Laborator 1

Tehnici de microscopie

Biologia celulara este o stiinta moderna ce are ca obiect de studiu celula ca sistem viu
deschis si structurile celulare in conexiune cu functiile, evolutia si sensul lor adaptativ.
Obiectul de studiu al biologiei celulare este cunoasterea structurilor celulare.
Istoria biologiei celulare incepe in anul 1665 când savantul englez Robert Hooke a inventat
primul microscop optic cu care a studiat o felie subtire dintr-o radacina de pluta. El a observat niste
cavitati mici pe care le-a denumit celule (,,cellula“diminutivul substantivului latin cella ce
semnifica ,,compartiment“ sau ,,casuta“). Timp de circa 100 de ani, informatiile despre celule s-
au limitat la simple observatii fara a se putea patrunde in structura intima a acestora.

Metode de microscopie folosite in biologia celulara

Datorita dimensiunilor lor foarte mici (de ordinul μm), pentru evidentierea structurilor
celulare se utilizeaza aparate optice adecvate capabile sa le faca vizibile printr-o marire suficienta
care sa faca posibila studierea detaliilor morfologice si tinctoriale, precum si a ultrastructurii unor
parti ale celulei microbiene.
Exista numeroase metode de examinare directa a microorganismelor, impartite in doua categorii:
 Metode de microscopie clasica, optica sau fotonica - care utilizeaza spectrul luminii
vizibile si care foloseste fotonii radiatiilor luminoase pentru formarea imaginii
(microscopul cu fond clar, cu fond negru, cu contrast de faza , cu lumina polarizata, cu
fluorescenta );
 Metode de microscopie electronica, care utilizeaza fascicule de electroni pentru formarea
imaginii, lentilele fiind inlocuite cu campuri electrice (ex. microscop electronic de
transmisie, de baleaj etc.).

MICROSCOPUL OPTIC- reprezinta aparatul optic care foloseste pentru formarea imaginii un
sistem de lentile. Componentele microscopului optic pot fi grupate in doua parti principale (Fig.
1):
 Partea mecanica reprezinta suportul pentru partea optica si se compune din:

1
 - piciorul si talpa microscopului – asigura stabilitatea microscopului. La acest nivel
sunt montate: sursa de lumina, diafragma si oglinda protectoare;
- coloana- asezata de piciorul microscopului, pe care sunt montate: platina, tubul, viza
macrometrica (macroviza) si viza micrometrica (microviza);
- platina sau masa port-obiect –pe care se fixeaza preparatul de examinat prin
intermediul a doua dispozitive de fixare denumite valeti si care prezinta o deschidere
centrala prin care razele luminoase patrund in preparat; platina este mobila putand fi
deplasata stanga/dreapta si inainte / inapoi cu ajutorul unor butoane plasate lateral pe
partea inferioara a platinei;
- tubul microscopului – poate fi deplasat pe axul microscopului in directia sus / jos, cu
ajutorul vizelor, pentru a permite captarea si clarificarea imaginii; tubul este prevazut
la partea inferioara cu obiective iar la partea superioara cu oculare (monoculare sau
binoculare);
 Partea optica – se compune din:
- dispozitiv de iluminat ce contine:
1. sursa de lumina- naturala sau emisa de un bec alimentat de un transformator;
2. condensatorul- format dintr-un sistem de lentile convexe montate intr-un dispozitiv
mobil care focalizeaza lumina in preparat;
3. oglinda – are rolul de a focaliza lumina in axul optic al microscopului;
4. filtre de lumina- sunt confectionate din sticla colorata, situate intre oglinda si
condensator si au rol de reglare a contrastului pentru usurarea examinarii si asigurarea
calitatii fotografierii;
5. diafragma sau irisul- controleaza unghiul luminii care trece prin condensator.

Ocularele au putere de marire diferita (5x, 7x, 10x. 15x, 20x, 30x etc) si au rolul de a mari
imaginea preparatului.

2
 Fig. 1. Componentele microscopului optic
Obiectivele sunt dispuse pe revolver (un disc in care sunt insurubate lentilele obiectivelor),
reprezinta un sistem de lentile dispuse intr-un tub cilindric. Pot fi de doua categorii:
- obiective uscate – cu putere de marire diferita (6x, 10x, 20x, 40x)

3
 - obiective cu imersie- cu putere de marire mai mare decat a obiectivelor uscate (60x,
90x, 100x). Se numesc “cu imersie” deoarece intre lentila si preparat nu se interpune
aerul ca la obiectivele uscate, ci o picatura de ulei de imersie care are un indice de
refractie asemanator cu cel al sticlei (ulei de cedru cu n=1,51; balsam de Canada cu
n=1,53; ulei de parafina cu n=1,47). Folosirea uleiului de imersie permite utilizarea
unor lentile frontale de dimensiuni reduse (puterea de marire a unei lentile fiind invers
proportionala cu dimensiunea acesteia) si obtinerea unei imagni marite suplimentar fata
de cele obtinutr cu ajutorul obiectivelor uscate.
Microscopul optic permite in medie o marire de 800-2000 de ori.
Stereomicroscopul – este un alt tip de microscop fotonic care permite examinarea tridimensionala
a imaginilor. Spre deosebire de microscopul optic, stereomicroscopul prezinta in locul platformei
mobile, o placa circulara detasabila, plasata pe stativ pe care se aseaza preparatul de studiat .

Mod de lucru
Observarea preparatelor cu obiective uscate
• Se conecteaza microscopul la reteaua de alimentare, direct sau prin intermediul unui
transformator;
• Se aseaza lama cu proba de examinat pe platina microscopului si se fixeaza cu ajutorul
valetilor;
• Se ridica tubul microscopului si se aduce obiectivul 10x pe axul optic al microscopului prin
rotirea revolverului;
• Privind in oculare, se deplaseaza condensatorul pentru a obtine cantitatea de lumina
optima, necesara examinarii;
• Cu ajutorul macrovizei si privind in oculare, se coboara obiectivul 10x pana la aparitia unei
imagini neclare in campul microscopului; claritatea imaginii se ajusteaza prin actionarea
microvizei; se examineaza preparatul prin deplasarea sa in campul microscopic cu ajutorul
butoanelor laterale;
• Pentru observarea detaliilor de structura, se roteste revolverul si se aduc in axul optic al
microscopului obiectivele 20x si 40x, ajustandu-se de fiecare data cantitatea de lumina
necesara examinarii, prin deplasarea condensatorului si clarificarea imaginii cu ajutorul
microvizei.