MORFOLOGIA CELULEI BACTERIENE

Forma bacteriilor este codificată genetic ceea ce face ca polimorfismul bacteriilor să fie
limitat. Din acest motiv morfologia bacteriilor reprezintă un important criteriu taxonomic.
Bacteriile tinere, în condiŃii favorabile se prezintă sub trei forme fundamentale:
a.) forma sferică
b.) forma cilindrică
c.) forma încurbată (spiralată)

COCII
Sunt bacterii cu formă sferică
cu diametre egale - Staphylococcus aureus;
cu diametre inegale
reniforme - Neisseria gonorrhoeae,
lanceolată - Streptococcus pneumoniae,
ovalară - Enterococcus faecalis.
În urma diviziunii cocii pot apărea în diferite configuraŃii spaŃiale caracteristice, după
cum se divid pe unul, două sau trei planuri.
micrococi - coci izolaŃi - celulele rezultate din diviziune rămân independente, neregulat
răspândite;
diplococi - coci grupaŃi câte doi - Streptococcus pneumoniae;
stafilococi – coci asezaŃi asemănător ciorchinilor de strugure când diviziunea are loc
în trei planuri neregulate;
streptococi – coci în lanŃuri de lungimi variabile;
tetracoci - coci dispusi simetric câte patru, datorită diviziunii în două planuri
perpendiculare - Micrococcus tetragenus;
sarcina - coci asezaŃi câte opt, grupaŃi în cuburi sau pachete, datorită diviziunii în
cele trei planuri perpendiculare - Sarcina flava.

BACILII
Sunt bacterii cilindrice, a căror lungime este mai mare decât lăŃimea, în funcŃie de
raportul dintre cele două axe existând bacili scurŃi si subŃiri, scurŃi si grosi, etc.
Forma bacililor este variată:
bastonase drepte, rectilinii - Bacillus anthracis,
usor încurbate cu capete umflate - Corynebacterium diphtheriae,
ramificate - Mycobacterium tuberculosis.
Corpul bacteriilor poate fi deformat de prezenŃa sporului, dacă diametrul transversal al
acestuia este mai mare decât cel al corpului bacterian (genul Clostridium).
Capetele bacililor pot fi
retezate - Bacillus anthracis
rotunjite – Enterobacterii
ascuŃite - Fusobacterii.
În urma diviziunii bacilii se pot dispune ca
dispoziŃii neregulate – Enterobacterii,
diplobacili - Klebsiella pneumoniae,
streptobacili - Bacillus anthracis,
asezări cu aspectul literelor T, Y, V, sau beŃe de chibrit împrăstiate - Corynebacterium
diphtheriae.
 FORMELE SPIRALATE
Au axul longitudinal încurbat într-un singur plan (vibrionii) sau în mai multe planuri (spirili,
spirochete). Vibrionii sunt bacterii în formă de virgulă (Vibrio cholerae); spirilii, în formă de
spirală, spire rigide; iar spirochetele sunt forme spiralate foarte fine si flexibile, cu spire
strânse si regulate (genul Treponema, Borrelia si Leptospira). Pe lângă cele trei forme
fundamentale există:
cocobacili - formele intermediare între coci si bacili;
mycoplasme -care în lipsa peretelui celular prezintă un polimorfism marcat.

DIMENSIUNEA BACTERIILOR
Dimensiunea bacteriilor variază în funcŃie de specie, de condiŃiile de mediu, de stadiul de
dezvoltare a culturii bacteriene. În general dimensiunile bacteriilor sunt de de ordinul
micrometrilor
Cocii - diametrul între 0,5-2 m, în medie de 1 m;
Bacilii- lungime între 0,5 - 10 m / lăŃime de 0,3 - 2 m.
Vibrionii - lungime între 1,5 - 3 m / 0,5 m grosime;
Spirochetele - lungime între 6 - 20 m / 0,15 - 0,5 m grosime.

CLASIFICAREA BACTERIILOR
Se poate face în raport cu mai multe criterii:
în raport cu peretele celular
o bacterii rigide – cu perete celular dens
o bacterii flexibile – cu perete celular subŃire
o bacterii fără perete celular
după formă
o coci – bacterii sferice sau ovalare:
sferice – stafilococ, streptococ
ovalare – enterococ
lanceolate – pneumococ
reniforme – gonococ, meningococ
o bacili – bacterii în formă de bastonas:
drept cu capete rotunjite – enterobacterii
drept cu capete retezate – bacilul cărbunos
drept cu capete efilate – fusobacterii
drept cu capete umflate – bacilul difteric
o cocobacili – bacterii cu corpul scurt, gros – Klebsiella spp.
o forme spiralate
cu corpul încurbat într-un singur plan – vibrionul holeric
cu corpul încurbat în mai multe planuri: spirili, spirochete
după dispoziŃia spaŃială:
o în lanŃuri -
streptococ
streptobacil – Bacillus anthracis
o în ciorchine – stafilococ
o în diplo
diplococ - pneumococ, gonococ, meningococ
diplobacil – Klebsiella spp.
o în palisade – bacilul difteric

STRUCTURA CELULEI BACTERIENE

Celula bacteriană este procariotă având următoarele caracteristici:
Capsula - adesea prezentă
Perete celular - cu structură complexă
Citoplasma - fără reticul endoplasmic, mitocondrii, lizozomi, are ribozomi 70S
Membrana citoplasmatică - nu conŃine steroli
Nucleul - nu prezintă membrană, are un singur cromozom circular, absenŃa mitozei
Celula bacteriană are în componenŃa ei două tipuri de elemente structurale:
elemente obligatorii, prezente la toate speciile bacteriene, fără de care celula
bacteriană nu poate supravieŃui:
o peretele bacterian
o membrana citoplasmatică
o citoplasma
o nucleul
elemente facultative care apar doar la unele specii si în anumite condiŃii de mediu:
o cili
o fimbrii
o capsulă
o spor

ELEMENTE OBLIGATORII ALE CELULEI BACTERIENE

PERETELE BACTERIAN
Peretele bacterian (membrana celulară, membrana bacteriană) este un învelis rigid cu o
grosime de 8 – 35 nm fiind alcătuit din proteine, lipide, hidraŃi de carbon.
Este format din 2 componente:
- stratul bazal alcătuit din peptidoglican (= mucocomplex = mucopeptid = mureină)
Componenta glicanică este dispusă ca filamente liniare alcătuite, prin alternare, din acid
N-acetil-muramic si N-acetil-glucozamină. Aceste siruri paralele de filamente prezintă la
fiecare moleculă de acid Nacetil- muramic o prelungire alcătuită din unităŃi tetrapeptidice.
UnităŃile tetrapeptidice de pe filamentele învecinate sunt legate între ele de unităŃi
pentapeptidice. Se formează astfel o reŃea tridimensională la bacteriile Gram-pozitive si
bidimensională la cele Gram-negative, în care compoziŃia fracŃiunilor peptidice variază la
diferite bacterii . Peptidoglicanul este sensibil la acŃiunea lizozimului, se sintetizează
deficitar în prezenŃa unor antibiotice (penicilina, bacitracina), este antigenic si are
proprietăŃi de adjuvant imunologic.
- stratul structurilor speciale este alcătuit din următoarele elemente: acizi teichoici,
membrana externă, lipoproteine, lipopolizaharide, ceruri. În funcŃie de proporŃia pe care o
au aceste două componente (stratul bazal si stratul structurilor speciale) în structura
peretelui bacterian si de elementele componente ale strucrurilor speciale, distingem:
 Bacterii Gram-pozitive al căror perete este mai gros (15 – 30 nm), mai rigid dar
mai simplu ca structură .
Peptidoglicanul, reprezentând între 50 – 90% din grosimea peretelui celular, are o
structură tridimensională. Structurile speciale (10 – 50% din grosimea peretelui bacterian)
sunt reprezentate de:
- acizi teichoici care stabilizează si întăresc peretele bacterian, creează mediul ionic
necesar enzimelor din membrana celulară si sunt antigene majore. Acizii teichoici sunt:
acizi teichoici de perete – legaŃi covalent de reŃeaua de peptidoglican
acizi teichoici de membrană (lipoteichoici) – legaŃi prin forŃe ionice de peptidoglican si
covalent de glicolipidele membranei citoplasmatice.
- acizi teichuronici – formaŃi din acid uric si polizaharide neutre, sunt antigene.
- lipoglicani (glicolipide) – în cantitate mare la bacteriile Gram pozitive.
 Bacterii Gram-negative, cu perete mai subŃire (8 – 12 nm), mai flexibil dar
mai complex ca structură. Peptidoglicanul, ca o reŃea bidimensională, reprezintă 5 – 20%
din grosimea peretelui bacterian, dispus fiind în profunzime.
Urmează spaŃiul periplasmatic, cuprins între membrana citoplasmatică si membrana
externă, include peptidoglicanul, lipoproteinele si enzime implicate în digestia extracelulară
sau în inactivarea unor antibiotice.
Structurile speciale sunt dispuse pe trei nivele, de la interior spre exterior:
a) lipoproteinele, prezente în spaŃiul periplasmatic, unesc membrane externă, de care se
leagă prin polul hidrofob de peptidoglican de care se leagă prin polul hidrofil.
b) membrana externă, alcătuită din două rânduri de fosfolipide între care sunt intercalate
proteine (porine, proteine de transport, enzime)
c) lipopolizaharid (LPS) dispus pe suprafaŃa distală a membranei externe, alcătuit din:
lipidul A, un miez polizaharidic care constituie antigenul R fiind si activator al
complementului pe cale alternativă, unităŃi zaharidice repetate care constituie antigenul O
al bacteriilor Gram negative.
Bacterii acido-alcoolo-rezistente:
Peptidoglicanul este dispus într-un singur strat subŃire de care sunt legate glicolipide
complexe.
Structurile speciale sunt reprezentate de:
- arabinogalactanul – un polizaharid care acoperă peptidoglicanul având si caracteristici
de endotoxină;
- acizii micolici – sunt acizi grasi cu catenă lungă ramificată, caracterul de alcoolo-acido-
rezistenŃă fiind direct proporŃional cu lungimea acestei catene;
- micozidele – sunt peptidoglicolipide si glicolipide.
Bacterii cu perete celular alterat:
Alterarea structurii peretelui bacterian poate apărea sub acŃiunea lizozimului, a unor
antibiotice, factori fizici etc. ducând fie la moartea celulei fie la apariŃia unor forme de
involuŃie (forme „L”), protoplasti, sferoplasti.
PROTOPLAST: bacteria Gram-pozitivă fără perete bacterian; are nucleu, citoplasmă,
membrană citoplasmatică; în general neviabili; foarte greu adaptabili la dezvoltare chiar în
medii sintetice bine tamponate.
SFEROPLAST: bacteria cu perete defectuos sau incomplet sintetizat, parŃial degradat;
forme mai rezistente; usor reversibile în medii optime.
Peretele bacterian îndeplineste următorul rol:
susŃine mecanic celula bacteriană
menŃine forma bacteriei
asigură protecŃia celulei bacteriene
intervine în procesele de osmoză si difuziune
este sediul unor antigene somatice
este sediul receptorilor specifici pentru bacteriofagi
participă la diviziunea bacteriei
imprimă caracterele de tinctorialitate ale celulei bacteriene

MEMBRANA CITOPLASMATICĂ
Membrana citoplasmatică, înveleste la exterior citoplasma având, în afară de structura si
funcŃiile unei membrane biologice, particularităŃi proprii bacteriilor. Are o grosime de 5 –
10 nm. Este alcătuită după modelul mozaicului fluid din două straturi de molecule
fosfolipidice cu extremităŃile hidrofobe spre interior si cu cele hidrofile spre exterior, între
moleculele de fosfolipide se găsesc inserate proteine. Nu conŃine sterol.
Rolul membranei citoplasmatice:
reglează presiunea osmotică având capacităŃi de permeabilitate si transport selective;
controlează procesele de difuzie pasivă
controlează procesele de difuzie catalizate enzimatic
este unicul sediu al citocromilor si al enzimelor metabolismului respirator implicate în
transportul de electroni si în fosforilarea oxidativă;
intervine în cresterea si diviziunea bacteriei – aceste fenomene fiind posibile când 50%
din membrana citoplasmică este semifluidă;
este locul de sinteză al endotoxinelor
este implicată în procese de biosinteză:
• a fosfolipidelor
• a peretelui bacterian
• a genomului bacterian.

CITOPLASMA BACTERIANĂ
Este formată din 80% apă, conŃinând într-un sistem coloidal complex proteine, glucide,
lipide, si substanŃe minerale. ConŃine o mare cantitate de ARN ceea ce conferă caracterul
intens bazofil al celulelor tinere. Celula bacteriană tânără are citoplasma intens colorată,
bazofilă, omogenă, clară, cu cantităŃi mari de ARN. În celula “bătrână” citoplasma are
aspect granular.
Particulele citoplasmatice studiate sunt:
 Ribozomii, au dimensiuni de 10 – 20 nm, formă sferică, mărime în funcŃie de
concentraŃia ionilor de Mg+ si K+, dispusi sub formă de polisomi de-a lungul moleculelor de
ARNm pe care le citesc si le traduc. Au rol esenŃial în procesul de biosinteză proteică.
 Incluziile citoplasmatice sunt formaŃiuni structurale inerte care apar la
sfârsitul perioadei de crestere activă, funcŃional fiind rezerve de nutrienŃi care se depun.
Pentru că au caracter de specie si pot fi vizualizate la microscopul optic sunt utile în
identificarea primară a unei bacterii, fiind caractere taxonomice primare. Sunt constituite
din:
polimetafosfaŃi, cunoscute sub denumirea de corpusculii BABESERNST sau
granulaŃii metacromatice sau incluzii de volutină, prezente la genul Corynebacterium;
polizaharide: glicogen la genul Bacillus sau amidon la genul Neisseria;
lipide: polimeri de acizi grasi cu lanŃ scurt la genul Bacillus, Clostridium,
Pseudomonas.
 Vacuolele sunt formaŃiuni sferice care conŃin diferite substanŃe în soluŃie
apoasă, delimitate de o membrană lipoproteică denumită tonoplast.

MATERIALUL NUCLEAR
Nucleul bacterian nu este delimitat de o membrană diferenŃiată, (celulă procariotă) fiind
alcătuit dintr-un singur cromozom haploid (un singur set de gene) reprezentat de filamentul
circular, dublu helicat de ADN. Masa nucleară vine în contact direct cu citoplasma, este
situată în partea centrală a celulei, conŃine ADN si nu are nucleoli.
În structura ADN raportul bazelor variază în funcŃie de specia bacteriană, acest raport
fiind constant si caracteristic pentru o specie dată (G-C %). Diviziunea nucleului precede
diviziunea celulei replicarea cromozomului bacterian făcându-se printr-un mecanism
semiconservativ.

ELEMENTE FACULTATIVE ALE CELULEI BACTERIENE

GLICOCALIXUL BACTERIAN
Unele bacterii au proprietatea de a sintetiza, în anumite condiŃii, polimeri organici (în
general polizaharide) care formează un învelis dispus distal peretelui bacterian.
La unele bacterii glicocalixul are o structură laxă, formată din fibrile, se poate separa de
corpul bacterian prin centrifugare, este penetrat de particule colorate. În acest caz vorbim
despre microcapsulă, substanŃă capsulară sau „slime”, structură care poate fi
evidenŃiată doar prin metode chimice sau la microscopia elecronică după coloraŃia
specială cu rosu ruteniu.
La alte bacterii glicocalixul este atasat intim de celula bacteriană de care nu poate fi
separat prin centrifugare, are o structură densă care nu permite penetrarea particulelor
colorate. În aceste cazuri vorbim despre capsula bacteriană. Aceasta poate fi vizualizată
la microscopul optic pe preparate colorate negativ.
Capsula are o grosime de 1-3 m. CompoziŃia chimică variază în raport cu specia.
Bacteriile formează capsulă mai ales în organismul uman si animal si în condiŃii optime pe
medii de cultură. Pe medii solide coloniile sunt lucioase, de consistenŃă mucoasă, iar
mediul lichid devine vâscos.
FuncŃiile glicocalixului bacterian:
este factor de virulenŃă împiedicând fagocitarea bacteriei si favorizând invazivitatea;
barieră protectoare faŃă de bacteriofagi, faŃă de unele antibiotice;
rol de adezină permiŃând prin fibrilele glicocalixului aderarea bacteriei de substraturi
specifice;
conŃine substanŃe cu specificitate antigenică de specie sau de tip care permit
difereŃierea serologică a speciilor sau tipurilor bacteriene.

CILII SAU FLAGELII

Sunt structuri filamentoase reprezentând organele de locomoŃie a bacteriilor,
producerea lor nefiind un caracter constant al speciei bacteriene. Producerea cililor este
inhibată de bilă, carbol, ser imun etc.
Sunt formaŃiuni foarte subŃiri, fine, alungite, neramificate, flexibile si sinuoase, cu
lungime variabilă (5-15-75 m). Proteina flagelilor, flagelina (asemănătoare miozinei) este
antigen, antigenul H, cu specificitate de tip.
La microscopia electronică s-a evidenŃiat structura fină a cilului :
 Corpusculul bazal situat în citoplasmă imediat sub membrane
citoplasmatică alcătuit dintr-un ax rigid si un set de inele:
- 2 inele la bacterii Gram-pozitive:
discul M flotant în membrana citoplasmică
discul P în stratul de peptidoglican
- 4 inele la bacterii Gram-negative:
M, în membrana citoplasmatică;
S, în spaŃiul periplasmatic;
P, în stratul de peptidoglican;
L, flotant în membrana externă.
 Cârligul, porŃiune rigidă, de articulaŃie;
 Filamentul flagelar, lung, sinuos.
Rolul cililor:
în mobilitatea bacteriilor
antigenic prin structura proteică – antigenul H
în clasificarea bacteriilor
atriche – fără cili
monotriche – un cil la o extremitate
amfitriche - câte un cil la cele două extremităŃi
lofotriche - un mănunchi de cili la una sau la ambele extremităŃi
peritriche - cu cili dispusi de-a lungul suprafeŃei bacteriene.

FIMBRIILE SAU PILII

Sunt organite filamentoase, rigide, mai scurte si mai subŃiri decât flagelii, vizibile la
microscopul electronic, fără a avea rol în mobilitatea bacteriei. Sunt dispuse pericelular atât
la bacterii ciliate cât si la cele neciliate, de la una la câteva sute per celulă. Au fost
evidenŃiate cu precădere la bacteriile gram-negative desi unele bacterii gram-pozitive pot
prezenta si ele fimbrii de adeziune. Sunt codificate plasmidic, sunt caractere de tulpină si nu
au valoare taxonomică. Au originea la nivelul membranei citoplasmatice, sunt formate din
“pilină” si pot fi clasificate astfel:
a) fimbrii comune 50-400/celulă;
b) fimbrii de aderenŃă, 10-30/celulă, prin care bacteriile aderă la receptorii specifici de pe
suprafaŃa membranelor mucoase declansând astfel procesul infecŃios;
c) pilii sexuali, 0-4/celulă, sunt prezenŃi la unele bacterii gram-negative care au plasmide
conjugative, au structură tubulară si joacă rol în conjugarea bacteriană, una dintre
modalităŃile de transfer genetic.

ENDOSPORUL BACTERIAN
Este o formaŃiune endocelulară, de rezistenŃă (are o longevitate foarte mare- 10 ani),
care permite unor specii bacteriene să supravieŃuiască desicate în anumite condiŃii
defavorabile de mediu. Endosporul bacterian păstrează în stare latent caracterele
genotipice ale formei vegetative din care provine. Structurile component ale sporului
bacterian sunt codificate de gene represate în forma vegetativă a bacteriei si derepresate în
condiŃii defavorabile de mediu, când devin represate genele vegetative. PrezenŃa sporilor
este un caracter constant la germenii din genul Clostridium si un caracter facultativ la
germenii din genul Bacillus.
Sporogeneza are loc în general în condiŃii nefavorabile formei vegetative, si presupune
apariŃia, în etape succesive, de modificări profunde în materialul nuclear, citoplasmă,
compoziŃie chimică, structură, procesul esenŃial în cursul sporogenezei fiind
deshidratarea.
Materialul genetic este concentrat si împreună cu apa legată, lipide, ioni de magneziu,
dipicolinat de calciu, este înconjurat de un strat protector: membrane sporală, cortex sporal
si învelisurile sporale.
In condiŃii favorabile are loc germinarea sporului: rehidratare, ruperea membranelor si
apariŃia unei singure forme vegetative, identică cu cea din care s-a format anterior sporul.
 Endosporul are forma ovalară sau sferică, poate fi asezat central, subterminal si terminal
în funcŃie de specia microbiană iar dacă diametrul sporului este mai mare decât grosimea
bacteriei, corpul bacterian se deformează. Pe baza acestor caractere, bacilii sporulaŃi, apar
în general sub trei forme :
a) - bacili cu sporul sferic, dispus central sau subterminal, mai mic decât celula (Bacillus
anthracis);
b) - bacili cu spor ovalar, mai mare decât diametrul transversal al celulei bacteriene, asezat
central (forme de fus, de bărcuŃă) sau subterminal (formă de rachetă de tenis) (genul
Clostridium);
c) - bacili cu spori terminali, sferici, cu dimensiuni mai mari decât celula, asemănători cu un
băŃ de chibrit sau ac de gămălie (Clostridium tetani). Sporul poate fi evidenŃiat prin
coloraŃii speciale. La coloraŃia Gram rămâne necolorat.
Sporul prezintă o rezistenŃă marcată faŃă de:
- uscăciune
- căldură:
o umedă - sporii speciei Bacillus anthracis sunt distrusi în zece minute la temperatura de
fierbere a apei; unii spori de Clostridium botulinum suportă această temperatură timp de
câteva ore: rezistă 6 ore la 100º C, 2 ore la 105º C, 10' la 120º C;
o uscată - este mai bine tolerată de sporii bacterieni, acestia fiind distrusi în 2-3 ore la 140º
C în Poupinel;
- substanŃe chimice: rezistă la acŃiunea fenolului 5% timp de o săptămână, la acŃiunea
alcoolului mai multe săptămâni.