INSTRUMENTE OPTICE

Instrumentul optic sau aparatul optic este o combinație de oglinzi, lentile,

prisme, formând un ansamblu unitar, destinat observării și măsurării unor mărimi
optice.
Aparatele optice se asifică în: aparate cu obiective (reale): furnizează imagini
reale și pot înregistra imaginea obiectelor pe un receptor fizic (placă sau film
fotografic), unde ca exemple se pot da: aparatul fotografic, aparatul de proiecție,
retroproiectorul, epidiascopul etc.; aparate cu imagini virtuale (oculare): dau imagini
virtuale, funcționează odată cu ochiul și imaginea se formează în ochiul
observatorului, pe retină, de exemplu: lupa, luneta, microscopul, telescopul etc.
In viata de zi cu zi instrumentele optice sunt prezente constant, in diferite
domenii de activitate. Fie ca vorbim de domenii artistice, de probleme de vedere, de
domenii stiintifice.

Exemple de instrumente optice

O oglindă este un obiect decorativ folosit cu preponderenta la interior a cărui

suprafață este destul de lucioasă încât poate să formeze o imagine. Cele mai întâlnite
tipuri de oglinzi sunt cele plane. Oglinzile curbate sunt de asemenea folosite la
vizualizarea mărită sau scăzută a imaginilor. De obicei, oglinzile sunt folosite pentru
întreținerea personală, decorare și arhitectură. De asemenea, acestea sunt folosite în
aparaturile științifice cum ar fi telescoapele și laserele. Sunt concepute pentru lumina
vizibilă, însă în instrumentele optice acestea detectează alte lungimi de undă ale
radiației electromagnetice.

În optică, lentila este o piesă realizată dintr-un material transparent (sticlă,

material plastic etc.), cu două suprafețe opuse, în general curbe, folosită singură sau
împreună cu alte piese similare pentru a concentra sau diverge lumina și a forma
imagini ale obiectelor. Lentilele se bazează pe fenomenul de refracție a luminii, adică
schimbarea direcției de propagare a acesteia la trecerea dintr-un mediu transparent în
altul.

O prismă este un element optic transparent cu laturi netede, lustruite, care

refractă lumina. Unghiurile exacte între fețele prismei depind de contextul în care este
folosită. De obicei se folosește o prismă triunghiulară, iar în limbaj colocvial termenul
prismă se referă numai la acest tip de prismă. Uneori prisma optică nu este construită
în forma unei prisme în sens geometric. Prismele folosite astăzi pot fi fabricate din
sticlă sau din orice alt polimer transparent, aceasta depinzând de scopul în care
urmează să fie utilizată. Schemă pentru refracția luminii, unde i este unghiul de
incidență (unghiul dintre raza de lumină incidentă și normala la suprafață în punctul
de incidență) și r este unghiul de refracție (unghiul dintre raza de lumină refractată și
normala la suprafață în punctul de incidență); similar pe a doua fațetă a prismei.

Aparatul fotografic (sau aparat de fotografiat) este un aparat optic cu ajutorul

căruia pot fi obținute imagini reale ale obiectelor. La aparatele clasice, fixarea acestor
imagini se făcea pe plăci sau filme acoperite cu un strat de emulsie fotografică. În
urma revoluției digitale, majoritatea aparatelor de fotografiat transformă informația
vizuală în informație digitală, cu ajutorul unui senzor de imagine. Părțile principale
sunt: obiectivul fotografic (fix sau interschimbabil); obturatorul (controleaza timpul in
care filmul a fost expus la lumina. Este un mecanism complex care poate functiona in
modul automat sau manual, putand controla timpul in care acesta sta deschis.) camera
obscură (rigida sau pliabilă) caseta materialului fotosensibil (fixă sau
interschimbabilă);

O lupă este un instrument optic format dintr-o lentilă convergentă sau dintr-un
ansamblu convergent de lentile, fixate într-o montură, care, așezat în fața unui obiect,
dă o imagine mărită a acestuia, permițând examinarea unor obiecte de foarte mici
dimensiuni. O lupă uzuală are o distanță focală de circa 25 cm, corespunzând unei
puteri optice de 4 dioptrii. Grosismentul (mărirea aparentă a dimensiunilor unui obiect
cu ajutorul unor instrumente optice) unei astfel de lupe este de „2×”. Grosismentul
unei lupe de ceasornicar sau de bijutier ajunge până la valoarea de „10×”. Lupă pentru
lectură Luneta sau ocheanul este un instrument optic alcătuit din mai multe lentile
folosit la observarea obiectelor îndepărtate. Ca orice instrument optic în care se
privește direct, luneta deviază razele de lumină paralele care sosesc de la obiect,
acestea fiind focalizate pe retina ochiului observatorului. Cu cât această schimbare de
direcție (unghi) a razelor paralele prin sistemul lenticular al lunetei este mai mare, în
același raport crește imaginea obiectului vizat în lunetă, și cu cât densitatea razelor de
lumină ajunse pe retină e mai mare, cu atât imaginea va fi mai luminoasă.

Microscopul este un instrument optic care transmite o imagine mărită a unui

obiect observat printr-un sistem de lentile. Cel mai răspândit tip de microscop este
microscopul cu lumină artificială, inventat prin anii 1600.

Telescopul este un instrument care colectează lumina de la un obiect îndepărtat,

se concentrează într-un punct (numit focar), și produce o imagine mărită. Deși se
indică cu termenul „telescop”, de obicei, telescopul optic, care operează în frecvențele
luminii vizibile, există, de asemenea, telescoape sensibile la alte frecvențe ale
spectrului electromagnetic. După principiul de funcționare există două tipuri
principale de telescoape optice: reflector și refractor. În telescopul reflector imaginea
observată este reflectată de o oglindă intr-un sistem de prisme si apoi la o lentilă
ocular, așezată de obicei pe partea laterală a instrumentului. În telescopul refractor se
folosește refracția în lentile.
 Ochiul este cel mai impresionant instrument optic, stand la baza dezvoltarii
unor aparate care sa reuseasca sa indeplineasca aceleasi functii de baza si sa ajute la
descoperirea amanuntita a diferitelor aspecte.
Ochul este organul care ne ajută să observăm mai multe despre ceea ce se află
în jurul nostru decât prin intermediul oricărui alt simț. Ceea ce puțini oameni știu este
faptul că oamenii nu văd cu ochii, ci prin intermediul acestora. Informația captată este
furnizată prin intermediul nervului optic, se încrucișează în chiasma optică, trece prin
tractele optice până la zona lobului occipital al scoarței creierului, unde se formează
imaginea pe care noi o privim. Cu ajutorul ochilor, imaginea este tridimensională.
Acesta este prevăzut cu un sistem optic complex, care face posibilă transmiterea
imaginii clare către nervul optic. Funcțiile ochiului sunt: sistemul optic (unde se
formează imaginea), sistemul de primire a informației primite de creier și sistemul de
asigurare a necesității vitale.
Ochiul se numără printre organele senzoriale esențiale și totodată, este cel mai
complex, avand capacitatea de a sesiza și de a prelucra milioane de informații pe
secundă.

 Retina recepționează stimulii luminoși și de culoare pentru a le transmite mai

departe la creier prin nervul optic. Retina acționează pur și simplu ca un
catalizator: folosește celulele sale senzoriale pentru a transforma lumina care
pătrunde în ochi în impulsuri nervoase care sunt apoi procesate de creier.
Aceste celule receptoare constau din conuri (responsabile pentru percepția
culorilor) și bastonașe (responsabile pentru percepția luminii și a întunericului).
 Irisul , un inel colorat, înconjoară puplila și funcționează ca și o deschidere:
controlează cantitatea de lumină care pătrunde în ochi. Într-un mediu cu multă
lumină pupila devine mai mică, permițănd să pătrundă mai puțină lumină. Pe
întuneric, se întâmplă invers: mușchiul circular, sfincterul pupilei de relaxează,
 iar pupila se dilată. Astfel se asigură pătrunderea în ochi a unei cantități mai
mari de lumină pe întuneric, și a unei cantități mai mici pe lumină.

 Pentru a putea crea imagini clare ale lumii exterioare, ochiul uman trebuie să
focalizeze razele de lumină ce îl lovesc la un moment dat. Pentru a realiza
această focalizare sunt folosite corneea şi cristalinul. Deşi corneea efectuează
cea mai mare parte a focalizării, cristalinul este crucial în acest proces, pentru
că este necesară capacitatea acestuia de ajustare pentru o bună focalizare. După
ce străbate corneea, pupila, cristalinul şi umoarea apoasă, lumina formează o
imagine reală şi răsturnată a obiectelor privite.

Concluzie
Cu ajutorul instrumentelor optice, viata omului a devenit mai usoara si mai
frumoasa, rezolvand probleme ale umanitatii, ajutand persoanele cu miopie,
astigmatism, hipermetropie sau alte defecte ale vederi, si totodata ajutand tehnologia
sa evolueze, facand posibile descoperiri impresionante in diferite stiinte cu ajutorul
aparaturii optice, obiectele precum lupa,microscopul, binoclul, telescopul care ajuta la
observarea detaliilor si diferentierea aspectelor greu observabile pentru ochiul uman.