Regnul Protista - contine cea mai mare parte a microorganismelor eucariote unicelulare care sunt lipsite de tesuturi.

El cuprinde alge microscopice care

se caracterizeaza prin celule fotosintetizante si protozoare care sunt lipsite de perete celular si se hranesc pe seama altor organisme prin ingestie.

Regnul Protista cuprinde microorganisme a cror celule sunt evoluate, de tip eucariot, cu nucleu i organite celulare nespecifice cum sunt reticolul endoplasmatic,
ergastoplasma etc.

Algele sunt microorganisme acvatice, fotosintetizante, de la dimensiuni microscopice pna la forme gigante, pluricelulare, filamentoase. Ele nu prezint interes
medical propriu-zis, cu excepia agar-agarului din care se obine agarul, polizaharid care servete la prepararea mediilor de cultur solide.

Mycetele sau ciupercile microscopice sunt grupate n 4 clase. Din cele 12.000 de specii, doar 100 sunt de interes medical.

Protozoarele sunt microorganisme unicelulare eucariote, evoluate structural i n general mobile, asemnnndu-se cu celulele animale. Cele de interes medical se
ncadreaz n 4 clase: flagelata, rhizopoda, sporozoa i ciliata.

Regnul Procaryotae - include organisme unicelulare de tip procariot. El cuprinde bacteriile si are doua subgrupe principale: eubacterii - bacterii cu
structura celulara procariota caracteristica si archaebacterii - bacterii cu structura celulara si functii atipice.
Regnul Procariote cuprinde microorganisme a cror celule sunt primitive, de tip procariot, lipsite de nucleu adevrat i de organite celulare nespecifice, dar cu un
nveli suplimentar numit perete celular.

nu au nucleu adevrat ci un cromozom haploid format dintr-o molecul circular de ADN

lipsite de organite celulare comune cu excepia ribozomilor
au perete celular rigid
Se divid direct

Regnul Vira cuprinde entiti infecioase de natur subcelular care sunt virusurile i viroizii.
Virusurile se deosebesc fundamental de formele celulare de via. Ele sunt formate dintr-un singur acid nucleic (ADN sau ARN), nvelit de o capsid proteic i sunt
parazite obligatoriu intracelulare. Virusurile sunt particule inerte n stare extracelular dar, dup ce ptrund ntr-o celul vie, deviaz metabolismul acesteia n
scopul propriei replicri.
Viroizii au o structur i mai simpl, fiind alctuii doar dintr-un acid nucleic cu GM mic. Unii dintre ei produc boli transmisibile la plante.
Virusurile i viroizii alctuiesc mpreun regnul VIRA, avnd urmtoarele particulariti:

Entiti infecioase acelulare cu parazitism obligatoriu intracelular

Acid nucleic (ADN sau ARN) i un nveli proteic capsida. Uneori au un nveli suplimentar anvelop.
Inerte n afara celulei gazd
Paraziteaz celula la nivel genetic, deviaz metabolismul acesteia n scopul propriei replicri

FORME DE EXISTEN ALE BACTERIILOR
Acest capitol cuprinde:

definitia, morfologia, structurile externe ale bacteriilor;

sporogeneza bacteriilor;

fiziologia, biochimia si metabolismul bacterian;

elemente si notiuni introductive de genetica bacteriana

Bacteriile sunt microorganisme unicelulare de tip procariot care se

reproduc asexuat prin diviziune directa (sciziune). Ritmul de diviziune este de 10

12 minute. Ele sunt organisme rspndite in natura, oriunde exista conditii minime

de viata.

In functie de modul de procurare al substantelor nutritive, bacteriile sunt

autotrofe cele care isi pot sintetiza din surse anorganice metabolitii esentiali si

heterotrofe acelea care triesc pe seama unor gazde vii de la care isi procura

substantele necesare. Majoritatea bacteriilor patogene ce produc imbolnaviri sunt

heterotrofe.

MORFOLOGIA BACTERIILOR
 Morfologia propriu-zis a bacteriilor se refer la: forma celulei, dispoziia

spatial sau forma de existen, dimensiunile i afinitatea tinctoriala.

Principalele forme celulare ale bacteriilor sunt: sferica, cilindrica si curba

- spiralata.

cocii sunt bacterii rotunde, aezate n grmezi (genul Staphylococcus), ovalare, aezate n lanuri (genul Streptococcus), lanceolate, dispuse n diplo ca dou
flcri de lumnare, (specia Streptococcus pneumoniae) i reniforme dispuse ca dou boabe de cafea ce se privesc fa n fa (genul Neisseria) cu de 0,8 -
1;
bacilii sunt bacterii cu form alungit de bastona cu dimensiuni ntre 1,5 - 10.
cocobacilii sunt forme intermediare ntre coci i bacili (Yersinia pestis, Bordetella pertussis, Haemophilus influenzae);
vibrionii sunt bacterii ncurbate n form de virgul (Vibrio cholerae);
spirilii sunt bacterii spiralate cu 1-2 spire rigide (Spirillum volutans);
spirochetele sunt bacterii spiralate cu corpul flexibil i 12-20 de spire (Treponema pallidum), foarte multe spire strnse (Leptospira) sau 2-3 spire (Borrelia):
actinomicetele sunt bacterii foarte asemntoare fungilor i formeaz filamente sau hife lungi i ramificate care se rup, rezultnd forme bacilare (Actinomyces).

Forma sferica se refer la coci. Daca celulele formate prin diviziune se

separa si raman independente se numesc micrococcus; cand cocii sunt grupai

perechi sunt denumiti diplococcus; daca ei sunt dispusi in lant se numesc

streptococcus; dispunerea pe doua planuri perpendiculare a cocilor are

denumirea de tetrade, iar structura de ciorchine (grupuri neregulate) este

denumita staphylococcus.

Forma cilindric alungita, de bastona poate exista in doua forme si

anume: vegetativ care reprezinta starea de viata activa a celulei cu toate

funciile normale, si sporulat forma de rezistenta, de autoconservare, pana se

indeplinesc conditiile normale de transformare a sporului in forma vegetativa.

Figura 1 Forma i dimensiunile bacteriilor

Sporul este o formaiune endocelulara (in interiorul celulei) care se formeaza pentru prezervarea celulei un timp mai indelungat. Bacteriile izolate

asporulate (nesporulate) sunt denumite bacterium, iar cele sporulate se

numesc bacillus. Ambele tipuri de bacterii pot fi dispuse spatial in lant, caz in care

se numesc streptobacterii in palisada (ca scandurile gardului), dar mai pot fi si

alte aranjamente spatiale.

Bacteriile spiralate au corpul format dintr-o jumatate de spira ca semnul

virgulei si se numesc vibrioni (vibrio), sau din mai multe spire spirochete

(spirochet) nedeformabile ex: genul Leptospira si deformabile ex: genul

Borrelia.

In afara acestor 3 forme majore de bacterii, mai exista si unele mai rar

intalnite in special la germenii saprofiti: forma patrata, elipsoidala denumirea fiind

cea de cocobacil, fusiforma, etc.

Figura 2 Aezarea cocilor

Dimensiunea diametrului cocilor variaza intre 1 5 micrometri, iar bacilii au

lungimea de 0,5 10 micrometri si diametrul ntre 0,3 si 0,5 micrometri, ei

putandu-se clasifica in: scurti, in lungime medie de 2 micrometri si lungi, la care

lungimea este de aproximativ 10 micrometri.

STRUCTURI EXTERNE ALE BACTERIILOR (Structura extraparietal)

Unele bacterii au la exteriorul peretelui celular o structur complex, care

favorizeaz aderenta acestora la alte structuri sau mobilitatea celulelor.

STRUCTURI CELULARE OBLIGATORII

Peretele celular este o component celular obligatorie care nconjoar membrana citoplasmatic, peretele celular este o structur rigid, specific
bacteriilor.

Acesta este format dintr-un strat bazal sau peptidoglican, asemntor la toate bacteriile i un strat al structurilor superficiale, foarte difereniat, n
funcie de care bacteriile manifest caractere tinctoriale diferite: bacterii Gram - pozitive, Gram - negative i acido-alcoolorezistente.

Peptidoglicanul sau mureina este structura chimic responsabil de rigiditatea peretelui celular i care asigur forma i rezistena mecanic a bacteriei.
Prezent la toate bacteriile, el const dintr-un schelet, format din molecule lungi paralele polizaharidice de N-acetil-glucozamin i acid N-acetil-muramic. Moleculele
de acid N-acetil-muramic din lanurile vecine sunt legate ntre ele prin puni polipeptidice, transversale.

La bacteriile Gram - pozitive, peptidoglicanul are o grosime de 15-30 nm i conine pn la 200 de lanuri paralele de murein.

Stratul structurilor speciale este redus i alctuit din polimeri hidrosolubili care sunt acizii theicoici. Ei reprezint antigenele de supafa ale bacteriilor
gram-pozitive.

Peretele celular al bacteriilor gram-pozitive este sensibil la aciunea lizozimului care rupe legturile dintre acidul N-acetil muramic i N-
acetilglucozamin.

La bacteriile Gram-negative, peptidoglicanul are o grosime de 4-5nm. Stratul superficial este ns mult mai complex dect la bacteriile gram - pozitive
fiind alctuit dintr-o membran extern, lipoproteine i lipopolizaharidul de perete.

Membrana extern este format dintr-un strat dublu fosfolipoproteic ce cuprinde o cantitate foarte mare de molecule proteice. Membrana extern se
leag de protoplast prin intermediul unei lipoproteine din membrana extern.

Deasupra membranei externe a bacililor Gram-negativi se afl lipopolizaharidul de perete (LPZ) sau endotoxina bacililor Gram-negativi. Aceasta este
alctuit din:

lipidul A care are o structur particular, fiind format din uniti dizaharidice de glucozamin, legate de beta-hidroxiacizi grai cu 10-16 atomi de carbon fixai
direct de membrana extern,
miezul sau core, numit i antigen R, comun tuturor bacteriilor gram negative,
uniti monozaharidice repetitive (15-40) care sunt specifice de specie i tip i constituie antigenul O al bacteriilor gram-negative.
LPZ este o toxin termolabil, care se elibereaz n mediul nconjurtor de ctre bacteriile gram-negative numai dup liza lor i foarte reactiv n
organismul gazd. Astfel, lipidul A produce febr, activeaz mecanismele aprrii antiinfecioase i n exces produce ocul endotoxic cu evoluie grav, chiar fatal.

Spaiul periplasmic. Sistemul structural dublu al peretelui celular la bacteriile gram-negative creeaz un compartiment ce se ntinde de la membrana
celular pn la membrana extern, numit spaiu periplasmic. El conine peptidoglicanul i un gel care favorizeaz nutriia bacteriei prin coninutul n enzime
degradative ca, de pild, fosfataze, nucleaze, proteaze etc. Tot aici sunt prezente enzimele de inactivare ale unor antibiotice cum sunt beta-lactamazele i
cefalosporinazele.

Bacteriile acido-alcoolorezistente de interes medical sunt bacilul tuberculos i bacilul leprei. Peretele celular se aseamn cu cel al bacteriilor gram-
pozitive, dar structurile speciale conin acid micolic i o cear, ce confer acestor bacterii caractere tinctoriale deosebite i rezisten crescut la factorii de mediu.
Acestea se coloreaz la cald prin tehnica Ziehl-Neelsen.

Funciile peretelui celular:

asigur forma, rezistena mecanic i osmotic a bacteriei;
regleaz traficul molecular de perete n ambele sensuri
este sediul antigenelor de suprafa
este sediul unor factori de patogenitate;
 are rol n diviziunea bacterian i n procesul de sporulare.

Membrana citoplasmatic
Este o membran fin (6,5-7nm), elastic, lipsit de rezisten mecanic. Pe seciune apare trilaminat, fiind alctuit din dou straturi fosfolipidice
dispuse cu prile hidrofobe fa n fa. Printre moleculele fosfolipidice se gsesc molecule proteice, situate fie la nivelul unuia dintre cele dou straturi
fosfolipidice, fie le traverseaz fiind expuse la ambele fee ale membranei.

Mezozomii. Sunt structuri membranare care se formeaz prin invaginarea membranei citoplasmatice sub form de buzunar, prezente la bacteriile gram
- pozitive i ocazional la cele gram - negative. Ei sunt n contact direct cu materialul nuclear fiind implicai n diviziunea cromozomului.

Funciile membranei citoplasmatice:

este o membran cu permeabilitate selectiv, ndeplinind funcia de barier osmotic ce regleaz schimburile celulei bacteriene, n ambele sensuri cu mediul
nconjurtor.
secret enzime hidrolitice n mediul nconjurtor unde scindeaz substratul nutritiv n uniti absorbabile,
ndeplinete rolul mitocondriilor de la celulele eucariote, fiind centrul energogenezei celulare,
este sediul sintezei acizilor grai, a fosfolipidelor,
este implicat n sinteza peretelui celular, al polizaharidelor capsulare, participnd activ la creterea i diviziunea celulei bacteriene i la formarea sporului
bacterian.

STRUCTURILE EXTERNE CONSIDERATE STRUCTURI FACULTATIVE sunt capsula, flagelii i pilii, aflati in afara inveliului bacterian.

Capsula, stratul ce acoper celula, este de natura mucopoliglucidica sau

mucoproteica. Stratul mucilaginos care poate ajunge la grosimi de 2 micrometri

imprima bacteriilor proprietati de aderenta si rezistenta la factori chimici si fizici

(antibiotice si lipsa de apa).

Capsula reprezinta uneori, din cauza rezistentei la agentii fizico-chimici si biologici, un factor de patogenitate si de specificitate antigenica.

Capsula este un nveli compact, intim legat de celula bacterian, vizibil pe preparatele uzuale sub forma unui halou clar ce nconjoar bacteria.

Din punct de vedere chimic, capsula tuturor bacteriilor de interes medical este de natur polizaharidic (Streptococcus pneuomoniae, Klebsiella etc.) cu
excepia capsulei bacilului crbunos care este polipeptidic.

Capsula are rol n rezistena bacteriilor fa de fagocitoz, fiind astfel un factor de virulen. Variantele necapsulate ale acelorai specii sunt
nepatogene. De exemplu, Streptococcus pneumonie, de tip S, capsulat, produce la oarecele alb de laborator o septicemie mortal, pe cnd varinata necapsulat nu
este patogen.

Capsula este o structur cu proprieti antigenice specifice (antigenele K) care permit diferenierea unor serotipuri n cadrul specie

Compoziia chimic a bacteriilor

Dupa cum se stie, toate vietuitoarele, deci si bacteriile, contin in celula apa,

proteine, glucide, lipide, minerale, enzime, vitamine si alte substante

specifice.

in functie de specie, bacteriile pot sintetiza pigmenti, care se intalnesc in

celul (bacterii cromofore), legati endocelular de perete, ca in cazul stafilococilor

(bacterii paracromofore) sau la exteriorul celulei bacteriene, ca la Pseudomonas,

bacteriile din aceasta grupa fiind numite cromopare.

Pigmenii pot fi sintetizai pentru un anumit scop (de protectie, ca de

exemplu carotenoizii, pentru functia de coenzima in sistemele transmitatoare de

electroni si de fosforilare oxidativa, de structur, pentru elementele functionale ale

mitocondriilor*, ca factor de crestere pentru unele bacterii) sau pot rezulta din

procesele catabolice.

* mitos fir; chondros graunte; mitocondrie organit subcelular in

care se regaseste sediul fosfonilarii oxidative, absenta la procariote

Bacteriile mai pot avea o serie de substante cu rol bactericid sau

bacteriostatic asupra altor specii sau chiar impotriva propriei specii (substante

purtnd numele de bacteriocine).

METABOLISMUL BACTERIAN

Metabolismul reprezinta totalitatea proceselor biochimice intracelulare prin

care substratul nutritiv este transformat n energie i compui celulari.

Metabolismul bacterian este de dou tipuri i anume metabolism

energetic, prin care se asigura respiratia bacteriana in reactii catabolice de

degradare cu eliberare de energie i metabolism de sinteza care asigur, prin

reacii anabolice i catabolice, sinteza componentelor celulei bacteriene.

Sursele de energie ale metabolismului energetic pot fi lumina in cazul

bacteriilor fotosintetizante i reaciile biochimice de oxido-reducere la bacteriile

chimio-sintetizante.

Energia poate fi eliberat prin procese de oxidare aerob, in care

intervine oxigenul care se fixeaz pe substrat i anaerob, prin procesul de

pierdere a hidrogenului, in absenta oxigenului, care este , de asemenea, un

fenomen de oxidare in care se pierd unul sau mai multi electroni (sau sarcini

electrice negative) ce sunt acceptati de alta substanta. In ambele situatii se poate

discuta despre o respiratie bacteriana oxibiotica (aeroba) si anoxobiotica

(anaeroba). Interventia directa a oxigenului in respiratia aeroba elibereaza din

substrat o cantitate insemnata de energie (de exemplu, prin oxidarea completa a

glucozei de catre bacterii aerobe se obtin in final aproximativ 100 calorii/mol).

Germenii anaerobi isi procura energia necesara activitatii lor metabolice prin

procese fermentative, in absenta oxigenului, mai ales pe seama glucidelor. In

acest caz eliberarea de energie este mai mica, iar descompunerea glucozei se

opreste la stadiul de acid piruvic, alcooli sau acid lactic, cantitatea de energie fiind

de aproximativ 50 ml/mol. Descompunerea anaeroba a glucozei are loc intr-un

proces de fermentatie in care intervin compusii macroenergici* (superenergetici) ai

fosforului (ADP, ATP, DNP etc), proces ce decurge in 11 etape succesive (dupa

Mezerhof-Emden) ce vor fi abordate la microbiologia speciala.

* makros mare; ergos - actiune

Bacteriile folosesc pentru respiratia lor cantitati diferite de oxidanti, astfel

ca, in functie de potentialul lor de redox**, ele pot fi clasificate in: strict aerobe
cuprinzand bacteriile care folosesc ca sursa energetica O2, motiv pentru care

dispun de toate enzimele lantului respirator, catalaza si perozidaza (M.

tuberculosis); strict anaerobe ce nu supravietuiesc in prezenta oxigenului,

folosesc enzime de tip nicotinic si flavinic si nu au peroxidaza si catalaza; aerobe

ce traiesc la un potential redox mai mic, au cantitati mici de peroxidaza si se pot

adapta ambelor tipuri de respiratie; acest tip de respiratie este adoptat de

majoritatea bacteriilor; anaerobe microaerofile - care contin in cantitati mici

catalaze si suporta unitati reduse de oxigen molecular.

** potentialul de oxido-reducere este diferenta de potential dintre un

electrod inatacabil (platina, aur, carbune) si un sistem de oxidoreducere

care elibereaza electroni.

CRESTEREA, MULTIPLICAREA SI MOARTEA BACTERIILOR

Bacteriile sunt niste fiinte vii si, astfel, ele cresc, se inmultesc si mor. Acest

proces complex nu se refera numai la indivizi, ci si la populatia bacteriana in

totalitate. In primul caz biologia cresterii si dezvoltarii este dirijata ereditar, in cel de

al doilea aceste fenomene depind cu precadere de conditiile de mediu.

Multiplicarea bacteriilor inseamna cresterea numarului de indivizi intr-un

mediu de viata favorabil si se realizeaza prin diviziune. Populatia care rezulta prin

diviziunea bacteriilor creste in progresie geometrica cu ratia 2, timpul necesar

pentru dublarea populaiei numindu-se timp de dublare sau timp de generatie. In

raport cu specia bacteriana, multiplicarea atinge un maximum de populatie care se

poate mentine o perioada oarecare dupa care incepe declinul ei. Multiplicarea se

petrece in faze succesive. Acestea sunt:

faza de lag* sau faza de ajustare, ce se caracterizeaza prin diminuarea

numarului de indivizi care constituie inoculul, prin cresterea dimensiunilor

germenilor viabili.

*engl. Lag intarziere, captusire

Este o faza de acomodare a germenilor la noile conditii de viata. Durata de lag

este, in general, apreciata pentru bacterii la aproximativ 2 ore, dar ea este in

functie de specia bacteriana, cantitatea initiala de inocul si conditiile de mediu. De

exemplu, bacteriile termofile si Escherichia coli au o faza de lag scurta (15-20

minute), in timp ce Mycobacterium are una mai lunga. In faza de lag cantitatea de

N-total, P-organic, ARN si O2 consumat cresc.

faza logaritmica (exponentiala) de multiplicare este o faza de crestere

rapida, in progresie geometrica, a bacteriilor si se caracterizeaza printr-o serie de

manifestari cunoscute sub numele de tinerete fiziologica"; microorganismele sunt

mai permeabile si mai sensibile la factorii de mediu. Faza dureaza in medie 2-3

ore (M. tuberculosis). Curba de multiplicare evolueaza exponential pana in

momentul in care una din substantele nutritive din mediu este consumata, iar in

mediu se acumuleaza metaboliti toxici. Metabolitii consumati si produsi in mediu

se numesc factori limitanti. In timpul acestei faze caracterele morfologice ale

bacteriilor se omogenizeaza, activitatea si echipamentul enzimatic sunt mai bine

dezvoltate, proprietatile biochimice si de metabolism se manifesta la parametrii

optimi, rezistenta germenilor la agentii fizici, chimici si biologici devine

caracteristica speciei.

faza stationara caracterizata prin faptul ca raportul dintre germenii care

se divid si cei care mor ramane relativ constant, astfel incat numarul bacteriilor se

stabilizeaza. Faza de stationare este denumita si faza de concentratie M,

deoarece in aceasta etap populaia bacterian atinge un maximum in cultur.

faza de declin (faza de moarte logaritmica) este etapa in care numarul

germenilor morti intrece numarul germenilor vii, deoarece consumarea substratului

nutritiv si acumularea de metaboliti toxici duc la moartea majoritatii bacteriilor, iar

timpul de generatie creste la cateve zile; celulele vii imbatranesc, nu-si mai

pastreaza caracteristicile, speciile patogene isi pierd patogenitatea si virulenta. In

aceasta faza apar tendintele de sporulare. Ea nu este valabila in cazul culturilor

bacteriene continue, caracterizate prin reinnoirea continua a substratului nutritiv si

prin recoltarea de asemena continua a germenilor in faza exponentiala. Culturile

continue se fac in scopuri productive i prezint o deosebita importanta industriala,

biotehnologica in domenii de activitate de mare importanta economica si sociala.

In fapt, cultura bacteriana este rezultatul inmultirii, cresterii numarului de

germeni, intr-un mediu favorabil formandu-se o populatie avand caractere

asemanatoare. Aspectul culturii bacteriene depinde de specia, varsta indivizilor

precum si de mediul de cultura.

Mediile de cultura bacteriana pot fi: artificiale,

create in scopul asigurarii tuturor conditiilor pentru dezvoltarea si multiplicarea

indivizilor si naturale (vii), avand provenienta animala (ou embrionat, animale de

experienta, tesuturi animale, culturi celulare, sange etc.) si vegetala (culturi

celulare, meristeme, parti din plante s.a.). Culturile bacteriene pot fi studiate in

vitro pe medii de cultura artificiale sau in vivo direct pe mediile naturale, mai

ales pentru germenii patogeni.

Culturile de medii solide sunt obtinute prin insamantarea germenilor

bacterieni rezultati din multiplicarea unei singure celule bacteriene si se numesc

colonii de culturi pure sau culturi clonare. Colonia bacteriana reprezint cultura
pur aprut dup un timp de multiplicare de 2 - 6 ore, n care, din punct de

vedere genetic, indivizii sunt identici.

Dupa aspect, coloniile pot avea o forma geometrica regulata sau

neregulata, conturate sau difuze, colorate sau necolorate, lucioase sau rugoase,

limpezi, opace sau semimate, cu sau fara caracteristici specifice speciei.

Coloniile - S au aspect lucios, cu margini conturate, forma rotunda sau

ovoidala, diametru 1-2 mm, consistenta onctuoasa.

Coloniile - R au suprafata aspra, forme cu margini neregulate, crenelate,

uneori difuze in mediul de cultura, in general colorate si mate.

Coloniile - M sunt variante ale tipului S dar contin germeni cu capsula si

au o consistenta gelatinoasa sau mucilaginoasa, prezentand tendinta de a difuza

in mediu sau de jonctiune intre ele.

Coloniile - G sunt colonii pitice obtinute din germeni normali dar afectati de

interventii exterioare (ex. antibiotice, antiseptice, carente nutritionale, etc.).

SPOROGENEZA BACTERIILOR

Dupa cum se arata la morfologia bacteriilor, anumite specii de bacterii (de

exemplu familia Bacillaceae) au o forma de rezistenta cunoscuta sub denumirea

de spor. Forma sporului este sferica sau elipsoidala, dar pot exista mai rar si alte

forme (suveica, maciuca), avnd dimensiuni reprezentnd 5-15% din celula

mam.

Aceste bacterii se transform n spori, forme primitive de difereniere celular, cu rezisten crescut la factorii de mediu i care apar endocelular n
condiii nefavorabile de via. Acetia au un inveli rezistent, format din mai multe straturi datorit cruia rezist n mediul extern zeci de ani. Sporogeneza se
ntlnete numai la 2 genuri de bacterii gram-pozitive de interes medical, Clostridium i Bacillus.

Poziia sporului bacterian constituie un caracter taxonomic. Poate fi central, subterminal i terminal.

Sporularea se declaneaz n condiii nefavorabile de via, cnd bacteriile sunt lipsite de surse nutritive.

condiii favorabile de via germineaz i va da natere unei singure celule bacteriene vegetative identice cu aceea n care s-a format.

Rolul sporului este asigurarea perpetuarii speciei bacteriene in conditii

nefavorabile, bacteria trecand in aceasta forma de rezistenta, care nu are nici un

rol in multiplicare sau patogenitate.

Sporul la bacterii prezinta o forma primitiva de diferentiere celulara. El se

formeaza ca un tip nou de celula in celula vegetativa, cu ultrastructura, compozitie

chimica si enzimatica diferita de ale celulelor vegetative, prezentand o deosebita

rezistenta la conditii nefavorabile de mediu. Unele constrangeri mecanice specifice

sunt impuse de natura peretelui celular in procesul de sporogeneza, de vreme ce

toate bacteriile sporogene cu exceptia genului Desulfomaculum sunt grampozitive.

Sporul form biologic de compensare unele specii bacteriene plus alte microorganisme rezisten mare la factorii de mediu rol exclusiv n
multiplicare la anumite specii, mai ales la fungi.
Celula vegetal sporuleaz spor.
Iniierea sporulrii endospor mono, rar bisporulate.
Sporul germinare celul vegetativ.
 Sporularea i germinarea sunt influenate de factori genetici represai de procese interne i factori de mediu.
Speciile sporogene cele mai cunoscute aparin genurilor Bacillus i Clostridium (ambele au form dreapt, de bacil).
Sporul bacterian form dormant proprieti:
Absena activitii biosintetizante
Absena funciei de multiplicare
Intensitate sczut a funciilor vitale (se reduc activitile vitale)
Rezisten foarte mare fa de diveri factori de mediu (temperatur, substane chimice, umiditate sczut, etc).

Etapele sporogenezei

I. Pregtirea celulei pentru procesul de sporogenez

Contopirea materialului genetic ntr-o mas cromatic.
Segmentarea i reorganizarea masei cromatice replicarea acesteia n 2 cromozomi.
II. Formarea presporului stadiu incipient spor.
Constituirea unui sept transversal prin invaginarea membranei citoplasmatice separarea cromozomilor central/excentric.
Evoluia pe ci diferite a celor 2 segmente celulare:
1. Prespor gradul ridicat de refringen i opacitate fa de lumin
organizarea nveliurilor sporale
2. Sporangiu restul celulei vegetative care poate suferi liz total (Bacillus cereus) sau rmne ataat de spor un timp nedefinit
(Clostridium tetani).
Maturarea sporului stadiul final al organizrii constituenilor sporali cu nsuiri

Structura sporului
Structur densitatea este mai mare dect la celula vegetativ.
1) Inima sporului (smbure/core) protoplast
sporoplasma corespunztoare citoplasmei alctuit din granule de 10nm (ribozomi)
nucleoplasma material nuclear ADN
2) Membrana intern (intin) ~ membranei citoplasmatice
3) Cortex (strat gros) extern membranei interne format din peptidoglican
4) nveli extern (exin/tunici sporale) structur polilamelar
5) Exosporina (nveli suplimentar) la anumite specii rol de anvelop lax
6) Apendicii sunt expansiuni exterioare ale sporului, sub form de smoc, cu lungimea 2-3 ori mai mare de dect lungimea sporului
7) Corpii parasporali sunt formaiuni cristaloide aflate pe suprafaa sporului

Particularitile sporogenezei

1. Particulariti biochimice:
Cantiti reduse: apa liber i srurile de P i K
enzime metabolice lipsesc
concentrai mari de Ca2+, Mg2+, Mn2+, cistein

2. Particulariti fiziologice
procese metabolice reduse
schimburi de substane nutritive (nu exist)

3. Particulariti biologice:

termorezistent cldur umed (120oC) sau uscat (180oC)

Modelul de organizare a unui virus poate fi prezentat astfel:

Capsida
Invelis
Anvelopa (nu este prezenta la
toate virusurile)
Particula virala (virion)
Molecula de acid nucleic
Miez central (AND sau ARN) = genom viral
Diferite proteine (enzime
VIROIZII

Exista un numar mic de entitati cunoscute, ale caror proprietati sunt in

dezacord cu definitia virusurilor, ca elemente genetice care modifica procesul

celular normal, supunandu-l propriei replicari si care au o forma extracelulara. Ca

atare, aceste entitati nu sunt considerate, in prezent, virusuri, desi par strans

inrudite cu acestea. Din categoria acestor entitati, care reprezinta o categorie

aparte de agenti infectiosi subvirali, fac parte viroizii si prionii.

Viroizii sunt molecule mici de ARN circular care nu codifica proteine si sunt

total dependente, pentru replicare, de enzimele codificate de celula gazda. Izolati

in 1971 de T.O. Diener, viroizii au fost considerati virusuri, ulterior stabilindu-se

conceptul de viroid. Spre deosebire de virusuri, la viroizi forma lor extracelulara

este aceeasi cu forma intracelulara si nu au invelis proteic (capsida). Viroizii sunt

cei mai mici agenti patogeni cunoscuti (de la viroidul cadang cadang al cocotierului

care are 246 nucleotide, la viroidul citrus exorticus din 375 nucleotide). Ei

reprezinta o categorie speciala de agenti patogeni subvirali, exclusiv la plante,

determinand boli grave la importante forme de cultura: tuberculii fusiformi de la

cartof; nanismul hameiului; nanismul si marmorarea clorotica la crizanteme si

altele. Interesant este ca molecula de ARN infectanta nu contine gene pentru

codificarea proteinelor si deci viroidul este total dependent, pentru replicarea sa,

de functiile gazdei.

Existenta viroizilor ridica mai multe probleme interesante si intrigante in

legatura cu boala pe care o reproduc. Localizarea viroizilor, in principal, in nucleul

celulei gazda, impreuna cu capacitatea lor de a servi ca matrita ARN-ului,

sugereaza ca simptomele de boala pot rezulta din interferenta viroidului cu

mecanismele genetice si functiile metabolice ale gazdei. O asemenea interferenta

poate determina producerea unor proteine "gresite".

In mod cert, viroizii sunt sisteme genetice independente, cu proprietati

determinate de secventa nucleotidica a acizilor ribonucleici respectivi.

CIUPERCI MICROSCOPICE

Ciupercile microscopice sunt denumite i mucegaiuri grupul fungi microorganisme de tip eucariot cu un corp (tal) alctuit din: organ vegetativ
filamentos + organe reproductoare specializate difereniate n funcie de gen i specie.
Organul vegetativ este filamentos, unicelular/pluricelular format din hife (miceliu)
nmulirea se face prin sporulare sporii fiind asexuai/sexuai.
Rspndirea n natur:
Rezervor natural solul- vehiculai prin curenii de aer.
Straturile superficiale ale solului organisme aerobe degradarea materiei organice moarte saprofit degradare prin echipament enzimatic complex.
Substanele organice macromoleculare (celuloza, hemiceluloza, proteinele, lipidele) ntreinerea circuitului natural al carbonului n natur compui cu
molecul mai mic care pot fi sursa de hran pentru alte organisme (bacterii) humus.
n ap se ntlnesc accidental. Bolile se numesc micoze parazii la plante i animale, aa de exemplu, mana, rugina, tciunele, aspergiloza la animale,
candidoza la animale i om.
RSPNDIREA MICRORGANISMELOR N NATUR

Se poate preciza de la bun ncepul faptul c microrganismele au o mare capacitate de adaptare la condiii extreme de via, incomensurabil mai mare dect
a altor specii. Acest aspect este justificat de posibilitatea microrganismelor de a utiliza nutrieni inacesibili altor specii, aa de exemplu azotul molecular sau
hidrocarburile.
n sens evoluionist, microrganismele au perfecionat structuri funcionale care le faciliteaz rspndirea n mediu, precum sunt sporii n aer, cilii sau
flagelii n ap sau caracterele de patogenitate. De asemenea au o capacitate rapid de multiplicare n numr considerabil ntr-un timp foarte scurt putnd coloniza noi
habitate.
Distribuia microrganismelor n mediu este influenat de particularitile biotopului, aa de exemplu, bacteriile halofile sunt adaptate apelor srate,
bacteriile sulfuroase fotosintetizante anaerobe ape stttoare, bacteriile sulfuroase anaerobe- ape sulfuroase stttoare, bacteriile sulfuroase aerobe-a ape sulfuroase
cu turbiditate mare.
Practic, rspndirea microrganismelor n natur este ubicvitar n toate mediile, aesr, sol, ap , biot, avnd bineneles asigurate condiii favorabile de via
(hran asimilabil, t, umiditate, pH, etc),dar i condiionat de unii factori de mediu, cum sunt curenii de aer, curenii marini sau animalelle migratoare.
Microflora habitual, care populeaz un habitat la un moment dat este ncadrat n dou tipuri, autohton, ntlnit n mod obisnuit, i alohton,
reprezentt de specii de microorganisme care nu frecventez un habitat dect n anumite circumstane. Prima categorii de speciise identific uor ntruct
microorganismele sunt fixate pe roci, plante sau animale.
Diversitatea speciilor de microorganisme este influenat de bogia n substane nutritive, populaiile fiind abundente i heterogene n medii bogate din
punct de vedere nutriional sau reduse numeric, formate dintr-o singur specie n cazul mediilor srace n hran.
MICROFLORA SOLULUI

Microorganismele se pot gsi la mii de metri adncime n ocean, la civa

metri n pmnt sau chiar pe stnca goal in desert. Dezvoltarea lor depinde de

conditiile de nutritie si de ceilalti factori ai mediului extern.

 Masa de bacterii este raspandita neuniform in sol, astfel ca, pornind de la

straturile superioare catre adancime, numarul microorganismelor devine tot mai

mic. Dar nici microflora nu mai este aceeasi, ea modificandu-se in diferite stadii de

mineralizare: la inceput bacterii asporogene, apoi sporogene.

Astfel, in ordinea succesiunii apar urmatoarele grupe de bacterii:

a. Bacterii nitrificatoare - genul Nitrobacter

b. Bacterii denitrificatoare - Bacterium denitrificans, Bacterium fluorescens

c. Bacterii fixatoare de azot - genul Azotobacter, Clostridium pasteurianum

d. Bacterii ce se gasesc in nodozitati - Rhizobium phaseolus; la plantele leguminoase Rhizobium leguminosarum

e. Bacterii de putrefactie - Bacillus sporogenes

f. Bacterii butirice - Clostridium butyricum

g. Bacterii sporogene - Bacillus mycoides, Bacillus mesentericus

FACTORII DE MEDIU I ACTIVITATEA MICROORGANISMELOR

Factorii de mediu (ecologici) sunt factori abiotici care influeneaz dezvoltarea, activitatea fiziologic i nmulirea microorganismelor.
Cunoaterea relaiei microorganism factori de mediu confer oportunitate n dirijarea activitii lor fiziologice activiti dorite/stoparea activitii lor.
Fiecare factor de mediu declaneaz un rspuns specific reprezentat grafic printr-o valoare optim, o valoare minim i una maxim.
Clasificarea factorilor de mediu:
- factori fizici: temperatura, umiditatea, radiaiile, presiunea atmosferic
- factori chimici: pH, potenialul de oxidoreducere, efectul fa de substanele chimice
Factorii care influeneaz viaa microorganismelor din aer sunt reprezentai de:
- Temperatur-temperaturile din sezonul cald de primvar i var permit dezvoltatea exponenial a microorganismelor, pe de alt parte, iarna
microorganismele sunt n numr mai redus din cauza temperaturilor neprielnice devzoltrii microorganismelor;
- Luminozitatea este un alt factor limitator pentru dezvoltarea microorganismelor ntruct radiaiile ultraviolete au rol distructiv pentru celula
acestora;
- Nebulozitatea este un factor stimulator vaporii pentru dezvoltarea microorganismelor, vaporii de ap n cantitate mare favorizndu-le;
- Speciile de microorganisme inzestrate cu forme de rezisten se sunt prezente n numr mai mare n acest mediu.
Criterii de clasificare a interaciunilor dintre populaiile de microorganisme sunt urmtoarele:
1.Localizarea i modul de existen al microorganismelor reprezentate de:
Comensalism
Simbioz
Parazitism
Prdare
2. Rezultatul asocierii manifestat ca:
Indiferent (neutralism/mutualism)
Benefic (cooperarea)
Duntor (antagonism)
3. Gradul de dependen al speciilor de microorganisme participante:
Accidental
Facultativ
Obligatoriu
Relaii de simbioz

Relaia de simbioz este o relaie de ajutor reciproc. Este deci un raport mutual favorabil ntre dou uniti de microorganisme diferite.
Asocierea aceasta are scopul unor beneficii reciproce. Simbioza propriu-zis presupune permanena relaiei dintre parteneri, ei neputnd exista
independeni.
De Bary este primul microbiolog care a formulat conceptul de simbioz prin care definete viaa mpreun la licheni.
Simbioza este n fapt o coabitare de lung durat ntre dou sau mai multe specii aflate n imediat apropiere, ceea ce conduce la obinerea de
beneficii reciproce.
Clasificarea simbiozelor se poate face dup urmtoarele criterii:
Tipul organismelor asociate: a) ntre dou specii de microorganisme; b) ntre un microorganism i un macroorganism.
Localizarea microorganismelor asociate: a) ectosimbioze, caz n care microorganismul este situat exterior celulelor sau esuturilor gazdei
(bacteriile inclavate n teaca gelatinoas a cianobacteriilor sau la suprafaa frunzelor sau organelor luminoase la peti sau n cavitile
corpului); b) endosimbioze, apar i se dezvolt atunci cnd un microorganism n interiorul celulelor sau esuturilor gazdei
Gradul de dependen: a) facultative atunci cnd sunt libere sau asociate n natur ( aa de exemplu, relaia dintre bacteria Rhizobium i
plante leguminoase este posibil n funcie de cantitatea de N anorganic; b) ecologic obligate (aa de exemplu, relaiile dintre bacteriile i
protozoarele din rumen-obligate ereditar; algele endosimbiote-nevertebrate marine)
Natura relaiei: a)mutualist- se produce atunci cnd ambele organisme participante se adapteaz mai bine mpreun; b) parazitar- se
produce atunci cnd unul din parteneri este mai bine adaptat ntr-o asociaie
Condiiile de realizare a simbiozei
Grad de permanen n cea mai mare parte a vieii organismului
Specificitate desemnat ca fiind capacitatea de recunoatere reciproc a simbionilor, realizat pe baza complementaritii particularitilor
partenerilor.
Semnificaie ecologic-schimb de nutrieni i dispozitive comune de recunoatere, aprare i favorizarea prdrii, aa de exemplu, transferul
de materii organice fotosintetizate la heterotrofe.

Un caz interesant de simbioz este cel din chefir, o butur acidulat din lapte, care este produs prin simbioza ntre bacterii lactice i drojdii.
Acest produs conine acid lactic, alcool i bioxid de carbon. Drojdiile se dezvolt n mod obinuit n mediu acid, deci acidularea laptelui
creeaz condiii favorabile pentru rezvoltarea acestora. Drojdiile, consumnd acidul lactic produs de ctre bacteriile lactice, favorizeaz
 dezvoltarea acestora, deoarece aciditatea ridicat le este vtmtoare. Pe lng aceasta, drojdiile produc vitamine, de care bacteriile lactice au
nevoie.
Relaii de simbioz ntre bacterii i drojdii se ntlnesc i n aluatul de pine, sau n brag.
Simbioza se ntlnete i ntre bacterii i protozoare, caz n care simbioza este intracelular.