Sunteți pe pagina 1din 14

Instrumente optice

Elaborat de:Danu Ionut


Instrument optic

• Instrumentul optic sau aparatul optic este o combinație


de oglinzi, lentile, prisme, formând un ansamblu unitar, destinat
observării și măsurării unor mărimi optice.
• Aparatele optice se clasifică în:
• aparate cu obiective (reale): furnizează imagini reale și pot
înregistra imaginea obiectelor pe un receptor fizic (placă sau
film fotografic), unde ca exemple se pot da: aparatul fotografic,
aparatul de proiecție, retroproiectorul, epidiascopul etc.;
• aparate cu imagini virtuale (oculare): dau imagini virtuale,
funcționează odată cu ochiul și imaginea se formează în ochiul
observatorului, pe retină, de
exemplu: lupa, luneta, microscopul, telescopul etc.
Lupa

• O lupă este un instrument optic format dintr-


o lentilă convergentă sau dintr-un ansamblu convergent de
lentile, fixate într-o montură, care este așezată în fața unui
obiect, dă o imagine mărită a acestuia, permițând examinarea
unor obiecte de foarte mici dimensiuni. O lupă uzuală are
o distanță focală de circa 25 cm, corespunzând unei puteri
optice de 4 dioptrii. Grosismentul (mărirea aparentă a
dimensiunilor unui obiect cu ajutorul unor instrumente
optice) unei astfel de lupe este de „2×”. Grosismentul unei
lupe de ceasornicar sau de bijutier ajunge până la valoarea
de „10×”.
Istoria lupei

• Lupa este considerată unul dintre cele mai


simple aparate optice. Grecii și romanii au folosit
acum 2000 de ani un vas de sticlă umplut cu apă
pentru a vedea diferite obiecte mărite.
• Primele lentile de sticlă au început să fie folosite
pe la începutul anilor 1000 d.Hr. de
către călugării ce scriau manuscrise. După anii
1200 au apărut ochelarii cu lentile slabe care
corectau hipermetropia. După circa 200 de ani a
fost descoperită tehnica fabricării ochelarilor cu
lentile concave, astfel a putut fi corectată
și miopia.
Aparat fotografic
• Aparatul fotografic (sau aparat de fotografiat)
este un aparat optic cu ajutorul căruia pot fi obținute
imagini reale ale obiectelor. La aparatele clasice,
fixarea acestor imagini se făcea pe plăci sau filme
acoperite cu un strat de emulsie fotografică. În urma
revoluției digitale, majoritatea aparatelor de
fotografiat transformă informația vizuală în
informație digitală, cu ajutorul unui senzor de
imagine.
Părțile principale
sunt:
• obiectivul fotografic (fix sau interschimbabil);
• obturatorul (controleaza timpul in care filmul a
fost expus la lumina. Este un mecanism
complex care poate functiona in modul
automat sau manual, putand controla timpul
in care acesta sta deschis.)
• camera obscură (rigida sau pliabilă)
• caseta materialului fotosensibil (fixă sau
interschimbabilă);
Microscopul
• Microscopul (grec. mikrós, „mic”; skopein, „a se uita la”') este
un instrument optic care transmite o imagine mărită a unui
obiect observat printr-un sistem de lentile. Cel mai răspândit
tip de microscop este microscopul cu lumină artificială,
inventat prin anii 1600.În anul 1679, unul din pionerii
microscopului, Antoni Van Leeuwenhoek, a comunicat
Societății Regale din Londra că numărul de "animale mici"
(spermatozoare) pe care le-a detectat în lapții unui cod —150
de miliarde — era cu mult mai mare decât numărul total de
oameni pe care planeta l-ar putea suporta. La două secole
distanță, în secolul al XIX-lea, puterile de mărire și de rezoluție
a microscoapelor au crescut, lentilele nemaiavând distorsiuni
cromatice și sferice.
Luneta
• Luneta sau ocheanul este un instrument
optic alcătuit din mai multe lentile folosit la
observarea obiectelor îndepărtate.
• Ca orice instrument optic în care se privește direct,
luneta deviază razele de lumină paralele care sosesc
de la obiect, acestea fiind focalizate pe
retina ochiului observatorului. Cu cât această
schimbare de direcție (unghi) a razelor paralele prin
sistemul lenticular al lunetei este mai mare, în
același raport crește imaginea obiectului vizat în
lunetă, și cu cât densitatea razelor de lumină ajunse
pe retină e mai mare, cu atât imaginea va fi mai
luminoasă.
Istoricul lunetei

• Galileo Galilei a introdus utilizarea lunetei în astronomie. Cu luneta


construită de el în 1609, savantul italian a descoperit munții de
pe Lună, natura stelară a Căii Lactee, patru sateliți ai lui Jupiter și
petele de pe Soare.
• De la apariția și perfecționarea lunetei, au contribuit mai mulți
inventatori ai epocii, mai ales că instrumentul era deja cunoscut și
utilizat într-o formă primitivă în Olanda și în Franța.
Aparatul de priectie

• Aparatul de proiecție este dispozitivul


care formează imagini reale, răsturnate și
mărite ale unor obiecte transparente sau
opace, proiectate pe un ecran , obiectele
fiind astfel așezate încât imaginea
răsturnată dată de el să apară în poziție
verticală.
Aparatul de proiecție
cinematografică

• Aparatul de proiecție cinematografică (în


vorbirea curentă, „aparat de proiecție” sau
impropiu „proiector”) are rolul de a proiecta pe
un ecran alb imaginile fotogramelor înșirate
pe film și de a transforma înregistrarea sonoră a
fonogramei optice sau magnetice în semnale
electrice ce se transmit instalației de redare a
sunetului.
Telescopul

• Cand lupele au ajuns la indemana oricui s-a incercat sa se


foloseasca cate doua lupe, una peste alta, pentru a obtine
o marire mai mare. In timp ce se experimenta acest lucru,
cineva a descoperit ca o distanta corespunzatoare intre
lentile pot determina imagini marite ale obiectelor de la
distanta. Un asemenea aranjament de lentile a pus baza
primului telescop. Inventia telescopului se datoreaza
filozofului englez Roger Bacon, care a trait in anii 1200.
Dar este posibil ca aceasta inventie sa fi fost facuta mai
devreme de oameni de stiinta arabi.
•Multumesc pentru atentie

S-ar putea să vă placă și