Telescopul optic-- instrument de cercetare vizuală

a spațiului cosmic
Telescopul optic formează imagini ale cerului relativ apropiate și
mărește luminozitatea aparentă a aștrilor, permițând distingerea detaliilor și
observarea a mult mai multor stele decât cu ochiul liber. Telescoapele optice
sunt împǎrțite în douǎ categorii principale: telescoape reflectoare și
telescoape refractoare.
Obiectivul telescopului reflector este constituit dintr-o oglindă (sau un
sistem de oglinzi) de sticlă metalizată de formăparaboloidală, care poate
atinge chiar și 11 m în diametru. Cu ajutorul unei oglinzi plane sau curbe,
imaginea dată de obiectiv este îndreptată spre un ocular.
Telescoapele de refracție au 2 lentile: una mare, plasată în partea
frontală și numită „obiectiv”, care colectează lumina, și una mică în partea
posterioară, „ocularul”, care focalizează razele luminoase în ochiul
observatorului. Acest telescop a fost utilizat de Galileo Galilei în anul 1609
pentru a privi Luna, pe care a văzut-o de 30 de ori mai aproape decât cu
ochiul liber.
Obiectivele cu deschideri mari de doi metri sunt domeniu evident
al telescoapelor reflectoare. Dupǎ o anumită dimensiune lentilele devin atât
de scumpe și grele încât a fost, din punctul de vedere tehnic și economic,
impracticabil de a le folosi.

Comparativ cu luneta astronomică, avantajele telescopului sunt:

 posibilitatea construirii obiectivelor de diametre mari;
 la același diametru al obiectivului, lunetele astronomice sunt mai grele
și mult mai scumpe decât telescoapele;
 lipsa aberațiilor cromatice;
 efecte de difracție mai mici;
 putere separatoare și grosisment superior.

Telescopul optic poate fi utilizat atât pentru observarea directă, cât și

pentru cercetări fotografice sau spectroscopice .
La perfecționarea telescopului au contribuit, printre alții, Isaac Newton,
Laurent Cassegrain, James Gilbert Baker, W. Herschel, J. Herschel,
Foucault, Bernhard Schmidt, George Willis Ritchey, Henri Chrétien, Dmitry
Dmitrievich Maksutov / Dmitri Dmitrievici Maksutov.
Telescopul optic cu cel mai mare obiectiv din lume, 10,4 metri, (august
2009) este Grantecan.
 Instrumente optice utilizate în medicina
contemporană
Ochelarii sunt instrumente optice alcătuite dintr-o ramă și
două lentile sau prisme purtate în fața ochilor pentru corectarea
unor defecte ale vederii, protecție sau cu rol estetic. Ochelarii sub
forma celor pe care ii purtam si noi astazi, apar imediat dupa
acestia, cand s-au atasat bare laterale si s-au numit "lunete". De
atunci, ei s-au perfectionat tot timpul, dar principiul este
neschimbat. Desigur, s-a ajuns ca acum lentilele sa fie de calitate
foarte buna, iar ramele bine adaptate, practice si elegante.
Ochelari cu lentile speciale se utilizate în cazul în care
parametrii vederii se abat de la vizualizarea normală, indiferent
dacă e deviere de la forma globului ocular si suprafete refractare,
puterea de refractie al mijloc optic, o schimbare în sistemul
muscular sau o modificare a densității și elasticitate a cristalinului,
etc . Depinde de natura acestor abateri sunt destinati ochelari cu
suprafata lentilelor sferice, cilindrice, ovale, prismatice.
Tehnologia modernă permite de a produce ochelari cu un grad
ridicat de precizie ales de proprietăți a ochiului (de până la 0,1 D),
și lentile ovale pentru ochi astigmatic.
 Instrumente optice utilizate în cercetări științific
MICROSCOPUL OPTIC

Microscopul este un instrument ştiinţific care serveste la

vizualizarea detaliilor tisulare, celulare şi macromoleculare care nu sînt
vizibile la rezoluţia ochiului liber.
Microscopul optic – este un aparat optic de mărit care utilizează
ca sursă de radiaţie fotonul ( lumina albă). Calitatea cea mai de preţ a
unui microscop este puterea de separare sau rezoluţia aparatului ( cea
mai mică distanţă la care două puncte pot fi văzute distinct).
Aparatul optic dă o imagine inversată şi mult mărită, virtuală sau
reală a obiectelor prelucrate după tehnica cito-histologică. Examinarea
se face prin transparenţă preparatul histologic fiind străbătut de un flux
fotonic dirijat.
Structurile avînd diferte densităţi, determină apariţia unor
fenomene de refracţie şi difracţie a fluxului fotnic care stau la baza
reconstruirii imaginii de către sistemul optic al microscopului.
La formarea imaginii intervin:
- fluxul fotonic ( sursa de lumină )
- preparatul
- obiectivul
- ocularul
- ochiul observatorului
 Elementele constituente ale microscopului sînt:
- partea mecanică
- partea optică
- sursa de fotoni
Caracteristici specifice microscopului optic:
- utilitează o sursă fotonică
- examinarea se efectuează prin transparenţă
- ordinul de mărire al microscopului optic utilizînd lumina albă
este cuprins între 2000- 3000 X
- acest domeniu poate fi extins pînă la 7000 X utilizînd ca şi
sursă fotonică o sursă de lumină cu spectrul în ultraviolet
MICROSCOPIA ELECTRONICĂ

Microscopul electronic - este un instrument utilizat cu predilecţie în

activitatea ştiinţifică de cercetare realizînd o putere de mărire care depăşeşte
cu mult pe cea a microscopului optic.
Spre deosebire de microscopul fotonic, microscopul electronic
utilizează ca sursă de lumină un fascicul de electroni de înaltă energie emis
de pe suprafaţa unui catod. Această examinare poate genera următoarele
informaţii:
- topografie – trăsăturile de suprafaţă ale unui obiect, textura sa
- morfologie – forma şi mărimea particulelor care alcătuiesc
obiectul
- compoziţie – elementele şi compuşii din care este alcătuit
obiectul şi cantitatea relativă a lor
- imformaţii cristalografice – cum sînt aranjaţi atomii în obiect
 Clasificarea microscoapelor electronice

Microscoapele electronice pot fi:

- prin transmisie cînd fascicolul de electroni străbate obiectul.

Acest tip este folosit în deosebi în medicină şi biologie
- prin emisie, la care obiectul de studiat emite el însuşi electroni
- prin reflexie, la care lungimea se obţine prin reflectarea de către
obiect a electronilor ce provin de la o sursă specială. Acest tip este folosit în
special în metalurgie, chimie

Caracteristici specifice microscopului electronic:

- utilizarea unui fascicol de electroni de înaltă energie obţinuţi de

la osursă externă
- examinarea preparatului se execută numai în vid
- preparatul histologic expus unei astfel de examinări trebuie să
îndeplinească condiţii speciale
- ordinul de mărire a microscopului electronic poate să ajungă la
valoarea 1000000X
- imaginile obţinute prin examinare cu acest flux electronic sînt
obţinute la nivelul unui ecran sensibil fluoroscopic
 Lupa

O lupă este un instrument optic format dintr-o lentilă convergentă sau

dintr-un ansamblu convergent de lentile, fixate într-o montură, care, aşezat
în faţa unui obiect, dă o imagine mărită a acestuia, permiţând examinarea
unor obiecte de foarte mici dimensiuni. O lupă uzuală are o distanţă focală
de circa 25 cm, corespunzând unei puteri optice de 4 dioptrii. Grosismentul
(mărirea aparentă a dimensiunilor unui obiect cu ajutorul unor instrumente
optice) unei astfel de lupe este de "2×". Grosismentul unei lupe de
ceasornicar sau de bijutier ajunge până la valoarea de "10×".
Lupa este considerată unul dintre cele mai simple aparate optice.
Grecii si romanii au folosit acum 2000 de ani un vas de sticlă umplut cu apă
pentru a vedea diferite obiecte mărite.
Primele lentile de sticlă au început să fie folosite pe la începutul anilor
1000 d.Hr. de către călugării ce scriau manuscrise. După anii 1200 au apărut
ochelarii cu lentile slabe care corectau hipermetropia. După circa 200 de ani
a fost descoperită tehnica fabricării ochelarilor cu lentile concave, astfel a
putut fi corectată şi miopia.
 Cea mai cunoscută şi utilizată este lupa de mână, disponibilă în
numeroase mărimi, forme şi lentile. Există chiar şi lupe în
forma de creion.
 Lupa cu iluminare este de obicei o lupă mică, ce poate fi
folosită şi pe timp de noapte. Cel mai des este alimentată de
baterii.
 Lupa textilă pentru controlul rasterului ţesăturii, conţine o
singură lentilă din sticlă cu factorul de mărire uzual între 6x şi
10x, montată deasupra unui suport în care este decupat un
orificiu pătrat, gradat pe laturi.
 Lupa de buzunar, cunoscută şi sub denumirea de lupă filatelică,
este o lupă de mici dimensiuni, însă este şi precisă, datorită
faptului că de obicei conţine trei lentile.
 Lupa cu mărire (zoom), funcţionează pe acelaşi principiu ca şi o
lupă normală, doar că utilizatorul nu mai este nevoit să
depărteze sau să apropie lupa de obiect. De asemenea abaterea
este minimă.
 Lupa cu tehnologie LED este foarte precisă şi redă orice
imagine în cel mai mic detaliu. Poate avea numeroase LED-uri
încorporate, care pot fi folosite pentru a obţine o imagine cu o
luminozitate puternică, foarte aproape de cea naturală, sau chiar
se poate mări contrastul. Fiecare lentilă are o reglare
individuală a clarităţii şi se poate corecta şi cea mai mică
imperfecţiune.