Moldova – popor

de suflet

A realizat: Bejenaru Bogdan – Damian și Rusu Laurențiu

>> Portul moldovenesc
 Portul tradițional moldovenesc își are o tradiție lungă în mare parte
comună cu cea a românilor din Oltenia și mai puțin cu cea a românilor
din Transilvania și Banat. Motivele acestui port, tradițional, diferit
pentru bărbați și femei în parte, își au începuturile din
vremurile Daciei.
 Lâna era un material ce stătea la baza hainelor și a căciulilor de
atunci, indiferent de anotimp. Existau și familii de boieri care își
țeseau hainele din mătăsuri din Orient.Țesătoriile funcționau adesea
pe lângă mănăstiri și curți boierești, cu manual. Culorile cele mai des
folosite în cusăturile de pe costumul popular sunt negrul, roșu, galben,
verde, la care se adăuga albastru, atât cât să diversifice armonia
celorlalte.
 Pentru femei, un factor important îl juca vârsta celei care poartă
costumul, astfel, fetele tinere purtau haine cu broderii colorate intens
(combinații de roșu, galben, roz sau alte nuanțe deschise), în timp ce
culorile sobre (negru, maro, verde închis, auriu) erau favoritele
femeilor mature, ajunse la o anumită vârstă și având un anumit statut
social. Aceste culori erau considerate adecvate vârstei proprietarei,
>> Mâncarea tradițională
>> Mămăligă
 Deşi se întâlneşte şi în bucătăria altor ţări, modul în care se serveşte
mămăliga în Republica Moldova este special. Ingredientele sunt foarte
simple, fiind nevoie doar de făină de porumb, apă şi sare.
 În mod tradiţional, mămăliga se găteşte într-un vas de fontă cu o formă
specială numit ceaun. Astfel, preparatul capătă o formă rotundă.
Mămăliga poate fi mai consistentă sau, dimpotrivă, mai moale.
 Se serveşte cu brânză de oi, smântână, jumări, scrob sau chiar cu peşte
prăjit şi mujdei. Unii o preferă înmuiată în zeamă sau lapte, alţii o
mănâncă în loc de pâine.
>> Zeama de pui cu tăiţei de casă

 Zeama de pui cu tăiţei de casă este probabil preferata moldovenilor

atunci când vine ora prânzului.
 Este considerată a fi un remediu bun împotriva răcelii sau mahmurelii şi
face parte din tradiţiile de nuntă ale moldovenilor, întrucât a doua zi
după petrecere, mirele invită naşii şi prietenii apropiaţi „la zeamă”.
 Se găteşte cu tăiţei de casă, carne de gaină de casă (nu bătrână), ceapă,
roşii proaspete, morcov, sare, piper, patrunjel,leuştean, mărar, cimbru şi
borş acru care se adaugă după gust. Se serveşte cu pâine proaspătă, ardei
iute sau smântână. 
>> Sarmale
 Sarmalele sau găluştele, cum mai sunt numite în unele regiuni, se bucură
de o mare popularitate în Republica Moldova.
 Sarmalele reprezintă un preparat culinar din carne tocată, de obicei de
porc, amestecată cu orez şi cu alte ingrediente, învelită în foi de varză
(proaspătă sau murată) sau de viţă-de-vie în formă de rulou.
 Mărimea sarmalelor diferă de la o regiune la alta, la fel ca şi modul în
care sunt servite. În România se servesc de obicei cu mămăligă şi
smântână, în timp ce în Republica Moldova se mănâncă cu pâine sau
alături de o porţie de piftie.
>> Plăcinte
 În Republica Moldova gospodinele fac plăcinte pentru toate gusturile, cu
brânză, cu varză, cu cartofi, cu carne, cu vişine, cu dovleac, cu mere.
Cele mai faimoase rămân a fi însă cele cu brânză de vaci şi cozi de ceapă
sau cele cu brânză de oi.
 Se prepară rapid, sunt săţioase şi se servesc cu un pahar de vin roşu. Şi
plăcintele au forme şi mărimi diferite. Acestea pot fi rotunde,
dreptunghiulare sau în formă de învârtite.

 Alte mâncăruri tradiţionale în Republica Moldova sunt tocăniţa de fasole,

piftia, prunele umplute cu nuci, tocăniţa de urzici, coliva (terci din grâu
servit la funeralii) etc.
>> Obiceiuri şi tradiţii
 Neamul moldovenesc este bogat în tradiţiile pe care le posedă. Cu ajutorul lor devenim deosebiţi şi unici.
 Unul din cel mai important obicei este cel de a întâlni oaspeţii cu pâine coaptă în sobă, sare şi un pahar de vin.
În acest mod ne arătăm tot respectul şi căldura cu care vă primim în casele noastre.
 Avem o varietate de tradiţii la capitolul sărbători de iarnă.
 Pe 6 decembrie sărbătorim Sfântul Nicolae, această sărbătoare deschizând uşile celor de iarnă. Specific acestei
zi, este faptul că o asteaptă cel mai mult copiii, deoarece în noaptea de Sf. Nicolae, cei care au fost cuminţi pe
tot parcursul anului, şi care îşi curăţă mereu încălţămintea, găsesc în ea dulciuri sau multe alte daruri.
 De Crăciun, maturii, dar în special copiii umblă cu colindatul de la casă la casă, astfel vestind naşterea
Domnului. Copiii fiind mascaţi corespunzător, după colind, sunt răsplătiţi de către gazdă cu dulciuri sau bani.
 De Revelion însă, copiii umblă cu uratul, dorindu-le stăpânilor caselor un an nou fericit, prosper şi cu cât mai
multe realizări frumoase; recompensele pentru urările copiilor pot fi de asemenea dulciuri.
 De Paşti tradiţiile sunt mai numeroase. În ajun de Paşti gospodinele încondeiază ouăle, culoarea tradiţională
fiind roşie, mai apoi coc cozonacul, după care în noaptea învierii Domnului, membrii familiei merg la sfinţirea
acestor bucate specifice. Iar în dimineaţa după sfinţire, fiecare se spală pe obraji cu un ou roşu şi altul alb,
ceea ce simbolizează puterea şi puritatea, acest “ritual” fiind urmat de o masă la care toată familia
sărbătoreşte împreună.
 O altă sărbătoare semnificativă este Sfântul Andrei, o zi în care fetele se distrează făcând mici vrăjitorii. Cu
ajutorul lor ele îşi afla sortitul. Iar băieţii, în această noapte, fură porţile de la casele fetelor, pentru ca
acestea, trezindu-se dimineaţa fără ele, să pornească în căutarea lor.
 1 Martie este sărbătoarea venirii primăverii. Începând cu această dată toţi locuitorii Moldovei îşi pun pe haine,
în regiunea inimii, mărţisoare. Ele prezintă simboluri unice, în care este obligatorie prezenţa culorilor alb şi
roşu. Albul semnificând puritatea, iar roşul – viaţa.
>> Cultura
 Cultura oricărei ţări se formează pe baza caracteristicilor ei distinctive, pe ceea ce s-a reuşit să
se transmită prin secole şi milenii, fără a se pierde. În acest sens, vorbind despre cultură, merită
în primul rând se ne oprim asupra tradiţiilor şi obiceiurilor, iar într-o ţară pitorească ca Moldova
acestea sunt din abundenţă.
 Tradițiile în Moldova se manifestă în astfel de domenii ca muzica şi dansul, bucătăria
tradițională, vinificaţia, lucrările artiştilor populari şi, bineînţeles, obiceiurile, fără de care nu
se petrece niciun eveniment important moldovenesc, de exemplu, sărbătorile, care sunt iubite
mult în Moldova! Începând chiar cu faimosul Mărțișor. Aceasta sărbătoare este victoria mult
aşteptată a primăverii asupra iernii, care începe la 1 martie. În această zi, toţi locuitorii
Moldovei se felicită reciproc şi îşi dăruiesc mici ornamente în formă de două flori, agăţate pe un
fir – mărțișorii. Pe parcursul întregii luni martie aceste ornamente se poartă pe haine, iar la
sfârşitul lunii se leagă de creanga unui copac şi se spune o dorinţă. În Moldova, toţi sunt siguri că
ele se realizează!
 O altă sărbătoare originală distinctivă, pentru care turiștii vin în Moldova, este Ziua Vinului. Ea
se sărbătoreşte în a doua duminică a lunii octombrie. În această zi, se adună şi se veselesc toţi,
indiferent de naţionalitate, opinii politice, vârstă şi statut social,iar dacă au loc dezacorduri,
atunci numai referitoare la preferinţele în alegerea sortului de vin. Piaţa principală a capitalei,
în Ziua Vinului, se transformă într-un carnaval de divertismente, unde se cântă, se dansează, se
vinde şi se cumpără suveniruri naţionale şi, desigur, se degustă băutura aromată.
 O atenţie deosebită o merită ritualurile şi tradiţiile moldoveneşti de nuntă. Acesta sunt un adevărat spectacol!
Pentru început logodna, un ritual răspândit mai ales în zonele rurale: tânărul, care doreşte să se însoare şi fata,
care doreşte să se mărite, în prezenţa rudelor apropiate fac schimb de inele, doar în cazul în care, din trei încercări
le vor găsi într-un vas cu grâu. Numai apoi sunt numiţi mire şi mireasă, şi începe pregătirea pentru nuntă.
 Nunta – tradiţii neîntrerupte, care, în majoritatea familiilor din Moldova sunt transmise din generaţie în generaţie.
Probabil, cea mai simbolică este împărţirea colacului, pe cere îl rup mirele cu mireasa, pentru a determina cine va fi
stăpânul casei. Şi încă un ritual obligatoriu este dezbrăcarea miresei. Aceasta are loc în felul următor: de pe
costumul mirelui se scoate buchetul, iar de pe mireasă voalul, mirele se așează pe un scaun, iar mireasa pe genunchii
lui. Miresei îi pun o basma şi un şorţ – aceasta simbolizează începutul unei noi vieţi de familie. După aceea, oaspeţii
pe rând se apropie de tineri, îi înfăşoară în plăpumi şi pături, şi le ofere cadouri. Şi, desigur, un element esenţial al
sărbătorii de nunta este masa plină cu tot felul de bunătăţi.
 Bucătăria moldovenească este o pagină separată în cultura Moldovei. Diversitatea ei se datorează, în primul rând,
bogatelor posibilităţi naturale. Strugurii, fructele, legumele, creşterea vitelor şi a păsărilor – toate aceste bogății se
folosesc cu succes în bucătăria moldoveneasca. Brânza, mămăliga, ghiveciul, zeama, mititeii, musaca – doar o mică
listă a bucatelor originale. Cele mai multe dintre ele, conform tradiţiei, se servesc în vase ceramice – oale,
castroane, căni.
 Nu se poate vorbi despre cultura unei ţări, fără a aminti muzica şi dansul. În Moldova ambele sunt foarte
molipsitoare. Celebrul dans hora nu lasă observatori indiferenţi – când răsună muzica, toţi, fără excepţie, încep să
se miște vioi într-un cerc ţinându-se de mâini. Instrumentele muzicale tradiţionale – nai, țambal, fluier, cimpoi,
cobza, toba – este greu să le confunzi cu altele, sunetul lor are un caracter special, un temperament speciale de sud.
Ritmul muzicii populare din Moldova este, de obicei rapid şi vesel, dar există şi motive triste. De exemplu, doina
este un cântec liric, de la care se consideră că îşi iau originea toate melodiile moldoveneşti. Astfel, deja cu sute de
ani înaintea erei noastre, au început să apară tradiţiile şi obiceiurile care au supravieţuit până în ziua de azi.
Moldova este şi va
rămâne, ca un limb
nemuritor, al frumoasei
limbi române, cântată
de fraţi şi surori!