraturi vii (mucoase, tegumente, plgi), cu ajutorul antisepticelor. Antiseptic substanT chimic, netoxic pentru Tesuturile vii, cu acTiune reversibil, bacteriostatic asupra microorganismelor. Prezervare prevenirea multiplicrii unor microorganisme n produse farmaceutice, vaccinuri, alimente etc.

VI.2. EFECTE ANTIMICROBIENE ALE FACTORILOR FIZICI, CHIMICI, BIOLOGICI

Prin efectele pe care le au asupra microorganismelor agenTii fizici, chimici si biologici au o foarte mare importanT n controlul infecTiei, fiind utilizaTi n sterilizare, dezinfecTie, antisepsie, prezervare. Efectele antibacteriene se pot traduce prin: - efect microbicid fenomen ireversibil, de omorre a microorganismului (bactericid, virulicid, fungicid, sporicid); - efect microbistatic fenomen reversibil, de inhibare temporar a multiplicrii (bacteriostatic, fungistatic).

VI.3. FACTORI CARE INFLUENEAZ EFECTUL ANTIMICROBIAN AL FACTORILOR FIZICI, CHIMICI, BIOLOGICI
AgenTii antimicrobieni si exercit acTiunea dependent de intervenTia unor factori externi: 31 VI.3.1. concentraTia microorganismelor la aceeasi intensitate a agentului antimicrobian, timpul de omorre creste proporTional cu concentraTia de microorganisme asupra creia se acTioneaz; VI.3.2. gradul de rezistenT al microorganismelor diferitele specii prezint grade diferite de susceptibilitate la acTiunea agenTilor antibacterieni, chiar n cadrul aceleiasi specii existnd uneori diferenTe individuale de sensibilitate. De la cele mai rezistente la cele mai puTin rezistente putem enumera, n ordine: sporii bacterieni, micobacteriile, virusurile fr nvelis extern, bacteriile Gram negative, fungii, bacteriile Gram pozitive, virusurile cu nvelis extern. VI.3.3. intensitatea agentului antibacterian cu ct intensitatea agentului antibacterian (concentraTia, presiunea, temperatura ridicat, etc) este mai mare proporTional timpul de acTiune eficient al agentului antimicrobian este mai mic.

VI.3.4. influenTa mediului substanTele organice, turbiditatea mediului, duritatea apei, pH-ul mediului etc pot influenTa n sens pozitiv sau negativ acTiunea unui agent antibacterian.

VI.4. AGENI FIZICI

VI.4.1. CLDURA VI.4.1. 1. definiTii o temperatura optim temperatura la care o specie bacterian atinge cel mai nalt grad de multiplicare; o temperatura minim de dezvoltare temperatura cea mai sczut la care microorganismul se mai multiplic; o temperatura maxim de dezvoltare - temperatura cea mai ridicat la care microorganismul se mai multiplic; n funcTie de temperatura de dezvoltare bacteriile se mpart n: - termofile temperatur optim 50 60C; unele se dezvolt si la 95C; nu sunt patogene; - mezofile - temperatur optim 30 37C; majoritatea bacteriilor; flora saprofit si patogen a omului; - psichrofile - temperatur optim 20C; unele se dezvolt si la 0C. VI.4.1. 2. cldura umed este utilizat, n raport cu valoarea temperaturii realizate, n dezinfecTie sau n sterilizare. Are ca mecanism de acTiune coagularea proteinelor si degradarea enzimelor. VI.4.1. 2. 1. temperaturi sub 100C sunt aplicate pentru formele vegetative ale bacteriilor mezofile si psichrofile aflate n soluTii apoase. Ca metode de aplicare amintim: o pasteurizarea expunere termic + refrigerare imediat; o tindalizarea este sterilizare fracTionat n care produsele sunt meTinute succesiv la 50 -100C si apoi la temperatura camerei (timp de 3-4 zile); o dezinfecTia prin vapori fluenTi de ap n vasul Koch sau autoclav cu robinetul de vapori deschis. VI.4.1. 2. 2. temperatura de 100C realizeaz doar dezinfecTie, fiind utilizat la decontaminarea apei, alimentelor, lenjeriei, instrumentarului etc. Se folosesc fierbtoare nclzite electric sau la flacr. VI.4.1. 2. 3. temperatura de peste 100C este tem peratura la care se realizeaz sterilizarea. Se folosesc autoclave care folosesc vapori de ap sub presiune: 0,5 atm - 115C; 1 atm - 121C; 2 atm - 1 34C. 32 VI.4.1. 3. cldura uscat are ca mecanism de acTiune oxidarea sau carbonizarea structurilor bacteriene. Se aplic sub form de: VI.4.1.3.1. flambare metod de completare a sterilitTii, metod de asepsie; VI.4.1.3.2. nclzire la incandescenT pentru ansa sau acul de platin; VI.4.1.3.3. incinerare pentru materiale contaminate, reziduuri, animale; VI.4.1.3.4. sterilizare cu aer supranclzit se realizeaz n cuptorul Pasteur (Poupinel; etuv) la 180C timp de 1 or , sau la 160C timp de 2 ore. VI.4.2. FRIGUL VI.4.2.1. refrigerarea temperaturi de 0 7 au efect bacteriostatic asupra majoritTii microorganismelor; unele bacterii mor (Neisseria meningitidis, N.gonorhoeae, Haemophilus influenzae) altele se pot multiplica. VI.4.2.2. congelarea dac este fcut lent, la temperaturi de (-20C) favorizeaz formarea cristalelor de ap care lezeaz membrana citoplasmatic a

celulei bacteriene care va fi distrus (efect microbicid). Congelarea rapid la (-80C) n bulion glicerinat duce la solidificarea amorf a apei intracelulare ceea ce face ca celula microbian s rmn n viaT. VI.4.2.3. socul rece unele bacterii pot fi distruse prin scderea brusc a temperaturii, de la 45C la 15C. VI.4. 3. PRESIUNEA OSMOTIC n medii hipotone are loc acumularea apei n celula bacterian care devine turgescent, peretele bacterian sprgndu-se. n mediul hiperton bacteria pierde ap (plasmoliza), fenomen cu efecte letale asupra bacteriei. VI.4. 4. RADIAIILE VI.4.1. radiaTii neionizante radiaTiile UV au efect microbicid, dar au putere de penetrabilitate mic. Se pot folosi la dezinfecTia aerului n ncperi, din boxele de lucru sau la dezinfecTia suprafeTelor n laboratorul de microbiologie, ca o metod complementar msurilor de curTenie si dezinfecTie chimic. VI.4.2. radiaTii ionizante corpusculare (, ) si electromagnetice (, X) au efect microbicid, au mare putere de penetrare. Ionizarea compusilor celulari prin expulzarea electronilor cauzeaz moartea microorganismelor. Aceast metod de sterilizare se utilizeaz pentru medicamente, instrumentar confecTionat din material degradabil termic. Ca surse de radiaTii gama sunt folosite cobaltul 60 sau cesiul 137. VI.4. 5. DESICAREA RezistenTa bacteriilor la desicaTie este variabil. Sporii bacterieni, sporii fungici, chisturile protozoarelor rezist timp ndelungat la uscciune n timp ce formele vegetative se distrug n cteva ore. RezistenTa formelor vegetative la desicaTie creste n produsul patologic (materii fecale, sput, puroi), la temperaturi sczute, n mediu proteic etc. Asocierea a 2 factori fizici (frigul si desicaTia) a dat nastere unei metode de pstrare timp ndelungat a microorganismelor liofilizarea. Metoda const n congelarea rapid a suspensiei microbiene ntr-un mediu protector urmat de uscarea rapid n vid si nfiolarea produsului obTinut. 33 VI.4. 6. ULTRASUNETELE Au acTiune microbicid prin acTiune mecanic, sprgnd peretele celular acele sunete care ating 16.000 cicli/sec. Utiliznd ultrasunete de diferite frecvenTe s-au putut obTine unii constituenTi ai celulei bacteriene. VI.4.7. FILTRAREA Prin procesul de trecere a unui lichid sau gaz printr-un material poros, pot fi reTinute, mecanic sau electrostatic, cele mai multe dintre bacterii dac dimensiunea porilor este de aproximativ 0,22 m. Filtrele cu dimensiunea porilor de 0,01 m pot reTine si virusurile mici aceste filtre avnd n mod real rol sterilizant al materialului filtrat. Este o metod se sterilizare la rece aplicat soluTiilor denaturabile termic. VI.4. 8. LASERUL Laserul (light amplification by stimulated emission of radiation) are efect microbicid instantaneu.

VI.5. AGENI CHIMICI

Pe lng substanTele chimice necesare dezvoltrii si multiplicrii bacteriene, exist o serie de alte substanTe chimice cu efect bacteriostatic sau bactericid. Aceste substanTe sunt antibiotice, chimioterapice, antiseptice, dezinfectante. VI.5.1. antiseptice si dezinfectante Antisepticele si dezinfectantele sunt substanTe cu acTiune antimicrobian neselectiv, alternd deopotriv structuri si funcTii comune microorganismelor si macroorganismului. Antisepticele pot fi utilizate pe tegumente si mucoase, dezinfectantele numai

pe suprafeTe si structuri inerte. Aceeasi substanT chimic, n raport cu concentraTia, poate fi antiseptic sau dezinfectant. n funcTie de mecanismul de acTiune antisepticele si dezinfectantele se clasific n substanTe care: a. denatureaz proteinele (efect bactericid): acizi, baze, alcooli; b. oxideaz gruprile chimice libere ale enzimelor: hipermanganat de potasiu, peroxid de hidrogen, halogenii si derivaTii lor; c. blocheaz gruprile chimice libere ale enzimelor: sruri ale unor metale grele mercurocrom, azotat de Ag agenTi alchilanTi glutaraldehida, formaldehida, oxid de etilen d. lezeaz membranele celulare: derivaTi fenolici crezoli, hexaclorofen biguanide clorhexidina detergenTi anionici spunuri, perlan etc. cationici compusi cuaternari de amoniu e. altereaz acizii nucleici: derivaTi de acridin - rivanol coloranTi bazici violet de genTian, albastru de metil, fucsin bazic etc. n funcTie de acTiunea antimicrobian pe care o au vorbim despre efect antimicrobian: 34 a. de nivel nalt substanTe care distrug toate microorganismele cu excepTia unui numr redus de spori bacterieni, cu condiTia timpului de contact de cel puTin 20 de minute peroxid de hidrogen stabilizat (6%), acid peracetic, hipoclorit de sodiu (5%, 25%), glutaraldehida (2%), cloramina B (2%); b. de nivel mediu substanTe care distrug virusuri, fungi, formele vegetative bacteriene (inclusiv Mycobacterium tuberculosis) dar nu distrug endosporii bacterieni si unele virusuri fr nvelis extern (rhinovirus, enterovirus). Timpul de contact este de 10 minute: fenoli, iodofori, alcooli, compusi pe baz de clor etc; c. de nivel sczut substanTe care distrug majoritatea formelor vegetative bacteriene, unele virusuri, unii fungi dar nu distrug M.tuberculosis, endosporii bacterieni si virusurile nude. Timpul de contact este de 10 minute: clorhexidina, compusi cuaternari de amoniu. AcTiunea antimicrobian a antisepticului sau dezinfectantului depinde de concentraTie, de timpul de contact si de prezenTa substanTelor organice VI.5.2. agenTi sterilizanTi Sunt substanTe chimice, cu bun penetrabilitate, care n incinte nchise etans, n anumite concentraTii, ntr-un timp de contact bine stabilit, n condiTii stricte de temperatur si umiditate au acTiune microbicid. Se folosesc glutaraldehida 2%, acidul peracetic, peroxidul de hidrogen stabilizat 6%. Atunci cnd nu exist alt mijloc de sterilizare adecvat se foloseste oxidul de etilen. Acest mijloc de sterilizare este delicat, orice eroare de procedur ducnd fie la sterilizare ineficient fie la accidentarea personalului care o realizeaz sau a pacientului la care se utilizeaz materialul astfel sterilizat. VI.5.3. agenTi prezervanTi Sunt substanTe chimice cu acTiune bacteriostatic sau bactericid asupra microorganismelor implicate n alterarea unor produse. Se folosesc pentru conservarea alimentelor, medicamentelor, serurilor, vaccinurilor etc, n concetraTiile uzuale nefiind toxice pentru macroorganism: acid salicilic, acid benzoic, merTiolat de

sodiu etc. VI.5.4. antibiotice si chimioterapice Sunt substanTe cu efect bactericid sau bacteriostatic, cu toxicitate selectiv, obTinute prin biosintez microbian (antibioticele) sau prin sintez chimic (chimioterapicele). VI.5.4.1. clasificare Antibioticele si chimioterapicele pot fi clasificate n raport cu multe criterii: a. dup modul de obTinere se folosea termenul de antibiotic pentru substanTele obTinute prin biosintez microbian si chimioterapic pentru cele obTinute prin sintez chimic. Astzi aceast graniT a fost depsit aproape toate antimicrobienele fiind obTinute, mai economic, sau mbuntTite prin sintez chimic. Este corect s se utilizeze termenul de antibiotic pentru toTi agenTii antimicrobieni utilizaTi n terapie indiferent de modul lor de obTinere, evitnd astfel si confuzia creat de termenul de chimioterapic care desemneaz produse utilizate n tratamentul unor afecTiuni neoplazice. b. dup categoria de microorganisme asupra crora acTioneaz exist antibiotice antibacteriene, antivirale, antifungice, antiparazitare. c. dup structura chimic 35 d. dup efectul lor d1. bacteriostatic opreste multiplicarea bacterian tetracicline, cloramfenicol, eritromicina, sulfamide etc; d2. bactericid distruge bacteriile: peniciline, cefalosporine, aminoglicozide, etc. e. dup mecanismul de acTiune e1. inhib sinteza peretelui bacterian: antibiotice beta-lactamice, glicopeptide, izoniazida, etc; au efect bactericid; e2. afecteaz funcTiile membranei citoplasmatice: polimixine, colistina, nistatina, amfotericina B; au efect bactericid; e3. perturb sinteza proteinelor celulare la nivelul ribozomilor: aminoglicozide, tetracicline, macrolide, licosamide, acid fusidic, mupirocin etc; e4. blocheaz sinteza acizilor nucleici: chinolone, rifampicina, metronidazol, sulfamide, trimetoprim, chinolone etc. f. dup spectrul de acTiune f1. cu spectru ngust: o de tip penicilinic: active pe bacili Gram pozitivi, coci Gram pozitivi si negativi (peniciline, macrolide, lincosanide etc); o de tip streptomicinic: active pe bacili Gram negativi, coci Gram pozitivi si negativi (aminoglicozide, polimixine etc.); f2. cu spectru larg: active pe bacili Gram pozitivi si negativi, coci Gram pozitivi si negativi, spirochete, leptospire, chlamydii, mycoplasme etc (cloramfenicol, tetracicline). VI.5.4.2. rezistenTa microbian la antibiotice Este capacitatea microorganismelor de a supravieTui si a se multiplica n prezenTa antibioticului. RezistenTa poate fi natural sau dobndit. VI.5.4.2.1. RezistenTa natural faT de un antibiotic este prezent la toTi membrii unei specii bacteriene, este determinat genetic. VI.5.4.2.2. RezistenTa dobndit faT de un antibiotic este achiziTionat de o subpopulaTie a unei specii n anumite circumstanTe. Mecanismele implicate sunt multiple: scderea permeabilitTii peretelui sau membranei citoplasmatice pentru antibiotic;

 producerea de ctre bacterie a unei enzime care inactiveaz antibioticul (penicilinaza, codificat plasmidic); amplificarea sintezei de acid paraaminobenzoic care anuleaz prin diluare acTiunea sulfamidelor etc. RezistenTa dobndit poate fi a. cromozomial: apare n urma unei mutaTii spontane rezultnd tulpini rezistente numai la un anumit antibiotic sau familie de antibiotice. MutaTia cromozomial afecteaz locusul ce controleaz sensibilitatea bacteriei faT de un antibiotic, este definitiv si se transmite vertical descendenTilor tulpinii respective. Administrarea antibioticului respectiv va distruge populaTia sensibil selectnd mutanTii rezistenTi care vor deveni populaTie dominant. b. extracromozomial: este cea mai frecvent (90% din cazurile de rezistenT), realizndu-se prin plasmide, material plasmidic sau transpozoni. 36 Materialul genetic se transmite orizontal la toTi membrii populaTiei bacteriene prin transducTie, transformare, conjugare, transpoziTie. c. monovalent germenii sunt rezistenTi faT de un singur antibiotic; d. plurivalent rezistenTa la mai multe antibiotice, concomitent; e. manifestat direct leag o anumit bacterie de un singur antibiotic; f. manifestat ncrucisat rezistenTa unei bacterii faT de mai multe antibiotice cu structur sau cu mecanism de acTiune asemntor; g. dup ritmul de instalare rapid (monostadial) de tip streptomicinic intermediar de tip eritromicinic lent (pluristadial) de tip penicilinic foarte lent de tip vancomicin.

VI.6. AGENI BIOLOGICI

VI.6.1. ANTIBIOTICE Sunt polipeptide policiclice cu acTiune antimicrobian, plasate ntre antibiotice si bacteriocine. Sunt sintetizate de bacterii gram pozitive: Staphylococcus, Streptococcus, Streptomyces, Bacillus si au spectru de activitate nalt specific faT de unele bacterii Gram pozitive. Au fost descrise dou categorii de lantibiotice: antibiotice tip A: Sub comanda unor gene localizate cromozomal sau plasmidic, sunt sintetizate la nivel ribozomal ca proteine precursoare inactive care, prin modificri enzimatice sunt transformate n peptide active. Sunt produse de stafilococi, bacili Gram negativi si lactococi, cele mai cunoscute lantibiotice fiind nisina (gene pe cromozomul celulei bacteriene), subtilina, epidermina (gene pe plasmidul pTu32), gallidermina (produs de Staphylococcus gallinarum cu plasmid Tu3928) . Nu se cunoaste cu exactitate modul de acTiune al lantibioticelor. Nisina are acTiune inhibant asupra unor germeni Gram pozitivi (Staphylococcus, Streptococcus, Bacillus, Clostridium, Listeria) si inhib sporularea germenilor din genul Bacillus si Clostridium, avnd acTiune maxim la pH sub 5,5. Nu are acTiune asupra bacteriilor Gram negative, asupra fungilor si levurilor. Epidermina produs de Staphylococcus epidermidis are acTiune antimicrobian faT de microorganisme patogene pentru piele: Streptococcus, Staphylococcus, Propionibacterium acnes. Sunt utilizate n industria alimentar si n medicin: - nisina conservant pentru vegetale, brnzeturi, carne, peste, buturi alcoolice, vin etc.;

component al preparatelor cosmetice; agent terapeutic cu aplicare local n infecTii bacteriene n medicina veterinar. - epidermina tratament n cazurile de acnee juvenil si eczeme la om - gallidermina n tratamentul foliculitelor, al impetogo-ului. 37 antibiotice tip B Cea mai cunoscut este lanthiopeptina care are acTiune antiviral faT de Herpes simplex virus. VI.6.2. BACTERIOCINE Sunt substanTe de natur proteic produse de unele tulpini bacteriene, cu efect bactericid faT de tulpini din aceeasi specie sau din specii nrudite. Se ataseaz de peretele celular al bacteriilor sensibile si inhib unul sau mai multe procese esenTiale cum ar fi replicarea, transcripTia, translaTia sau etape ale metabolismului energetic. Producerea de bacteriocine este un mecanism prin care bacteriile ce alctuiesc flora normal a unei nise ecologice fac faT competiTiei faT de aceeasi nutrienTi. Tulpinile productoare de bacteriocine sunt rezistente la acTiunea propriilor bacteriocine ceea ce permite utilizarea bacteriocinotipiei n identificarea unor microorganisme. Producerea bacteriocinelor este controlat de gene prezente pe plasmide numite plasmide bacteriocinogene. Exemple de bacterii productoare de bacteriocine: E.coli colicine; Serratia marcescina; Pseudomonas piocina etc. VI.6.3. BACTERIOFAGUL Este virusul care paraziteaz bacteriile. Are structur complex fiind alctuit din (fig. 15): capul fagului este alctuit dintr-o capsid cu simetrie icosaedric ce adposteste n interior acidul nucleic (ADN dublu catenar sau ARN); coada fagului cu simetrie helical este alctuit din urmtoarele elemente: cilindrul axial nconjurat de teaca cozii, placa bazal cu crosete de fixare si fibrele cozii. Coada fagului este de natur proteic si are rol n adsorbTia si penetrarea n celula bacterian. ntre bacteriofag si bacteria gazd se stabilesc dou tipuri de relaTii: a. de tip litic (ciclul litic; de tip productiv) Are urmtoarele etape: 1. adsorbTia: bacteriofagul are receptori strict specifici care recunosc receptorii de pe suprafaTa bacteriei. Atasarea de receptorii celulari se realizeaz iniTial prin fibrele cozii (fixare reversibil) si apoi prin crosetele plcii bazale (fixare ireversibil); 2. penetrarea: mureina din peretele bacterian este lizat de muramidaza eliberat de fag. Teaca cozii fagului prin contractare antreneaz cilindrul axial prin peretele bacteriei realiznd apoi injectarea acidului nucleic fagic n citoplasma bacterian; 3. multiplicarea: la 4 minute dup ptrunderea ADN-ului fagic n citoplasma bacteriei, ADN-ul bacterian este blocat funcTia acestuia fiind preluat de acidul nucleic al fagului. Acesta va coordona sinteza componentelor proprii fagului; 4. maturarea fagului 5. eliberarea fagului matur, virulent prin liza bacteriei. Bacteriile care permit desfsurarea ciclului litic se numesc bacterii lizosensibile. Bacteriile care nu permit infecTia cu un fag sunt bacterii lizorezistente,

38 aceast rezistenT datorndu-se lipsei receptorilor specifici sau unei stri de imunitate. Fagii care evolueaz prin ciclu litic se numesc fagi virulenTi si infecTia cauzat de ei are efect bacteriolitic. Ciclul litic poate fi evidenTiat la nivelul culturilor bacteriene, cultura n mediul lichid devenind limpede dup inoculare cu bacteriofag iar pe mediul solid nsmnTat uniform, inocularea fagului litic duce la apariTia zonei clare de liz (plaj de liz). b. de lizogenizare (de tip reductiv) Are urmtoarele etape: 1. adsorbTia: bacteriofagul are receptori strict specifici care recunosc receptorii de pe suprafaTa bacteriei. Atasarea de receptorii celulari se realizeaz iniTial prin fibrele cozii (fixare reversibil) si apoi prin crosetele plcii bazale (fixare ireversibil); 2. penetrarea: mureina din peretele bacterian este lizat de muramidaza eliberat de fag. Teaca cozii fagului prin contractare antreneaz cilindrul axial prin peretele bacteriei realiznd apoi injectarea acidului nucleic fagic n citoplasma bacterian; 3. ADN-ul fagic poate evolua n 2 direcTii: se integreaz liniar n cromozomul bacteriei gazd ca episomi replicndu-se sincron cu acesta; se circularizeaz, se ataseaz de membrana citoplasmatic si se replic sincron cu diviziunea bacteriei. Un astfel de fag integrat se numeste fag latent (profag, fag temperat) si are capacitatea de a realiza o infecTie persistent cu posibilitate de reactivare. Bacteria care l adposteste este bacterie lizogen transmiTnd descendenTilor fagul latent. n anumite circumstanTe profagul poate deveni virulent. Fagul care nu se reactiveaz, persistnd indefinit n stare latent se numeste fag defectiv. Bacteria lizogen este imun la alTi fagi omologi virulenTi ai profagului pe care l gzduieste. Fenomenul de bacteriofagie are multiple aplicaTii practice: - fagul temperat are rol n reasortarea materialului genetic al bacteriilor pentru c atunci cnd se desprinde de cromozomul bacterian antreneaz si gene ale acestuia (inducTie); - fagul virulent asigur echilibrul ecologic n mediul natural de viaT al bacteriilor; - prezenTa fagilor n ape este indicator de poluare al acesteia; - datorit specificitTii relaTiei fag-bacterie si a stabilitTii n timp a sensibilitTii bacteriei faT de anumiTi fagi, lizotipia (sensibilitatea la un anumit tip fagic) este una dintre cele mai fine metode de diagnostic bacteriologic si epidemiologic; - fagii sunt utili n ingineria genetic, n studii de biologie molecular; - fagii pot fi utilizaTi ca tratament adjuvant n unele infecTii (infecTii urinare). 39

Capitolul VII
GENETICA BACTERIAN
VII.1. DEFINIII
Genetica bacterian se ocup cu studiul ereditTii si a variabilitTii bacteriene. Genom suma genelor unui organism; Genotip totalitatea informaTiei genetice a unui organism; Fenotip totalitatea caracterelor observabile, produse de genotip n

interacTiune cu mediul ambiant.

VII.2. SUPORTUL EREDITII

Suportul material al ereditTii este reprezentat de ADN care este depozitarul informaTiei genetice. Aceast informaTie se traduce prin sinteza unor proteine si se transmite descendenTilor prin replicare si diviziune. ADN-ul este format din unitTi structurale alctuite dintr-o baz azotat purinic (adenina, guanina) sau pirimidinic (timina, citozina), o pentoz (dezoxiriboza) si acid fosforic. A fost identificat ca o macromolecul format din dou catene polinucleotidice antiparalele si complementare, rsucite n dublu helix, unite prin punTi de hidrogen formate ntre bazele azotate opuse (adenin-timin; guanincitozin). Transmiterea mesajului genetic se face prin dublarea cantitTii de material genetic si prin diviziune. Replicarea ADN const din sinteza, pe baz de complementaritate, a unor noi molecule de ADN identice cu molecula parental si identice ntre ele (replicare semiconservativ). n condiTii normale, dac nu au loc modificri genetice, toTi descendenTii unei bacterii vor fi identici cu bacteria parental si identici ntre ei. In vivo se pot replica numai acele molecule de ADN care au unitatea de replicare independent replicon. Replicon este cromozomul si plasmidele bacteriene, genomul bacteriofagilor etc. Repliconul este alctuit din: - secvenT nucleotidic specific ce marcheaz nceperea replicrii; - gene ce codific sinteza unor proteine specifice; - secveT nucleotidic semnal pentru terminarea replicrii. 40 FuncTiile ADN-ului ca material genetic: depozitar al informaTiei genetice; rol n replicare; rol n transcrierea si traducerea informaTiei genetice; rol n reglarea si controlul activitTii celulare.

VII.3. ORGANIZAREA GENOMULUI BACTERIAN

n structura genomului bacterian intr dou categorii de determinanTi genetici: - gene esenTiale componente ale cromozomului unic bacterian; - gene accesorii (extracromozomale) componente ale plasmidelor elementelor genetice transpozabile. VII.3.1. PLASMIDELE Plasmidele sunt elemente genetice extracromozomale care conTin informaTie genetic neesenTial pentru viaTa bacteriei. Sunt alctuite din ADN dublucatenar, cele mai multe sunt circulare, doar la puTine bacterii printre care la Borrelia pot fi liniare. Sunt capabile de replicare independent de cromozom (replicon). Exist dou categorii de plasmide: - unele care persist indefinit numai n stare autonom n citoplasm (plasmida R, Col etc.) - altele care exist alternativ n stare autonom n citoplasm sau integrate n cromozomul bacterian se numesc episomi (factorul F, bacteriofag temperat etc.) Plasmidele aduc un plus de informaTie genetic ce confer bacteriei caractere suplimentare faT de bacteriile care nu posed aceste plasmide. Dup caracterele fenotipice pe care le induc plasmidele pot fi clasificate n plasmide care: - codific rezistenTa la agenTi antibacterieni: factorii R, plasmid de rezistenT la UV etc.; - codific sinteza unor agenTi antibacterieni: factorul Col;

- prin elementele pe care le codific (hemolizine, enterotoxine, factori de colonizare etc.) imprim caractere de patogenitate bacteriei: plasmidul Hly, Ent, PAP etc.) - codific enzime ale unor ci metabolice particulare; - plasmide criptice al cror rol nu este cunoscut. VII.3.1.1. Factorul F (factor de fertilitate, factor de sex) Este o plasmid care codific structurile si enzimele necesare transferului de ADN controlnd capacitatea unor bacterii de a acTiona ca donatoare de material genetic. n funcTie de prezenTa factorului F, de raportul acestuia cu cromozomul bacterian, de modul n care factorul F faciliteaz transferul de material genetic, bacteriile se pot clasifica n: - bacterii F- - bacterii fr factor F, numite celule femele, acceptoare de material genetic, au receptori pentru pilii sexuali; 41 - bacterii F+ - bacterii care au factor F n citoplasm, numite celule mascule, capabile de a acTiona ca donoare de material genetic, au pili sexuali; - bacterii Hfr (high frequency of recombination) bacterii care au factorul F integrat n cromozomul bacterian. Au o mare frecvenT de conjugare si recombinare. Sunt donatoare de material genetic, fiind transferate si un numr variabil de gene cromozomale, mai rar chiar si factorul F. - bacterii F deTin factor de fertilitate recombinant, adic plasmida care a fost anterior integrat n cromozomul bacterian, s-a desprins ncorpornd n structura sa unele gene cromozomale. Sunt bacterii donatoare de material genetic. VII.3.1.2. Factorul R (plasmidul R) Plasmidele de rezistenT la antibiotice sunt alctuite din (fig.16): - gene care codific fiecare rezistenTa la un antibiotic (1 8 gene), numite si determinanTi de rezistenT; - gene care alctuiesc factorul de transfer al rezistenTei (RTF), care asigur capacitatea de replicare autonom si de transfer prin conjugare. Cele 2 elemente componente se pot asocia sau pot exista independent. Plasmida de rezistenT confer bacteriei proprietatea de a fi rezistent faT de 1 pn la 8 antibiotice. Poate fi transferat de la o bacterie la alta prin conjugare bacterian sau prin transducTie mediat de fagi. VII.3.1.3. Plasmidul Col Este ntlnit la unele tulpini de E.coli crora le confer capacitatea de a elabora substanTe cu acTiune antibacterian numite colicine. Face parte din categoria plasmidelor numite plasmide bacteriocinogene care codific producerea de bacteriocine de ctre multe specii bacteriene. Sunt transferabile de la o tulpin la alta prin transformare genetic, transducTie fagic, conjugare. PrezenTa plasmidului Col face populaTia bacterian mai competitiv n lupta pentru supravieTuire faT de tulpinile bacteriene care nu au acest plasmid. n majoritatea cazurilor colicinele produse sunt inactive pe tulpinile care conTin plasmid Col fenomen numit imunitate. VII.3.2. ELEMENTE GENETICE TRANSPOZABILE Sunt secvenTe specifice de ADN care si menTin integritatea fizic, structural, genetic, funcTional n cursul translocaTiei de la o poziTie la alta pe acelasi genom sau pe genomuri diferite. Elementele genetice transpozabile se mpart n 3 categorii: VII.3.2.1. secvenTe de inserTie Singurul rol pe care l ndeplinesc secvenTele de inserTie este acela de a asigura intercalarea unei secvenTe nucleotidice n lanTul nucleotidic. Nu aduc

informaTie genetic suplimentar ntruct nu conTin nici o gen. n regiunile adiacente situsului lor de legare pot apare modificri n expresia unor gene sau modificri ale ratei de apariTie a mutaTiilor. VII.3.2.2. transpozoni 42 Transpozonii poart gene care confer bacteriilor funcTii noi: rezistenT la antibiotice, capacitatea de a sintetiza enzime, enterotoxine, factori de colonizare intestinal, antigene de suprafaT (K88). VII.3.2.3. bacteriofagi

VII.4. MECANISMELE DE VARIABILITATE BACTERIAN

Variabilitatea bacterian presupune apariTia, la un moment dat, a unor modificri n caracterele celulei bacteriene sau a descendenTilor si. Exist dou variante de variabilitate: fenotipic si genotipic. VII.4.1. VARIABILITATEA FENOTIPIC Reprezint modificri morfologice sau fiziologice de tip adaptativ. n acest caz genomul nu este afectat si modificrile aprute sunt reversibile si nu se transmit descendenTilor. VII.4.2. VARIABILITATEA GENOTIPIC Reprezint modificri aprute brusc, definitive ale materialului genetic cromozomial sau extracromozomial. VariaTia genotipic determin modificarea unuia sau a mai multor caractere ale unei bacterii si se transmite descendenTilor. Mecanismele prin care apar variaTiile genotipice sunt: mutaTia sau transferul genetic urmat de recombinare genetic. VII.4.2.1 mutaTia Const n schimbri ale mesajului genetic aprute ca urmare a unor modificri accidentale n secvenTa nucleotidic a unei gene. MutaTiile pot aprea prin substituTii la nivelul materialului genetic, inserTii, inversii, deleTii. MutaTia spontan mutaTia care apare n condiTii de mediu obisnuite fr a se putea identifica intervenTia unui factor. MutaTia indus mutaTia care se produce sub acTiunea unor factori fizici (raze UV, radiaTii ionizante etc.) sau chimici (agenTii alchilanTi, coloranTi etc.). Factorii care induc mutaTia se numesc agenTi mutageni. Rata mutaTiilor induse este mult mai mare dect rata mutaTiilor spontane. MutaTia punctiform este alterat un singur nucleotid; MutaTia extins sunt alterate mai multe nucleotide, afectnd secvenTe mai mari ale uneia (monogenic) sau mai multor gene (mutaTie poligenic). MutaTie nainte afecteaz tulpina slbatic ducnd la pierderea unui caracter metabolic esenTial. MutaTie regresiv afecteaz celula bacterian mutant. Const n restabilirea secvenTei nucleotidice originare ceea ce face ca bacteria s revin la caracteristicile iniTiale. Astfel de mutaTii se mai numesc si retromutaTii. MutaTie supresoare cu toate c are loc o modificare a secvenTei bazelor nucleotidice gena afectat si exprim funcTia pe care o exprima si anterior modificrii suferite. 43 VII.4.2.2. transferul genetic Transferul de material genetic de la o bacterie donor la o bacterie acceptoare de material genetic se poate realiza prin transformare, transfer genetic mediat de bacteriofagi sau conjugare. ADN-ul donat de celula F+ se numeste exogenot iar ADN-ul bacteriei receptoare se numeste endogenot. VII.4.2.2.1. transformarea Este procesul prin care bacteria acceptoare dobndeste un fragment de ADN

exogen care poate nlocui prin recombinare genetic o secvenT nucleotidic omolog. Bacteria acceptoare dobndeste astfel un caracter genetic nou. VII.4.2.2.2. transfer genetic mediat de bacteriofagi Se poate realiza prin: conversia lizogenic apariTia unui caracter nou la bacteriile care adpostesc un profag; transducTie transferul unui fragment genetic cromozomal sau extracromozomal de la o bacterie la alta prin intermediul unui bacteriofag. Fagul de numeste fag transductor iar celula bacterian acceptoare se numeste transductant. In cursul maturrii sale fagul intracelular poate ncorpora un segment din genomul celulei bacteriene. Exist: transducTie restrictiv (transducTie specializat) fagul transductor transfer un numr mic de gene aflate n imediata apropiere a situsului de legare a profagului n cromozomul bacterian; transducTie nerestrictiv (transducTie generalizat) oricare din genele cromozomului, indiferent de poziTia lor, pot fi ncorporate accidental n structura fagului matur care le poate transmite altor bacterii acceptoare. Acest tip de transducTie poate fi realizat de un numr mare de fagi neintegraTi n cromozomul bacterian atunci cnd intr n ciclul litic. VII.4.2.2.3. conjugarea Este procesul de transfer al materialului genetic cromozomial sau extracromozomial prin intermediul unei legturi intercelulare numit pil de conjugare sau punte de legtur. Acest pil este codificat de factorul F care trebuie s fie prezent n celula bacterian donatoare. Alt condiTie necesar pentru procesul de conjugare este aceea ca att bacteria donoare ct si cea receptoare s posede receptori de suprafaT care s permit recunoasterea reciproc. Dup un numr de ciocniri ntmpltoare, bacteriile F+ si F- formeaz perechi de recombinare ntre ele formndu-se un canal de conjugare. Prin acest canal se transfer material genetic de la celula mascul la celula femel. Materialul transferat poate fi apoi integrat parTial sau total n genomul celulei receptoare conferind acesteia noi caractere care se pot sau nu manifesta. 44

Capitolul VIII
RELAIILE MICROORGANISM GAZD
VIII.1. DEFINIII
AderenT (atasare, adeziune) procesul prin care bacteria se leag de suprafaTa celulei Tint. Este principalul pas n iniTierea procesului infecTios. Diseminare (invazie) procesul prin care microorganismul se rspndeste de la poarta de intrare n tot organismul. InfecTie multiplicarea unui agent infecTios patogen n interiorul organismului, chiar dac este nensoTit de manifestri clinice de boal. Microorganism nepatogen microrganism care face parte din flora normal, care nu produce mbolnvire. Microorganism patogen microorganism care ntotdeauna cauzeaz boal. Microorganism potenTial patogen (oportunist) microorganism capabil s cauzeze mbolnvire doar atunci cnd este afectat sistemul de aprare al macroorganismului. Microorganism saprofit bacterii care triesc n natur, se stabilesc rar n organism, au importanT redus ca factori patogeni. Patogenitate capacitatea unui microorganism de a a cauza boal prin virulenT sau toxigenitate.

Purttor asimptomatic persoan care adposteste microorganismul fr a prezenta semne clinice de boal, care poate transmite microorganismul celor din jur. 45

VIII.2. PATOGENEZA INFECIEI BACTERIENE

Patogeneza infecTiei bacteriene include iniTierea procesului infecTios si mecanismele care duc la instalarea semnelor si simptomelor bolii infecTioase. Rezultatul interacTiunii dintre bacterie si gazd depinde de capacitatea microorganismului de a se stabili n macroorganism si de a cauza leziuni n ciuda mecansimelor de aprare ale acestuia. Bacteria acTioneaz prin capacitatea de aderare la substratul specific, prin invazivitate, toxigenitate, abilitate de a se sustrage rspunsului imun. Dac bacteria sau reacTiile imune lezeaz suficient macroorganismul apare boala infecTioas manifest clinic. VIII.2.1. AGENT ETIOLOGIC Numim agent etiologic al unei infecTii/boli acel microorganism care cauzeaz boala. Tegumentul, mucoasele, nisele, cavitTile organismului uman sunt populate cu o flor microbian normal, abundent, care nu cauzeaz mbolnvire ci uneori chiar aduce beneficii gazdei. Alteori bacterii patogene sunt prezente n organism dar infecTia rmne latent sau subclinic, gazda fiind purttor asimptomatic de germen (Salmonella thyphi n vezica biliar). Este deci greu de apreciat c un anumit microorganism este responsabil de apariTia unei anumite boli infecTioase. n 1884 Robert Koch emitea postulatele sale conform crora un microorganism poate fi considerat agent etiologic al bolii dac: 1. microorganismul este identificat la toate persoanele care manifest boala respectiv si diseminarea lui n organism concord cu leziunile observate; 2. microorganismul poate fi cultivat in vitro; 3. cultura pur a microorganismului izolat, inoculat la animal susceptibil reproduce boala; 4. microorganismul poate fi reizolat din leziunile aprute la animalul de laborator. Postulatele sunt si azi valabile cu adugirile corespunztoare descoperirilor actuale din microbiologie. Astfel exist microorganisme care nu ndeplinesc postulatele lui Koch si totusi sunt agenTi etiologici ai unor boli. Treponema pallidum, agentul cauzal al sifilisului sau Mycobacterium leprae, agetul cauzal al leprei, nu pot fi cultivaTi pe medii de cultur, Neisseria gonorrhoeae nu este patogen pentru animal de laborator. Ca anex a postulatelor se poate menTiona rspunsul imun al gazdei prin producere de anticorpi specifici. Astfel un criteriu important de diagnostic etiologic, astzi, este cresterea titrului de anticorpi specifici pe parcursul sau n convalescenTa unor boli infecTioase. Genetica molecular a permis astzi studiul aprofundat al microorganismelor si identificarea genelor care codific factorii de patogenitate ai unei tulpini bacteriene. Rezultatele obTinute au fost sintetizate de Falkow, n 1988, n asa-numitele postulate moleculare ale lui Koch: 1. fenotipul sau caracteristicile investigate trebuie s fie asociate tulpinilor patogene; 46 2. inactivarea specific a genelor codificante ale fenotipului patogen trebuie s duc la scderea msurabil a patogenitTii sau virulenTei microorganismului;

3. revenirea sau renlocuirea genelor mutante trebuie s restabileasc patogenitatea tulpinii. Analiza infecTiei sau a bolii infecTioase n concordanT cu postulatele lui Koch mparte microorganismele n patogene si nepatogene. Unele specii bacteriene sunt considerate ca patogene prezenTa lor n macoorganism fiind considerat anormal: M.tuberculosis, N.gonorrhoeae, Treponema pallidum etc. Alte specii fac parte din flora care populeaz biotopurile macroorganismului alctuind asa-numita flor normal. Dintre componenTii acesteia, unele specii pot, n anumite condiTii s cauzeze mbolnviri : E.coli, Klebsiella etc., germeni numiTi condiTionat patogeni sau germeni oportunisti. VIII.2.2. PROCESUL INFECIOS a. ptrunderea Pentru a iniTia infecTia bacteria trebuie s ptrund n macroorganism si s se stabileasc acolo. Poarta de intrare, cel mai frecvent, este tractul respirator, gastrointestinal, genito-urinar. Bacteriile mai pot ptrunde n organism prin tegumente si mucoase lezate (mai rar prin cele intacte). Microorganismul patogen poate utiliza una sau mai multe ci pentru a ptrunde, a se instala si a se multiplica n organismul gazd. b. aderarea la substratul specific Dup ce au abordat poarta de intrare bacteriile trebuie s adere de substratul specific, cel mai adesea de o celul epitelial. Aderarea este etapa obligatorie, indispensabil iniTierii procesului infecTios. Dac bacteriile nu ader de suprafaTa celulei sau a Tesutului ele pot fi ndeprtate de mucus sau de alte fluide care spal suprafaTa Tesutului. Procesul de aderare este un proces complex n care au rol important hidrofobicitatea si ncrctura electric a suprafeTelor, prezenTa unor molecule de legare specifice pe suprafaTa bacteriei, existenTa receptorilor specifici pe suprafaTa celulei Tint. c. multiplicarea bacterian Dup localizarea bacteriei n focarul primar de infecTie ncepe multiplicarea bacterian si diseminarea germenilor n organism. d. diseminarea Rspndirea (diseminarea) bacteriilor n organism poate avea loc direct prin Tesut (extindere local n suprafaT, extindere n profunzime, extindere regional) sau prin torentul sanguin. PrezenTa bacteriilor tranzitoriu n snge, ca modalitate de diseminare a lor n toate Tesuturile si organele sensibile la infecTia cu bacteria respectiv, se numeste bacteriemie. PrezenTa permanent a bacteriilor n torentul sanguin unde se vars ncontinuu din focare septice primare si/sau secundare, nsoTit de manifestri clinice caracteristice se numeste septicemie. 47 e. eliminare Microorganismul poate fi eliminat din organismul infectat pe tot parcursul bolii sau doar n anumite etape de evoluTie ale bolii prin intermediul excreTiilor si secreTiilor eliminate de pacient: materii fecale, urin, sput, puroi etc. Procesul infecTios are trei verigi principale: microorganismul, macroorganismul, mediul nconjurtor. VIII.2.2.1. Microorganismul - Factori de patogenitate ai bacteriilor Patogenitatea este capacitatea unui microorganism de a declansa n organismul gazd fenomene morbide, patogene: modificri locale, modificri

generale, lezri ale unor funcTii. Patogenitatea este un caracter de specie si este determinat genetic. Microorganismele pot fi patogene prin virulenT si / sau toxigenitate. VIII.2.2.1.1. VIRULENA Reprezint gradul diferit de patogenitate al tulpinii microbiene agresoare si nu al ntregii specii bacteriene si depinde de condiTiile n care trieste germenul. VirulenTa poate fi cuantificat prin numrul de microorganisme necesare n condiTii standard pentru a cauza moartea a 50% dintr-un lot de animale de laborator (doza letal 50%; DL50). Factorii care condiTioneaz virulenTa unei tulpini bacteriene sunt multiplicarea si invazivitatea. Germenii patogeni se multiplic la poarta de intrare si invadeaz organismul prin propagare din aproape n aproape sau trecnd n circulaTia sanguin caz n care apar infecTii la distanT. Pentru a se putea realiza aceste evenimente bacteria trebuie s adere de substratul specific si s reziste la reacTiile de aprare nespecifice a gazdei. Pentru aceasta bacteriile au dezvoltat o serie de factori somatici si factori solubili care permit multiplicarea si invazivitatea germenilor. - factorii somatici bacterieni care asigur virulenTa bacteriei: pili (fimbrii) de adeziune; lectine proteine cu tropism pentru carbohidraTi; liganzi molecule care realizeaz legturi specifice cu molecule complementare de la nivelul substratului; glicocalix; slime mediu vscos peribacterian care mediaz atasarea nespecific a bacteriilor; capsula rol antifagocitar, uneori rol n aderare antigenul Vi de suprafaT al unor bacili Gram negativi etc. - factori solubili bacterieni care asigur virulenTa bacteriei: coagulaza liber sau legat la S.aureus; leucocidina produs de S.aureus dup ce a fost fagocitat; catalaza inhib sau inactiveaz radicalii activi de oxigen; enzime litice: 48 colagenaza, fibrinolizina, hialuronidaza stafilococ, streptococ hemolizine; lecitinaza clostridii; proteaze, DN-aze, RN-aze, lipaze etc.; substanTe care inhib sau modific rspunsul imun: endotoxina creste sinteza de interleukin 1; IgA proteaza meningococ, gonococ; proteina A stafilococ; inhib opsonizarea; producerea superantigenelor S.aureus; molecule care pot activa independent limfocitele T ceea ce poate determina att anergie ct si hiperactivarea sistemului imun. VIII.2.2.1.2. TOXIGENEZA Germenii se multiplic la poarta de intrare unde elaboreaz toxine care produc alterri celulare si tisulare la distanT. Bacteriile produc 2 categorii de toxine: toxine proteice (exotoxine) si toxine lipopolizaharidice (endotoxine). Exotoxinele sunt produse fie de bacili Gram pozitivi, codificate de gene ale profagilor (toxina difteric, toxina botulinic) sau codificate plasmidic (toxina tetanic,

toxina crbunoas). fie de bacili Gram negativi, codificate de gene cromozomale (V.cholerae, Shigella dysenteriae tip 1, P.aeruginosa) sau plasmidic (unele tulpini de E.coli). Exotoxinele pot fi citotoxine sau toxine A-B Citotoxinele acTioneaz asupra membranei celulelor eucariote. Toxinele A-B sunt formate din 2 prTi: polipeptidul A (active) (enzim, ADPriboziltransferaza) si una sau mai multe polipeptide B (bind) cu rol de liganzi. Exotoxina se leag de receptorul specific celular, prin pinocitoz. PorTiunea A ajunge n citoplasm unde va ataca o anumit Tint molecular ceea ce face ca fiecare exotoxin s aib acTiune specific. Exotoxinele A-B au urmtoarele caracteristici: - se desprind usor de bacteriile care le produc, difuznd n mediul nconjurtor; - pot fi obTinute pe medii de cultur, pot fi separate prin filtrare; - sunt proteine cu greutate molecular mare; - sunt termolabile (excepTie enterotoxinele) si sunt descompuse de enzimele proteolitice; - sunt antigene complete, puternice, anticorpii specifici formaTi faT de exotoxine numindu-se antitoxine. Pentru c doza toxic este mai mic dect cea imunogen, animalul de laborator moare intoxicat fr s produc anticorpi iar pacientul care supravieTuieste dup tetanos sau botulism rmne receptiv pentru c nu se imunizeaz. Antitoxinele se formeaz n urma vaccinrii; - pot fi transformate n anatoxine (toxoizi), netoxice, puternic antigenice, sub acTiunea concomitent a cldurii si a formolului. Se utilizeaz n profilaxia bolilor produse de germenii respectivi si pentru hiperimunizarea animalelor de laborator n scopul obTinerii de seruri antitoxice. Anticorpii (antitoxine) apruTi dup vaccinare cu anatoxin neutralizeaz activitatea toxic prin cuplare specific cu toxina; - au toxicitate foarte mare (DLM de ordinul ng/kg corp); - efectul lor se instaleaz dup o perioad de incubaTie; 49 - au efect specific, simptomele declansate fiind specifice pentru fiecare toxin n parte. Specificitatea toxinelor A-B are dubl condiTionare: specificitatea exotoxinei pentru receptorul celular si specificitatea Tintei pentru ADP-riboz. Endotoxinele sunt produse de bacterii Gram negative, codificate cromozomal. Endotoxinele au urmtoarele caracteristici: - sunt localizate pe membrana extern a bacteriilor Gram negative si sunt eliberate dup liza acestora; - nu pot fi obTinute pe medii de cultur; - sunt lipopolizaharide n compoziTia lor fiind inclusi acizi grasi, un lipid A si lanTuri de polizaharide; - sunt termostabile si nu sunt descompuse de enzimele proteolitice; - sunt imunogene n anumite condiTii dar anticorpii nu le neutralizeaz complet efectele; - nu pot fi transformate n anatoxine; - au toxicitate moderat (DLM de ordinul g/kg corp); - efectul lor se instaleaz imediat ce sunt eliberate; - nu au efect specific, simptomele declansate fiind aceleasi indiferent de bacteria care le produce. AcTioneaz prin stimularea eliberrii de citokine din macrofage (interleukina 1, 6, 8). Citokinele mpreun cu factorul de necroz a tumorilor si cu factorul de activare a plachetelor stimuleaz producerea de prostaglandine si leucotriene. n funcTie de cantitatea de endotoxine eliberat pacientul va prezenta febr, leucopenie urmat de leucocitoz, hiperglicemie urmat de hipoglicemie, diaree hemoragic secundar efectelor endotoxinei asupra

plachetelor saunguine si complementului. Dozele mari eliberate brusc n circulaTie determin colaps cardio-vascular cu coagulare intravascular diseminat simptome care caracterizeaz socul endotoxinic. VIII.2.2.2. Macroorganismul - Factori de aprare ai gazdei Organismul ncearc pe ci nespecifice sau specifice s-si meTin homeostazia, mpiedicnd aderarea microorganismelor de celulele sau Tesuturile expuse, mpiedicnd colonizarea acestora, multiplicarea si diseminarea bacterian. VIII.2.2.2.1. APRAREA NESPECIFIC Mecanismele de aprare nespecific, nnscut s-au dezvoltat filogenetic si sunt asigurate de factori constituTionali cu care se nasc toTi indivizii. Factorii rezistenTei nespecifice sunt: A. bariere si mecanisme nespecifice externe: bariere tegumentare Tegumentul este cea mai eficient barier mecanic si n acelasi timp ecologic si chimic prin: - integritatea sa microorganismele nu ptrund prin tegumentul intact (excepTie leptospira); - exfoliere - sunt ndeprtate microorganismele superficiale; - microbiota rezident a tegumentului dominat de bacterii Gram pozitive care produc lipoliza sebumului; - pH-ul usor acid datorat lipolizei sebumului. 50 bariere mucoase Barierele mucoase sunt mai complexe dar mai puTin eficiente dect tegumentul. Prin mucoase pot ptrunde un numr destul de mare de bacterii n organism. Barierele mucoase acTioneaz ca: - bariere mecanice prin epiteliile pavimentoase stratificate si variate epitelii secretoare; prin secreTiile care spal suprafeTele; - bariera glicoproteic mucusul care mpiedic aderarea bacteriilor de substratul specific; - bariera chimic prin secreTiile care conTin lactoferin si lizozim; - bariera ecologic prin microbiota mucoaselor. B. bariere si mecanisme nespecifice interne: bariere mecanice Sunt reprezentate de Tesutul conjunctiv dens care poate fi depsit relativ usor de bacteriile care elibereaz colagenaze. bariera chimic Este reprezentat de interferoni, de reactivii de faz acut si de sistemul complement. INTERFERONII Sunt proteine cu greutate molecular mic, elaborate de celula infectat cu virus, proteine care protejeaz de infecTia viral celulele neinfectate (fig. 17). Interferonii au acTiune antiviral indirect: - Interferonii eliberaTi de celula productoare se fixeaz pe receptorii celulelor adiacente neinfectate. Ei induc sinteza unor proteine si enzime celulare care blocheaz replicarea viral; - Au acTiune antiproliferativ prelungind timpul de generaTie al celulelor normale si tumorale; - Interferonii care sunt citokine au si activitate de modulare a rspunsului imun. Activeaz funcTiile citotoxice ale macrofagelor, celulelor NK si limfocitelor T citotoxice. Intensific exprimarea unor antigene virale pe membrana citoplasmatic favoriznd recunoasterea celulei Tint de ctre limfocitele T citotoxice.

Interferonii sunt produsi de celulele tuturor vertebratelor. n mod normal celulele nu produc interferoni dect atunci cnd sunt stimulate. InfecTia viral este inductoare de interferon, virusurile ARN fiind inductori mai puternici faT de virusurile cu genom ADN. Producerea de interferon poate fi indus de asemenea de stimularea mitogen sau de endotoxinele bacteriene. Interferonii sunt activi numai faT de specia productoare (specificitate de gazd) dar activitatea lor nu este virus specific. Ei inhib nu numai replicarea virusului inductor ci si replicarea unei varietTi de virusuri. Interferonii sunt extrem de activi. Se estimeaz c sunt suficiente sub 50 de molecule de interferon fixate per celul pentru a induce un status antiviral. Mecanismul de acTiune al interferonilor este puTin cunoscut. Celula originar infectat nu este protejat de interferonul pe care l produce. IntervenTia interferonului are rolul de a ntrzia replicarea viral si generalizarea infecTiei, permiTnd dezvoltarea rspunsului imun. Producerea de 51 interferon este prima linie de aprare nespecific antiviral pentru c apare ntr-un interval mai mic de 48 de ore de la infecTie (ncepe la 4-5 ore de la infecTie, atinge nivel maxim la 20-50 ore dup care se opreste) determinnd scderea cantitTii de virus infectant nc nainte de apariTia anticorpilor specifici (fig. 20). De asemenea interferonul este activ si la persoanele cu agammaglobulinemie. Fig. 20. Cinetica sintezei de interferon si anticorpi dup infecTie viral respiratorie (dup Stringfellow D. A.) Dup celulele care i sintetizeaz se cunosc interferoni , , a cror caracteristici sunt redate n urmtorul tabel (tabel I ). Tratamentul cu interferon s-a dovedit util n infecTii virale severe: turbare, febr hemoragic, encefalit herpetic, si n unele infecTii virale persistente ca hepatita cronic activ B, hepatita C, herpes-zoster. Interferonul este util si n unele neoplazii umane: cancer renal, sarcom Kaposi asociat cu SIDA, mielom, leucemie mieloid cronic etc. Prin inginerie genetic, genele codante pentru interferoni , , din celulele umane au fost clonate individual la E.coli si la levuri. Astfel n culturile acestora se produc cantitTi mari de interferon uman la preTuri accesibile. Tabel I. Caracteristicile interferonilor umani
Tip de interferon Caracteristici Produs de leucocite fibroblasti limfocite T (CD4,CD8), macrofage, celule NK Numr gene codante 20 gene de pe cromozomul 9 1 gen de pe cromozomul 9 1 gen de pe cromozomul 12 AgenTi inductori virus, ARN dc, endotoxina virus lectin, mitogeni, stimulare cu Ag Stabilitate la pH 2,0 stabil stabil labil Receptori celulari pt. interferon

Proteine de membran, comune pt IFN , , codaTi de gene de pe cromozomul 21 Proteine de membran, distincte pt IFN , codate de gene de pe cromozomul 6 si 21

microorganism
52 REACTIVI DE FAZ ACUT: Organismul supus unei agresiuni reacTioneaz prin sinteza si secreTia crescut a unor proteine plasmatice: inhibitori de proteaze, proteine ale sistemului complement si ale coagulrii, proteina C reactiv, protrombina, fibrinogenul, etc. Acestea mresc rezistenTa gazdei, limiteaz leziunile tisulare si favorizeaz vindecarea. SISTEMUL COMPLEMENT: constituent normal al plasmei si serului mamiferelor, activat pe cale alternativ are un important rol antibacterian. bariera celular Asigur aprarea antibacterian prin fagocitoz si pinocitoz, include sistemele fagocitare circulante: granulocitar si reticulo-endotelial. Sistemul fagocitar constituie unul din mecanismele de baz ale aprrii organismului faT de infecTie prin fagocitoz. Fagocitele sunt de dou feluri: polimorfonucleare neutrofile (microfage) prezente n snge si fagocite mononucleare (macrofage). Important este acTiunea celulelor natural killer NK ce au acTiune citotoxic natural asupra celulelor infectate cu virus si asupra celulelor tumorale. InflamaTia acut instalat ca rspuns la la agresiunea bacterian reuneste n focarul infecTios mediatorii inflamaTiei (efectori ai complementului, factori vaso-activi, factori chemotactici) care induc reacTii vasculare si tisulare locale manifeste clinic prin rubor, tumor, calor, dolor si functio lesa. VIII.2.2.2.2. APRAREA SPECIFIC (IMUNITATEA) S-a dezvoltat ontogenetic pe baza unei experienTe antigenice individuale fiind realizat prin efectori specifici anticorpii si limfocitele T specific sensibilizate. Dup modul de apariTie imunitatea se clasific n imunitate natural si artificial care la rndul lor pot fi: - imunitate natural dobndit pasiv prin transferul anticorpilor materni transplacentar la ft (IgG) sau prin colostru (IgA); - imunitate natural dobndit activ prin elaborare de anticorpi n cursul infecTiei naturale, la gazde imunocompetente; - imunitate artificial dobndit pasiv prin inocularea de seruri imune specifice n cadrul seroterapiei sau seroprofilaxiei bolilor infecto-contagioase; - imunitate artificial dobndit activ prin sinteza de anticorpi n urma administrrii de vaccinuri. Imunitatea pasiv se instaleaz rapid dar este de scurt durat, anticorpii tranferaTi fiind repede catabolizaTi. Imunitatea activ se instaleaz relativ lent (zile, sptmni) pentru c formarea de anticorpi presupune diferenTieri si diviziuni celulare, dar este de durat. Sistemul imunitar recunoaste entitTile strine (antigenele) dup caracteristicile lor moleculare prin macromolecule libere (anticorpi) sau fixate pe suprafaTa unor celule (receptori pentru antigen). 53 PorTiunea antigenului de care se leag anticorpul se numeste grupare determinant sau epitop. Anticorpul posed situs de combinare numit si paratop sau receptor pentru antigen, complementar epitopului. Rspunsul imun este asigurat de un sistem celular si unul umoral.

Sistemul celular asigur protecTie faT de fungi, paraziTi, virusuri, bacterii intracelulare. Este deservit de celule aparTinnd sistemului limfoid: limfocite T care posed receptori pentru antigen. Celulele T dau nastere la celule efectoare cu funcTii diferite: - limfocite T citotoxice elimin direct celulele strine; - limfocite TD responsabile pentru hipersensibilitatea ntrziat; - limfocite T ajuttoare ajut la diferenTierea n plasmocite a limfocitelor B; - limfocite T supresoare elimin rspunsul imun; -limfocite T amplificatoare determin diferenTierea limfocitelor T n limfocite T citotoxice. Sistemul umoral asigur protecTie faT de infecTiile virale si bacteriene extracelulare. Este deservit de componente prezente n snge si umori: limfocite B care prin receptorii pentru antigen reunosc non-self-ul, se diferenTiaz n plasmocite si iniTiaz rspunsuri imune bazate pe elaborarea de anticorpi. n afara celulelor efectoare B si T, primul contact cu antigenul determin apariTia celulelor cu memorie B si T. Acestea din urm au viaT lung (ani) si la rentlnirea cu antigenul prolifereaz producnd rapid un numr mare de celule efectoare B si T. n afar de limfocite sistemul imun posed celule accesorii care au capacitatea de a acumula substanTele strine si de a le prezenta limfocitelor (macrofage, monocite), de a ndeprta elementele strine atacate de sistemul imun (polimorfonucleare) si de a media schimbri fiziologice (bazofile, mastocite). ANTIGENE Antigen este orice substanT de natur endogen sau exogen capabil s declanseze un rspuns imun mediat celular si / sau umoral. Antigenul are dou proprietTi: - imunogenitate capacitatea de a provoca apariTia anticorpilor sau a celulelor antigen-reactive efectoare; - specificitate capacitatea de a reacTiona specific cu anticorpul sau cu receptorul pentru antigen, complementar. Un antigen este alctuit din dou componente: - purttor (carrier) grupare care poart epitopul; - grupare determinant (epitop) care reacTioneaz cu anticorpul. Gruprile determinante sunt structuri chimice cu dimensiuni moleculare mici si se pot atasa artificial la o molecul purttor. Se numesc haptene. Haptenele au specificitate dar nu au imunogenitate, cu alte cuvinte haptena este o molecul care nu poate declansa rspuns imun singur ci doar cnd este asociat cu o protein purttor. 54 Numrul determinanTilor antigenici este variabil aflndu-se n relaTie de direct proporTionalitate cu greutatea molecular si volumul antigenului. Orice modificare n structura gruprii determinante (chiar si schimbarea orientrii) atrage dup sine modificarea specificitTii. Antigenele se pot clasifica n trei categorii: - antigene sintetice formate din polipeptide obTinute prin sintez; - antigene artificiale haptene legate de macromolecule purttoare; - antigene naturale produse de celule, reprezentate de proteine, polizaharide, acizi nucleici, alte macromolecule etc. Multe antigene sunt componente ale structurilor de nvelis ale microorganismelor: capsula, lipopolizaharidul din peretele bacteriilor Gram negative, glicoproteinele specifice ale membranei celulare etc.

ANTICORPI Sunt efectorii moleculari principali ai sistemului imun umoral. Sunt acele globuline specifice produse de organismul uman sau animal n urma stimulului unui antigen. Au capacitatea de a recunoaste si de a reacTiona specific cu antigenul respectiv. Din punct de vedere chimic sunt -globuline care datorit provenienTei si funcTiei pe care o ndeplinesc sunt numite imunoglobuline (Ig). Exist 5 clase de Ig: IgG, IgM, IgA, IgE, IgD. Se gsesc n concentraTii mari n ser dar n general sunt prezente si n saliv, lacrimi, lapte matern. n lichidul cefalo-rahidian si n urin sunt prezente n cantitTi mici. n afara funcTiei de recunoastere a antigenului, anticorpii mai au o funcTie important: aceea de fixare a complementului atunci cnd fac parte din complexe antigen-anticorp. COMPLEMENTUL Complementul, prezent n sngele tuturor vertebratelor este un complex alctuit din 15 proteine plasmatice care este activat de complexul antigen-anticorp determinnd anihilarea sau distrugerea antigenului (hemoliza, bacterioliza, citoliza etc.). La primul contact al organismului gazd cu antigenul se instaleaz rspunsul imun primar n care IgM apar primele si predomin cantitativ. Dinamica rspunsului imun primar este: -perioad de latenT 5-7 zile, uneori 2 sptmni n care nu se pot evidenTia anticorpi; -perioad de crestere treptat a titrului de anticorpi, atingnd nivelul maxim n 9-15 zile; -perioad staTionar de scurt durat n care cantitatea de anticorpi se menTine nemodificat; -scdere rapid a cantitTii de anticorpi pn la valori foarte joase (fig. 19). La repetarea expunerii la antigen are loc rspunsul imun secundar. Celulele cu memorie si comuteaz sinteza anticorpilor n clasa IgG care devine predominant. Faza de inducTie este mai scurt (2-3 zile), titrul anticorpilor (mai ales 55 IgG si IgA) creste rapid (4-6 zile) si la un nivel mult mai ridicat, persistnd timp mai ndelungat dect n rspunsul imun primar. Descresterea se produce lent putndu-se detecta anticorpi si dup luni sau ani de zile. n rspunsul secundar apar IgM dar predomin net cantitativ IgG. Fig. 19. Rspuns imun primar si secundar (dup Ivanof) MECANISMELE IMUNITII ANTIMICROBIENE 1. Bariera imun a mucoaselor Este reprezentat de anticorpi tip IgA care formeaz un strat la interfaTa mucus-fluid luminal. Acesti anticorpi secretori fixeaz si neutralizeaz toxinele microbiene precum si liganzii microbieni pentru receptorii epiteliali, mpiedicnd aderarea antigenului de substratul specific. n acest fel microorganismele rmase la suprafaTa mucusului sunt distruse de enzime, de factori chimici sau de alte mecanisme de aprare ale fiecrei mucoase. Anticorpii de tip IgA se afl n saliv, lacrimi, mucoasa nazal, bronsic, intestinal etc., constituind un factor primordial n aprarea local. 2. Bariera imun a corionului mucoaselor si a dermului Este reprezentat de sistemul IgE-mastocit. Aceast barier de aprare caracterizat prin cresterea nivelului de IgE (reagine) si prin acumularea mastocitelor n corion si derm, este eficient faT de helminTii care penetreaz mucoasele, faT de

cpuse si faT de arahnite parazite. IgE produse n urma unui stimul antigenic se leag de suprafaTa unor celule mastocite, bazofile. Cu ocazia unei a doua ptrunderi n organism a aceluiasi antigen, el se va fixa de IgE legate de mastocite care se degranuleaz. Sunt eliberate astfel histamine si o serie de mediatori care: -cresc permeabilitatea vascular favoriznd accesul componentelor plasmatice si celulare n focar; -determin contracTie intestinal favoriznd eliminarea parazitului; -declanseaz pruritul, prin grataj parazitul fiind dislocat si ndeprtat (scabie). 3. Bariera imun a mediului intern si a Tesuturilor 56 Este realizat prin: a) ReacTii de neutralizare controlate de anticorpi tip IgG1 care sunt specifici rspunsului imun secundar si care pot traversa placenta. n aceste reacTii antigenul este reprezentat de toxine, produsi extracelulari netoxici ai bacteriilor (hemolizine, hialuronidaze etc.), virusuri. b) ReacTii de opsonizare, adic de acoperire cu anticorpi si / sau complement pentru a fi fagocitate. Ca opsonine acTioneaz n primul rnd IgG active, n absenTa complementului. Anticorpii de tip IgM sunt opsonizanTi doar prin capacitatea de a activa complementul. Unele componente bacteriene de suprafaT (lipopolizaharidul bacteriilor Gram negative, acizii teichoici si peptidoglicanul bacteriilor Gram pozitive) pot determina legarea si clivarea complementului n absenTa anticorpilor (pe cale alternativ), opsonizarea realizndu-se numai prin C3. c) ReacTii bacteriolitice si citolitice controlate de anticorpii umorali au la baz formarea complexului imun elementar. Pentru realizarea acestuia este necesar unirea poziTiilor de combinare ale anticorpului cu gruprile determinante ale antigenului. Formarea complexului are loc la suprafaTa moleculelor care nu se distrug, deci viabilitatea bacteriilor nu este afectat. Legtura este reversibil, cele 2 molecule pstrndu-si proprietTile iniTiale dup separare. Complexul imun elementar activeaz complementul care se fixeaz de acest complex. n urma fixrii complementului antigenul este distrus: bacterioliz, viroliz, citoliz etc. n reacTiile litice anticorpii de tip IgM sunt mult mai eficienTi dect cei IgG. d) Mecanismele imunitTii celulare antibacteriene sunt eficiente n infecTiile cauzate de bacterii facultativ sau obligat intracelulare. Limfocitele T activate, principalii efectori ai imunitTii mediate celular, acTioneaz prin intermediul limfokinelor: -factorul chemotactic realizeaz acumularea celulelor fagocitare la nivelul focarului infecTios; -factorul de imobilizare si activare a macrofagelor menTine concentraTia crescut de fagocite n focarul infecTios si le activeaz; -factorul mitogen sensibilizeaz si determin diferenTierea limfocitelor T si B acumulate n focarul infecTios. 57

Capitolul IX
INFECIE SI BOAL INFECIOAS
IX.1. DEFINIII
InfecTie interacTiunea dintre organismul gazd si microorganismul (bacterii, fungi, protozoare, helminTi, virusuri) care a depsit barierele antimicrobiene primare; InfecTie inaparent interrelaTia se rezum la rspunsul imun, agentul

infecTios determin leziuni minime care nu perturb homeostazia organismului gazd; Boal infecTioas interrelaTia organism gazd-microorganism are ca urmare leziuni importante cauzatoare de perturbri ale homeostaziei manifestate prin simptome si semne de suferinT.

IX.2. INFECIA
Dup provenienTa agentului infecTios infecTiile pot fi: -endogene determinate de microorganisme ale microbiotei proprii; -exogene determinate de microorganisme provenite de la un rezervor de infecTie care a strbtut o cale de transmitere si a gsit o gazd receptiv. Rezervorul de infecTie este organismul care adposteste agentul infecTios asigurnd supravieTuirea si/sau nmulTirea acestuia. Rezervor de infecTie poate fi: -omul o cu boli infecTioase acute sau cronice; o purttor asimptomatic de germeni patogeni. -animalul domestic sau slbatic, bolnav sau purttor de germeni; -mediul nconjurtor: apa (vibrioni, pseudomonade), solul (bacil tetanic, pseudomonade), alimente (salmonella). Transmiterea agentului infecTios presupune existenTa unor etape: -eliminarea agentului infecTios din rezervor, eliminare realizat pe diferite ci n funcTie de natura microorganismului, prin secreTii, excrete, exsudate, scuame etc; -contaminarea elementelor de mediu care devin suporturi materiale ale transmiterii. ModalitTile de transmitere ale agentului infecTios pot fi: directe (contact sexual, srut, transplacentar, intrapartum) sau indirecte prin aer, ap, sol, mn 58 murdar, alimente, muste, roztoare, vectori biologici (TnTari, cpuse, purici, pduchi). -poarta de intrare care difer n raport cu natura agentului infecTios Gazda receptiv este omul normoreactiv sau cu deficienTe ale mecanismelor de aprare. O dat ptruns n organismul gazd, agentul infecTios caut s se adapteze, s gseasc Tesutul sau organul care s-i asigure condiTii optime de dezvoltare. n funcTie de modul diseminrii microorganismului de la poarta de intrare n organismul gazd avem: 1. infecTie de suprafaT determinat de agenTi infecTiosi care se multiplic n vecintatea porTii de intrare. Din acest punct de vedere se definesc: a. infecTii localizate cnd microorganismul rmne cantonat la poarta de intrare; b. infecTii care difuzeaz prin continuitate n suprafaTa sau n profunzimea dermului / corionului mucoaselor; 2. diseminare pe cale limfatic agentul infecTios antrenat n curentul limfatic determin limfangit, adenit satelit uneori cu abcedare; 3. diseminare pe cale sanguin cnd prezenTa agentului infecTios n snge poate fi definit ca: - bacteriemie prezenTa tranzitorie a microorganismului n snge nsoTit de frison si febr trectoare; - septicemie prezenTa aproape permanent a microorganismului n snge, provenit din focarul infecTios primar ca si din focarele metastatice unde se replic n permanenT. Este particularizat prin simptome caracteristice. 4. diseminare pe cale nervoas ntlnit n tetanos, rabie, exotoxinele bacilului tetanic si a celui rabic propagndu-se spre sistemul nervos central pe calea nervilor periferici.

IX.3. BOALA INFECIOAS

Etapele bolii infecTioase sunt: 1. IncubaTia este perioada n care microorganismul se adapteaz, este prezent n cantitate prea mic pentru a determina modificri majore. Nu sunt prezente semne sau simptome de boal desi pacientul poate constitui surs de infecTie pentru cei din jur. Durata perioadei de incubaTie depinde de virulenTa microorganismului si de doza infectant. Poate fi scurt (cteva ore, cteva zile) sau mai lung (sptmni sau chiar ani de zile). 2. Perioada de debut (de invazie) este perioada n care reacTia de aprare a gazdei este minim. Se caracterizeaz prin semne si simptome necaracteristice: frisoane, febr, cefalee, astenie, inapetenT etc., manifestri care apar brusc sau insidios. 59 3. Perioada de stare n care se instaleaz semne si simptome caracteristice diferitelor boli infecTioase. 4. Perioada terminal n care boala infecTioas se poate vindeca, croniciza sau pacientul decedeaz. Boala infecTioas poate avea evoluTie: -sporadic numr redus de cazuri fr legtur ntre ele; -endemic prezenTa constant ntr-o Tar sau regiune a unei boli infecTioase; -epidemic cresterea brusc a frecvenTei unei boli infecTioase, cu filiaTie ntre cazuri, ntr-un teritoriu; -pandemic manifestare endemic la scar internaTional.

Figuri amintite n text

60 61 62 63

Fig. 4. Structura peptidoglicanului la bacteriile Gram pozitive (A) si Gram negative (B) (dup D. Buiuc, 2003) Fig. 6. Structura molecular a membranei plasmatice modelul mozaicului fluid (dup G.Zarnea 1983)
64

Fig. 5. Structura peretelui bacteriilor Gram pozitive si Gram negative

65

Fig. 7. Bacterie cu cili si fimbrii (dup J. Carnahan, C.Brinton) Fig. 8. Structura cilului si a fimbriei (dup Ingraham J.L., Maale O., Neidhardt
F.C., 1983)

Fig. 9. Tipuri de bacterii ciliate

Atriche Monotriche Amfitriche Peritriche Lofotriche Amfilofotriche

66

Fig. 10. Tipuri de bacterii sporulate

Fig. 15. Bacteriofagul: A-fag normal; B-fag prezentnd contracTia tecii cozii; C-constituienTi ai particulei fagice (dup G.Zarnea, 1970) - Spor central, sferic, mai mic dect corpul bacterian - Spor central, ovalar, mai mare dect corpul bacterian - Spor subterminal, ovalar, mai mare dect corpul bacterian - Spor terminal, sferic, mai mare dect corpul bacterian
67

Fig. 16. Factorul de rezistenT (dup Watanabe) Fig. 17. ModalitTi si situsuri de acTiune ale interferonilor (dup
D.A.Stringfellow, 1980)

1. celula

infectat 2. producere de IFN 3. eliberarea IFN 4. acTiune pe alt celul 5. sintez de proteine antivirale protective
68