UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANŢA”

FACULTATEA DE TEOLOGIE

SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL TURISMULUI RELIGIOS

Dezvoltarea şi promovarea turismului

ecumenic
(Proiect)

Coordonator

Pr. Lect. Univ. Dr. Daniel Dăneci Pătrău

Student

Lădaru Ionuţ

Constanţa

2022

Cuprins
1. Dezvoltarea şi promovarea turismului ecumenic.....................................................1

2. Argument..................................................................................................................3

3. Mănăstirea
Văratec......................................................................................................4

4. Mănăstirea Agapia....................................................................................................6

5. Mănăstirea
Neamţ........................................................................................................8

6. Mănăstirea
Sihăstria....................................................................................................................10

7.
Bibliografie...............................................................................................................................
....11
 Dezvoltarea şi promovarea turismului ecumenic

Turismul religios este o formă de turism care există, de secole şi care mai păstrează
încă unele trăsături, în privinţa pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. Astăzi
turismul religios implică din partea turiştilor un nivel de instruire şi un grad de cultură
ridicate care să permită aprecierea obiectivelor cultural-religioase din punct de vedere al
arhitecturii,construcţiei,valorii,semnificaţiilor spirituale şi conţinutului de obiecte de artă. Se
păstrează încă pelerinajele determinate de tradiţiile religioase din diferite ţări(pelerinajul
obrigatoriu la Mecca), sau cele legate de evenimente şi manifestări specifice(moaşte de
sfinţi,icoane făcătoare de minuni).

Turismul religios este un fenomen complex care se află în continuă transformare şi

diversificare, păstrând-uşi încă elementele de bază care l-a consacrat:religia.

Turismul de factură religioasă apare în a 2 a etapă a evoluţiei turismului, numai etapa

pseudo-turistică, ce coincide perioadei evului mediu timpuriu şi mijlociu până în Epoca
Renaşterii. Pelerinajele religioase se îndreptau spre Roma şi Ierusalim pentru creştini,Meka şi
Medina în Arabia Saudită pentru musulmani, Lsaha şi sanctuarele din India şi Indochina
pentru budişti, muntele Fuji pentru japonezi. Turismul religios este acel tip de turism care are
ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicaţii de ordin spiritual. Noţiunea de religios s-a
dezvoltat de la înţelegerea motivaţiilor turiştilor. Diferenţa dintre această formă de turism şi
altele o constituie motivaţia religioasă a turiştilor. Formele de manifestare ale turismului
religios sunt diverse:

 Vizite la lăcaşuri sfinte;

 Pelerinaje religioase;

 Tabere religioase pentru tineret.

Taberele religioase pentru tineret se desfăşoară în toată lumea în perioada de vară. În

cazul României, conform strategiei propuse prin programul Orizont 2025, autorităţile vor
sprijini bisericile de diferite culte, în special pe cele care ajută tinerii cu probleme sociale. El
poate fi indivitual sau în grup organizat cum sunt pelerinajele şi taberele religioase. Se
practică de o anumită categorie de persoane şi vizează atât promovarea valorilor culturale, cât
şi a celor spirituale. De aceea nu se poate face o distincţie netă între turismul cultural,
referindu-ne la vizitarea edificiilor religioase, şi turismul religios. Spre exemplu, turiştii care
merg la mănăstiri din curiozitate, din nevoia de a cunoaşte locuri noi, atraşi de frumuseţea lor
prin artă, prin faptul că sunt situate în locuri mai retrase, pitoreşti, dar şi prin viaţa deosebită
pe care o duc cei ce locuiesc în ele, în momentul întâlnirii cu lăcaşul de cult ei se transformă
subit în pelerine, îşi schimbă vestimentaţia, aprind o lumânare, se închină la icoane. Întâlnirea
cu sacrul modifică motivaţia exterioară a călătoriei, vizitatorul descoperind şi o motivaţie
interioară, de alt ordin decât cel pur turistic.

Pornind de la noţiunea de turism cultural religios se poate vorbi de două mari tendinţe
de călătorii:
1
  Călătorie unifuncţională, care are un singur scop de natură religioasă.
Un exemplu foarte bun în cazul României sunt călătoriile religioase
effectuate la lâcaşuri cu icoane făcătoare de minuni: Mănăstirea Neamţ,
Mănăstirea Agapia, Sihăstria sau Nicula. Participantul la acest gen de
călătorie este strict pelerinul.

 Călătorie plurifuncţională, care îmbină aspectele religioase ale

călătoriei cu cele strict culturale, şi care permit vizitarea unui număr
mai mare de obiective turistice. Atunci când elemental de atracţie
pentru turişti se află într-un monument sau altă formă a patrimoniului
cultural de factură religoasă, se poate vorbi de turism în spaţiu religios.

Centrele de pelerinaj sunt mijloace modern de promovare a spiritualităţii şi culturii în

contextual ecumenic local şi international. Acestea au rolul de a dirija, coordona şi controla
procesul de organizare al pelerinajelor.

Acestea oferă o serie de servicii cum ar fi:

 Excursii pentru creştini din ţară şi străinătate;

 Pelerinaje pentru pelerini de alte confesiuni, în special din Europa

Occidentală;

 Tururi de oraşe;

 Expediţii şi tabere de studii;

 Cazare în case de oaspeţi şi spaţii de primire ale bisericii, în România;

 Consiliere pelerinaje.

2
 Argument

Datorită numărului mare de schituri şi mănăstiri vechi risipite pe întinsul judeţului

Neamţ şi judeţul Suceava, această zonă a devenit, în timp, una dintre cele mai căutate zone
pentru turismul ecumenic. De astfel, cel mai mare procent din numărul total al turiştilor care
vin să viziteze aşezările monahale de aici. Fie că este vorba de vechi biserici, de schiturile
mai retrase sau de cunoscutele mănăstiri, acestea adună în fiecare an mii şi mii de vizitatori,
atraşi de renumele lăcaşurilor monahale, de frumuseţea arhitecturală a acestora, de
frumuseţea locurilor sau de faima duhovnicilor de pe aceste meleaguri.

Din punctul meu de vedere, consider că, cele mai căutate destinaţii pentru turismul
ecumenic îl reprezintă de departe mănăstirile, în special mănăstirile grupate în zona Târgu
Neamţ şi Suceava.

Mănăstirile cele mai ,,căutate” de către doritorii de turism ecumenic sunt:

 Mănăstirea Agapia;

 Mănăstirea Neamţ;

 Mănăstiarea Sihăstria;

 Mănăstirea Văratec.

Fiecare dintre cele de mai sus sunt binecunoscute ca fiind locuri de pelerinaj, mai ales
cu ocazia sărbătorilor de Paşte, de Crăciun sau de Anul Nou. De aceea în fiecare an aceste
locuri de pelerinaj sunt vizitate şi de turişti din Judeţul Constanţa, atât copii cât şi adulţi.
Acest motiv a constituit alegerea acestei teme.
3
 Cazare la mănăstiri şi schituri

Majoritatea schiturilor şi mănăstirilor pot oferi în acest moment posibilităţi de cazare

turiştilor şi pelerinilor care vor să petreacă mai multe zile în preajma lor. Condiţiile sunt
acceptabile, de cele mai multe ori, existând însă şi
aşezăminte monahale care oferă condiţii de invidiat.

Mănăstiri din Judeţul Neamţ

MĂNĂSTIREA VĂRATEC

Este situată pe şoseaua Tg. Neamţ-Piatra Neamţ, ramificaţie drept Agapia, apoi din
satul Agapia, ramificaţie stânga 4 km. Faţă de oraşul Târgu Neamţ se află la 12 km sud-vest.
Aşezământul este construit într-o largă poiană de la poalele dealului Filioru, aflat la nord. La
apus este înalta culme a Dealului Mara, acoperită de păduri umbroase şi străbătută de văi
tăinuite şi adânci. Spre sud sunt coline scunde acoperite de păşuni, fâneţe şi pomi, du
deschidere largă spre est pe unde pătrunde lumina şi căldura întreaga zi.

Mănăstirea a luat fiinţă în 1781-1785 prin osârdia maicii stareţe Olimpiada (fiica unui
preot din Iaşi), la sfatul renumitului stareţ Paisie Velicikovski de la mănăstirea Neamţ şi cu
binecuvântarea Mitropolitului Gavriil Calimachi. La început a fost o modestă aşezare
monahală, cu o bisericuţă din lemn şi mai multe chilii.

În 1970 locţiitorul de mitropolit Ambrozie a mutat călugăriţele de la schitul Topolniţa

la Văratec. Înmulţindu-se numărul vieţuitoarelor, domnitorii Alexandru Şuţu, Alexandru Ioan
4
 Calimachi şi Alexandru Morozzi acordă mănăstirii
numeroase donaţii şi scutiri de taxe.

La 10 iunie 1803, Mitropolitul Veniamin

Costache uneşte mănăstirile Agapia şi Văratec. În
1807-1808 stareţa Nazaria semna astfel: “Nazaria
schimonahia stareţa sfintei mănăstiri Agapia şi
Văratecul” (fosta stareţă şi mai înainte a Agapiei,
maica Nazaria Braşoveanca a decedat în 1814).

Între 1808-1812 s-a construit pe locul bisericii

vechi din lemn, actuala biserică din piatră de râu. A fost sfinţită în 1841 după pictarea ei. În
1821, Văratecul a ajuns la un număr de 273 de vieţuitoare. A fost pustiită de turcii urmăritori
ai eteriştilor, în septembrie 1821. Probabil că numarul mare de călugăriţe şi buna lor
organizare l-a determinat pe domnul Moldovei Mihail Sturza să declare, printr-un hrisov,
independenţa mănăstirii Văratec în 1839. Incendiul de la 10/11 iunie a făcut mari pagube
mănăstirii afectând până şi clopotniţa. În 1844 s-a zidit în forma actuală, biserica Sfântul Ioan
Botezătorul, pe locul altei biserici din lemn care fusese ridicată în 1817, ca lăcaş de cimitir.
Construcţia din 1844, are ca fondator pe schimonahia Eufrosina Lazu, stareţa mănăstirii
Văratec. La umbra zidurilor bisericii, în partea de sud, se află mormântul poetei Veronica
Micle (decedată în 1889), semn că odinioară aici se afla cimitirul.

Detalii tehnice privind construcţia bisericii ,,Adormirea Maicii Domnului”. Înâlţată în

1808 de stareţa Olimpiada şi Părintele Iosif Pustnicul, primii ctitori fiind chiar maicile
mănăstirii. Dar marii ctitori au fost doamna Elencu Paladi, maica Elisabeta Balş şi maica
Safta Brâncoveanu, care au dăruit mănăstirii moşii. În ansamblu, construcţia bisericii îmbină
elementele stilului moldovenesc cu influenţe arhitectonice pătrunse în Moldova la finele
secolului al-18-lea şi începutul secolului al-19-lea.

Biserica este zidită în mijlocul incintei, cu piatră de râu şi cărămidă, cu ziduri groase
de 1 m, la început 4 turle, din care două din lemn au ars în 1900. Este o clădire mare în formă
de cruce, cu spaţiul inteior împărţit în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul, spaţios,
este luminat de o fereastră aşezată la est. Capeteasma din lemn are şase coloane spiralate,
ornamentate cu icoane mari arginate şi cu sculptură aplicată. Naosul foarte spaţios, primeşte
lumină de la două ferestre aşezate în abside şi câte una la sud şi nord, fixate în ziduri la limita
cu pronaosul. Se delimitează de pronaos prin patru coloane cu capitelii sculptate. Acestea
susţin zidul ce coboară 3 m de la boltă spre pardoseală. Pronaosul, mai puţin spaţios decât
naosul, are un balcon (cafas) susţinut de patru stâlpi din zid, luminat de câte o fereastră la sud
şi nord. Pridvorul luminat de două ferestre mici aşezate la sud, are o uşă simplă din lemn, în
două canaturi, dar în pridvorul principal se intră pe o uşă masivă întărită metalic, pe o uşă
asemănătoare intrându-se din pridvor în pronaos. La intrare în pronaos, pe stânga, se odihnesc
rămăşiţele pământeşti ale schimonahiei Nazaria, prima stareţă care a ctitorit actuala biserică,
decedată în 1814, iar pe partea dreaptă sunt rămăşiţele pământeşti ale lui Iosif Pustnicul,
primul duhovnic şi ctitor al mănăstirii Văratec, decedat la 25 decembrie 1828. Biserica este
acoperită cu tablă.

Pictura bisericii a fost realizată în 1841 şi s-a refăcut în 1882 de pictorii T.Ioan şi
D.Iliescu. În anii 1968-1969 pictura a fost din nou spălată şi întărită de pictorul Arinţiu
Avachian şi ajutoarele sale D.Guriţă, G.Popescu, G.Sălăgian, cu binecuvântarea
Mitropolitului Moldovei Teoctist, cu pomenirea şi stăruinţa maicii Pelaghia Amilcar, stareţă a
întregului sobor, şi cu obolul credincioşilor.
5
 Clopotnita manastirii, amplasata la o distanta de 80 de metri mai spre est de biserica,
este o constructie din zid, cu aspect masiv, cu gang de intrare si doua etaje in forma patrata.
Turnul are acoperisul in forma de mitra arhieresca. La primul etaj se afla paraclisul Sfantul
Ierarh Nicolae.
Clopotnita este cuprinsa in corpul de chilii pe doua nivele, cu prispa larga, sprijinita
pe siruri de coloane din lemn. Pe latura nordica a incintei se afla staretia si cladirile
administrative, iar pe cea sudica, la parter, s-a amenajat o bogata si atractiva colectie muzeala
in spatiul fostului Atelier Regina Maria, construit in anul 1934, de catre regele Carol al II-lea,
la indemnul Mitropolitului Pimen.

Muzeul şi patrimoniul cultural

Muzeul mănăstirii Văratec păstrează un valoros patrimoniu cultural-artistic şi istoric,
alcătuit dintr-un mare număr de hrisoave autentice, obiecte de cult din metal preţios, icoane
vechi, broderii, covoare si veşminte preoţeşti.
Printre cele mai deosebite obiecte din muzeu se
numără: icoanele din secolul al XV-lea, de la
Manastirea Rasca, cât si cele din veacurile XVI-XVII,
de la Văleni - Piatra Neamţ şi Topoliţa, crucea din
lemn de chiparos, făcută în anul 1596, şi crucea de
procesiune din lemn de măslin, donată în anul 1852 de
Gheorghe şi Maria Hermeziu, potirul din argint aurit
dăruit în anul 1840 de Safta Brâncoveanu, Epitaful
lucrat în fir de aur şi argint de Smaranda Niculce în
anul 1798, Evangheliarul grec tipărit la Veneţia în anul
1811 şi Evanghelia cea Mare tipărită la Mănăstirea
Neamţ, în anul 1821, ambele ferecate în argint aurit şi
împodobite cu icoane emailate.
În luna noiembrie 1940, funcţionau la Mănăstirea Văratec urmatoarele ateliere:
broderie bisericească şi legătorie de cărţi, covoare, tricotaj, ţesut pânză, pictura bisericească şi
arta decorativă, majoritatea acestora menţinându-se şi în prezent. La Mănăstirea Văratec au
lucrat mai mulţi ani arhimandritul scriitor Valeriu Anania, ales în anul 1993 drept
Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului.

MĂNĂSTIREA AGAPIA

Eeste situată pe valea pârâului Agapia, la o distanță de 9 km de orașul Târgu Neamț.

Ea se află amplasată în mijlocul unei păduri, la o distanță de 3 km de satul Agapia (județul
Neamț). Este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, având 300-400 maici
și aflându-se pe locul doi ca populație după Mănăstirea Văratec.

Mănăstirea a fost construită între anii 1641-1643. Arhitectura bisericii nu are un stil
specific. Ceea ce conferă o deosebită valoare acestui monument sunt frescele pictate
de Nicolae Grigorescu în perioada 1858-1861.

6
 Istoria Mănăstirii Agapia este strâns legată de
istoria Schitului Agapia Veche sau Agapia din
deal. Denumirea de Agapia provine de la sihastrul
Agapie care s-a nevoit în poiana unde se află astăzi
Mănăstirea Agapia Veche. Deoarece mănăstirea din
deal era greu accesibilă, după anul 1600 unii
călugări s-au stabilit aici și au construit o biserică de
lemn.

Ctitorul Mănăstirii Agapia din Vale sau

Agapia Nouă este hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653). El a
construit Biserica cu hramul „Sf. Voievozi Mihail și Gavriil” în perioada 1641-1643, după
planurile arhitectului Enache Ctisi de la Constantinopol. Lăcașul de cult a fost sfințit la 12
septembrie 1646 de mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, înconjurat de un mare sobor de
preoți și călugări, în prezența domnitorului Vasile Lupu.

Deasupra ușii de intrare în biserică, de pe latura sudică, se află o pisanie cu următorul

text în limba slavonă: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, iată eu robul lui
Dumnezeu, Gavriil hatmanul și Doamna Liliana, am făcut și am înzestrat această
mănăstirea Agapia din nou, în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domn
Vasile Lupu Voievod. Și s-a început zidirea în anul 7150 octombrie 16 zile și s-a săvârșit în
7152 septembrie 3 zile și s-a sfințit în 7155 septembrie 12.”

În cei trei ani scurși de la zidire până la sfințirea bisericii, ctitorii au construit careul
de chilii care însoțesc zidul de incintă, împreună cu turnul-clopotniță din piatră și granit de pe
latura de răsărit. Atât ctitorii, cât și domnitorul au înzestrat mănăstirea cu mai multe moșii,
mari sume de bani, cărți de cult, broderii și numeroase odoare sfinte. Hrisoavele și uricele din
secolele următoare consemnează noi danii de moșii, sate, vii, iazuri, mori, prăvălii și sălașe
de țigani robi făcute către mănăstire.

Invaziile cotropitorilor au avut urmări dezastruoase pentru mănăstire. De mai multe

ori călugării au fost siliți să se refugieze în munți sau să treacă munții în Transilvania, lăsând
mănăstirea pustie. Menționăm doar atacurile turcilor și tătarilor din 1671-1672, când
mănăstirea a fost avariată; jefuirea Agapiei de către tătari în iarna anului 1674-1675; prădarea
mănăstirii de către poloni în 1680, care au transformat biserica mare în grajduri de cai sau
avarierea mănăstirii de către oștenii regelui Sobieski în perioada 1689-1693.

Până la începutul secolului al XIX-lea, Agapia a avut obște de călugări. În anul 1803,
dorind să înființeze un Seminar de preoți la Mănăstirea Socola din Iași,
mitropolitul Veniamin Costache al Moldovei a dispus ca cele vreo 50 de maici de la Socola
să se mute la Mănăstirea Agapia. Printr-un hrisov domnesc al lui Alexandru Moruzi,
Mănăstirea Agapia a devenit mănăstire de maici. Cu acest prilej, a fost înființată o școală
pentru călugărițe, unde să învețe psaltichie, limba greacă, precum și meșteșugul broderiei și
țesătoriei. Ca stareță a fost numită maica Elisabeta Costache, sora mitropolitului.

La 16 septembrie 1821, în timpul domniei lui Mihail Suțu al II-lea (1819-1821),

complexul monahal a fost devastat și incendiat de turci. Pe latura nordică a bisericii se află o
pisanie în limba română cu caractere chirilice cu următorul text: „Această sfântă mănăstire
au pătimit primejdii cu arderea focului, atât înlăuntrul cât și afară, despre turci, la
tulburarea ce s-a urmat în anul 1821, la septembrie 16 zile, atât chiliile înăuntru, cât și pe
afară dimprejur. Iară în anul 1823, în zilele prea înălțatului domn Ioan Sandu Sturza
7
Voievod, prin blagoslovenia Prea Sfințitului Mitropolit al Moldovei, Chirio Chir Veniamin
Costache, și prin osârdia și sârguința surorii Preasfinției Sale maica Elisabeta
schimonahia, stareța acestei sfinte mănăstiri, s-au meremetisit și s-au tencuit, atât
înăuntru cât și înafară și s-au și acoperit din veniturile mănăstirii și ajutorul creștinilor.
Drept aceasta, spre veșnica pomenire a acelor ce s-au ostenit și au ajutat și spre aducerea
aminte de primejdia ce s-au întâmplat, s-au însemnat pe această piatră, anul 1823, iunie
30.”

Între anii 1858-1862, în timpul stăreției maicii Tavefta Ursache, s-au efectuat lucrări
de reparații și de extindere a bisericii: au fost desființate zidurile interioare dintre naos și
pronaos și dintre pridvor și pronaos, s-au mărit golurile ferestrelor, au fost adăugate la sudul
altarului un diaconicon și la nordul altarului un proscomidiar, iar în partea de vest a fost
prelungit pridvorul încoronat de un fronton în stil clasic. Biserica a avut de atunci trei turle: s-
au adăugat câte o turlă deasupra pridvorului închis și a altarului, alături de cea a
Pantocratorului.

Maica Tavefta l-a adus pe pictorul Nicolae Grigorescu, pe atunci în vârstă de numai

20 ani, pentru a picta pereții interiori ai bisericii (1858-1861). Cu ocazia acestor reparații,
biserica a fost înzestrată cu mobilier înnoit, lucrat la Viena și Paris. Biserica a fost resfințită la
25 ianuarie 1862 de către arhiereul Calinic Miclescu de Hariopoleos.

Între anii 1961-1965, Mitropolia Moldovei și Sucevei a efectuat lucrări ample de

consolidare, protecție și renovare a bisericii și a clădirilor din jurul ei. Atunci s-a reparat
șarpanta din lemn a bisericii mari și s-a înlocuit învelitoarea cu tablă din cupru. Paraclisul
Nașterea Maicii Domnului a fost pictat în frescă în 1968-1969 de către profesorul Neculai
Stoica, iar un an mai târziu un colectiv de pictori restauratori (ieromonah Firmilian Ciobanu,
arhimandrit Sofian Boghiu, Gh. Trășculescu și Gh. Zidaru) au curățat de fum picturile murale
ale lui Nicolae Grigorescu din Biserica „Sf. Voievozi”.

Pe lângă Mănăstirea Agapia funcționează singurul seminar de fete din zona Moldovei,
Seminarul Teologic Monahal „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, înființat în vremea
patriarhului Justinian Marina.

De asemenea, în afara incintei se află peste 100 de case călugărești construite în stilul
caselor de la munte, precum și două biserici de lemn: Biserica Adormirea Maicii Domnului
(în partea de sud) și Biserica Sf. Ioan Bogoslovul (în cimitirul aflat în partea de nord).

De-a lungul timpului, Mănăstirea Agapia a fost condusă de către starețele Elisabeta
Costachi (1803-1834), Tavefta Ursache (1858-1883), Elisabeta Cerchez, Epraxia Demi
(1904-1926), Epraxia Macri (1926-1940), Agafia Velase (1940-1950), Eustochia Ciucanu
(1960-1992). și Olimpiada Chiriac, iar printre duhovnicii săi s-a numărat
protosinghelul Nicodim Măndiță (1935-1945, 1962-1975). La această mănăstire s-a retras și
mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei în perioada 1947-1948.

MĂNĂSTIREA NEAMŢ

Este situată la 15 km nord-vest de Tg. Neamţ, pe şoseaua Tg.Neamţ-Valea Largului,

la km 10, ramificaţie dreapta 5 km. Complexul mănăstiresc este amplasat pe valea pârâului
Nemţişor, la altitudinea de 450 m. La 6 km vest de mănăstirea Neamţ se află schitul Icoana
8
Veche, iar la 7 km vest, schitul Icoana Nou. Mergând pe un drum forestier ce urcă prin
pădure la 4 km sud-est de mănăstire, se ajunge la schitul Procov, iar la numai 800 m sud-est
se află schitul Vovidenia.

Mănăstirea este atestată documentar

din 1407, însă rădăcinile în timp ale
activității monahale se întind până în veacul
al XII-lea. Ctitorirea mănăstirii îi este
atribuită voievodului Petru I
Mușat (1375-1391), care a construit aici
prima biserică din piatră, astăzi dispărută.
Pe amplasamentul mănăstirii existase
însă o bisericuță și mai veche, din lemn,
numită Biserica Albă, construită de monahi
cu un secol înainte. Biserica actuală din
incinta mănăstirii a fost ctitorită de
voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul
secolului al XV-lea și are hramul Înălțarea
Domnului.

În vara anului 1933 intra ca viețuitor al Mânăstirii, Ilie, fiul lui Maxim și al Ecaterinei
Iacob. Acesta va deveni mai târziu Sfânul Ioan Iacob Românul de la Hozeva.

În anul 1948 au fost ridicați și închiși la Mănăstirea Neamț 25 de clerici

superiori români uniți (greco-catolici), între care viitorii episcopi Ioan Cherteș și Tit Liviu
Chinezu.] Conform memoriilor profesorului Eugen Popa, unul din cei arestați, la Neamț au
fost căutați de Teoctist Arăpașu, care le-a cerut să treacă la BOR, avertizându-i că „dacă nu
acceptați, patriarhul își va lua mâna protectoare de pe capetele voastre.” În
februarie 1949 internații de la Mănăstirea Neamț au fost transferați la Mănăstirea
Căldărușani, lângă București.

În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniță cu 11

clopote, Seminarul Teologic „Veniamin Costache”, precum și un muzeu cu o colecție de artă
bisericească și sala tiparului. Specific este aghiazmatarul circular din fața mănăstirii, unde se
face sfințirea apei la hram. În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în
anul 665 în Israel, făcătoare de minuni.

Așezământul are cea mai mare și mai veche bibliotecă mănăstirească (18.000 volume)
și a avut o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei medievale românești. În
camera mormintelor este îngropat Ștefan Voievod, unchiul lui Ștefan cel Mare, iar în pronaos
se află moaștele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.

9
 Arhitectura

Biserica ctitorită de Ștefan cel Mare este principalul monument istoric și de

arhitectură moldovenească din incinta mânăstirii, de o eleganță și frumusețe deosebită.
Dimensiunile si monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcție a
unor elemente noi: pridvorul, situat în fața intrării și sala mormintelor, sau gropnița,
amplasata între pronaos și naos.

Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este boltit cu două calote sferice. Naosul, tot
dreptunghiular, de dimensiuni mari, are doua abside laterale, semicirculare în interior și
pentagonale în exterior, baza fiind formată din patru arce oblice sprijinite pe alte patru arce
mari. Turla se ridică în mijloc, iar nouă contraforturi masive susțin zidurile până la nivelul
bolților. Fațadele sunt frumos ornamentate în stil autohton moldovenesc, rezultat din
îmbinarea elementelor bizantine (ceramică smălțuită, cărămizi și discuri diferit colorate, în
verde, galben, brun) cu cele gotice (contraforturi și ancadramente de uși și ferestre). Discurile
smălțuite și nișele împodobesc și turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru ferestre.
Pictura din absida principală, naos și sala mormintelor aparțin ultimilor ani de domnie ai lui
Ștefan cel Mare, iar cea din pridvor și pronaos este din timpul lui Petru Rareș.

Mânăstirea a suferit multe devastări și incendii distrugătoare, urmate de refaceri care

au distrus treptat zugrăveala inițială.

A doua biserică inclusă în complexul mănăstiresc este biserica Sfântul Gheorghe,

încorporată în zidul de incintă.

MĂNĂSTIREA SIHĂSTRIA

10
 Este o mănăstire ortodoxă de călugări, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, situată
în partea de nord a județului Neamț, la 22 km de orașul Târgu Neamț, pe șoseaua ce duce
spre Pipirig-Vatra Dornei.

Prima ctitorire a avut loc în anul 1655 de către sihastrul Atanasie împreună cu șapte
ucenici de-ai săi. Vremurile grele care au urmat au dus la ruinarea bisericii și de aceea,
în 1734, episcopul Ghedeon al Romanului a ridicat o nouă biserică, din piatră, pe locul celei
vechi. Edificiul este construit în stil clasic moldovenesc.

Istoria zbuciumată a acestor locuri a influențat și dezvoltarea mănăstirii, care a avut

mult de suferit în decursul vremurilor. După distrugerile din anul 1821, când a fost incendiată
de turci, a fost refăcută în 1824, cu
sprijinul mitropolitului Veniamin
Costachi. Mănăstirea a atras vizitatori din
toată România ce veneau la părintele
arhimandrit Cleopa, care a fost unul dintre
cei mai apreciați preoți la acea vreme. El a
murit în anul 1998, în urma sa rămânând
16 volume de învățături într-o colecție
intitulată Ne vorbește părintele Cleopa. La
mănăstirea Sihăstria se vizitează cimitirul
mănăstirii, și schitul Sfântul Cleopa.
Vizitatorii pot rămâne peste noapte în sala
de dormit, iar masa o pot servi din sala
meselor. Cei care doresc se pot spovedi la un preot din apropierea clopotniței.

11
 .
BIBLIOGRAFIE:
1. https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-
bucovinei/manastirea-varatec-68100.html

2. https://agapia.mmb.ro/istoria-manastirii-agapia

3. https://sihastria.mmb.ro/

4. Ciucanu, Eustachia (stareţa mănăstirii)- Mănăstirea Agapia, Ed.Mitropoliei

Moldovei şi Sucevei, 1989

5. Niţă, Nazaria-Mănăstirea Văratec, Ed.Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, 1988

12
13