Universitatea Ovidius din Constanta

Facultatea de Stiinte Economice

Specializarea Economia Comertului, Turismului si Serviciilor

Ecoturism în Țara Dornelor

Realizat de: Profesor Coordonator:

Monea Cristina Andreea Conf. Dr. Ionel Marian
Cuprins:

1. Informatii Generale
a. Localizare
b. Relief
c. Climă
d. Hidrografie
e. Potențial biogeografic
2. Etnografie și folclor
a. Tradiții, port popular și evenimente
b. Ocupații tradiționale
3. Ecotursmul
a. Informatii teoretice
b. Ecoturism in Tara Drnelor
4. Concluzii
5. Bibliografie
 1. Informatii Generale

a. Localizare

Țara Dornelor este situată în interiorul Carpaților Orientali, fiind delimitată spre sud-est
de rama Munților Bistriței, la nord-est de Masivul Giumalău, la sud de peretele Călimanului și
la nord de Munții Suhard, iar spre vest de Munții Bârgăului.

b. Relief

Evoluția paleogeografică a Țării Dornelor este strâns legată de evoluția sistemului

montan al Carpaților Orientali, fapt ce a determinat complexitatea petrografică, structurală și
tectonică a regiunii. Toate aceste fenomene și procese geografice complexe au condus la
formarea unor zăcăminte diversificate ale subsolului (zăcăminte hidrominerale, manganifere,
de sulf, de turbă și de roci utile) cu însemnătate economică.
Din punct de vedere morfologic Țara Dornelor este formată din două depresiuni
intramontane (Depresiunea Dornelor și Depresiunea Drăgoiasa-Glod) înconjurate de rama
montană adiacentă (versantul estic al munților Maramureșului și cel al munților Bârgăului;
întreaga grupă montană a munților Suhard și Giumalău; partea vestică a Obcinei Mestecăniș și
a munților Bistriței; versantul nordic al munților Călimani), racordul dintre cele două fiind
realizat de structuri piemontane şi glacisuri. Legăturile cu regiunile învecinate se realizează
prin intermediul celor patru pasuri care străjuiesc „țara”: Prislop (1413 m) la nord, Păltiniș
(1327 m) la sud, Tihuța (1227 m) la vest, Mestecăniș (1100 m) la est, la care se adaugă
defileul Bistriței de la Zugreni. Caracteristicile morfometrice ale regiunii (altitudinea – 747-
2100 m; densitatea fragmentării reliefului - 0,5 - 4,8 km/km²; adâncimea fragmentării
reliefului - 20-520 m/km²; geodeclivitatea - 0-40°; expoziția versanților) influențează celelalte
componente ale cadrului natural și principalele activități antropice ale comunității, rezultând o
serie de specificități locale: topoclimate specifice, repartiția resurselor naturale, modul de
utilizare a terenului și a resurselor, modul de organizare și amplasare a localităților în cadrul
teritoriului.
Dintre factorii de favorabilitate ai reliefului îi amintim pe cei de susținere și suport ai
activităților antropice; de apărare și adăpost; de limită și barieră; de sursă; de tranzit; turistici
și peisagistici; iar dintre factorii de restrictivitate menționăm riscurile geomorfologice
(alunecările de teren, procesele de ravenație, torențialitate, curgeri de noroi etc.) și poluarea
solului.

c. Climă

Din punct de vedere climatic sistemul teritorial dornean se încadrează în zona

climatului temperat continental de tranziție, în ținutul climatic al munților și în subținutul
climatic al Carpaților Orientali. Particularitățile climatice pot fi observate și din prezența
topoclimatelor existente în cadrul teritoriului (de depresiune, de versanți, de culme și creste
alpine, bâtcilor, culoarelor de vale, defileelor etc.).
Factorii de favorabilitate ai componentei climatice a Țării Dornelor se manifestă prin
funcția de adăpost, funcția turistică (care a determinat dezvoltarea domeniului schiabil și
climatoterapeutic) și funcția etnografică (reprezentată de portul popular). Factorii de
restrictivitate sunt reprezentați de riscurile climatice naturale (ploi torențiale, vânturi tari și
vijelii; îngheț și brumă; chiciură și polei; lapoviță și oraje; inversiuni de temperatură; avalanșe
etc.) și cele antropice (poluarea aerului și poluarea fonică).

d. Hidrografie

Prezența numeroaselor zăcăminte hidrominerale (Coșna, Dorna Candrenilor, Izvorul

de Est, Păltiniș, Poiana Negrii, Șarul Dornei, etc.) și varietate chimică a acestora
(carbogazoase, arsenicale, sulfuroase, feruginoase est.) a determinat dezvoltarea unor
activități tradiționale care se mențin și în prezent, legate de sectorul balneoclimateric și de
sectorul de îmbuteliere a apelor minerale. Caracterul convergent al rețelei hidrografice de
suprafață reprezentate de cele patru bazine hidrografice (Bistrița Aurie, Bistrița, Dorna,
Neagra) tributare bazinului Bistriței și a cursurilor de apă Sărata și Vișinearca care se varsă pe
teritoriul Ucrainei, precum și caracteristicile acestora fac din Țara Dornelor o regiune cu un
potențial hidrografic ridicat și cu posibilitatea de valorificare internă a acestei resurse.
e. Potențial biogeografic

Complexitatea și varietatea resurselor faunistice și floristice ale Țării Dornelor la care

se adaugă și alte elemente ale cadrului natural au dus la înființarea unor arii naturale protejate
de interes național (parcuri naționale, rezervații naturale și științifice etc.) și internațional
(care aparțin rețelei Natura 2000 și rețelei Ramsar). Dintre arealele protejate amintim: Parcul
Național Călimani, Rezervația geologică Piatra Țibăului, Rezervația forestieră Codrul Secular
Giumalău, Rezervația complexă Cheile Zugrenilor, Rezervația botanică Tinovul Șaru Dornei,
Rezervația geologică Doisprezece Apostoli, Rezervația botanică Tinovul Mare - Poiana
Stampei, Rezervația științifică Jnepeniș cu pinus cembra, Tinovul Găina – Lucina, Bistrița
Aurie, Rarău – Giumalău, Tinovul Mare - Poiana Stampei etc.

2. Etnografie și folclor

a.Tradiții, port popular și evenimente

Individualizarea particularităților sistemului cultural dornean s-a realizat de-a lungul

timpului prin imbracarea componentelor de ordin spiritual și a celor de ordin material, aspecte
ce pot fi observate în comportamentul locuitorilor, în arhitectura caselor, port, cutume,
ocupații etc.Valorile cultural-materiale ale sistemului studiat sunt reprezentate de arhitectura
tradițională, portul popular și activitățile tradiționale.
Arhitectura tradițională se află în concordanță cu specificul natural al regiunii utilizând
preponderent materiale provenite din resursele locale, liniile construcțiilor fiind simple, iar
motivele utilizate încărcate de semnificații cu tente sacre și mistice. Specific regiunii sunt
gospodăriile cu curți deschise, dar și cele închise și cu ocoale întărite. Planul caselor este
dreptunghiular, acestea fiind construite la nivelul pământului pe lespezi de piatră, butuci sau
pe tălpi de lemn, fiind ridicate pe un singur nivel (2 – 2,20 m) și podite cu lemn (Bănățeanu,
1975, p. 72). Casele cu semietaj sau cu mai multe niveluri (ex. casa cu semietaj și balcon
deschis înfundat și încadrat în scândură traforată; casa cu semietaj și balcon pe mijloc, închis
cu verandă; casa cu mai multe etaje etc.) au fost construite îndeosebi după cel de-al doilea
război mondial.. O atenție deosebită în ceea ce privește arhitectura tradițională a fost acordată
și elementelor de factură religioasă (biserici de lemn, arhitectura din interiorul bisericilor,
troițele și monumentele funerare), fântânilor, izvoarelor amenajate și instalațiilor tehnice.
Cel de-al doilea element reprezentativ al regiunii este portul tradițional care păstrează
și în prezent intacte elemente ale portului dacic și iliric. Pe lângă piesele vestimentare
amintite, costumul popular dornean mai păstrează și o serie de modele arhaice ale cusăturilor,
țesăturilor și broderiilor pline de semnificație și cu aceeași cromatică.
Dintre elementele de specificitate portului tradițional dornean amintim: brâul cu
mărgele, căciula de astrahan, ițarii, catrința unde primează roșul închis (roșu de Panaci),
cămașa de marchizet, brâul de lână etc.
Activitățile economice tradiționale sunt reprezentate de:
 - meșteșuguri specializate în prelucrarea produselor alimentare (prelucrarea: cerealelor,
produselor lactate, a cărnii și grăsimilor; a produselor din fructe, legume, plante, miere);
- meșteșuguri specializate în prelucrarea lemnului (lucrul la pădure; tâmplăria; dulgheritul;
drănițăritul; realizarea instrumentelor muzicale, a obiectelor de decor);
- meșteșuguri specializare în prelucrarea fierului (producerea potcoavelor);
- meșteșuguri specializate în prelucararea pielilor și a blănurilor (tăbăcăritul, cizmăritul,
opincăritul, cojocăritul și prelucratul blănurilor);
- meșteșuguri specializate în prelucrarea țesăturilor (torsul și țesutul, vopsitul vegetal, croitul,
cusutul și broderiile);
- meșteșugul de împistriere/încondeiere a ouălor;
- meșteșugul picturii pe sticlă, lemn și al picturii murale bisericești.
Dintre ocupațiile tradiționale specifice regiunii dar care nu se mai practică în prezent
amintim: plutăritul, mineritul, bozăritul, cărbunăritul etc.
Valorile cultural-spirituale care au influențat comportamentul și modul de viață al
locuitorilor Țării Dornelor și care s-au înrădăcinat în felul lor de a fi sunt transpuse în
credință, mitologie, tradiții și obiceiuri.
Dintre tradițiile și obiceiurile care încă se mai păstrează în cadrul sistemului teritorial
dornean amintim:
- tradiții și obiceiuri specifice ciclului vieții (ciclul nașterii - ritualul scăldătorii încărcat de
incantații magice, simboluri (puterea culorii roșii, a culorii albe; ramura de brad etc.) crezuri,
cântece etc.; ciclul nunții - ridicarea vămilor în calea mirelui prin postarea brazilor în
curmezișul drumului; ofranda oferită de mire miresei în bradul de nuntă; jocul și zicerea găinii
etc.; ciclul morții - fereastra deschisă, lumina lumânării, bradul identificat cu arborele cosmic,
bocetele de jale, buciumașii, fluierașii, boca etc.);
- tradiții și obiceiuri calendaristice populare (de primăvară - sărbătoarea Mărțișorului, zilele
Babelor; spălatul clopotului cu apă etc.; de vară – Sânzienele; Nedeile au fost asociate unor
sărbători religioase mari precum Sânpetru – 29 Iunie; Sfinții Apostoli – 30 Iunie; Sântămărie
Mare – 15 august etc., precum și unor tradiții pastorale Sântilie – 20 Iulie etc.; de toamnă -
sărbătoarea Lucinului, Filipii de Toamnă, Sântandrei etc.; de iarnă - Moș Nicolae, șezătorilor,
ignatul, dansurilor tradiționale de Anul Nou);
- creațiile folclorice reprezentate de balade, doine, strigături, bocete, cântece (de joc, de jale,
de haiducie, satirice, de leagăn etc.) și legende (Legenda lui Dragoș, Legenda Dornelor, etc.).
Multe dintre acestea sunt incluse în cadrul jocurilor populare specifice regiunii (Hora Mare,
Sârba, Bătuta, Țărăneasca, Ursăreasca, Coșnecuța, Bătrâneasca, Coasa, Arcanul, Trilișeștiul,
Ciobănașul, Cărășerul) și transmise mai departe tinerelor generații prin intermediul
ansamblurile folclorice locale („Ansamblul Folcloric Coșnecuța”, „Grupul vocal Flori de pe
Dorna” , „Cântece și dansuri”, „Ansamblul Folcloric Bistrița Aurie”, „Ansamblul Folcloric
Bujor de munte”, „Ansamblul Folcloric Cetina Călimanilor” etc.).
Cea mai mare parte a tradițiilor și obiceiurilor ce țin de principalele activități tradiționale
desfășurate de către comunitatea Țării Dornelor se află sub influența practicilor magico-
religioase și a superstițiilor. Dintre superstițiile populare identificate în cursul cercetării de
teren evidențiem: strigoii, ielele, sânca, farmecele etc.

b. Ocupații tradiționale

Trecerea la economia de piață (după anul 1990) a determinat mutații în cadrul regiunii
prin dispariția unor ramuri economice importante (precum cea a mineritului) sau restrângerea
activității altora (exploatarea turbei, a zăcămintelor hidrominerale destinate sectorului balnear,
a confecționării pieselor vestimentare din piele – tăcărăriile etc.), în același timp făcându-și
loc alte activități aducătoare de profit (telecomunicațiile, activități financiare, imobiliare etc.).
Caracteristicile cadrului natural al regiunii au impus condiții restrictive pentru
dezvoltarea culturii plantelor, acest subsector economic fiind destinat subzistenței.
Creșterea animalelor reprezintă principala ocupație din sectorul agricol a populației.
În ceea ce privește numărul total al exploatațiilor agricole cu efective de animale pe specii,
cele specializate pe creșterea bovinelor domină sistemul regional dornean.
Ponderea ridicată a bovinelor în cadrul structurii șeptelului explică și specializarea
regiunii pentru produsele lactate, creându-și din acestea un brand (LaDorna) recunoscut atât la
nivel național cât și internațional.

3. Ecoturismul

a. Informatii teoretice

”Ecoturismul este un turism practicat în spații naturale sălbatice și culturale

tradiționale puțin modificate de om, și care trebuie să constituie sanctuare de protecție a
naturii și a formelor ancestrale de civilizație pentru a sprijini dezvoltarea economică a
comunităților locale” (Nistoreanu P., 2003). De aici se trage concluzia că ecoturismul se
diferențiază de celelalte forme de turism prin legătura sa directă și strânsă cu mediul cultural
și natural. Ecoturismul este o acțiune de dezvoltare sub forma unui parteneriat activ între
turiști, agenți de turism, comunități locale, gestionari de spații protejate, asociații de mediu și
colective de specialiști în domeniu. Împreună urmăresc modul de dezvoltare și desfășurare a
activității turistice, participând la informarea turiștilor despre obiceiurile locale, prin programe
de protecție a animalelor și locuitorilor.
Asociaţia de Ecoturism din România (AER) defineşte ecoturismul ca fiind acea
formă de turism în care principala motivaţie a turistului este observarea şi aprecierea naturii
şi a tradiţiilor locale direct legate de natură.
Ecoturismul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. conservarea şi protecţia naturii;
2. folosirea resurselor umane locale;
3. caracter educaţional, respect pentru natură prin conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor
locale;
4. impact negativ minim asupra mediului natural, cultural şi social.
Dezvoltarea turismului presupune acordarea unei atenții deosebite mediului și calității
acestuia, prin măsuri de conservare și dezvoltare a calității sale în zonele în care se desfășoară
activitățile turistice pentru a se putea controla consecințele activității acestora. Pentru aceasta
se are în vedere utilizarea rațională a resurselor turistice. Pe lângă aceasta, având în vedere
implicațiile importante pe care le exercită procesul de dezvoltare socio-economică și
progresul tehnic asupra mediului, măsurile adoptate pentru protejarea acestuia tind să devină
din ce în ce mai complexe.
Principiile ecoturismului:
 Ecoturismul se desfăşoară în cadrul naturii şi se bazează pe experienţa directă şi
personală a turiştilor în natură.
 Ecoturismul contribuie la o mai bună înţelegere, apreciere şi bucurie de a descoperi şi
ocroti natura şi cultura locală tradiţională, atât pentru vizitatori cât şi pentru comunitatea
locală.
 Ecoturismul ofera cele mai bune practici de turism şi planificare din punct de vedere al
conservării naturii şi dezvoltării durabile. Produsul ecoturistic se desfăşoară şi este
condus astfel încât să protejeze şi să pună în valoare mediul natural şi cultural în care se
desfăşoară.
 Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la protejarea ariilor naturale. Ecoturismul oferă
modalităţi practice pentru bunul management şi protecţia ariilor naturale (spre exemplu
oferirea ajutorului financiar în acţiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea
deşeurilor lăsate de turişti sau contribuţii îndreptate către organizaţiile de conservare).
 Ecoturismul oferă contribuţii durabile privind dezvoltarea comunităţilor locale.
Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri şi
servicii locale şi folosirea facilităţilor locale.
  Ecoturismul trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunităţii locale
vizitate şi să contribuie la conservarea culturii şi tradiţiilor locale. Activităţile de
ecoturism oferă în acelaşi timp contribuţii constructive pe termen lung acestor comunităţi.
 Ecoturismul trebuie să răspundă aşteptărilor turiştilor. Potenţialii eco-turişti au un nivel
înalt de educaţie şi de aşteptări, aşadar gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic
este esenţial.
 Marketingul pentru ecoturism oferă clienţilor informaţii complete şi responsabile care
conduc la creşterea respectului pentru mediul natural şi cultural al zonelor vizitate şi a
gradului de satisfacere al turiştilor.

b. Ecoturismul in Tara Dornelor

1. Cicloturismul. Țara Dornelor detine 150 de km de trasee pentru ciclism montan. Aici
există o largă varietate de trasee, de la cele mai scurte și ușoare, care șerpuiesc prin satele
pitorești din Depresiunea Dornelor, până la cele mai lungi și solicitante, care urcă până pe
culmile golașe din Suhard, Giumalău și Călimani.
2. Drumetii. Cei 420 de km de trasee montane din Țara Dornelor cu grade diferite de
dificultate ofera turistilor un bun prilej de relaxare activă, de cunoaştere a zonei şi de
observare a naturii si se pot realiza pe cont propriu, cu o hartă și echipament adecvat, însoțit
de gazda casei sau de un ghid local.
3. Easy-rafting sau caiac. Alături de ciclism, barca este mjlocul de deplasare cel mai
economic și ecologic care oferă turistilor posibilitatea să admire, într-o manieră antrenantă,
peisajul Țării Dornelor și crestele munților Bistriței, Giumalău și Rarău. În amintirea
plutăritului, pe râul Bistriţa se organizează, de la debutul primăverii, plimbări cu barca
gonflabilă. Cel mai lung și spectaculos traseu al văii Bistriței se desfășoară pe o distanță de
22km, cu o durată de vreo 3 ore, până la  Zugreni – Cheile Bistriței.
4. Tiroliana sau escalada montana. Tiroliana oferă doza de adrenalină la înălţime, pe o
distanță de 160 m lungime, chiar în centrul stațiunii Vatra Dornei, peste podul care
traversează râul Dorna.Traseele pentru escalada montana existente in Masivul Rarau, au grade
diferite de dificultate, atât pentru cei care descoperă pentru neexperimentati, cat şi pentru cei
obişnuiţi cu cele mai mici prize.
5. Echitatie. Țara Dornelor oferă posibilitatea practicării turismului ecvestru, atat pentru
începători, prin lecții de inițiere și plimbări ușoare, cat si pentru persoanele avansate, prin
excursii călare, pe trasee intinerante, de mai multe zile, cu campare la cort, sau trasee în stea,
cu cazare la pensiune. Iarna poate fi admirat peisajul feeric dintr-o sanie trasă de cai, într-o
plimbare de câteva ore în Vatra Dornei, zona dealului Runc, sau Drumul Tătarilor, dar și în
zona Negra Șarului – Gura Haitii. La sfârșitul unei astfel de plimbări se servesc preparate din
gastronomia locala.
6. Alte forme de ecoturism:
- turism gastronomic și oenologic
- observarea păsărilor (această activitate este tratată separat de observarea faunei din
cauza specificului diferit al acestei activități)
- observarea faunei (inclusiv observarea urmelor de animale);
- observarea florei;
- activități de iarnă (schi de tură, drumeție cu rachete de zăpadă, plimbări cu sania);
- activități culturale: muzee, case tradiționale, ateliere meşteşugăreşti, stâni turistice
- tururi foto;

4. Concluzii

În concluzie s-a dovedit faptul că Țara Dornelor este un sistem teritorial echilibrat, cu
un potențial natural și antropic ridicat care utilizat la adevărata capacitate și valoare poate să
propulseze regiunea din punct de vedere socio-economic. Păstrarea identității și coeziunii
sociale a Țării Dornelor va rămâne principalul atu al acestui sistem.
Protecția Naturii și managementul ariilor protejate a revenit în atenția publică și a
factorilor de decizie prin abordări noi, prin obiective mai complexe a căror cunoaștere și
înțelegere reprezintă o condiție de bază a oricărui de mers de valorificare. Prin trecerea in
revistă a patrimoniului natural al ariei de studiu au fost evidențiate zonele naturale cele mai
sensibile și cele mai valoroase pentru Tara Dornelor. O parte din acestea sunt deja amenajate
și promovate ca obiective turistice. Unul din atuurile Tării Dornelor este cu siguranță natura
bine păstrată în general, precum și existența unor elemente naturale deosebite cu valoare
ecologică, științifică și culturală deosebită și o importanță ridicată nu doar pentru teritoriul
național cât și în raport cu întreg spațiul european.
Deși ecoturismul promovează valorificarea ariilor protejate în scop turistic și educativ
aceste obiective trebuie să se realizeze plecând de la o cât mai bună cunoașterea specificului
natural și obiectivelor de conservare ale ariilor protejate.
 5. Bibliografie

 BĂNĂȚEANU, T. (1975) Arta populară bucovineană. Suceava: Centrul de îndrumare

a creației populare și a mișcării artistice de masă al județului Suceava.
 CERNAT, I. (2008) Dorna Candrenilor, satul de la poalele Ouşorului (pagini de
monografie). Iași: PIM.
 CHIRIȚĂ, V. (2003) Depresiunea Dornelor. Studiu fizico-geografic. Suceava:
Editura Universităţii Suceava
 ȚĂRANU, P. (2002) Memoria Dornelor. Repere istorice. Vol. 5. Suceava: Biblioteca
Bucovinei, Suceava.
 https://www.scribd.com/presentation/340126353/Depresiunea-Dornelor
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Depresiunea_Dornelor#Caracteristici_geografice
 https://biblioteca.regielive.ro/referate/geografie/depresiunea-dornelor-261768.html?
fbclid=IwAR21K9guHlPsvyv7srn5U_n4U_DNalqe6QHLgZU7SDVeD7wf1xuj0510_wE
 https://www.researchgate.net/figure/Localizarea-bazinului-hidrografic-al-raului-
Bistrita-pe-teritoriul-Romaniei-si-in-bazinul_fig7_311415088
 https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/modelclimate/vatra-dornei_rom
%C3%A2nia_663100
 http://antenasatelor.ro
 https://hailadorna.ro/sa-ne-cunosti/traditii-obiceiuri/
 http://agrement-dorna.ro