Reguli de bune maniere ciudate din jurul

statelor asiatice, care la noi nu sunt valabile

Afghanistan
In Afghanistan, oaspetii trebuie sa manance primii si cel mai mult. In cazul in care scapa din
greseala painea, trebuie sa o ridice, sa o sarute si sa o ridice la nivelul fruntii inainte sa o
manance. Si, la fel ca in restul tarilor din Orientul Mijlociu, Africa si India, mancarea se
consuma doar cu mana dreapta, intrucat cea stanga este asociata cu activitatile de la toaleta.
China
Chinezii au o lista foarte lunga de reguli referitoare la betisoarele din bambus. Trebuie sa le tii in
mana dreapta. Nu ai voie sa le indrepti spre o persoana sau sa le agiti in aer. Cand faci o pauza de
la mancat, lasa-le pe farfurie. Nu penetra mancarea cu ele si, sub nicio forma, nu le infinge in
orez - este un semn al mortii.
Mongolia
Regulile de bune maniere ale mongolezilor sunt in stransa legatura cu stilul lor de viata nomad.
Femeile sunt primele care dau tonul - ele iau prima muscatura. Dupa ce termina de mancat,
fiecare persoana trebuie sa-si acopere farfuria cu mainile.
Japonia
Japonezii sunt foarte rafinati si atenti la detalii cand vine vorba de masa si bune maniere. Pana la
capitolul taitei. Este permis, ba chiar recomandat sa sorbi taiteii cu zgomot, ca sa-ti arati
aprecierea fata de mancare si fata de gazda. 
Filipine
Aici, bunele maniere ale localnicilor s-ar putea sa iti testeze rabdarea. Este politicos sa astepti
mai tot timpul: daca vrei sa mananci, unde sa te asezi la masa, cand sa incepi sa mananci si,
evident, daca mai vrei mancare. Pe toate, trebuie sa ti le spuna gazda.

Neamul moldovenesc este bogat în tradiţiile pe care le posedă. Cu ajutorul lor devenim deosebiţi şi unici.

 Unul din cel mai important obicei este cel de a întâlni oaspeţii cu pâine coaptă în sobă, sare şi un pahar de vin.
În acest mod ne arătăm tot respectul şi căldura cu care vă primim în casele noastre.

Avem o varietate de tradiţii la capitolul sărbători de iarnă.

 Pe 6 decembrie sărbătorim Sfântul Nicolae, această sărbătoare deschizând uşile celor de iarnă. Specific
acestei zi, este faptul că o asteaptă cel mai mult copiii, deoarece în noaptea de Sf. Nicolae, cei care au fost
cuminţi pe tot parcursul anului, şi care îşi curăţă mereu încălţămintea, găsesc în ea dulciuri sau multe alte
daruri.
 De Crăciun, maturii, dar în special copiii umblă cu colindatul de la casă la casă, astfel vestind naşterea
Domnului. Copiii fiind mascaţi corespunzător, după colind, sunt răsplătiţi de către gazdă cu dulciuri sau bani.
De Revelion însă, copiii umblă cu uratul, dorindu-le stăpânilor caselor un an nou fericit, prosper şi cu cât mai
multe realizări frumoase; recompensele pentru urările copiilor pot fi de asemenea dulciuri.
 De Paşti tradiţiile sunt mai numeroase. În ajun de Paşti gospodinele încondeiază ouăle, culoarea tradiţională
fiind roşie, mai apoi coc cozonacul, după care în noaptea învierii Domnului, membrii familiei merg la sfinţirea
acestor bucate specifice. Iar în dimineaţa după sfinţire, fiecare se spală pe obraji cu un ou roşu şi altul alb,
ceea ce simbolizează puterea şi puritatea, acest “ritual” fiind urmat de o masă la care toată familia sărbătoreşte
împreună.
 O altă sărbătoare semnificativă este Sfântul Andrei, o zi în care fetele se distrează făcând mici vrăjitorii. Cu
ajutorul lor ele îşi afla sortitul. Iar băieţii, în această noapte, fură porţile de la casele fetelor, pentru ca acestea,
trezindu-se dimineaţa fără ele, să pornească în căutarea lor.
 1 Martie este sărbătoarea venirii primăverii. Începând cu această dată toţi locuitorii Moldovei îşi pun pe haine,
în regiunea inimii, mărţisoare. Ele prezintă simboluri unice, în care este obligatorie prezenţa culorilor alb şi
roşu. Albul semnificând puritatea, iar roşul – viaţa.
Bucătăria moldovenească
Bucătăria moldovenească a păstrat  pe parcursul secolelor, absorbind tot ce era mai bun din bucătăria greacă, slavonă,
bizantină, mediteraneană. O influenţă mare asupra artei culinare moldoveneşti a avut-o bucătăria turcească. În
rezultat, astăzi masa moldovenească atrage nu numai printr-o paletă gustativă, care se bazează pe o varietate largă de
bucate din legume, carne de porc, de miel, vită, pasăre, dar şi printr-un arsenal bogat de tehnici de prelucrare culinară
a produselor, preluat de la ţările vecine.

Cu toate acestea însă, bucătăria moldovenească s-a dezvoltat ca una originală, deosebită, avînd caracteristici specifice
individuale, reuşind să îmbine metodele culinare şi combinaţii de produse, incompatibile la prima vedere (carne cu
fructe, deserturi cu vin, fructe marinate ş.a.).

Din timpurile cele mai vechi pe masa moldovenilor se serveşte brînza, care se face în salamură în condiţii de casă.
Brînza se utilizează nu numai ca aperitiv, dar şi în calitate de ingredient la diferite bucate din legume, ouă, aluat şi
carne.

Cu toate că porumbul a apărut în Moldova relativ recent (sf. secolul al XVII-lea), el ocupă un loc important în meniul
moldovenilor. Porumbul tînăr (în lapte) se coace pe jăratic, se fierbe. Se utilizează la prepararea supelor, salatelor etc.
Din făina de porumb se prepară vestita mămăligă, care la rîndul său a dat naştere unui compartiment aparte în
bucătăria moldovenească. Mămăliga este prăjită, coaptă, umplută, consumată ca un fel de  mîncare aparte şi în
calitate de garnitură. Combinată cu faina de grîu, se foloseşte la prepararea unui sortiment larg de produse de
patiserie şi cofetărie.

Nu mai puţin originală este şi masa de desert a moldovenilor. Varietatea mare de fructe, vinuri de desert, nuci au
permis apariţia unui număr mare de combinaţii în formă de jeleuri, sucuri, dulceţuri şi compoturi, fructe umplute cu
nuci, fructe în vin, colţunaşi, plăcinte, copturi.

Dansul moldovenesc
Dansul moldovenesc reprezintă una dintre cea mai veche artă populară, fiind totodată un „poem al neamului”, căci,
cînd dansează moldovenii − „inimile vorbesc”. Fiecare mişcare vorbeşte despre talentul şi caracteristicele spirituale
ale poporului în diferite perioade istorice.
El scoate în evidenţă atît caracterul, cît şi temperamentul, forţa și agerimea poporului. Pune în valoare înţelepciunea
şi umorul, dezvăluie sincer şi direct aspiraţiile şi sentimentele oamenilor. Dansurile moldoveneşti alcătuiesc
adevăratul tezaur al poporului nostru împreună cu muzica, costumul național, arta populară etc.
Un atribut important îl constituie costumul naţional, care este irepetabil prin decorarea motivelor ornamentale și
spiritul creativ.

Muzica moldovenească
Muzica moldovenească reprezintă întreaga varietate a vieţii poporului şi în ea se reflectă sufletul fiecărui moldovean,
ea înseamnă şi profunzime muzicală, şi temperament, şi omagiul adus strămoşilor, şi libertatea gîndirii muzicale, şi
cîntecul de leagăn al mamei, şi un șlagăr, care poate deveni cunoscut pe parcursul a cîteva zile. Cultura muzicală
moldovenească este ceea, ce ne uneşte cu ţările − vecine, în pofida diferenţelor naţionale şi confesionale.

Cultura muzicală din Moldova, expusă pe parcursul secolelor influenţei culturii popoarelor vecine, s-a conturat ca una
originală. Formele ei iniţiale reprezintîndu-se prin cîntece populare: colinde, cîntece de petrecere, de nuntă, de
înmormîntare.

Un loc aparte în dezvoltarea culturii muzicale moldoveneşti îl are creaţia compozitorilor clasici din Moldova. Astăzi
numeroase străzi şi instituţii de învăţămînt din întreaga ţară poartă numele lui Gavriil Muzicescu, Ciprian
Porumbescu, Eugen Coca, Ştefan Neaga,Eugen Doga, iar studiul creaţiei lor a fost inclus ca subiect obligatoriu în
programele academice ale şcolilor şi universităţilor. Aceştia sînt compozitorii, care au adus faimă Moldovei. Ei au
reuşit să abordeze în creaţia sa majoritatea genurilor şi curentelor muzicii clasice.

Chiar daсă muzica moldovenească are tradiţii naţionale profunde, în ultimele decenii se dezvoltă tot mai mult
curentele muzicii contemporane – jazz, rock, muzica electronică.