Tendintele privind necesitatea petrecerii timpului liber intr-un mod placut si divers

creeaza premisele dezvoltarii organizate a turismului rural si agroturismului. La

acest nivel cele doua forme de turism trebuie sa dispuna de un management
capabil sa armonizeze cadrul natural si gospodaria taraneasca in scopul
satisfacerii cerintelor turistului modern. Termenul de turism rural are intelesuri
variate acestea de multe ori fiind in functie de teritoriul national.

In Finlanda, de exemplu, inseamna, de obicei, inchirierea unor cabane sau

oferirea de servicii in mediul rural, tip hrana sau transport.
In Ungaria este utilizat termenul de ,,turism la sat”, indicand ca singurele
activitati si servicii oferite in sate sunt incluse in acest tip de turism, respectiv:
cazare la preturi mici, implicarea in activitati agricole sau in alte tipuri de activitati
locale.
In Slovenia cea mai importanta forma de turism rural este turismul la ferme
al diferitelor familii, unde oaspetii locuiesc fie cu familia de fermieri, fie in case de
oaspeti, dar viziteaza ferma pentru a lua masa sau pentru a explora curtea
fermei.
n Olanda turismul rural inseamna, in special, camparea la ferme, unde
majoritatea serviciilor oferite sunt legate de rute, cum ar fi: ciclismul, plimbari cu
caii.

In Grecia turism rural inseamna cazare in camere mobilate in stil traditional, cu

mic dejun traditional - de multe ori preparat din produse realizate in casa.

Turismul rural si agroturismul se identifica pana la un anumit nivel, au un numitor

comun, care scoate in evidenta  elementele de identitate, de incluziune, cat si
elemente diferite care duc la diferentiere. Oferta de turism rural defineste toate
ofertele turistice din mediul rural care nu sunt legate de gospodaria taraneasca:
vacante in gospodarii, care si-au pierdut in mare parte functia de baza, sejururi in
case de vacanta, locuinte de vacanta, case particulare. Turistii doresc sa cunoasca
traditiile rurale, cultura si natura, vor sa-si petreaca vacanta intr-un mediu rural
intact, sa li se ofere produse si specialitati regionale, cautand linistea, aerul curat,
practicarea sporturilor si a drumetiilor.

Pentru a clarifica termenii de turism rural si agroturism, exista doua tendinte de

definire a acestora. In prima categorie-turism rural, criteriul de definire utilizat
este ponderea veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiaza
comunitatea sau numai o parte a acesteia. In cea de-a doua categorie -
agroturism, criteriul de diferentiere se bazeaza pe ponderea diferitelor elemente
constitutive ale ofertei turistice. Sub acest aspect, termenul de turism rural
cuprinde si cultura, istoria traditiile existente in spatiul rural care, impreuna cu
cele specifice din gospodaria taraneasca, constituie componente ale ofertei
turistice.

Agroturismul este o forma a turismului rural care utilizeaza pentru cazare si

servirea mesei numai pensiunile si fermele agroturistice, beneficiind de un mediu
nepoluat si pitoresc, de atractiile turistice naturale si de valorile cultural - istorice,
de traditiile si obiceiurile prezente in mediul satesc.
Conceptul de agroturism [13] se circumscrie la nivelul gospodariei, a fermei sau a exploatatiei
agricole constand in organizarea activitatilor de primire a turistilor si a tuturor serviciilor turistice la nivelul
unitatii agricole. Din aceasta cauza, in mod frecvent agroturismul este considerat ca o activitate
complementara agricola, integrata in mod organic in economia exploatatiei agricole.

In timp ce conceptul de turism rural reprezinta organizarea activitatii turistice in cadrul comunitatii rurale, a
zonei, a unei regiuni, microregiuni sau bazin teritorial din mediul rural, agroturismul trateaza fenomenul
turistic in interiorul exploatatiei agricole.

Agroturismul este considerat a fi un concept mai restrans, integrat in turismul rural si care se refera la
totalitatea serviciilor turistice practicate si legate in mod direct de gospodaria taranesca. Termenul de
agroturism vizeaza oferirea serviciilor de cazare, masa si agrement in cadrul gospodariei si in stransa
legatura cu acestia. Orice alta forma de turism practicata la sat este inclusa in domeniul turismului rural. In
turismul rural apare necesitatea crearii unor spatii de cazare, in timp ce in agroturism se vor utiliza
gospodariile agricole ca perimetre de desfasurare a prestatiei turistice.

Agroturismul, ca forma particulara a turismului rural, trebuie sa fie practicat de fermieri si gospodari
ca o activitate secundara, agricultura ramanand principala ocupatie si sursa de venit.

Comisia Zonei Montane din Romania, in cadrul  Programului privind organizarea si dezvoltarea agroturismului
in zona montana, defineste agroturismul ,,ca o forma particulara de turism rural, mai complexa, cuprinzand
atat activitatea turistica propriu-zisa: cazare, pensiune, circulatie turistica, derularea programelor, prestarea
serviciilor de baza si suplimentare, cat si activitatea economica, de regula agricola, precticata de gazde
( activitati productive de obtinere si de prelucrare a produselor agricole in gospodarie si comericializarea
acestora catre turisti, sau prin retele comerciale, precum si modul de petrecere a timpului liber)”.

Intre cele doua concepte exista o stransa legatura pe multiple planuri, acestea fiind delimitate in literatura de
specialitate.[13]

Agroturismul este plasat spatial in mediul rural, motiv pentru care se integreaza in intregime in turismul
rural. Ca atare conceptul de turism rural are o sfera de cuprindere mai larga decat cea de agroturism, a carei
sfera este mai restransa.

Atat turismul rural cat si agroturismul urmaresc o forma de turism fundamental bazat pe turismul clasic,
comercial. Turistul care vine in mediul rural (localitate, exploatatie agricola) intra in mod direct in contact cu
aceasta lume, cu valorile ei materiale, culturale, naturale, economice, sociale etc. Turismul rural si
agroturismul nu reprezinta numai o alternativa turistica ci si un factor esential de dezvoltare economica a
mediului rural in ansamblu si al exploatatiilor agricole in special.

Activitatile de turism rural si agroturism se impletesc, se completeaza si se sustin reciproc, constituind un

domeniu cu o organizare specifica. Aceasta organizare tine seama atat de specificitatea geografica,
economica, sociala, etc., dar si de specificitatea produselor sale si de rolul pe care trebuie sa-l joace in
dezvoltarea mediului rural.
Aceste noi forme de turism (turismul rural si agroturismul) nu pot inlocui turismul de masa, ci ele trebuie sa
se dezvolte paralel, ca forme alternative ale acestora, fiind activitati complementare turismului de masa, prin
care se valorifica un numar sporit de atractii.

Agroturismul este reprezentat de o imbinare a activitatilor agricole cu serviciile turistice din interiorul
exploatatiei agricole, fiind considerat o solutie complementara, de sprijinire directa a dezvoltarii agriculturii,
cu efecte pozitive atat de natura economica, cat si sociala. Agroturismul prezinta unele trasaturi care il
diferentiaza de turismul traditional.

Din cele prezentate rezulta ca agroturismul poate fi numai o componenta a turismului rural,  dar cu cele mai
mici implicatii in valorificarea resurselor turistice locale si in ridicarea nivelului de viata al locuitorilor, in
dezvoltarea socio-economica a localitatii rurale si a comunitatii, in general si nu in ultimul rand, in protejarea
si conservarea mediului natural si construit, in contextul unei activitati economice pe principii ecologice.

In literatura de specialitate, romana si din strainatate, prin utilizarea notiunii de agroturism, se exprima mai
bine sfera de cuprindere, adica o activitate economica complementara agriculturii intr-o localitate rurala. Prin
aceasta, agroturismul este un mijloc de valorificare integrala a mediului rural cu potentialul sau agricol,
turistic, uman si tehnico-economic. Se poate arata ca agroturismul prezinta unele trasaturi ce-l diferentiaza
de turismul traditional, standard si anume:

- consumul turistic se petrece in mediul rural, unde esentiale sunt: calitatea pensiunii si serviciilor de primire
la fermieri, cunoasterea mediului natural, uman si cultural, precum si originalitatea produselor turistice;

- oferta turistica este autentica, diferentiata, multipla in diversitatea sa, organizata si condusa de fermieri,
deci de oamenii satului;

- este o activitate economica complementara exploatatiei agricole si nu o alternativa sau o substitutie a

acesteia;

- ofera populatiei cu venituri reduse posibilitatea de odihna si reconfortare, de petrecere a timpului liber din
vacante sau weekend-uri in peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural-educative si cu o ospitalitate
specifica;

- nu necesita investitii foarte mari pentru amenajari de infrastructura si supra-structura turistica sau pentru
alte dotari de profil;

- se evita marile aglomerari turistice de pe litoral sau din statiunile balneare sau montane;

– nu este compatibil cu turismul de masa.

 –

Fig. 2.1 Particularitatile agroturismului

Particularities of agrotourism

O importanta deosebita in definirea agroturismului o are definirea spatiului rural. In opinia domnului
Acad.prof.dr. Paun Ion Otiman „Expresia spatiului rural contine zona interioara si de coasta si cuprinde
satele si orasele mici in care cea mai mare parte a terenului este utilizata pentru  agricultura si
silvicultura, amenajarea zonelor montane de petrecere a timpului liber si de distractii, rezervatii naturale, ale
activitatii de locuit si de habitat sau destinate unei activitati artizanale, de service sau industriala”. [58, p.31]

Analiza conceptului de agroturism ne conduce la tratarea acestuia ca o entitate  complexa, astfel pentru
cunoasterea acestui concept este necesar sa descompunem si sa explicitam laturile componente care
graviteaza in jurul activitatii din cadrul gospodariei taranesti si in speta agroturistice.
Din punct de vedere al spatiului de cazare, al asigurarii bazei materiale, agroturismul este definit ca o
activitate capabila sa valorifice excedentul de cazare existent in gospodaria  taraneasca, pregatit si
amenajat special pentru primirea de oaspeti.
Din punct de vedere al activitatii care graviteaza in jurul gospodariei taranesti, agroturismul poate fi definit
ca un ansamblu de bunuri si servicii oferite de gospodaria taraneasca spre consumul persoanelor care pe o
perioada determinata vin in mediul rural sa se destinda, relaxeze, agrement, cure terapeutice, pentru
satisfacerea unui hobby, pentru initiere in arta mestesugurilor, si multe alte activitati specifice