Cuprins:

1. Introducere
2. Istoria si evolutia culturii gastronomice moldovenesti
3. Meniul caracteristic bucatariei traditionale
4. Obiceiuri si traditii
5. Festivaluri gastronomice ale Republicii Moldova
 1. Introducere

Bucataria nationala moldoveneasca a influentat mult

bucatariile traditionale ale altor popoare de pe teritoriul ei, si in
acelasi timp s-a completat cu elemente din cea ucraineana,
bulgara, gagauza, rusa, iar in secolele trecute din bucatariile
greaca si turceasca.

Traditionale pentru bucataria autohtona sunt bucatele

pregatite din cele mai variate legume: rosii, ardei, vinete, varza
alba, fasole, ceapa, usturoi, praz etc. Legumele sunt folosite la
pregatirea salatelor si sosurilor, ele sunt coapte, inabusite,
murate, sarate sau marinate, obtinindu-se astfel adevarate opere de
arta culinara. Un colorit specific reda bucatariei traditionale o diversitate mare de bucate
din porumb si faina de porumb: crupe, copturi, supe, fulgi, bauturi nealcoolice, etc.
Mai cunoscuta este mamaliga – un terci din faina de porumb cu gust fin si delicios.
Mamaliga este servita cu jumari, fripturi, brinza, smintina etc.
In bucataria moldoveneasca un rol aparte le revine produselor din carne, in special
la pregatirea bucatelor calde, dar si aperitivelor. Este populara zama de pui, bors, tocana,
friptura si costita din carne de porc, mici din carne de vita, mangea din carne de berbec.
Multe bucate din carne si peste sunt preparate la gratar deasupra carbunelui de lemn
incins. Produsele astfel pregatite sunt de obicei anterior marinate.
Nici o sarbatoare traditionala nu se petrece fara sarmale, racituri, taitei cu carne de
pasare etc. Masa de sarbatoare in Moldova este cu gust impodobita cu bucate delicioase
din faina de griu: prajitei, copturi, invartite, placinte, sarailii cu fructe, legume, nuci etc.
In diferite zone ale Moldovei predomina bucataria locala: in zonele de est ucrainenii
prefera renumitele borsuri, la sud bulgarii va pot servi cu un sos traditional – mangea din
pui, iar gagauzii – cu sorpa, o supa din carne de berbec, pregatita cu multe mirodenii, in
comunitatile de rusi sunt populare pelmeni – un soi de coltunasi cu carne, etc.
In bucataria moldoveneasca sunt servite o gama variata de bauturi traditionale:
compoturi, sucuri din fructe, dar si bauturi tari: vinuri, divinuri, brendi, rachiul, etc.
Viticultura in Moldova are traditii multiseculare. Celebrele vinuri moldovenesti
sunt cunoscute si apreciate departe peste hotarele tarii. Ele pot fi seci, pentru desert sau
tari, pot avea un buchet variat de arome si nuante cromatice. La pregatirea vinurilor sunt
folosite soiuri europene: Sovignon, Cabernet, Muscat etc., dar si cele moldovenesti:
Feteasca, Rara neagra, Moldova etc.
Bauturile tari: rachiurile, brendy si divinurile sunt pregatite dupa tehnologiile
traditionale.
Daca ati indragit deja bucataria moldoveneasca, va propunem sa calatoriti in lumea
gastronomiei moldovenesti.

2
2. Istoria si evolutia culturii gastronomice moldovenesti

Istoria bucatariei se confruntă cu istoria omenirii. Punctul de plecare al bucătăriei

îl putem localiza odata cu apariţia focului. Descoperirea focului revoluţionează hrana
omului, acum alimentele suferă transformări: prin frigere, ele devin gustoase, aromate,
pline de savoare. După foc, fermentaţia revoluţionează obiceiurile alimentare, acţiunea
fermentaţiei nu se reduce numai la conservarea alimentelor, ea transformă textura şi
gustul acestora, prin fermentaţie, fructele si strugurii se transformă în băuturi alcoolice,
bere, vinuri, prin fermentaţie laptele dă naştere la noi produse.
Dezvoltarea bucătăriei privită în ansamblul istoriei, parcurge cronologic mai multe
perioade:
Începuturile artei culinare, până la aproximativ anul 1000 î.e.n alimentaţia de bază
era carnea, în Egipt se făceau pâinişoare din grâu şi erau cunoscute vinul şi berea.
Perioada preclasic, până la căderea Romei, perioada lui Homer şi Pericle. În
Imperiul Roman, arta culinară era foarte apreciată. Bucătării prezentau bucatele cu
aspectul lor iniţial; peştele şi vanatul trebuiau să păstreze forma din starea lor vie,
principalul mijloc de preparare al hranei era frigerea.
Perioada barbarismului până în evul mediu târziu, acum dezvoltarea bucatariei
inregistreaza o stagnare. In perioada sec. al XIV-lea, bucataria cunoaste o dezvoltare mult
mai mare. La curtile marilor seniori si regi se organizau adevaratele orgii alimentare.
Banchetele devin o adevarata manifestare a gloriei si a bogatiei stapanilor.
In perioada clasica, perioada cuprinsa intre mijlocul secolului al XVII-lea si pana
lainceputul secolului al XX-lea, bucataria incepe sa devina arta culinara. Parisul devine
centrul artei culinare. Prepararea si prezentarea cat mai estetica a bucatelor au o
importanta deosebita. Bucatarii francezi devin renumiti nu numai la Paris dar si la curtile
imperiale din Europa.
Caracteristicile bucatariei romanesti contemporane
Bucataria moldoveneasca, a reusit de-a lungul vremii, sa-si pastreze traditia, bucatarii au
stiut sa transmita urmasilor gustul mancarurilor noastre traditionale, acestia au imbunatatit
si rafinat mancarurile dar au pastrat nealterata arta culinara traditonala
Daca privim in present dezvoltarea si imbunatatirea retetelor nationale putem observa
ca astazi, la prepararea mancarurilor, se foloseste tot mai putin untura chiar in timpul iernii,
aceasta este inlocuita cu untdelemn, unt sau margarina. Se foloseste tot mai putin rantasul sau
ceapa prajita. Acestea sunt inlocuite cu ceapa inabusita si faina dizolvata in apa. Se folosesc
tot mai putin oasele, pentru a imbunatati gustul mancarurilor, ele sunt inlocuite de supe
concentrate. Aceste modificari in bucataria traditionala au aparut din nevoia de a obtine
mancaruri dietetice.
Un alt factor care a determinat modificari in modul de pregatire al mancarurilor este
"lipsa de timp" a gospodinelor, precum si aparifia unor preparate si semipreparate
obtinute industrial, care pe de o parte usureaza munca in bucatarie, iar pe de alta parte,
specificul si gustul inedit al mincarii de alta data se pierde.
Mancarurile specifice si traditionale, cunoscute si apreciate atat in tara, cat si in
strainatate, sunt realizate astazi de marile restaurante, insa foarte putin si de gospodariile

3
taranesti care au putea participa la turismul rural, ele aduc peste veacuri traditia milenara
a poporului nostru.

Bucataria moldoveneasca
Interactiunea poporului basarabean cu diverse popoare a dus la acapararea multor
traditii ale altor popoare. Ucrainenii, rusii, grecii, evreii, turcii, nemtii, care locuiesc pe
acest meleag de multa vreme, au contributia lor in dezvoltarea retetelor culinare
traditionale. La randul ei, cultura avansata a vinificatiei moldovenesti s-a integrat in
obisnuintele gastronomice ale etniilor conlocuitoare, imbogatind masa lor cu produsul
magnific al podgoriilor moldovenesti.
Astfel, grecii, pe langa faptul ca le-au impartasit moldovenilor din experienta
lor vitivinicola, mai au si meritul de a fi adus cu ei mai multe secrete si tehnologii
specifice bucatariei mediteraniene. Din ea am preluat predilectia pentru aluatul cu drojdii
si cel in foi, abundenta uleiurilor vegetale, folosirea vinului sec la prepararea bucatelor
din legume si carne, pentru sosurile picante. Asemenea preparate se imbina fericit cu
vinurile albe, produse din soiurile Traminer, Sauvignon, Shardonnay. Aceste vinuri
potolesc setea si dau un plus de energie. Un renume mondial si-au castigat vinurile
Sauvignon si Shardonnay, produse de Acorex Wine Holding, Dionisos-Mereni si Doina-
Vin.
Mai multe bucate comune pentru tot spatiul balcanic, aflat odinioara sub sceptrul
otoman, poarta denumiri turcesti: ghiveci, musaca, ciorba etc. Influentele turcesti au
completat bucataria moldoveneasca si cu noi modalitati de pregatire a mancarurilor din
carne de miel. In functie de modul de preparare a lor, aceste bucate cer sa fie servite cu
vinuri albe (Shardonnay) sau rosii (Cabernet, Merlot). Ultimele, mai ales daca sunt
produse din poama cultivata in sudul Moldovei, pot deveni podoaba oricarui ospat,
armonizand perfect cu preparatele din carne. Ne referim la productia combinatelor
Cricova, Milestii-Mici, Leovin etc.

3. Meniul caracteristic bucatariei traditionale

Cele mai delicioase bucate nationale sunt mamaliga si sarmalele, deaceea as vrea
in cele ce urmeaza sa descriu evolutia si patrunderea acestira pe meleagurile Moldovei.
Mamaliga
Mamaliga nu are virsta, nimeni nu stie exact de cite secole aceasta e considerate o
a doau apiine pe meleagurile noastre. In Europa porumbul a ajuns prin 1492, fiind adus
de Cristofer Columb din America de Sud. In Rusia porumbul a inceput sa fie cultivat
din sec al XVII-lea. In Moldova porumbul a fost adus in aceeasi perioada din peninsula
Balcanica.
In tarile romane aceasta s-a raspindit mai rapid decit in alte tari. Atunci, teritoriul
nostrum se afla sub stapinirea Imperiului Otoman, care impovara taranii moldoveni cu
impozite mari, darn u impozitau aerul si porumbul. De atunci mamaliga a devenit o a
doua pine.
Moldovenile dintotdeauna au vase pentru gatit mamaliga. Faina se pastreza in saci
de pinza sau in vase de lemn.
Este mai gustasa daca e gatita pe o plita cu lemne sau chiar la cuptor. In plus,
gustul depinde si de atit de soiul porumbului din care a fost macinata faina, cit si de

4
uscaciunea boabelor. Cindva taranii aveau o tehnologie anumita de uscare a boabelor pe
plita, din care ulterior si faceau faina.
Traditional, aceasta mincare se maninca cu tocana de porc, ghiveci, zeama. Este o
savoare sa combini regina bucatelor cu ardei prajiti in sos de rosii si ceapa, ci pui in
smintina ori cu peste prajit. E o nebunie daca mai torni si peste mamaliga un mujdei din
usturoi. In unele sate moldovenii te pot ospata cu ceva mai ciudat, mamaliga cu chisalita,
cu cirese, cu visine, ci pepene si cu struguri proaspeti.

Sarmale

Sarma (sarma сарма, plural sarme сарми în majoritatea limbilor slave, şi sarmale
în limba română), este un cuvânt utilizat pentru a descrie un preparat culinar din carne
tocată (de porc dar şi de vită, oaie, pasăre sau chiar peşte în zona Deltei mai ales),
amestecată cu orez şi cu alte ingrediente şi învelită în foi de varză sau de viţă de vie, în
forma unor rulouri. Se considera ca aceasta mincare a fost preluatain sec. XIV-XV din
bucataria tatarasca si turceasca, unde se numea dolma, adica ceva umplut.
Se pot face sarmale şi de post, înlocuind carnea din umplutură cu ciuperci, soia, legume
tocate, păsat de porumb, sau chiar bucăţele de pâine (la alegere sau în diferite combinaţii
după gust). La masă, sarmalele de post se servesc cu sos de roşii, ceapă verde sau salată
de ceapă uscată.
Varza folosită la prepararea sarmalelor poate fi proaspătă sau acră (murată rapid sau
pentru a fi păstrată peste iarnă). Sarmalele se mai pot prepara cu foi (frunze) de podbal,
ştevie, spanac sau (în unele zone) hrean. Sarmalele cu păsat sunt "de post" dar pot fi şi
"de frupt" dacă li se adaugă la împachetat căte o felie de costiţă sau jambon afumat în
mijlocul umpluturii. Gurmanzii sunt de părere că sarmalele sunt mai gustoase dacă se
fierb într-un ceaun din fontă, la foc domol, dacă la fundul ceaunului şi printre sarmale se
pun bucăţi de şorici afumat sau chiar un ciolan de porc afumat, multe frunze de cimbru şi
mărar şi mai ales dacă se consumă după ce "stau" 2-3 zile.

Mai jos as vrea sa va prezint cum ar arata un meniu intr-un restaurant traditional
moldovenesc:

MENIU
SALATE
 SALATA “BOIEREASCA” (sunca, legume si cascaval)
 SALATA “DE TOAMNA” (piept de pui, radacini de telina, ardei
gras, salata verde, ceapa,ulei masline)
 SALATA „CRAI NOU” (cu bostan)
 SALATA “CATALAN” (limba vita, ardei gras, parmesan, salata
verde,masline, ciuperci roaspat marinate, ulei/ masline)

GUSTARI RECI
 ASORTI DIN CARNE (pastrama porc, muschi vita, pastrama
curcan, portocala)

5
  „OASTEA VOIEVODULUI” asorti din legume prajite (vinata,
dovlecei, ardei dulci cu sos rosii)
 CaRNIŢA DE VIŢEL CU SOS DIN TON
 „ CARPACCIO” DIN CARNE DE VITA
 „DARURILE MOLDOVEI” (asorti din legume crude cu brinza (rosii,
castraveti, ardei dulci, ciapa,brinza oi, verdeata)
 GUSTARE „LA GURA SOBEI” (delicioasa icra din vinata)
 GUSTARE SAVUROASA DIN LIMBA DE VITA SERVITA CALDA SAU
RECE

GUSTARI CALDE
 PLATOU „CIOBANESC” (mAmAligA cu brânzA de oi, smântânA,
jumAri, ceapA, usturoi şi scrob)
 GUSTARE „OPINCUTA TARANEASCA” (patlagea vinata umpluta cu
legume, ciuperci si CASCAVAL)
 GUSTARE„DUMBRAVA MINUNATA”(ciupercute umplute)
 GUSTAREA JUNILOR minirulade din dovlecei cu carne de pui
 CLATITE ÎN ASORTIMENT servite cu sos de ciuperci
 Sarmalute cu smintina

SUPE, CIORBE, BORSURI

 BORS “SCAZUT”
 ZAMA DE PASARE CU TAIETEI DE CASA
 SUPA-CREMA DIN BOSTAN
 SUPA „DOMNEASCA” DIN CARNITA DE BERBECUT
 CIORBA DIN FASOLE CU CARNE DE VITA

BUCATE DE BAZA
 TOCANITA „MOCANEASCA” DE BERBECUT
 IEPURAS INABUSIT IN SOS ALB
 CIULAMA DE PUI
 TOCANITA DIN CARNE DE VITA cu mAmAligA, brinza, smintina
 TOCANITA DIN CARNE DE PORC cu mAmAligA, brinza, smintina
 CARNITA APETISANTA DE PURCEL LA CUPTOR CU CIUPERCI
 „GUSTAREA JUNILOR” (minirulade din dovlecei cu carne de pui)
 CRAP PRAJIT CU MAMALIGA SERVIT CU SOS «mujdei»
 MINCARE DE FASOLE CU CARNE DE PURCEL servitA în ulcicA

BUCATE LA GRATAR
 «TREI CIOBANEI” carne în asortiment la grătar (mititei, cighiri,
cârnăţei), sos picant
 MUSCHI DE VITA
 COSTITA DE PORC
6
  FRIGARUI DIN CARNE DE PORC cu sos picant
 COSTITA DE PORC LA GRATAR cu sos delicios
 FRIGARUI DIN CARNE DE BERBEC cu sos delicios
 FRIGARUI DIN CARNE DE PUI servita cu sos
 CRAP LA GRATAR cu sos
 CIUPERCI LA GRATAR
 LEGUME LA GRATAR

SOSURI
 SOS “MUSDEI”
 SOS DE CASA PICANT (adjica)

GARNITURI
 TAIETEI DE CASA CU CIUPERCI
 TAIETEI DE CASA CU CASCAVAL
 PATLAGEA VINATA IN SMINTINA
 CONOPIDA INABUSITA IN SMINTINA
 CIUPERCI PRAJITE
 MAMALIGA„BOIEREASCA” cu brinza si smintina
 MURATURI

COLTUNASI, PLACINTE
 PLACINTA CU BRINZA DE VACI
 PLACINTA CU BRINZA DE OI
 PLACINTA CU CARTOFI
 PLACINTA CU VARZA
 PLACINTA DELICIOASA „FAIN”

 COLTUNASI CU VARZA
 COLTUNASI CU BRINZA DE VACI SI SMINTINA
 COLTUNASI CU CARTOFI SI BRINZA DE OI, SMINTINA
 COLTUNASI CU CIUPERCI SI SOS

VINURI
DIONYSOS - MERENI
 BRUMĂRIU
 AMBROZIA
 Cabernet COLLECTION
 Chardonnay COLLECTION
 Merlot COL LECTION
 Pinot Noir COLLECTION
 Sauvignion COLLECTION
 Carlevana Cagor rezervă
7
  Cabernet-Sauvignon raritate
 Carlevana Cabernet rezervă
 Rara Neagra raritate
 Malbec raritate
 Merlotage raritate
 Carlevana Cabernet-Sauvignon
 Carlevana Pinot Noir
 Carlevana Pinot Gris
 Carlevana Chardonnay
 Carlevana Chardonnay rezervA
 Carlevana Feteasca demisec

MileStii Mici
 Sauvignon col. 1988
 Feteasca col. 1990
 Traminer col. 1986
 Riesling col. 1986
 Cabernet col. 1986
 Purpuriu de Purcari col. 1987
 Roşu de Purcari col. 1987
 Negru de Purcari col. 1986
 Trandafirul Moldovei col. 1986
 Cahor - Ciumai col. 1986
 Pinot col. 1990
 Codru col. 1987

Cricova
 Cuvee Prestige roşu clasic
 Cuvee Prestige alb brut
 Codru Prestige
 Cabernet-Sauvignon Prestige
 Chardonnay Prestige
 Sauvignon Prestige

Aproximativ asa ar arata un meniu specific Republicii Moldova, desigur cu mici

modoficari. Pofta Buna!

5. Obiceiuri si traditii
Poporul moldav este un neam crestin-ortodox, 98% din populatia Republicii
Moldova este de religie ortodoxa. De aici si foarte multe sarbatori atit religioase cit si
laice cu traditii gastronomice specifice zonei.
8
 Daca privim latura religioasa putem mentiona:
 Craciunul 7 IANUARIE
Craciunul este intampinat cu datini si obiceiuri care au devenit traditie. In Ajunul
Craciunului, copiii colinda pe la casele gospodarilor urandu-le "buna dimineata" si sa li se
ofere colindeti sau bolindeti, acei mici colaci din faina de grau care, la sate, se framanta si
se coc in acea noapte. Cetele flacailor incep sa colinde in seara de ajun, pe la case de
gospodari incepind cu cara preotului ce ii binecuvinteaza. Deasemenea sunt colindate
gospodariile cu fete de maritat, pentru ca ele sa isi gaseasca ursitul. Cetelor de colindatori li
se dau colaci, numiti si craciunei ce se coc cu multaevlavie de gospodine.
Frumusetea datinilor strabune este intregita si de taiatul porcului aproape ca nu exista
casa in satele din tara noastra la care in ziua "de Ignat" 3 ianuarie, sa nu se taie porcul.
Cu o zi inainte de taiere, porcul nu se mai hraneste, ci i se da de baut numai apa putin
sarata, astfel incat, sa aiba stomacul s.i intestinele golite pentru a fi mai usor de curatat. In
momentul cand se injunghie porcul, sangele se lasa sa curga intr-un vas, se pune un pumn de
sare si se amesteca bine cca. 20 minute pentru ca acest sange, sa nu se inchege. In unele
bucatarii acest sange se foloseste la prepararea unor produse cum ar fi toba, caltabosj,
sangerete, etc.
Dupa ce porcul a fost injunghiat si a murit, se parleste de regula la foc de paie. Dupa ce
a fost bine parlit porcul se curata de cenusa si scrum. Se aseaza pe un suport din lemn curat,
se opareste cu apa fierbinte si i se scot unghiile. Dupa spalare, porcul se acopera cu o panza
de sac umeda si se lasa cca. 20 minute sa se "inmoaie" cioriciul. Dupa care, porcul se rade
bine cu cutitul pe toata suprafata, astfel incat, sa se curete toata murdaria, iar soriciul sa
devina galben frumos, apoi porcul se transeaza. Mai intai se desprinde slanina, cu exceptia
slaninii aflate pe spate si pulpa, se desprind capul, picioarele din fata si cele din spate.
Dupa transare, carnea, slanina si osanza se pun separat pe scanduri curate si se lasa cca. 2
ore sa se raceasca. Ficatul, plamanii si inima se pun intr-un vas, iar intestinele se pun in alt
vas.
In timpul celor doua ore cand carnea este lasata "sa se raceasca", se curata matele,
stomacul si basica, se desfac matele subtiri si apoi matul gros, operatiunea se face cu multa
grija, astfel incat aceste mate, sa nu se rupa sau sa se incurce. Dupa ce matele au fost
desfacute, se curata de untura si se taie in bucafi de cca. 1 metru. Cand toate matele,
stomacul au fost golite de murdarie si spalate, se intorc pe partea cealalta cu ajutorul unui
betisor. Dupa ce toate intestinele au fost intoarse, acestea se curata de partea mucoasa cu
ajutorul unui cutit, astfel incat sa ramana curate, subtiri si transparente. Dupa spalare si
curatare, acestea se pastreaza intr-un vas cu apa sarata. Matul gros, stomacul si basica se presara
cu sare grunjoasa, apoi cu sare marunta si boabe de porumb si se lasa in apa cu sare. Dupa
aceasta curatare organele pot fi folosite la prepararea carnatilor, a tobei sau a caltabojului.
Carnea afumata se obtine din coltlete, costite, muschiuleti, pulpa si spata. Toate aceste
parti anatomice se curata de slanina, cu exceptia pulpei si a spatei la care se lasa atat
slanina, cat si soriciul. Se aseaza bucatile de carne intr-un vas si se presara bine cu sare
grunjoasa si silitra pentru a-si pastra culoarea roz. Carnea se tine la sare 4 zile avand grija
sa se intoarca astfel incat, sa patrunda cat mai bine sarea si condimentele in interiorul
carnii. In timpul cat aceste bucati de carne stau la sare, ele isi lasa o zeama si cu aceasta
zeama se stropesc toate bucatile de carne. Daca porcul a fost prea gras si nu se obtine
aceasta zeama, atunci se adauga putina apa sarata. Dupa 4 zile se scot bucatile de carne si
9
slanina si se pun la uscat afara la ger si vant, iar spata si pulpa se mai pastreaza pana la 2
zile. Dupa 1-2 zile de pastrat la ger, cand bucatile de carne si sunca s-au mai zvantat se
freaca bine cu usturoi pisat si se mai lasa la vant 1-2 zile. Apoi se pun la fum. Afumarea
se face incet, in timp, iar bucatile de carne si sunca vor fi asezate astfel incat intre ele sa
circule aerul. Carnea se lasa la fum 4 zile sau chiar mai mult In functie de marime, astfel
incat sa le patrunda bine fumul.
Carnatii se pregatesc din carne moale dar nu prea grasa de la spata sau pulpa, dar
se folosesc si toate bucatile de carne care "au cazut" la fasonare. Carnea se toaca prin
masina, se pune intr-un vas, se adauga sare, piper si zeama de usturoi. Trebuie sa retinem
ca usturoiul se piseaza, se lasa in apa calda cca. 20 minute si se strecoara. La carnati se
pune aceasta zeama de usturoi si nu usturoiul. Se amesteca carnea cu aceste condimente
pana la omogenizare, avand grija sa adaugam cite putina apa rece. De retinut, ca nu este
indicat sa se adauge prea multa apa, deoarece la frigere carnatii vor crapa. Dupa
omogenizare, se umplu "matele" cu carne folosind masina de tocat si palnia de umplut
carnati. Dupa umplere, carnatii se inteapa cu un ac din loc in loc pentru a elimina aerul
existent intre mat si carne, altfel carnatii plesnesc. Pentru a evita iesirea carnii din mate,
carnatii se pot lega cu o sforicica la capete sau se ating capetele cu un cleste inrosit in
foe, ceea ce va face ca matul sa se stranga imediat. Intestinele nefolosite se pot pastra
timp indelungat, acestea se umplu cu aer s.i se lasa la uscat. Dupa umplere, carnatii se
pun afara la ger, la uscat 2 zile, dupa care se pot afuma 4 zile. Se pot servi fripti imediat
dupa ce i-am pregatit sau afumafi, caz in care se pot servi si in stare cruda.

 Sf. Vasile cel Mare (Anul Nou) 14 IANUARIE

10
 Basarabenii petrec noaptea de Anul Nou 13 ianuarie intr-o atmosfera de buna
dispozitie, cu muzica si dans, uraturi. Este o noapte frumoasa cand toti spera
intr-un an mai bun, cu sanatate, cu noi impliniri.
Pe 14 ianuarie este sarbatorea Sfantului Vasile cel Mare. Aceasta zi se
serbeaza mai ales in familie, este continuarea sarbatoririi Anului Nou, meniul din
aceasta zi incepe de obicei cu un bors din carne de porc si varza si continua cu
gustari, salate, fripturi si placinte.
Pe 18 ianuarie este Ajunul Botezului Domnului, in aceasta zi se mananca
de post. In unele zone din tara ca de exemplu la sudul Moldovei, este obiceiul ca
in aceasta zi "fetele de maritat" sa tina post negru, ele nu mananca si nu beau nimic
toata ziua. Seara, ele vor manca o turtita din faina, apa si sare, dar fara sa bea apa.
Legenda spune ca tanarul care le va da sa bea apa in vis in noaptea de Ajunul
Bobotezei, acela le va fi viitorul mire. Tot in aceasta noapte, se obisnuieste ca
fetele sa-si puna busuioc sub perna pentru a-si visa viitorul mire.
Pe 18 ianuarie sarbatorim Botezul Domnului sau Boboteaza, in aceasta zi in
toate bisericile ortodoxe se oficiaza slujbe de sfintirea apei – aghiasma.. Cu aceasta
aghiasma se stropeste interiorul casei, se stropesc vitele si se pastreaza intr-o sticia
cu busuioc. Sarbatorirea Botezului Domnului se face de regula in familie cu un
meniu format din gustari reci: carnati; zeama de pasare; fripturi din pasare si porc;
muraturi; placinte; dulciuri.

Botezul este prima Taina Sfanta a bisericii, o lucrare Sfanta, prin care in
chip tainic, nevazut, se da omului Harul cel mantuitor al lui Dumnezeu. Botezul
curata de pacate, pe prunci de pacatul stramosesc. Aceasta taina a botezului este
sarbatorita cu multa decenta in casele noastre, respectul la aceasta sarbatoare crestina
revine pruncului botezat si nasilor, care devin parintii duhovnicesti ai pruncului.
Finii sunt datori sa asculte si sa-i respecte pe nasii lor, ca si pe parintii lor trupesti.
Cu ocazia Botezului, parintii pruncului organizeaza o petrecere, la care
participa, de regula, familia si prietenii apropiati. Preparatele care se vor servi cu
aceasta ocazie, vor fi ca pentru o masa festiva, cu gustari, antreuri, fripturi, dulciuri si
bauturile care se asociaza.

Logodna, este o fagaduinta ce si-o fac cei ce vor sa se casatoreasca, cu

aceasta ocazie, se oficiaza o slujba scurta, cu care biserica prin preotii ei,
binecuvanteaza pe logodnic si logodnica. Logodna are aproape aceeasi putere ca si
casatoria.

Taina Sfanta a casatoriei, a nuntii, este cea mai straveche Taina, prin ea
se intemeiaza unitatea si trainicia familiei, trainicia poporului si a neamului nostru.
Preotul, cere lui Dumnezeu, sa trimita mirelui si miresei Darul adevaratei uniri
curate, spre a naste fii si fiice si a-i creste si educa crestineste in dragoste de
11
Dumnezeu. Nasii sau nunii, la nunta, care de regula sunt cei de la botez, sau
urmasii lor, sunt martorii celor ce se cununa, iar pe viitor, acestia sunt ca niste
parinti si sfatuitori.
In obiceiul poporului nostru, logodna, dar mai ales nunta, constituie evenimente
deosebite care sunt sarbatorite din mosi stramosi. Elementul esential al acestei
sarbatori crestine, il constituie bucuria pentru noua familie, dar si dorinta de a
ajuta material intemeierea acestei familii. Parintii mirilor sunt cei care
organizeaza nunta, ei sunt onorati de participarea invitatilor si le ofera acestora o
primire calduroasa cu mult respect si atentie. In momentul sosirii invitatilor la nunta,
acestia sunt primiti la sate, cu "plosca" cu vin si paine cu sare, iar la orase in
familiile mai instarite, invitatii sunt primiti cu o cupa de sampanie si piscoturi.
Oaspefii de onoare ai nuntii sunt nasii - nunii, carora li se acorda cea mai mare
atentie. Petrecerea consta, dupa oficierea cununiei in Biserica, Intr-o masa
imbelsugata cu muzica si dans. In unele zone din tara, nunta dureaza doua – trei
zile, aceasta incepe la casa miresei si se termina la casa mirelui. Din preparatele
servite cu aceasta ocazie fericita, nu lipseste "tortul miresei" care este pregatit
astfel incat, se satisfac toti invitatii.
Inmormintarea, nu este o sarbatoare insa si aici putem mentiona mincaruri
spicifice cum ar fi: coliva, plachia (orez cu prune uscate), etc
Alimentarea poporului nostru de-a lungul istoriei, deci bucataria basarabeana,
a fost influentata de conditiile geografice, de clima, de bogatiile naturale ale
solului, padurilor si apelor, dar si de credinta neamului nostru, a Bisericii
Ortodoxe, care s-a pastrat aproape nealterata din mosi stramosi. Alimentatia
neamului este o alimentatie bazata pe legume, lapte, branzeturi, oua, peste, carne,
vanat, cereale, grasimi, ea alterneaza intre mancaruri de "post" realizate din legume,
cereale, verdeturi si grasimi vegetale si mancaruri de "cislegi" bazate pe
branzeturi, lapte, oua, carne si legume, grasimi animale.
"Postul este semnul, simbolul sa iubim pe Dumnezeu, care n-are nevoie de
postul nostru, ci noi avem nevoie de post, fiindca el este mijlocul cel mai bun de a
ne birui pe noi insine... " (Matei 17, 21).
Postim miercurea pentru sfatul tinut de iudei pentru vinderea Domnului, si
postim vinerea pentru ca Domnul a patimit pentru noi.
Postul Mare sau Postul Pastelui incepe lunea, cu sapte saptamani inainte de
sfintele sarbatori si dureaza pana in Sambata Mare. A fost randuit de biserica
pentru pregatirea sufleteasca a credinciosilor in vederea intampinarii cu vrednicie a
praznuirii anuale a patimilor si a Invierii Domnului.
Sfantul Vasile cel Mare a spus: "sa aratam cat este de vechi postul, sa aratam
ca toti sfintii l-au primit ca pe o mostenire stramoseasca si l-au pazit,
transmitandu-l din tata in fiu. Asa s-a pastrat acest bun fi a ajuns din neam in
neam, pana la noi".
Inaintea acestui post se "lasa sec", este ziua "lasatului de sec", cand toti romanii
sarbatoresc intrarea in post printr-o masa foarte bogata la care vin, deci nu sunt
invitati, copii la parinti, nepoti la bunici, tineri la batrani, fini la nasi. Astazi, de
ziua lasatului de sec, cei care sunt suparati se impaca, se iarta toate greselile,
12
oamenii intra In Postul Pastelui cu sufletul curat si fara ura impotriva semenilor.
In aceasta zi meniul este format din: oua fierte, branza, ciorba sau supa de pasare,
friptura de pasare cu garnituri si salata si nelipsita placinta cu branza dulce de vaci.
Postul Pastelui, ca durata este cel mai mare dar si cel mai dur dintre
posturile Bisericii Ortodoxe. Primele doua zile, luni si marti, se ajuneaza, deci
nu se mananca decat seara, dupa apusul soarelui, numai paine si apa, iar
sambata si duminica pe toata durata postului este dezlegare la vin si la
untdelemn. In ziua Floriilor si la Praznicul Bunei Vestiri, este dezlegare la peste,
mai este dezlegare la vin si untdelemn. cand in calendarul ortodox este sarbatoare
Insemnata cu cruce neagra inclusiv in joia patimilor. Pe durata acestui post se
pregatesc diferite preparate care combinate asigura meniuri complete ce pot
oferi, substantele de care organismul are nevoie: legume conservate si proaspete,
varza alba si rosie, fasole, morcovi, telina, postarnac, patrunjel, masline,
ciuperci, ceapa, bame, sucuri de rosii, orez, gris, pesmet, fructe: mere, pere, nuci,
gutui. Spre sfarsitul postului apar verdeturile proaspete: urzici, stevie, spanac,
ceapa verde, usuroi verde, salata.

13
 Un alt obicei este sarbatoarea zilei de nastere, care se sarbatoreste inca de la
nasterea pruncului si pana la adanci batraneti
In casele neamului nostru aceste intalniri constituie momente de sarbatoare,
gazdele ofera o masa "bogata" si frumos ornata, cu nelipsitul tort cu lumanari,
numarul acestora fiind egal cu numarul anilor sarbatoritului plus una, pe care
sarbatoritul este obligat sa le stinga dintr-o suflare.
Obiceiurile traditionale sunt strans legate de obiceiurile culinare. Bucataria
moldoveneasca este o parte integranta a obiceiurilor si datinilor care s-au pastrat
de-a lungul istoriei.

6. Festivaluri gastronomice ale Republicii Moldova

Moldova este o tara europeana cu o bogata istorie, o tara populata,

preponderent, de moldoveni (romani), cat si de multe minoritati nationale:
ucraineni, bulgari, gagauzi, rusi, evrei, tigani, nemti, cehi etc. In acelasi timp, aici
s-au pastrat multe traditii multiseculare. Neobisnuit poate parea faptul ca mozaicul
polietnic al acestui teritoriu nu s-a sters din traditiile populare, ba din contra le-a
imbogatit cu noi calitati, dandu-le un nou colorit si formand un original
conglomerat de obiceiuri, ritualuri, folclor etc. omniprezente in satele Moldovei.
O sarbatoare traditionala moldoveneasca este "Martisorul" – simbolul
primaverii. In luna martie toata lumea de la noi isi pune la piept doua fire impletite
– rosii si albe, care semnifica renasterea naturii. La fel, primavara este serbat
Pastele – o sarbatoare religioasa populara in Moldova. Oamenii se pregatesc din
timp pentru a impodobi masa cu cele mai bogate bucate si vinuri, oua incondeiate
traditionale si cozonaci. In timp ouale de Pasti incondeiate au devenit drept opere
artizanale departe peste hotarele Moldovei.
Oaspetii Moldovei in timpul sarbatorilor pot participa la un sir de
evenimente culturale: concerte („Martisor”, „Ciresar”, „Va invita Maria Biesu”
etc.), teatre („Bitei” etc.), parade si manifestari de masa de Ziua Independentei,
„Limba Noastra”, hramurile oraselor si satelor etc. ]
Zilele roadei sunt marcate in orasele si satele noastre prin iarmaroace
traditionale. In timpul acestor evenimente turistii straini pot cunoaste indeaproape
folclorul , costumele traditionale, piesele de artizanat, etc.
Toate sarbatorile, traditiile ce tin de gastronomie enuntate mai sus sunt doar
organizate pe plan local, insa o sarbatoare deosebita pentru orice moldovean este
“Sarbatoarea Nationala a Vinului”

Sarbatoarea Nationala a Vinului

14
In spatiul dintre Prut si pina dincolo de Nistru obiceiul de a sarbatori sfirsitul
recoltarii strugurilor si nasterea vinului tinar e cunoscut din
vechime.
Aceste sarbatori sint celebrate in fiecare familie care creste
vita de vie. Cind vine toamna, fiecare curte de gospodar e o
mini-fabrica de producere a vinului: strugurii culesi sint pusi
in teasc, sint striviti, mustul scurs – ravacul – e pus in butoaie
pregatite din timp.
Fiecare locuitor de la tara isi mai are pe linga casa sa un beci
in care pastreaza un butoidoua de vin: pentru oaspeti, pentru
sarbatorile anului, pentru buna dispozitie, pentru nunta, cumatrie, jubileu, etc.
La anumite datini – degustarea mustului dulce, sarbatoarea vinului nou,
numit "tulburel" – orice oaspete e binevenit. Gospodarul il invita in ograda lui si-l
serveste cu rodul podgoriei sale.

In Republica Moldova a fost instituita Sarbatoarea Nationala a Vinului (in fiecare

a doua duminica a lunii octombrie). E oficializarea unei traditii
vechi: pentru ca in Moldova, atunci cind vinul tinar se opreste din
fiert, podgoreanul isi invita prietenii, rudele sa-i aprecieze
calitatea si gustul.

Va asteptam sa va prindeti in hora la sarbatorile vinului alaturi de

podgorenii meleagului moldav.

Numai acolo veti intelege pe deplin urarea noastra traditionala: "Noroc!" (care
aduna mai multe sensuri intr-un singur cuvint: buna ziua, sa va mearga in viata, sa
fiti fericiti, sa vi se implineasca dorintele, la revedere etc.).

15
16