UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANŢA”

FACULTATEA DE TEOLOGIE

SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL TURISMULUI RELIGIOS

Destinaţii turistice religioase în

Dobrogea
(REFERAT)

Coordonator

Pr. Conf. Univ. Dr. Ionuţ Holumbeanu

Student

Lădaru Ionuţ

Constanţa

2022
 Cuprins

1. Introducere..............................................................................................................1
2. Pereţii calcaroşi de la Petroşani...............................................................................2
3. Cetatea şi Monumentul de la Adamclisi Tropaeum Traiani............................................2
4. Peștera Sfântului Apostol Andrei și Mănăstirea cu același nume..........................3
5. Mănăstirea Adâncata..................................................................................................4
6. Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul........................................................................................4
7. Mănăstirea Strunga.....................................................................................................................5
8. Schitul Sfântul Gherman şi Rezervaţia Naturală Canaraua Fetii............................................5
9. Cetatea bizantină Vicina – Păcuiul lui Soare............................................................................6
10. Mănăstirea Dervent.....................................................................................................................7
11. Bibliografie...............................................................................................................8
 Introducere

Cunoscută încă din antichitate sub denumirea de Sciția Mică, Dobrogea, teritoriul
dintre Dunăre și Marea Neagră oferă turiștilor o multitudine de puncte de interes
turistic, geografic și istoric. Dobrogea se întinde atât în România, cuprinzând județele
Tulcea și Constanța, dar și în Bulgaria unde include regiunile Dobrici și Silistra.
Dobrogea e delimitată de Dunăre în partea de vest, de marea neagră în partea de est și
include în partea de nord Delta Dunării, regiune aflată pe lista patrimoniului mondial
UNESCO.

Regiune a României, Dobrogea este un loc cu culturi și tradiții vechi de secole.

Zona este renumită pentru peisajele sale frumoase și satele sale unice. Este una dintre
cele mai importante destinații turistice din România. Diversele texturi și arome ale
Dobrogei sunt de neconceput pentru oricine nu a mai fost acolo. Regiunea are o istorie
bogată, precum și o cultură vibrantă care merită descoperită prin diverse situri de
interes istoric, arhitectural, etnic sau religios.

Mănăstirile din Dobrogea sunt unele dintre cele mai importante monumente ale
arhitecturii medievale românești. Ele reprezintă un important patrimoniu cultural, istoric și
turistic. Mănăstirile construite în această regiune au fost influențate de diferite tradiții
culturale, motiv pentru care diferă între ele. Fiecare dintre aceste mănăstiri are propria
poveste și bijuterie ascunsă care așteaptă să fie descoperite de turiștii care le vizitează.

Vă invit să parcurgeţi un traseu (pelerinaj) în Dobrogea, să cunoaşteţi un tărâm plin de

poveşti, unde istoria, tradiţiile şi natura se îmbină armonios într-un spaţiu de poveste. Iată
câteva din obiectivele turistice religioase ce dau valoare spaţiului dobrogean: Pereţii calcaroşi
de la Petroşani, Cetatea şi Monumentul de la Adamclisi Tropaeum Traiani, Peștera Sfântului
Apostol Andrei și Mănăstirea cu același nume, Mănăstirea Adâncata, Mănăstirea Sfântul Ioan
Botezătorul, Mănăstirea Strunga, Schitul Sfântul Gherman şi Rezervaţia Naturală Canaraua Fetii,
Cetatea bizantină Vicina – Păcuiul lui Soare, Mănăstirea Dervent.

1
1. Pereţii calcaroşi de la Petroşani
Pereții calcaroși de la Petroșani constituie un monument situat pe teritoriul
administrativ al comunei Deleni, în satul Petroșani şi este considerat monument al naturii de
tip geologic. Pereții calcaroși impresionează prin aspectul rezultat în urma acțiunii agenților
externi şi sunt compuși din depozite cretacice cenomaniane, în care se remarcă prezenţa
conglomeratelor şi resturilor fosile de amoniți, lamelibranhiate, echinide. Suprafața totala a
zonei este de 8 ha, iar flora este formata din plante rare, xerofile si calcifile.

Peisajul, aflat la poalele satului dobrogean,

învăluie în mister şi poveste întreaga zonă, iar
zgomotele diurne ale turmelor de oi, se izbesc de
pereţii albi şi îmbracă cătunul într-un ecou deosebit.

2. Cetatea şi Monumentul de la Adamclisi Tropaeum

Traiani
La numai 25 km E spre capitala
Dobrogei (Constanţa), pe platoul dintre
localităţile Urluia şi Adamclisi, răsare
cetatea antică Tropaeum Traiani, ridicată
pe o veche aşezare a geto-dacilor şi care,
în scurt timp, cunoaşte o rapidă
ascensiune, ajungând la rangul de centru
urban, apoi devenită municipiu (secolele II – IV). Cetatea reprezintă cea mai importantă şi
mai mare aşezare civilă romană din Dobrogea, ridicată şi locuită de familiile veteranilor din
războaiele daco-romane şi conservată de aproape 2000 de ani. Este prădată de invazia goţilor
şi reconstruită din temelii la începutul secolului al IV lea cu ajutorul împăratului Sfânt
Constantin cel Mare, însă, la sfârşitul secolului al VI lea, este abandonată definitiv după
lovitura primită de la avari (587) şi lăsată în uitare şi pustiire.
La începutul anilor 1970, în urma unor săpături arheologice, sub cea mai mare şi
importantă bazilică din cetatea Tropaeum Traiani, într-o criptă secretă, s-au descoperit
fragmentele osoase a cinci sfinţi mucenici necunoscuţi cu numele, martirizaţi în secolul al IV
lea, care astăzi stau de veghe în cripta Mănăstirii Sf. Ap. Filip, aflată la doar 1 km distanţă de
locul unde şi-au dat viaţa pentru Hristos Dumnezeu.
În vârful dealului se observă şi monumentul ridicat în cinstea victoriei războiului din
101 – 102 dintre Traian şi Decebal, şi ridicat în perioada 106 – 109. Marele împărat Traian a
trimis să construiască măreţul trofeu de la Adamclisi pe nimeni altul decât Apolodor din
Damasc, cel care a proiectat Columna lui Traian şi Forul lui Traian de la Roma, precum şi
podul peste Dunăre de la Drobeta Turnu Severin. Actualul monument este o replică a
originalului ce atingea 39 de metri înălţime şi 38 metri diametru. Refacerea lui a început în

2
1974 şi a durat trei ani, tot atât cât le-a trebuit şi romanilor să-l construiască. Piesele originale
(o parte recuperate din gospodăriile oamenilor) sunt astăzi adăpostite în muzeul din centrul
comunei Adamclisi, care îşi deschide porţile întotdeauna pentru cei însetați de istoria antică a
meleagurilor dobrogene.

3. Peștera Sfântului Apostol Andrei și mănăstirea cu

același nume
Peştera Sfântului Apostol Andrei, reprezintă
prima biserică creştină din România, leagănul din care
creştinismul s-a răspândit în toată ţara. Locul acesta a
devenit cristelniţa poporului român prin care Sfântul
Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, i-a botezat pe primii
creştini şi pe primii martiri ai Dobrogei.
Legenda spune că această grotă a fost aleasă
acum mulți ani de către Apostolul Andrei pentru
rugăciune, iar patul scobit în piatră era locul unde se
odihnea. Cum Sf. Andrei este cel care a creștinat
această parte a Europei în călătoriile lui prin Sciția, acest loc este adânc marcat pe harta
locurilor sfinte din România.
Uitat de lume pe vremea turcilor, a fost descoperit de un avocat (Jean Dinu) în 1918 și
după ce a fost curățat locul, a construit și câteva chilii. În 1943 avea să fie sfințit și iarăși uitat
până în 1990.
Lăcașul a fost înviat și acum cuprinde 3 biserici, cea mică având și moaște ale
Sfântului Andrei (o părticică din degetul apostolului primită de la Mitropolia Trifiliei,
Grecia). Moștele sunt în mijlocul unei cruci care pe laturi conține alte moaște de la sfinții
Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos, sfinții martiri de la Niculițel, Epictet preotul și Astion
monahul.
Sfintirea ei a fost facuta de catre episcopul
Chesarie Paunescu la 30 iulie 1944. La scurt timp
dupa aceasta, trupele rusesti invadatoare au distrus-
o.
Abia dupa 1990, prin cuviosului monah
Nicodim Dinca, biserica a fost refacuta si redata
cultului. Astazi, mii de credinciosi vin aici pentru a
se ruga pe locul unde a trait Apostolul Andrei.
Potrivit crestinortodox.ro, in biserica din
pestera, in pronaos, intr-o nisa, se afla un fel de pat, scobit in piatra, despre care traditia spune
ca pe el se odihnea Apostolul Andrei.
In vecinatatea pesterii Sfantului Andrei se afla biserica mare a manastirii, paraul
"Sfantul Andrei" si cele noua izvoare in care Apostolul Andrei ii boteza pe cei convertiti la
crestinism.

3
4. Mănăstirea Adâncata
Pe teritoriul comunei Aliman există cetatea Sacidava (așezare geto-dacicăși castru
roman, epoca romană, sec. II – III) și o zonă fosiliferă (rezervație naturală), cu o suprafață de
15 ha. Comuna Aliman apare pe hărțile istorice de peste 260 de ani, în acea perioada
activitatea de baza fiind păstoritul oilor, teritoriul comunei beneficiind de o mare suprafață de
pășune naturalăși păduri.Izvoarele istorice
ne oferă amănunte privind
întâlnirea cu civilizația romană și bizantină,
ale sfințeniei cu care s-au păstrat culorile românețti, în
tot timpul îndelungatei stăpâniri otomane, între care
dragostea pentru slava
scrisă în cărțile românești rămase de referință.

ISTORICUL BISERICII. Pe raza satului Adâncata se afllă o biserică de piatră ridicată

în anul 1920, care servea ca biserică parohiala. Istoria zbuciumatăa acestei biserici a lăsat
amprenta peste veacuri, în anul 1940 se oprindu-se construcţia bisericii din cauza începerii
rărboiului.Abia în anul 1958 se reușeste să se acopere biserica cu tablă, dar în anul 1972
biserica este părăsită pentru că satul a fost părăsit de locuitori. Lăsată în paragină mulţi ani,
aceasta biserica este readusă al viaţă prin purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Părinte
Arhiepiscop Teodosie, care în anul 2007 înfiinţează aici o mănăstire, pentru a se continua
viaţa bisericească în această zonă de adevarată sihăstrie.

5. Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul

Aflată la doar 9 km de Băneasa, mănăstirea se
înalţă precum o floare dobrogeană luminoasă la
intrarea în comuna Lipniţa. Mănăstirea a fost înfiinţată
la sfârșitul anului 2004, iar piatra de temelie a
ansamblului monahal a fost pusă în anul 2006,
alegându-se hramul – nu întâmplător – „Tăierea
capului Sfântului Ioan Botezătorul”, primul mentor al Sfântului Apostol Andrei,
încreştinătorul Dobrogei. Frumuseţea bisericii albe se reflectă la fiecare răsărit în apa
cristalină a lacului Oltina, iar pâlcurile de apă din lacul Iortmac, împodobesc zarea în strigăte
colorate de egrete, berze, lişiţe, lebede şi pelicani. Noaptea se aşterne în cântul măicuţelor din
strană, iar luna şi stelele ascultă şi ele, într-o linişte copleşitoare, tainica chemare.

În mănăstirea de maici de la Lipniţa, se ţes atât rugăciuni înalte către Dumnezeu, dar
şi veşminte bisericeşti, deoarece în cadrul mănăstirii funcţionează singurul atelier de croitorie

4
şi broderie bisericească din Dobrogea. De asemenea, pelerinii se vor putea închina la
numeroase sfinte moaşte ale multor sfinţi îndrăgiţi de poporul nostru: Sf. Ioan Botezătorul,
Sf. M. Mc. Dasie, S. Cuv. Onufrie cel Mare, Sf. Mc. Marina, Sf. Mc. Singlitichia (ş.a.) şi la o
părticică din lemnul Sfintei Cruci.

6. Mănăstirea Strunga
Cei 8 km care despart oraşul Băneasa de
fosta localitate Câşla (Strunga) se parcurg cât ai
clipi din ochi. Acolo, la poalele dealurilor
dobrogene, se înalţă o impunătoare catedrală
stefaniană, la dulcile maluri ale lacului Oltina, o
oază de pace şi de înaltă trăire duhovnicească.
Ridicarea acestui aşezământ monahal era imperios
necesară, deoarece, odată cu desfiinţarea localităţii Câşla, biserica satului, ridicată la sfârşitul
secolului al XIX, avea să rămână o dulce amintire a acestui cătun. Astăzi, mănăstirea cu ieşire
la balta Oltinei, se îngrijeşte cu rugăciuni curate către maica Domnului, dar şi cu primirea
oaspeţilor.

Zona este superba: dealurile, foste târle (strungi) de ori ale localnicilor, reprezintă casa
multor specii de animale autohtone, inclusiv a viperei dobrogene; lacul – din rezervaţia
naturală omonimă – o imagine splendidă a biodiversităţii locale şi căldura primitoare a
maicilor, fac din acest loc un important obiectiv turistic.

6. Schitul Sfântul Gherman şi Rezervaţia Naturală

Canaraua fetii
Doar 12 km distanţă sunt între aceste două
elemente de seamă ale zonei sud-vestice dobrogene.
Mănăstirea „Sfântul Gherman” se înalţă în frumoasa
poieniţă de lângă Rezervaţia Naturală „Canaraua
fetii”. Tradiţia ne învaţă că acum mai bine de 16
secole, Sfântul Gherman, originar din Dobrogea, ar fi
pus bazele unui aşezământ monahal pentru sine şi
ucenicii săi, chiar în peretele calcaros ce formează
astăzi atracţia forte a rezervaţiei. Însă, din pricina
năvălirilor turceşti, orice urmă a acestui ansamblu monahal
a fost ştearsă, nu şi din memoria localnicilor. Drept pentru
care astăzi se înalţă un frumos schit, în care părinţii aduc

5
continuitate începuturilor creştine de mai bine de 16 secole în această zonă.

Schitul Sfantul Gherman a fost infiintat in ziua de 5 septembrie 2011, piatra de

temelie a bisericii fiind asezata in ziua de 28 octombrie. Biserica si chiliile sunt construite din
lemn. Sfintirea bisericii si a schitului a avut loc in ziua de 29 iulie 2012, slujba fiind savarsita
de catre Inalt Preasfintitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului.

Pelerinii vor avea ocazia de a se întâlni cu

frumuseţea mirobolantă a naturii, descoperind
unicitatea climei, florei şi faunei şi cu tabloul
pereţilor de calcar cu cele „nouă cuptoare”, înalţi de
până la 60 m, acoperiţi de vegetaţie şi de păduri
neţărmurite, dar şi de legende locale. Pietrele
nemişcate așteaptă să-şi spună istoria prin şuierul
vântului, iar razele soarelui scot la lumină adevărate
comori de nepreţuit, amintirile.

Sfantul Cuvios Gherman din Dobrogea s-a nascut in jurul anului 368, probabil in
localitatea Casimcea, din judetul Tulcea. In jurul anului 377, impreuna cu Sfantul Ioan
Casian, Cuviosul Gherman pleaca in Tara Sfanta, la o manastire din Betleem, unde se
nevoieste vreme de doi ani. Mai apoi, dupa ce trec prin Egipt, cei doi se opresc in
Constantinopol, unde il cunosc pe Sfantul Ioan Gura de Aur. Acesta din urma, cunoscand
vietuirea lor sfanta, ii hirotoneste pe amandoi: pe Ioan Casian intru diacon, iar pe Gherman
intru preot. In ziua de 29 februarie 405, pe cand cei doi se aflau la Roma, cautand sa-l ajute
pe Sfantul Ioan Gura de Aur, care fusese exilat a doua oara, Cuviosul Gherman trece la cele
vesnice.

7. Cetatea bizantină Vicina – Păcuiul lui Soare

Ruinele cetăţii bizantine de pe ostrovul Păcuiul lui Soare, au ridicat, de-a cursul
vremii, o mulţime de ipoteze şi legende. Cetatea bizantină se regăseşte pe această insuliţă a
Dunării, nu departe de Mănăstirea Dervent, la aproximativ 3 km NV de aceasta. Istoricul
Petre Diaconu a localizat cetatea bizantină Vicina – locul în care negustorii genovezi aduceau
aur, uleiuri şi diferite stofe pentru a pleca cu corăbiile
pline de ceară, miere, grâne şi alte mărfuri specifice
regiunilor noastre – cu insula rezervaţie arheologică
Păcuiul lui Soare. Aici a funcţionat, în perioada
secolelor X – XIV, vestita Mitropolie a Vicinei, locul
din care porneşte Sf. Ierarh Iachint şi îşi aşază scaunul
la Curtea de Argeş (1359). La începutul secolului al
XV, vestita cetate îşi pierde din importanţă şi rămâne
în uitare, din motive necunoscute până astăzi, însă,

6
aflarea ei este subiect de interes, descoperirile arheologice împletindu-se cu multe legende.
Astăzi, cetatea este acoperită permanent de ape în proporţie de 80 %, iar cheiul debarcader se
află pe actuala insulă, Păcuiul lui Soare.

Doar în vreme de secetă se pot observa zidurile sale în vârtejurile de suprafaţă ale
Dunării. Unii au observat acoperişurile de aur ale mitropoliei din elicopter, alţii au coborât în
adânc şi au dat de ele, luând probe (Nicolae Scarlat, 1968), însă paznicii zidurilor de sub ape,
curenţii puternici şi somnii uriaşi (după legende, zâna dragon: samca samodiva) i-au pus pe
fugă, apărând comoara cetății părăsite de veacuri.

Vizitarea incintei cetăţii se face cu barca ce vă aduce la o mică plajă cu un nisip fin de
Dunăre, unde soarele îşi arată nestematele în strălucirea lor. Ruinele se pot observa, în toată
splendoarea, cel mai bine vara, când bătrânul fluviu scade, iar ruinele se înalţă din apele
învolburate şi repezi ale Dunării. Curioşii şi dornicii de frumos, odată ajunşi aici, dacă îşi
ascut bine auzul, pot desluşi dangătul clopotelor, sub ape.
Insula Păcuiul lui Soare şi cetatea bizantină Vicina sunt incluse, încă din 1990, în Rezervaţia
Mondială a Biosferei Deltei Dunării.

8. Mănăstirea Dervent
Aflată la o distanţă de 25 de km de Oraşul Băneasa,
Mănăstirea Dervent reprezintă un alt centru religios foarte important
în comunitatea locală şi nu numai, o adevărată lavră dobrogeană, a
cărei temelie a fost pusă tot de Sfântul Apostol Andrei în drumul
său de propovăduire a Evangheliei lui Hristos. Istoricii datează
începutul aşezământului monahal între secolele IV – VI şi plasează
în aceste locuri mucenicia a patru creştini al căror nume nu ne este
cunoscut. La începutul primului mileniu, mănăstirea Dervent este
distrusă, însă Crucile de Leac apărute pe locul martirajul Sfinţilor
de la Dervent nu au încetat să adune zeci şi sute de mii de
credincioşi în jurul lor. Vindecarea ciobanului surdomut din satul
Coslugea, a fixat pentru totdeauna Derventul ca
loc sfânt în sufletele creştinilor.

Ansamblul mănăstiresc de la Dervent

răsare în razele strălucitoare ale astrului diurn,
împodobit de duioasele dealuri pline de istorie
creştină şi se oglindeşte, precum un pelican în
zbor, în cristalina apă a bătrânului Bugeac şi în valurile repezi ale Dunării. Aici, pe aceste
ţinuturi, rugăciunea se îmbină cu plânsul loviturilor de toacă şi se îngână cu ciocănitul berzelor,
iar bucuria clopotelor înalţă dorinţe tainice spre Dumnezeu.

7
 BIBLIOGRAFIE:

1. https://amintirilemele.ro/d/romania/dobrogea

2. https://www.pensiuneaambasador.ro/atractii-turistice/

3. https://www.dervent.ro/

4. https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-munteniei-
dobrogei/manastirea-dervent-i-68158.html

5. https://arhiepiscopiatomisului.ro/2021/11/29/schitul-sfantul-gherman-din-
dobrogea/

6. https://adevarul.ro/stiri-locale/constanta/foto-muflonii-din-dobrogea-moftul-
vanatorului-1423397.html

7. https://arhiepiscopiatomisului.ro/2021/11/29/manastirea-adancata/