STRUCTURA BACTERIEI

Curs 1
 Lumea microorganismelor
• Microorganisme celulare:
– 3 atribute ale vieţii:
• flux material
• flux energetic
• flux informaţional
– bacterii, fungi, protozoare

• Microorganisme acelulare:
• numai flux informaţional
– virusuri
Size of Living Things

1 m = 100 cm = 1,000mm = 1,000,000 µm = 1,000,000,000nm

1mm = 1000 µm = 1000000nm
1 µm = 1000nm

Diagrams: http://www.cellsalive.com/howbig.htm
 STRUCTURA BACTERIILOR
• Bacteriile au dimensiuni cuprinse intre 1-10
micrometri si sunt observate la microscopul
optic.
• În structura celulei bacteriene se disting:
I. Elemente structurale constante (perete
celular, membrană citoplasmatică, citoplasmă,
material nuclear)
II. Elemente structurale inconstante, prezente
doar la anumite specii bacteriene (capsula şi
glicocalixul, flagelii, pilii, sporul).
BACTERII
Eukaryote Cell Structure

Chapter 4
Prokaryote cell structure
Structura bacteriilor
I. ELEMENTE STRUCTURALE
CONSTANTE
– perete celular
– membrană citoplasmatică
– citoplasmă
– material nuclear
 Peretele celular

• Peretele bacterian este un invelis rigid si

rezistent care conferă forma celulei bacteriene;
• a). Semnificatia biologica a rigiditatii (=
semnificatie taxonomica): confera forma
caracteristica diferitelor bacterii.
• b). Semnificatia rezistentei: rol in
contracararea presiunii osmotice (care este de
10-20 atm, datorita metabolismului bacterian).
 Prokaryotes – Cell Wall

Peptidoglycan is a huge polymer of interlocking chains of

identical peptidoglycan monomers.

Backbone of peptidoglycan molecule composed of two derivatives

of glucose:
N-acetylglucosamine (NAG)
N-acetlymuramic acid (NAM)
NAG / NAM strands are connected by interpeptide bridges.

Peptidoglycan
- Rigid mechanical support
- Freely permeable to solutes Image:
Peptindoglycan Structure:
Peretele bacterian condiţionează colorabilitatea
bacteriilor în coloraţii diferenţiale:
* Gram

Prin structura sa imparte bacteriile in Gram-pozitive şi Gram-negative.

* Ziehl-Neelsen
 Prokaryotes - Cell Wall

From the peptidoglycan inwards all bacteria are very similar. Going further out,
the bacterial world divides into two major classes (plus a couple of odd types).
These are:

Gram-positive Gram-negative

Images: PHIL Public Health Image Library

Frotiu colorat Ziehl-Neelsen
 MORFOLOGIA BACTERIILOR
Forma si asezarea definesc morfologia bacteriilor:
a). Bacteriile sferice sunt numite coci. Unii coci sunt perfect sferici
(stafilococii si majoritatea streptococilor), altii sunt ovali sau
lanceolati (pneumococii) sau reniformi (meningococii si gonococii).
• Asezarea cocilor este foarte caracteristica, permitind adesea
diagnosticul de gen si chiar de specie.

Cocii se pot aseza astfel:

– in gramezi neregulate (stafilococii, gr.”staphylos”=strugure);
– in lanturi (streptococii, gr.”strepto”=lant;)
– in diplo, diplococi: perechi de coci caracteristice cocilor
lanceolati (pneumococul, la care diametrele longitudinale ale
celor doi coci sunt in continuare) si cocilor reniformi
(meningococii, gonococii, la care diametrele longitudinale ale
celor doi coci sunt paralele, dand aspectul de “boabe de cafea”
care se privesc prin fetele concave.
Morfologia bacteriilor
 Forma bacteriilor
• Coccus
– Cluster = Staphylococcus
– Chain = Streptoccus
• Bacillus
– Chain = Streptobacillus
• Coccobacillus
• Vibrio = curved
• Spirillum
• Spirochete
Stafilococi
Morfologia bacteriilor
MORFOLOGIA BACTERIILOR
b). Bacteriile sub forma de bastonas sunt numite bacili. Dimensiunile bacililor
variaza foarte mult. Cei mai mici au aspectul unor coci alungiti si sunt numiti
cocobacili. Bacilii care cauzeaza antraxul sunt mari, au capete retezate
drept si se dispun in lanturi. Bacilii difterici au capete maciucate, iar bacilii
tuberculozei sunt bastonase subtiri.
• Bacilii se pot aseza in lanturi (Bacillus spp.), in diplo (Klebsiella spp.) , in
palisade (bacilul difteric) sau sub forma literelor unghiulare ale alfabetului
(X, V, Z, Y-bacilii tuberculozei). Majoritatea bacililor nu au insa o asezare
caracteristica.
c). Bacilii incurbati sub forma de virgula se numesc vibrioni. (ex. vibrionul
holeric).
d). Spirochetele sunt bacterii filamentoase, flexibile si spiralate, ce nu pot fi
observate doar la microscopul cu fond negru sau prin coloratii speciale.
e). Spirilii sunt bacterii spiralate, cu spire rigide.
• Micoplasmele sunt bacterii lipsite de perete celular, foarte polimorfe si au
dimensiuni reduse, 0,125-0,250 mm, forme filamentoase si ramificate
• Bacteriile filamentoase, rigide si ramificate sunt actinomicete, numite asa
pentru asemanarea lor cu fungii (micetele).
MORFOLOGIA BACTERIILOR
 Peretele bacteriilor Gram-
pozitive
• Structura de bază a peretelui celular la
bacteriile Gram-pozitive este reprezentată
de un strat de peptidoglican (15 – 18 nm),
şi acid teichoic.
• Deoarece nu există spaţiu periplasmic,
peptidoglicanul este strâns lipit de
membrana citoplasmatică.
Prokaryotes - Cell Wall: Gram-Negative & Gram-Positive

Image:
Prokaryotic Cell, Mariana Ruiz
Gram +-, Julian Onions
 Peretele bacteriilor Gram-
negative
• Este mai complex, mai subţire (10 – 15 nm) şi se
caracterizează prin prezenţa la exteriorul stratului subtire
de peptidoglican a membranei externe care conţine
proteine specifice – lipopolizaharide şi lipoproteine.

• Lipopolizaharidul (LPS) are o componenta, lipidul A

(endotoxina) -responsabil de proprietăţile toxice ale
bacteriilor Gram-negative.

• Spatiul periplasmic este caracteristic bacteriilor Gram-

negative, delimitat intre membrana citoplasmica si membrana
externa; este ocupat partial de peptidoglican. Existenta
spatiului periplasmic explica posibilitatea mare de adaptare si
de multiplicare a bacteriilor Gram-negative in medii umede cu
continut nutritiv redus!!!
 Membrana citoplasmatică
• Membrana citoplasmatică, situata la periferia
citoplasmei, aderă la suprafaţa internă a
peretelui celular; are o structură trilamelară si
este compusă din lipide, fosfolipide şi proteine.
• In membrana citoplasmatica a bacteriilor, spre
deosebire de membrana citoplasmatica a
celulelor eucariote lipsesc sterolii. Rolul acestora
in membranele biologice este de a asigura
plasticitatea.
Membrana citoplasmatica
Funcţiile membranei citoplasmatice

1. formează o barieră osmotică veritabilă

(transport pasiv), regland schimburile dintre
celula bacteriana si mediul extern;
2. prin sistemele de transport transmembranar
asigură penetrarea activă şi selectivă a
substanţelor;
3. este sediul metabolismului energetic;
4. Rol in respiraţia celulară; digestie;
5. Rol in biosinteza: concentreaza enzime
implicate in diferite biosinteze (ex. sinteza
peretelui bacterian, fosfolipide);
 Citoplasma
• Citoplasma este un sistem coloidal format
din proteine, lipide, glucide, apă, săruri
minerale.
• La celulele procariote lipseste sistemul
intern de membrane, propriu celulelor
eucariote.
• Citoplasma bacteriana se afla permanent
in stare de gel.
• Este bogată în ribozomi – sinteza proteică
• În citoplasmă se găsesc 1. materialul nuclear, 2.
organitele citoplasmatice şi 3. incluziunile.
 1.Nucleoplasma
• 1 cromosom, ADN d.c. - sediul informaţiei genetice
• Lungimea cromozomului bacterian este enorma in
comparatie cu cea a protoplastului (1000 micrometri
versus 1 micrometru), de unde decurge aspectul helicat
si hiperhelicat al cromozomului (aspect de ghem).
• Semnificatia biologica este tripla:
1. Depozitul informatiei genetice;
2. Functia de autoreplicare prin care copii cat mai fidele
ale informatiei genetice sunt transmise bacteriilor
fiice. Diviziunea sa asigura cresterea si inmultirea
bacteriilor.
3. Functia de heteroreplicare, prin care informatia
genetica a anumitor segmente ale cromosomului
bacterian sunt copiate in secvente ale ARN mesager,
pentru a fi transmise spre traducere aparatului
ribozomal.
 2. Ribozomii
• Au aceeasi semnificatie biologica ca in celulele
eucariote, fiind specializati in sinteza proteinelor,

• Ribozomii celulelor procariote prezinta doua

particularitati:
a. Sunt de dimensiuni mai reduse. Au constanta de
sedimentare de 70 S (versus 80S la celulele eucariote).
Sunt alcatuite din două subunităţi: 50S şi 30S, ce se
asociaza in prezenta ionilor de magneziu.
b. Densitatea ribozomilor in celulele procariote este mult
mai mare decat in celulele eucariote, fapt ce subliniaza
intensitatea deosebita a proceselor de biosinteza din
celula procariota.
Redare tridimensionala a subunitatilor ribosomale la
procariote
 3. Incluziile citoplasmatice
• Apar numai la anumite specii bacteriene.
• Contin substanţe inerte, în care este stocată energia si
care servesc ca rezerve nutritive pentru celula
bacteriana: polifosfaţi minerali (volutină), poli--
hidroxibutirat (lipid), polizaharide (amidon, glicogen).
• Incluziunile de volutină au fost descoperite de Victor
Babeş (1887) la Corynebacterium diphteriae şi
Mycobacterium tuberculosis.
• Semnificatia taxonomica:
• - Fiind prezente la toate tulpinile unei specii, incluziile
citoplasmice reprezinta un caracter taxonomic primar,
util in identificarea bacteriilor.
 II. Elemente structurale inconstante

– Capsula
– Glicocalix
– Flageli
– Pili
– Sporul
 Capsula

• Este prezenta numai la unele bacterii (ex.

pneumococii). Este de natură polizaharidică si
conferă proprietăţi patogene unor specii
bacteriene (nu pot fi fagocitate) Virulenta!
• La microscop capsula apare ca un halou clar in
jurul bacteriei (nu se coloreaza in coloratiile
obisnuite)
• Capsula este un element important pentru
identificarea bacteriilor.
• Ligand (mucoase, celule eucariote, bacterii,
suprafeţe inerte)
 Capsula
• virulenţa
Capsula
 Glicocalixul

• Are o structură reticulară laxă, formată din

filamente polizaharidice care asigură
adeziunea bacteriilor la substratul nutritiv
(ţesuturi, biomateriale).
 Organite de locomoţie
• Flageli – ataşaţi la membrana citoplasmică
– evidenţiaţi prin coloraţii speciale
– enterobacteriaceae – peritrich
– vibrioni holerici - polar
• Fibre axiale – cuprinse în grosimea
peretelui bacterian
– spirochete
Flagella
 Flagelii
• Reprezinta aparatul de locomotie si sunt formaţi din molecule
proteice. Sunt organite lungi, subtiri, flexuoase, atasate la
membrana citoplasmatica, evidentiate prin coloratii speciale.

• Microorganismele cu un singur flagel, dispus la unul sau

ambele capete se numesc monotriche;
• Când mai mulţi flageli sunt grupaţi la un capat – lofotriche;
• Când mai mulţi flageli sunt grupaţi la ambele capete:
amfitriche;
• Când flagelii sunt implantaţi pe toată suprafaţa bacteriei –
peritriche.
Flagelii
 B

A C

A Flageli peritrichi la Salmonella enteritidis. Observaţi lungimea şi aspectul flexuos al flagelilor.

B Electronomicrografie: un bacil fimbriat. Se observă dispoziţia peritrichă, dimensiunile mai reduse
şi caracterul rigid al fimbriilor.
C Electronomicrografie: un bacil cu flageli peritrichi.
 Pilii sau fimbrii
Sunt organite filiforme, rigide, mai scurte si
mai subtiri decat flagelii, cu rol in aderarea
bacteriior la receptori specifici de pe
suprafetele celulare.
Pilii sexuali intervin în transferul de ADN în
timpul fenomenului de conjugare
bacteriană.
F-Pilus for Conjugation
 Pigmenţii

• Unele specii bacteriene produc

pigmenţi care conferă coloniei o culoare
caracteristică.
• Staphylococcus aureus produce un
pigment galben,
• Serratia marcescens un pigment roşu.
Rolul lor este de a oferi celulei protecţie
faţă de efectul nociv al luminii solare.
 Sporul

• Unii bacili (cei care produc tetanosul, antraxul, gangrena

gazoasa) au doua forme de existenta: forma vegetativa si
forma sporulata.
• Sporul reprezinta forma de rezistenta a bacteriilor in conditii
neprielnice de mediu. Cand ajung in conditii favorabile de
mediu (apa, nutrienti) sporii germineaza si bacteria isi reia
viata sub forma vegetativa.
• Două grupe majore de bacterii formează spori: Bacillus şi
Clostridium.
• Poziţia sporului în celulă reprezintă un criteriu de identificare
şi clasificare a speciilor: centrală (Bacillus anthracis);
subterminală (B. cereus); terminală (Clostridium tetani).
Diametrul sporului poate depăşi diametrul transversal al
celulei deformand celula. Sporii deformanţi sunt prezenţi la
bacteriile Gram-pozitive telurice, din genul Clostridium.
 Sporul

Structura sporului este aceeaşi (cu mici variaţii) la toate

bacteriile:
• – sporoplasma: conţine elementele biologic active, sunt
prezenţi ribozomi şi ADN;
• – cortexul: conţine acid dipicolinic, responsabil de
rezistenţa sporilor;
• – învelişurile sporale: trei straturi suprapuse: intina, exina,
strat mijlociu;
• – exospor: strat mucos de formă neregulată.
Sporul conţine în raporturi diferite, componenţii prezenţi şi în
celula vegetativă. Caracteristică este prezenţa acidului
dipicolinic care conferă termorezistenţă. Metabolic sporul
este inert deoarece echipamentul enzimatic sărac este
inactiv.
 Sporul bacterian
Peretele
sporului Cortex
Exosporium

Citoplasma sau
miezul sporului Invelişuri
sporale
 Sporul

Sporul prezintă unele proprietăţi care au

importanţă medicală:
• termorezistenţa;
• rezistenţa la antibiotice şi anumite
antiseptice.
 Sporii bacterieni
• forme de rezistenţă în condiţii
defavorabile de mediu
• bacili (Bacillus, Clostridium)
• uscăciune  supravieţuiesc
mulţi ani
• forma vegetativă ↔ forma
sporulată
 Diferenţierea microorganismelor:
clasificare, numire, identificare
• Taxonomie – reunirea în grupe cu caractere
asemănătoare (unităţi); aranjarea într-o anumită
ordine (clasificare); marcare (numire);
identificare prin comparaţie.
• Unităţi de clasificare – indivizi asemănători în
virtutea descendenţei dintr-un strămoş comun,
deci posesori ai unei informaţii genetice comune.
• Unitatea de clasificare a vietuitoarelor este
specia. Speciile cu un stramos comun sunt
reunite intr-un gen, genurile in familii.
Numirea ştiinţifică a microorganismelor
• nume latinizate
• familie - -aceae
– e.g., Enterobacteriaceae; enteron - intestin
• gen - -um, -us
– e.g., Clostridium; closter – fus
– e.g., Staphylococcus; staphyle – ciorchine de
strugure, coccus - boabă
• specie – numele genului + un adjectiv
– e.g., Staphylococcus aureus
– e.g., Neisseria gonorrhoeae
 Verificarea cunoştinţelor
1. Numiţi 3 diferenţe între celulele eucariote şi
cele procariote (bacterii).
2. Descrieţi morfologia stafilococilor.
3. Organite de locomoţie ale bacteriilor.
4. Numiţi 2 structuri prin care bacteriile pot adera
la diferite substraturi.
5. Importanţa sporilor bacterieni.
6. De ce sunt sporii mai rezistenţi la factorii
de mediu?