Direcţia Generală de Învăţămînt Criuleni

Gimnaziul Drăsliceni

Mama mea-
icoană sfîntă
(scenariu literar-muzical)

Pregătit şi susţinut de
învăţătoarea claselor primare
Scurtu Ecaterina,grad didactic II

Martie 2012
 Mama mea-icoană sfîntă
(scenariu literar-muzical) !
Cîntecul,,Primăvara”
1. Mii de albine, sute de fluturi,
Zeci de copii alearga pe cîmp.
Mii de culori, sute de flori,
Dar doar una e primavara,
2. Soarele apare, iarba rasare,
Cîmpu-nverzeste, pomu-nfloreste.
Pasarea cînta, copilul zburda,
Ziua-i mai lunga si noaptea-i mai scurta.
Prezentator 1
- Ce de-a lume adunată
Plină este sala toată
Musafirii au sosit.
Vă urăm:”Bine -aţi venit!”
Noi cu drag v-am aşteptat.
Cîntece şi versuri noi toţi am învăţat.
Prezentator 2
Şi vă urăm acum,la fiecare,
“MULŢI ANI, CU BUCURII ŞI
SOARE!”
Noi vă rugăm să ne ascultaţi
Şi dacă merităm,vă rog,să aplaudaţi!
Prezentator 1: S-a sfîrsit iarna.E martie în
calendar.Martie aduce primavara şi sfîrşitul
iernii şi este momentul,în care oamenii
încep sî caute primul ghiocel,ca semn al
venirii primăverii cu adevarat.
Sceneta,,Vestitorul primăverii”
Personaje:
Ghiocelul
Alba-ca-Zăpada
Bradul
Soarele
Fulgii de zăpadă
Gerul
Vîjîilă
Zefiraş
Motto: ...Şi iară începem cu mama,
cu acest cuvînt frumos, rotund,
pe care noi mai mult îl cîntăm,
decît îl rostim.
(Ion DRUŢĂ) (Ion Druţă)
Alba-ca-Zăpada:-Ce să fac ,Brăduţule,
Ce să fac,drăguţule,
Ca să scape de pieire
Ghiocelul cel subţire?
Căci e Muma nemiloasă,
Prin poiană nu mă lasă,
Şi astupă florile,
Vînturînd ninsorile.
Bradul:De ţi-e milă mult de flori,
Roagă Soarele în zori
Să poftească în poiene
Şi să scuture din gene
Raze calde de lumină –
Ghiocelul să revină...
(Apare Soarele)
Alba-ca-Zăpada:E frumoasă iarna albă
Numai mărgărint şi salbă
Şi-n poiana de argint
Zboară fulgii lin,foşnind.
Sună ţurţurii de ghiaţă,
Dar eu voi pleca din viaţă
La apusul zorilor
Pentru viaţa florilor.
(Alba-ca-Zăpada se întoarce către Soare):
-Vino,Soare, în poiană
Revărsînd raze din geană,
Să răsară Ghiocei
Şi pe dîmburi,şi în văi
(Alba-ca-Zăpada dispare şi apar fulgii)
I Fulg:-Vai de mine,oare cine
Se tot saltă-aici mereu?
II Fulg:-Nuştiu cine,dar nu-i bine
Mă topesc de frică,zău!
III Fulg:-Fraţilor,salvarea vine!
Vino-ncoace,nene Ger.
De ne laşi acum, nu-i bine,
Copilaşii-fulgi îţi cer!
Ghiocelul(mişcînd din pleoape):
-Eu sînt Ghiocelul,care
Am adus cu prima floare
Vestea-telegramă-n ţară
De la mîndra Primăvară.
Cum m-aş înălţa la Soare,
Să-i şoptesc o şoaptă mare?
Vîjîilă(umblă în jurul fulgilor):
Vîj-j-j-j!
Gerul(adresîndu-se lui Vîjîilă):
-Nu mai am nici o putere,
Căci s-a dus şi Făurar.
Eu mă duc,rămîi,măi vere,
De acuma gospodar!
(Gerul dispare)
Vîjîilă:-Fulgilor,a mea poruncă
E să staţi aşa pe loc!
Vai de noi,de-şi scoate capul
Ghiocelul din cojoc!
I Fulg:- Vîjîilă,atîtea zile
Ne rotim şi mari,şi mici.
Dă-ne drumul,fie-ţi milă,
Ne topim de dor aici!
III Fulg:-Tu ne vîjii,cum ţi-e felul,
Dar ni-s moi picioarele.
Ne-ncălzeşte Ghiocelul,
Ne topeşte Soarele.
Soarele:-Am primit o telegramă
De la fiul Ghiocel.
Mi-am lăsat şi bolta-mamă,
Ca să mă-ntîlnesc cu el.
Vîjîilă:Vai cum aşi scăpa de Soare?
Soarele:Cine se ascunde,oare?
Vîjîilă:Nu e nimeni,am plecat!
Soarele(către fulgi):-Scald în raze aurii
Case multe şi cîmpii.
Şi-aduc multe bucurii
Pentru cete de copii.
Şi-s atît de mare mag,
Uite-ndată vă prefac
Stropi de apă argintie
Să hrăniţi o vară glia!
(Ghiocelul se ridică)
Fulgii:Ghiocele,Ghiocele,
Te-am păzit de vînt şi ger,
Te lăsăm acum cu bine
Soarele să te aline.
Ghiocelul:Ia,ce bine-i la lumină!
Zefiraş:Întîi Soarelui te-nchină.
Ghiocelul:Mă-nchin!Ghiocel mă cheamă.
Las-să ştie lumea toată.
Dacă lunca-mi este mamă,
Soarele îmi este tată!
Soarele:Bravo ţie,Giocel!
Că ,deşi eşti mititel,
Mă mîndresc cu tine, frate,
C-ai putut să ţii în spate
Aşa iarnă grea,pe care
Ai trîntit-o sub picioare.
Ghiocelul:Biruit-am iarnă,ger,
Însă fără voi,copii,
Mi-i urît,de-aceea cer:
,,Căutaţi-mă-n cîmpii!”
O fetiţă:Uitaşi-vă,un ghiocel!
Copiii:Ghiocele,voinicele,
Prima dintre floricele,
Bun sosit!îţi urăm
Şi voioşi te-ntîmpinăm:
Ghiocelul:Hai, să-ncepem veselia
Să răsune-n larg cîmpia!
Zefiraş:Şi acum din zare-n zare.
Hai,să-ntindem hora mare!
Ghiocelul:Şi,acum porniţi,copii,
Cîntece şi poiezii
Dansuri vesele,sprinţare.
Că la noi e sărbătoare
Cîntecul,,Ghiocelul”
La-la-la-la-la-la-la-la
E primăvara, florile-apar
Şi cerul rîde iar.
E primăvara,apar ghiocei
Voi rîde iar cu ei.
Refren:
Din zăpadă a răsărit
Un clopoţel,alb ghiocel.
Rîde-n soare, e fericit
Pe loc m-a cucerit.
La-la-la-la-la-la-la-la
O rîndunică vine în zbor
Şi-mi dă un mărţişor.
Alungă norii şi-n locul lor
E ziua mămicilor.
Refren:
Primăvară,plai de dor,
Vreau să-ţi dau un mărţişor.
Primăvară,cîmp de –albine.
Rămîi tînără ca mine.
Prezentator 1: Odată cu florile parfumate
şi cu primele raze de soare ale lui martie
vin şi sărbătorile primăverii,sărbătoarea
veşniciei,sărbătoarea reinvierii,tot ceea ce
semnifică femeia.Aşadar,azi e iar Ziua
Femeii,e Ziua Ta!
Prezentator 2:In aceasta zi de primavara,
Cele mai frumoase flori sunt pentru voi,
Cele mai incantatoare cuvinte sunt pentru
voi,
Cele mai duioase poezii si melodii sunt
pentru voi.
Poezie:
De ziua mamei e atîta soare
Şi –atîtea flori în vaze şi-n grădină
Căci lumea s-a schimbat în sărbătoare
Şi cerul într-o mare de lumină.
Noi ne-am trezit în zori c-un gînd anume
Şi plini de fericire că-i vom da
Cadoul cel mai pretios din lume :
Iubirea toată ce ne-a dat-o ea !
Poezie:
Azi e ziua ta ,măicuţă dragă,
E zi de mărţişor , de primăvară .
Te văd îmbujorată ca o fragă
Şi ochii-ţi blînzi ard ca o pară .
De ziua ta, măicuţă dragă ,
Am împletit un vis de dor
Şi e fiinţa mea întreagă
Într-un gingaş mărţişor .
Poezie:
Mamă, tu întâia mea învăţătoare ,
Cu poveţe drepte calea-mi semeni
Şi mă-ndemni spre dragostea de oameni
Ca spre cel mai scump dintre izvoare .
Măicuţa mea , miracol sfînt,
Oriunde –aş fi pe-acest pământ
Am să te cînt cu inima,
Am să te chem cu dragostea .
Poezie:
De ziua ta , că-i sărbătoare ,
Ca orişice copil din lumea-ntreaga
Sfios alerg la uşa ta de soare
Mîna să-ţi sărut , măicuţă dragă .
Să-ţi dăruiesc o floare parfumată-
Cu ea alături –dragostea mea toată.
Să-ţi cînt , să-ţi spun o poezie,
Să-ţi desenez portretul pe hîrtie .
Să-nvăţ mai bine o urare
Şi-apoi cu ea o caldă –mbrăţişare :
Să trăieşti ,măicuţă , ani mulţi să trăieşti,
Să fii mereu iubită ,aşa cum astăzi eşti.
Cîntecul,, Am vrut să-ţi culeg o floare”
Am vrut să-ţi culeg o floare, 
Un mic ghiocel frumos, 
Dar până la urmă moare
Şi cui e de folos? 
Refren:
E ziua ta, mămico,  dragă.Cu cît trec anii,cunoaştem mereu noi
În dar ţi-am adus inima  oameni,care cuceresc prietenia sufletului
Şi crede-mă, mămico,  nostru.Şi totuşi,din zecile de chipuri care
Un dar mai frumos nu se putea.  îmi trec prin faţă,unul apare înconjurat de
lumină si caldură mai multă.E chipul
Am vrut să-ţi culeg steluţe,  mamei.
Să-ţi fac un frumos colier,  Prezentator2:Cînd mă gîndesc la ea,parcă
Dar cine nu ştie oare  aud versurile:
Că în zori steluţele pier?  Cel mai frumos şi scump cuvînt,
Refren: Ce-l zice omul pe pămînt
Am vrut să-ţi culeg ninsoare E,,mama”!
De soare, să-ţi prind în păr, 
Dar tu străluceşti mai tare  Sceneta,,Cearta”
De dragoste şi dor. (miniscenetă în versuri)
Refren:
Poezie: Hai să mergem repejor,
E ziua ta ,măicuţă , Sărbătoarea ne aşteaptă.
Te-aştept cu flori pe masă Sărbătoarea tuturor
Şi-un dar micuţ te-aşteaptă Mamelor din lumea toată.
Cînd ai să vii acasă .
Am să-ţi sărut obrajii Mai aşteaptă-mă puţin
La piept cînd mă vei ţine Şi vom merge împreună.
Şi mâinile ce n-au
Odihnă pentru mine .
Mă grăbesc, mi-i dor de mama,
Poezie: Mama, care-i cea mai bună.
De cîte ori, mămico,
În taină mă gîndesc Mama ta? Ia nu mai spune!
De ce mă ierţi întruna Cea mai, cea mai dintre toate
Cînd iar şi iar greşesc ? Este scumpa mama mea!
Căci eu de-aş fi mămică-
Iar tu fetiţa mea , Dar să vezi, a mea mămică,
Pentru nimic în lume Ce bucate face ea!
Nu te-aş putea ierta . Îţi lingi degetele, dragă!

Poezie: Să te lauzi nu e treabă.

Mamă azi, de ziua ta
Eu, iubitul tău fecior,
Ţi-am adus în dar o floare
Şi o dulce sărutare.
Ziua, noaptea eşti cu mine,
Ce m-aş face fără tine?
Cînd eşti mamă, supărată
Te sărut şi-ţi trece-ndată.
Prezentator 1: E greu să alegi din toate
fiinţele care te înconjoară pe cea mai
Na-ţi un măr, de vrei aşa,
L-a crescut chiar mama mea.
Hărnicică este ea!
Cred că mama mea fârtate-i
Cea mai bună dintre toate!
Mi-a făcut cadou un frate,
Ce mai frate! Ce mai frate!
Crezi că frăţiorul tău
A-ntrecut cadoul meu?
Am şi eu o surioară
Drăgălaşă, bălăioară.
De-i căta aşa surioară
Nu găseşti în astă ţară!
Dragi colegi, dacă doriţi
Pe la noi acum poftiţi.
Mama mea s-ar bucura
Ştiţi ce primitoare-i ea?
Ce ai zis? Ia mai repetă!
Dar pe mama mea o ştii?
E frumoasă şi cochetă,
Şi e dulce, măi copii!
Mama mea e o poveste,
Foarte mult ea mă iubeşte!
Ba a mea, a mea-i mai bună!
Casa străluceşte lună!
Surprize des mi-aduce.
Ştiu, cu toţii le iubiţi.
Mama mea e cea mai bună,
Iaca-aşa, de vreţi să ştiţi!
Ei, acolo ce gîlceavă-i?
Nu se poate, buna-mi mamă
Nu iubeşte cearta, zău.
Aibă-o-n pază Dumnezeu!
Când dau mamei un pupic,
Ea mă mângâie un pic
Îmi zâmbeşte ca un soare
Şi-o iubesc eu cel mai tare!
Ascultaţi cuvântul meu:
Vreau să-i semăn mamei eu.
Glasul ei e cel mai dulce
Dintre toate câte sunt!
Mai încet cu vorba asta!
Fii cuminte şi ia seama
Să nu mi-o jigneşti pe mama!
Cea mai scumpă este ea!
Cum mămica mă dezmiardă
N-o mai face-o lume-ntreagă!
Pe toţi pot să vă asigur,
Argumente am, desigur,
Mama mea-i cea mai frumoasă!
Dar a mea-i cea mai aleasă,
Este foarte curajoasă.
Cea mai scumpă-i mama mea.
Chiar tăticu-a spus aşa!
Cum aş face să înving
Şi pe toţi să vă conving?
Puteţi spune ce doriţi,
Pe mămica-mi cred c-o ştiţi:
E cuminte şi frumoasă,
Adorabilă, duioasă.
Ascultaţi încoace, pici:
După cum aţi înţeles,
Toate mamele din lume
Sunt frumoase şi duioase,
Tandre, dulci, melodioase,
Gospodine sunt şi bune
De nu au perechi pe lume.
Mama tot mamă rămâne
Şi la rele şi la bune.
Te ceartă pe cât se poate,
Dar din suflet nu te scoate.
De-ai greşit, ea te-a iertat
Te doare că te-a certat.
Tu sărut-o şi-o mângâie
Fă-i din lacrimi bucurie.
Cîntecul:,, Mama mea”
Cîntecul acesta delicat 
Pentru mama mea l-am invatat
Ca sa-i spun cat o iubesc 
cat de mult o pretuiesc
Pe mama mea
Pe graga mea
Ea imi sta alaturi zi de zi 
Si ma ocroteste , orice-ar fi
Langa ea e mai usor
Orice nor e trecator
Cu mama mea 
Cu draga mea
Cantecul acesta delicat
Pentru mama mea l-am invatat
Ca sa-i spun cat o iubesc
Cat de mult o pretuiesc.
Prezentator 1: Cea mai frumoasă vorbă
in lume,cel mai iubit,mai dulce nume e
mama. Sub soare nu-i nici un cuvînt
atît de drag şi atît de sfînt ca mama.
Prezentator 2: Primele cuvinte,primele
îndemnuri şi sfaturi,primele
versuri,primele ghicitori de la mama le-am
învăţat.
Poezie:
Azi e ziua ta, mămică,
Mă închin în faţa ta.
Şi-ţi doresc o viaţă lungă,
Şi din cer ţi-aş da o stea.
Dar sînt mic,mămică dragă,
Şi la ea nu pot s-ajung.
Poate că îţi dau o floare.
Dar încă n-a înflorit.
Şi atunci îţi spun din suflet:
-Mulţumesc,mămica mea.
Şi îţi dau şi-o sărutare,
Sigur te  va bucura.
Poezie:
Nu ştiu când, cum s-a-nceput,
Nici nu pot să îmi dau seama,
Când gângurind făr-să fi vrut,
Am exclamat cuvântul mama!
Eram prea mică eu să ştiu
Ce va însemna acest cuvânt,
Dar peste ani, pot ca să scriu:
E cel mai sfânt de pe pământ!
S-o strâng la piept şi să-i sărut
Mâinile-i dragi, ce-au legănat,
Prin dragostea-i de neîntrecut
Când „nani, nani” mi-a cântat.
Poezie:
Îţi mulţumesc că m-ai adus pe lume,
Cu dragoste şi dor tu m-ai crescut,
Că mă înveţi de bine-ntotdeauna,
Că-mi eşti în viaţă ne-nfricatul scut!
Drept mulţumire pentru truda
De a mă creşte, spre lumină,
Eu pot să-şi dau în schimb iubirea,
De care inima mi-e plină.
Cîntecul:,,La mulţi ani,mămico!”
1.Cine mi-a dat viaţă pe acest pămînt?
Care-a fost întîiul, cel mai scump cuvînt?
Cine ne-ngrijeşte cu drag zi de zi
De rele păzeşte zilnic pe copii?
Ochii ei vegează şi noapte şi zi
Şi chiar lăcrimează, cine poate sti,
Cine-i bucuria noastră de-a trăi?
Fără tine, mamă, oare ce am fi?
Refren( de 2 ori)
De-aş putea să adun stea cu stea
Să le fac un buchet pentru ea,
Să o strîng la piept şi s-o sărut aş vrea,
La mulţi ani,mămico!
Azi e ziua ta!
2.Ţie, mamă scumpă, azi îţi mulţumesc
Şi cu tine-aş vrea mereu să mă mîndresc,
Că sunt strop de viaţă din sufletu-ţi curat,
Te iubesc nespus şi sunt un om bogat.
Am inima mică, dar un suflet mare,
Ca să pot iubi ce-i mai de preţ sub soare,
Nu vreau bogăţie sau nimic în lume,
Dragostea de mamă, totu-i pentru mine.
Prezentator 1: Pe parcursul vieţii noastre
suntem mai mult la şcoală şi zi de zi creştem şi
devenim oameni alături de bunele noastre
PROFESOARE, care ne sînt ca nişte
mame. Dragele noastre profesoare, primiţi
recunoştinţa şi aprecierea noastră pentru
bunătatea şi îngăduinţă, pentru răbdarea şi
înţelegerea cu care ne înfruntaţi năzbîtiile şi
greşelile noastre
Prezentator 2:
„Voi ca izvorul nesecat
În inimi altoiţi credinţa
Să aibă toţi cu-adevărat
Al viitorului credinţă.”
Poezie: Azi, în plină sărbătoare,
Toţi trandafirii albi îi dăruiesc,
Scumpei mele învăţătoare.
Din suflet îi mulţumesc.
Eu sunt doar o mică floare 
În frumoasa ei grădină.
Dumneaei un mândru soare,
Care mie-mi dă lumină.
Poezie: Dac-am crescut şi azi învăţ
Despre pământ şi stele,
Măicuţei dragi îi mulţumesc
Şi-nvăţătoarei mele.
Dacă ştiu astăzi să mă port
Şi ştiu la vorbă seama,
E pentru că m-au sfătuit
Şi doamna mea şi mama.
De-aceea azi, când câmpul tot
Îmbracă haină nouă,
Le-mbrăţişez şi le sărut
Cu drag, pe amândouă.
Cîntecul:Hărnicuţa (Are mama o fetiţă)
Refren:
Are mama o fetiţă cât un ghemotoc
Are mama o fetiţă cuminţică foc.
Veselă şi hărnicuţa unde s-ar afla
Parcă e o furnicuţă, aşa este ea.
Şi la şcoală şi acasă ea mereu dă zor
Fata mamei e voioasă şi de ajutor
Are mama o fetiţă cât un ghemotoc,
Are mama o fetiţă ,frumusica foc.
1.Acasă eu cred că nu strică
Să fii gospodină mereu.
Deci patul mi-l fac singurică
Şi praful îl şterg numai eu
Ghiozdanul mi-l fac de cu seară
Şi pun tot ce trebuie-n el.
Îmi dau pantofiorii cu ceară
Şi sorţul mi-l calc frumuşel.
Refren:
2.Mă scol totdeauna devreme
Pe mama s-o pot ajuta
Că poate ea are nevoie
Să fug şi să cumpăr ceva.
Şi florile de pe fereastra
Le ud şi tot eu le-ngrijesc
Cînd vin de la şcoală acasă
Cu-n zîmbet voios mă primesc.
Refren:
3.La şcoală la fel ca acasă,
Îmi place cuminte să fiu.
Şi sunt totdeauna în clasă
Atentă, ascult ca să ştiu.
Şi vreau sa învat cât mai bine,
Să fiu un exemplu mereu
Oriunde-i nevoie de mine
Îndată-s prezenta –s şi eu
Refren:
Are mama o fetiţă cât un ghemotoc
Are mama o fetiţă cuminţica foc.
Are mama o fetiţă cât un ghemotoc
Are mama o fetiţă frumusica foc.
Prezentator 1: Şi fiindcă a venit vorba
despre învăţători,ascultaţi o ghicitoare
despre unul din ei:
Fiţi numai ochi şi urechi!
Un povestitor mai vechi
Ce-a scris mult pentru copii,
Cine credeţi că ar fi?
Vă spun că viaţa-ntreagă
Cartea i-a fost tare dragă.
Chiar şi-a lui copilărie
El a pus-o pe hârtie.
Prezentator 2: De ce,oare,e necesar ca
astăzi să ne amintim de Ion Creangă?
Pe 1 Martie s-a născut marele povestitor.
Sceneta,,Păcală şi negustorul”(după Ion
Creangă)
Un negustor, umblând prin mai multe sate
şi oraşe, ca să cumpere grâu, păpuşoi şi
altele, într-o zi ajunse la un pod şi când era
să treacă văzu un om care se odihnea
acolo: acesta era Pâcală. Negustorul, voind
să afle ceva de la el, ca orice negustor, se
apropie de dânsul şi-l întrebă:
— De unde eşti, măi creştine?
— Ia din sat de la noi, răspunse Pâcală.
— Din care sat de la voi?
— Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal,
arătând negustorului cu mâna spre un deal.
— Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l ştiu.
— Ei! cum să nu-l ştii; e satul nostru, şi eu
de acolo vin.
— Nu aşa, măi prostule. Eu te-ntreb: acel
sat pe a cui moşie este şi cum îi botezat?
— Doamne! da' nu ştii că moşiile sunt
boiereşti şi asta-i a cuconului nostru, ce
şede la Bucureşti? Iar satu-l botează popa
într-o căldăruşă cu apă, cum îi scrie lui în
cărţi.
Negustorul, privindu-l lung, zise în sine:
Mă!... aista-i chiar Pâcală.
— Dar cum te cheamă pe tine?
— Iaca!... ce mă întreabă. Mă cheamă ca
pe oricare: vină-ncoace, ori vin-aici!
Negustorul începu a-şi face cruce ca de
naiba şi iar îl întrebă:
— Dar cu chemarea împreună cum te mai
strigă?
— Iaca aşa: vino! u! mă! răspunse Pâcală.
Negustorul începu atunci a râde şi zise: ce
prost! Apoi îl mai întrebă:
— Dar ce bucate se fac acolo la voi?
— Mai mult terciu cu mămăligă mâncăm,
zise Pâcală.
— Înţelege-mă, prostule! Nu te întreb de
bucate ferte.
— D-apoi de care bucate mă-ntrebi?
— Te-ntreb dacă s-au făcut la voi grâu, orz
şi altele.
— Da, s-au făcut până la brâu, răspunse
Pâcală.
— Nu te-ntreb de înălţime, că doar n-am
nevoie de paie pentru boi, ci aş voi să ştiu
ce feliu este la voi grăuntele orzului.
— Să-ţi spun, dacă nu ştii, zise Pâcală.
Grăuntele orzului este lungăreţ, îmbrăcat c-
o coajă cam gălbie şi c-o ţapă în vârf.
— Bine, ştiu de astea; dar spune-mi ce fel
se vinde, că aş voi să cumpăr şi eu.
— De! nu ştii dumnia-ta ce fel? Unul dă
grâul ori orzul, şi altul îi dă bani: galbeni,
napoleoni ori altăceva.
— Nu mă-nţeleseşi nici asta; eu te-ntreb:
cum se dă?
— Bre!... Nici asta n-o ştii. Să-ţi spun eu:
iei baniţa ori dimerlia şi pui în ea pân-o
umpli cu vârf, apoi cu coada lopeţii o razi
ş-o torni în sac, pe urmă iarăşi o umpli şi
tot asemine faci.
— Eu nu te-ntreb asta, om fără cap ce eşti!
— Dar ce fel mă-ntrebi? zise Pâcală.
— Cu ce preţ se vinde chila ori baniţa; câţi
lei?
— Aşa cum te-nvoieşti; şi câţi lei dai atâta
iei.
Negustorul, supărat, îl mai întrebă:
— Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat?
— U! hu!... este badea Muşat, badea Stan,
Neagu, Voicu, Florea, Soare, badea Bran,
Coman şi alţii.
— Ho! mă, destul! Dar cine este mai mare
decât toţi la voi în sat?
— Cine-i mai mare? Badea Chiţu; el este
mai nalt decât toţi; e atât de lung, încât mai
n-ajungi cu mâna la umărul său.
— Bre!... proastă lighioaie mai eşti! Nu te-
ntreb aşa.
— Dar cum? zise Pâcală.
— Eu îţi zic: pe cine ascultaţi voi aici în
sat?
— I! ha! auzi vorbă! Ascultăm pe lăutarul
moş Bran; când începe să cânte, tot satul
stă cu ochii şi urechile ţintă la el.
— Nu zic aşa, măi nătărăule! Răspunde-mi
odată cum te-ntreb.
— Ei, cum?
— Eu te-ntreb de cine aveţi frică aici în sat
mai mult.
— Văleu, maică! Ia, de buhaiul lui moş
popa, mare frică mai avem, mămulică.
Când vine sara de la păscut, fugim de el
care încotro apucăm; că atât e de înfricoşat,
de gândeşti că e turbat; când începe să
mugească, sparie chiar şi copiii din sat.
— Mă!... da'! ce namilă de om eşti tu? Nu
cumva eşti vrun duh rău, frate cu Mează-
noapte sau cu Spaima-pădurei?
— Ei, Doamne! De ce mă-ntrebi, când mă
priveşti? Ce? Nu mă vezi că-s om ca şi REFREN
dumniata: cu cap, cu ochi, gură, nas, mâni Tu mami ştii
şi cu picioare, mă mişc şi mă uit ca toţi. Cum zi de zi
— Aşa te văd şi eu, dar ai minte şi simţire Să-mi faci doar bucurii
abia ca un dobitoc. Ia spune-mi, zău: aveţi Şi eu doresc
butnari sau dogari în sat la voi? La rândul meu
— Avem. Tu mândră azi să fi
— Na cinci bani, şi du-te să-ţi puie doagele REFREN
ce-ţi lipsesc. .........................................
Prostia din născare, leac în lume nu mai Astăzi cu drag
are; ea este o uricioasă boală, ce nu se Eu mă gândesc
vindecă în şcoale, ba nici în spitale. Că aş putea să-ţi dăruiesc
Un ghiocel
Prezentator 1: Vă iubim şi vă cinstim pe Şi un clopoţel
voi,mame Care să-ţi spună,, te iubesc”.
scumpe,profesoare,bunicuţe,pentru tot ce-
aţi făcut şi pentru ceea ce veţi face spre Poezie:De ziua ta, mamico,
binele celor dragi nouă. Eu rog pe Dumnezeu,
Sa-mi implineasca dorul
Prezentator 2: Să iubiţi,să fiţi Ce-l port in gandul meu.
iubite,protejate,dezmierdate şi niciodată
abandonate.Viaţă lungă,fericită,fără lacrimi Sa-ti deie viata multa,
şi nevoi,zîmbete şi bucurii,pace-n Noroc si sanatate.
suflet,toate acestea-s pentru voi! Sa-ti rasplateasca Domnul
Nespusa bunatate.
Cîntecul,, Clopoţei de ziua mamei Si bucurie multa
De ziua ta Si multa voie buna
Mămica mea Si viata lunga,lunga,
Eu sunt fericit Sa ducem impreuna.
În minunată
Primăvară Ca sa ma vezi mai mare
Tu iar mi-ai zâmbit Cu rost la masa mea.
Caci noi suntem nadejdea
REFREN Si mangaierea ta.
Mami tu ştii
În ghiozdănel Aceasta este ruga
Între caiete să-mi pui clopoţel Ce-o port in gandul meu.
Azi ghiocei Asa ma rog din suflet,
Îţi dăruiesc La bunul Dumnezeu.
Din sufleţel eu te iubesc
Dansul,,Nu mi-e frică de Bau-Bau”
Eu uneori
Sunt necăjit Toti copiii:
Că temele greşesc La mulţi ani, iubite mame,
Tu îns-atunci La mulţi ani cu sănătate
Cu glasul blând Şi să fiţi mereu iubite,
M-ajuţi să reuşesc. Să fiţi foarte fericite !