MĂRTURII ISTORICE ALE ARTEI ȘI CULTURII

ROMÂNEȘTI LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ

PLANUL LUCRĂRII:
Introducere

1. Biserica voievodală ,,Înălțarea Domnului" ctitorie ștefaniană, istorie și

actualitate
1.1. Întemeierea mănăstirii și zidirea primelor lăcașuri de închinare.
1.2. Ștefan Cel Mare și Mănăstirea Neamț
1.3. Biserica ,,Înălțarea Domnului"

2. Muzeul Mănăstirii Neamț

2.1. Organizarea muzeului.
2.2. Obiecte de înaltă valoare artistică și culturală expuse în muzeu.

3. Biblioteca Mănăstirii Neamț, rodire în timp a ostenelii culturale

3.1. Școala de Caligrafi și Miniaturiști - cărți manuscris.
3.2. Tipografia în Mănăstirea Neamț - cărți tipărite.

4. Personalități din Mănăstirea Neamț care au avut un aport deosebit

asupra spiritualității, artei și culturii românești.
4.1 Sfântul Paisie de la Neamț.
4.2 Iacob Stamati ,,Pestalozzi al românilor”
4.3 Veniamin Costachi ,,Luminătorul Moldovei”.
4.4 Arhimandritul Neonil Buzilă - personalitatea spirituală, culturală și
filantropică a secolului XIX.

5. Noul Neamț, lăstar al trudei duhovnicești și culturale a Mănăstirii

Neamț

6. Concluzii.

7. Bibliografie.
Introducere
 1. Biserica voievodală ,,Înălțarea Domnului" ctitorie ștefaniană,
istorie și actualitate

În zilele noastre, vizitând Mănăstirea Neamț, pelerinul este copleșit de frumusețea și

trăinicia zidurilor clădirilor ce alcătuiesc incinta Mănăstirii, dar mai ales de măreția și frumusețea
Bisericii cu hramul ,,Înălțarea Domnului” din interiorul acesteia, ctitorie a domnitorului Stefan Cel
Mare. În vecinătatea sudică a bisericii, se observă pe sol urmele unor clădiri ce au existat cândva în
acel loc. Acest lucru stârnește o puternică dorință de a afla cât mai multe informații, atât despre
biserica voievodală, cât și despre ceea ce putem vedea în împrejurimi. Cercetând pe cât ne este cu
putință amănunte atât despre biserică cât și despre ceea ce putem vedea în împrejurimi,
răspunsurile la întrebări ne vor face cu siguranță mai bogați duhovnicește și mai mândri de
înaintașii noștri. Realizăm ce importanță deosebită au toate cele ce le vedem, dar mai ales, ce rol
important a avut Mănăstirea Neamț de-a lungul veacurilor și ce personalități marcante pentru
istoria și cultura națională, dar și pentru întreaga ortodoxie au trăit aici.

2.1. Întemeierea mănăstirii și primele lăcașuri de închinare ridicate

Deoarece nu se păstrează documente sau dovezi clare și convingătoare despre primele
locașuri de închinare, sau despre alte edificii care ar fi trebuit să fie ridicate pe lângă acestea,
trebuie să ne mulțumim cu informațiile ce s-au păstrat prin tradiție, de la cei mai vechi monahi.
Desigur, în baza unor informații indirecte, la întrebarea firească: cine, când și în ce împrejurări a
ridicat primul locaș de închinare de la Mănăstirea Neamț, au fost emise păreri, s-au formult de
ipoteze . Desigur, aceste informații fără a avea o bază documentară, au fost transmise din generație
în generație de către călugării din mănăstire, devenind tradiții consemnate de aceștia și preluate și
publicate apoi de către unii cercetători. Ca reper de orientarea în timp cu privire la întemeierea
mănăstirii, avem trei tradiții:
Prima, pentru care Nicolae Iorga, istoricul de geniu al poporului român1, spunea că sunt
,,argumente hotărâtoare se pot aduce în sprijinul tradiției,”2 (acesteea), care susține că mănăstirea ar
fi întemeiată de călugării Sofronie, Pimen și Siluan, ucenici ai cuviosului Nicodim. Această tradiție
o confirmă și episcopul Melchisedec Ștefănescu ,,Mănăstirea Neamț se fondase pe la sfârșitul
secolului al XIV-lea, de către trei părinți asceți, veniți aici, împreună cu ucenicii lor, de peste
Dunăre, pentru că Bulgaria fusese cucerită de turci. Ei au pus bazele unei sihăstrii în Moldova, la
poalele munților Carpați. Au fost bine primiți și stimați în Moldova și se numeau: Sofronie, Pimen
și Siluan”3.
A doua tradiție, spune că Mănăstirea Neamț a fost întemeiată de călugării care au viețuit
până într-un anumit timp la Mănăstirea Boiștea4, situată la aproximativ 8 km de Tg. Neamț, în

1 http://www.itc-cluj.ro/capatana/valori/Portrete/iorga.htm
2 N. Iorga ,,Monastirea Neamțului – Viață călugărească și muncă pentru cultură” Editura Tipografiei Monastirii Neamțu 1925, pag. 8
3 PS Acad. Melchisedec Ștefănescu ,, Viața și Scrierile lui Grigorie Țamblac”, adaptare a textului de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Ed.Teologie
pentru azi, București 2010, pag.71
4 Mănăstirea Boiștea a funcționat aproape două secole, fiind tot timpul locuită de monahii. Apoi, întemeindu-se satul cu același nume alături de mănăstire, biserica a devenit parohie,
iar maicile s-au retras la Mănăstirea Topolița– Neamț, luând cu ele și icoana Maicii Domnului de proveniență bizantină, dăruită, după tradiție, de mitropolitul Iosif Mușat. De la
direcția sud-est.
După a treia tradiție, se crede că înainte de întemeierea statului moldovean, ar fi existat un
schit cu o biserică din piatră sau din lemn, unde viețuiau câțiva călugări, fără însă a se face referire
la o dată istorică; pe locul unde astăzi se află cimitirul mănăstiresc, se afla la începutul secolului
XIII o biserică de lemn cu hramul ,,Sf. Ioan Evanghelistul ”(Bogoslovul), care mai era numită și
,,Biserica albă”5. Mai aflăm de asemenea că un grup de călugări veniți din alte părți, au întemeiat
aici o mănăstire cu hramul ,,Sf. Gherman”. S-a mai afirmat, că la români monahismul a fost adus
de slavii din partea dreaptă a Dunării, în special de sârbi în secolul al XIV-lea. Se vorbește și
despre prezența între 1210-1250 a cavalerilor teutoni în arealul Mănăstirii Neamț, care ar fi ridicat
case și magazii și în mijlocul acestora, o biserică cu hramul Sfântul Evanghelist Ioan-Bogoslovul,
nume care se folosește până în zilele noastre pentru biserica cimitirului Mănăstirii Neamț6.
O primă mărturie documentară cu privire la Mănăstirea Neamț într-un act din 7 ianuarie
1407 de la Mitropolitul Iosif și domnitorul Alexandru cel Bun prin care se arată că mănăstirea
7

fusese înzestrată cu două sate ,,la gura Neamțului” de către ,,răposatul domn Io Petru Voievod”,
două mori și o vie. Se mai consemnează faptul că mănăstirea mai avea și alte multe și variate
bunuri, ceea ce duce la concluzia că aici de multă vreme exista o comunitate călugărească
numeroasă și organizată. Tot din acest document aflăm că hramul Mănăstirii Bistrița era
,,Adormirea Precuratei Născătoare de Dumnezeu”, însă hramul Mănăstirii Neamț nu este amintit,
însă se amintește de ,,bunăvoința Lui Dumnezeu…și a sfintei Lui Înălțări” expresie pentru care am
putea admite că hramul ar fi ,,Înălțarea Domnului”.Starețul mănăstirii, Dometian, se bucura de
încrederea mitropolitului Iosif, care i-a încredințat și conducerea Mănăstirii Bistrița pentru a nu fi
despărțite una de alta. Astfel, dăruind mănăstirii Bistrița un sat la12 iulie 1415, Alexandru cel Bun
arăta : am dat mănăstirii ... care este la Bistrita, unde este Dometian"8. Dăruind două sate
mănăstirii Neamț, același domn arăta în actul sau din 2 martie 1422 :,, am dat mănăstirii cea de la
Neamț, unde este stareț chiar Siluan" 5.. În timpul domniei sale, Alexandru cel Bun a arătat mai
multă atenție și grijă față de Mănăstirea Bistrița decât spre Mănăstirea Neamț, care era mai veche
și avea tot ce trebuia și nu avea nevoie prea mare de ajutorul voievodului. Biserica cu hramul
,,Înălțarea Domnului” ar putea fi ctitoria lui Petru I Mușat(1375-1391), iar Alexandru cel Bun să fi
făcut doar unele reparații sau consolidări, așa cum reiese din documentul din 23 decembrie 14309
emis de domnitor în care precizează: ,,cu bunăvoința noastră cea bună și cu toată bunăvoia noastră
și cu ajutorul lui Dumnezeu să înnoim și să întărim mănăstirea Înălțării Domnului care este la
Neamț”, așadar domnitorul nu este cel ce a zidit biserica de la Neamț, ci s-a îngrijit de întreținerea
acesteia și a nevoilor obștii. Dacă ținem cont de părerea lui Nicolae Iorga din cartea sa
,,Monastirea Neamțului – Viață călugărească și muncă pentru cultură”, în capitolul I ,,Vremea
cea mai veche-Înainte de Ștefan fiul lui Alexandru” ar trebui să considerăm aproape sigur ca și
ctitor pe ,,Petru-Vodă cel d'intâiu, al Mușatei, (1378-1393), care e de altminterea, prin bisericile lui
ortodoxe (la Siretiu și la Mirăuți lângă Suceava) și prin acelea catolice, ale mamei sale Margareta,
la Siretiu, cel d'intâiu ziditor între Domnii Moldovei. În monastirea de la Rădăuți nu se afIă, printre
pietrele puse de Ștefan-cel-Mare înaintașilor și rudelor lui, aceia a lui Petru. lar în noua biserică

Topolița, icoana a ajuns la Schitul Gârcina–Neamț, iar din anul 1803 a fost transferată cu obștea călugărițelor la Mănăstirea Agapia, unde se află și astăzi.
Arhimandrit Ioanichie Bălan ,,Patericul Mănăstirilor Nemțene”Editura Doxologia, Iași 2015, pag. 20
5 Ioan Ivan și Scarlat Porcescu ,,Mănăstirea Neamț”,Iași 1981 pag.33
6 Acrîşmăriţei, D. Bârlădeanu, G. Bunghez, M. Drăgotescu, Ghid turistic, Bucureşti, 1971, pag.119
7 C.Cihodaru, I.Caproșu și N.Ciocan ,,Documenta Romaniae Historica-A.Moldova”vol.I Editura Academiei Republicii Socialiste România, București 1980, pag. 29
8 Academia Republicii Populare Române, Institutul de Istorie, Studii și materiale de istorie medie, vol. IV, Editura Academiei Republicii Populare Române, pag. 102, apunt, Doc.
priv. ist. Rom., B, XIII XV, p. 42.
9 Stefan Balș, Corina Nicolescu, ,,Mănăstirea Neamț” București 1958, pag.17
făcută de același Ștefan la Neamț, dacă este, la stânga, în odaia morților, lespedea scrisă a celui
de-al doilea ctitor al vechii clădiri nemțene, Ștefan al lui Alexandru-cel-Bun (de la 1434),
e slobod locul din dreapta, unde fără îndoială a fost la început pomenirea săpată a ctitorului de la
început”10 , în consecință, am putea admite că voievodul Petru I Mușat ar fi primul ctitor al
bisericii și că a fost îngropat în interiorul bisericii, în locul unde ar trebui să fie așezat, în partea
dreaptă. Nu trebuie trecută însă cu vederea nici o altă ipoteză pe care o găsim consemnată în
lucrarea Istorie pentru sfânta Mănăstire a Neamțului a starețul Gherasim, scrisă între anii 1852-
1857, preluată apoi de Narcis Crețulescu, și anume: ,,în zona în care, până acum două decenii, se
afla biserica Sfintul Gheorghe, adică acolo unde s-au efectuat cercetări arheologice, a existat, din
vechime, o biserică domnească, de zid din piatră, cu hramul Înălțarea, începută de Bogdan Vodă la
1367 și terminată de Ștefan Vodă la 1392. Atât starețul Gherasim cât și Narcis Crețulescu au notat
tradiția dar n-au adus nici un document sigur în legătură cu această biserică”11.
Datele documentare din acest veac, privind mănăstirea Neamţu, se reduc deocamdată
numai la o inscripţie păstrată pe un clopot din secolul XIX.Totuși, dacă ținem seama de conținutul
inscripției de pe acest clopot, ce este folosit și în prezent, și anume: ,,Acest clopot s-au vărsat din
materialul clopotului făcut la 1393 de Domnul Ștefan cel dintâi și care s-a topit la arderea
mănăstirii Neamțu în 1852 noiembrie 20”12, ajungem la concluzia că biserica exista înainte de
Alexandru cel Bun, care a fost proclamat domn la data de 23 aprilie 1399 și în fapt domnește
începând cu 29 iunie 1400 până la 1 ianuarie 1432, când moare.
Deși au fost formulate mai multe ipoteze cu privire la ridicarea primei biserici, nu avem o
concluzie clară, care să dea un răspuns precis la întrebarea cine este ctitorul acesteia. Ar putea fi
Bogdan I, întemeietorul, Petru I sau Șteian I Mușat. Cei mai mulți istorici ai Bisericii Ortodoxe
Române, istorici de artă și arheologi, plecând de la faptul că Petru I a zidit cetatea Neamț, au admis
ipoteza că acest voievod, îndemnat și de ucenicii cuviosului Nicodim, care au adus cu ei obiceiul
construirii bisericilor din piatră, a zidit la Neamț o biserică din piatră, pe care a înzestrat-o cu două
sate și bunuri necesare. Succesorul său Ștefan I, a înzestrat și el această biserică ce avea hramul
,,Înălțarea Domnului”, cu cele necesare și așa cum s-a arătat mai sus, cu un clopot în anul 139313.
Nicolae Iorga și alți istorici printre ei P. P. Panaitescu, au crezut că Petru I a fost înmormântat în
biserica ,,Înălțarea Domnului” din Mănăstirea Neamț ctitoria sa, deoarece mormântul său nu se
află în biserica Bogdan Vodă din Rădăuți, alături de ceilalți domnitori ai Moldovei înmormântați
aici. Unii istorici, susțin ideea că Petru I (Mușat) ar fi fost înmormântat la Rădăuți, în rând cu
Bogdan I întemeietorul și Lațcu, iar mormântul său ar fi acoperit de o piatră fără inscripție.
Cum din documente nu putem elucida, cine ar fi primul ctitor al Mănăstirii Neamț, credem
că, prin cercetările arheologice s-ar mai putea aduce un plus de informație, sau chiar mărturii
valoroase în acest sens. Primele astfel de cercetări, au fost întreprinse în anii 1956 și 1957, de către
doi arheologi: Petre Diaconu și Radu Heitel, care au deschis un șantier arheologic în incinta
Mănăstirii Neamț. Ei au plecat de la idea că, oricare ar fi originea ei, se ştie că ea a luat fiinţă spre
sfîrşitul secolului XIV iar tradiţia locală aminteşte că prima biserică de la mănăstirea Neamţ a fost
ctitorită de Petru Muşat şi că această biserică s-ar fi aflat pe locul unde a fost ridicată biserica Sf.
Gheorghe. Săpăturile efectuate în curtea mănăstirii, au avut ca obiectiv principal, surprinderea
vechilor ziduri ale bisericii atribuite lui Petru Muşat.

10 N. Iorga ,,Monastirea Neamțului – Viață călugărească și muncă pentru cultură” Editura Tipografiei Monastirii Neamțu 1925, pag. 7
11 Ioan Ivan și Scarlat Porcescu ,,Mănăstirea Neamț”,Iași 1981 pag.38
12 Petre Diaconu ,, Săpăturile de la Mănăstirea Neamț” în ,,Materiale și cercetări arheologice", vol. VI, 1959, pag. 699
13 P.O.R.Regio, Inițiativa Locală, Dezvoltarea Regională,,,Schitul Vovidenia reper de istorie și tradiție pe plaiurile Neamțului” Vol. I Asociația Română Pentru Educație Individual
Adaptată 2012, pag. 19
 În campania de săpături din anul 1956 au fost deschise 9 secţiuni14. Opt dintre ele şi anume:
S1,S2, S3, S4, E1, E2, N1 și N2, cădeau perpendicular pe laturile de sud, est şi nord ale Bisericii
,,Sf. Gheorghe”. În aceeaşi campanie a mai fost deschisă o ultimă secţiune, orientată perpendicular
pe latura de sud a bisericii lui Ştefan cel Mare, având o lungime de 2 m. Deoarece săpăturile
întreprinse în toamna anului 1956 n-au putut fi terminate, se impunea ca în prima parte a
campaniei din anul 1957, să fie redeschise o parte din vechile secţiuni. În acest scop, au fost alese
secţiunile S1, S2, S3, S4, E2 si N2. Secţiunile S1, S3 şi E2 au fost lungite cu cîte 2 m.
În secţiunile care cădeau perpendicular pe peretele de sud şi pe absida bisericii, au apărut o
serie de ziduri, unele din bolovani de râu, iar altele de cărămizi și toate aveau legătură cu mortar.
Zidurile din bolovani de râu erau fie întrerupte, fie suprapuse din loc în loc de zidurile din
cărămizi. Faptul acesta, cît şi imposibilitatea practică de a extinde săpătura, au împiedicat
determinarea precisă a funcţiei lor. Puţinele observaţii au dus la presupunerea că toate zidurile, în
ultima lor fază de folosire, aparţin unor pivniţe15. De altfel se ştie că în secolul XVI, în acest loc a
fost amenajată o trapeză şi o cuhnie de către domnitorul Alexandru Cornea16.
În spaţiul dintre ziduri, pînă la o adîncime de 2,75 m, au fost găsite fel de fel de materiale,
aparţinînd epocii cuprinse între secolul XVI si secolul XIX. În profilele malurilor au putut fi
sezisate trei straturi incendiate și tot atîtea nivelări. În săpăturile din partea de sud a Bisericii ,,Sf.
Gheorghe”, n-au fost găsite zidurile de temelie ale bisericii muşatine. Chiar dacă în secţiunea E2 a
apărut o bucată de zid, uşor curbat, de factură veche, din bolovani de rîu, în respectivul stadiul al
cercetărilor, nu se putea afirma cu siguranţă, dacă aceasta ar aparţine, sau nu, bisericii vechi.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru zidul făcut tot din bolovani de rîu din capătul de nord al
secţiunii S4, deşi aici s-au găsit între altele şi cîteva fragmente ceramice datate la începutul
secolului XV. Unul dintre ele (anexa 1) se aseamănă aproape pînă la identitate cu o anumită specie
ceramică de la Suceava. În secţiunea N2, orientată perpendicular pe latura de nord a Bisericii ,,Sf.
Gheorghe”, s-a găsit un mormînt din a doua jumătate a secolului XIX. Aici nu există nici un
indiciu despre existenţa vreunei construcţii.
În a doua parte a campaniei s-a săpat în spaţiul dintre biserică şi poarta mănăstirii. Cu acest
prilej au fost deschise trei secţiuni, numite în mod convenţional : V1, V2 şi V3. Şanţul V1, lung de
16 m şi lat de 1,50 m, era orientat de la est spre vest și cădea perpendicular pe peretele de vest al
pronaosului . Șanțul V2, lung de 11 m, era orientat de la nord spre sud la fel ca şi V3 ; acesta din
urmă avea o lungime de 12 m. Atît şanţul V2 cît şi şanţul V3 cădeau perpendicular pe şanţul V1.
Săpătura din V1 a confirmat observaţia făcută în şanţul N2 şi anume că în spaţiul cuprins între cele
două biserici ale mănăstirii Neamţ, nu a existat nici o construcţie în decursul veacurilor. De-a
lungul peretelui de sud al aceleiaşi secţiuni, a apărut un zid a cărui temelie se află la o adîncime de
3,08 m faţă de nivelul actual al solului (anexa 3). Zidul este lucrat din bolovani de rîu de diferite
mărimi şi din bucăţi de cărămizi. După factură şi stratigrafie, el se datează în secolul XVII şi
aparţine unei clădiri mari, cu pivniţe. Latura de vest a acestei clădiri, a fost surprinsă pe toată
lungimea secţiunii V217. Înspre capătul de sud al secţiunii V3 a fost găsită intrarea, care prezintă
urme de refacere. Zidurile apărute în aceste trei secţiuni, sînt tăiate în cîteva locuri de lucrările de
canalizare.

14 Ibidem, pag. 700

15 Petre Diaconu ,, Săpăturile de la Mănăstirea Neamț” în ,,Materiale și cercetări arheologice", vol. VI, 1959, pag. 700
16 Grigore Ureche ,,Letopisețul Țării Moldovei”,Editura de Stat Pentru Literatură și Artă, 1958, pag. 150 ,,Acei lei sălbatici şi lupi încruntaţi, anume Mihul hatmanul şi Trotuşanu
logofătul, dimpreună şi cu alţii carii era, de le pristăniia lor, daca omorîră pre Ştefan vodă, cu toţii au rădicatu domnu pre Alixandru vodă, ce-i ziciia Cornea, carile fusease
atuncea portariu la cetatea Sucevii, iară mai denainte vreme fusese slugă Ia Mihul hatmanul. Şi daca l-au rădicatu domnu, i-au pus numele Alexandru vodă.
17 Ibidem, pag.702
 Materialul ceramic adunat din cele trei secţiuni, se compune din fragmente de strachini,
farfurii, oale cu una sau două torţi, ulcioare, cahle, etc. Unele sînt smălţuite în diferite culori, dintre
care se detaşează verdele cu toate nuanţele sale. Altele au un decor realizat din dungi de culoare
albă şi în sfîrşit, o ultimă categorie ceramic, este ornamentată cu linii orizontal incizate. Toată
această ceramică aparţine secolelor XVII -XIX. Fragmentele ceramice care să poată fi atribuite
secolelor XIV –XV, sînt foarte puţine. Şi în săpăturile de aici au fost sezisate trei niveluri
incendiate, în schimb nu s-a găsit nici o urmă a bisericii muşatine18.
În cadrul incintei Mănăstirii Neamţ s-au amenajat, de-a lungul timpului, trei paraclise. În
anul 1720 au fost desfiinţate clădirile trapezei şi cuhniei ridicate de Alexandru Vodă Cornea,
trapeza prefăcându-se în paraclis, prin dania Elenei Cantacuzino19 cu hramul „Sfântul Gheorghe”.
Acest paraclis a fost reparat în anul 1794, când încă mai trăia stareţul Paisie Velicicovschi. În anul
1826, pe timpul starețului Dometian (1823-1834), s-a construit o altă biserica în stil neoclasic,
care a fost distrusă parțial din cauza incendiului din 1862. În anul 1865 s-au efectuat lucrări de
restaurare și reânoire, fiind supraînălţată, iar la acoperiș adăugâdu-se cele trei turle. În stânga
intrării, pe latura de vest, au fost construite un rând de chilii şi camere de oaspeţi, terminate în
colţul de nord-vest cu încăperile stăreţiei ridicate de mitropolitul Veniamin Costachi o dată cu
paraclisul „Adormirea Maicii Domnului”, situat la etaj20. Distrus şi el în incendiul din 1862, a fost
refăcut în 1873, locul său fiind marcat astăzi printr-o mică turlă oarbă, de formă octogonală. În
turnul-clopotniţă se află paraclisul „Buna Vestire”, amenajat în anii 1818-1823 prin grija
mitropolitului Veniamin Costachi. Turnul clopotniţă a fost mărit prin adăugarea unei noi clădiri
spre exterior şi prin supraînălţarea lui cu încă două etaje, paraclisul fiind amenajat la primul etaj21.
Vechea încăpere a clopotelor a fost transformată în altar, iar absidele naosului au fost scobite în
grosimea zidurilor. Paraclisul Bunei Vestiri este alcătuit din două încăperi boltite în calotă sferică.
Între anii 1956-1961, cu prilejul lucrărilor de restaurare, pentru a pune mai bine în valoare
biserica lui Ştefan cel Mare, Biserica ,,Sf. Gheorghe” a fost desfăcută și reconstruită între chiliile
de pe latura de est a incintei. Prin mutarea acestei biserici, locul a rămas liber, astăzi observându-se
doar amprenta la sol a temeliei bisericii (anexa 4) și urme ale temeliilor cuhniei și anexei. Întrucât
cercetările arheologice efectuate la Mănăstirea Neamț, nu au reușit să reconstituie planimetria
bisericii vechi pe locul unde a fost construită Biserica ,,Sf. Gheorghe”, putem admite că, după
mutarea bisericii în latura estică a incintei în anul 1961, eventualele săpături arheologice ce se vor
efectua, vor putea aduce noi dovezi, având în vedere faptul că, spre deosebire de săpăturile din anii
1956-1957, care s-au putut executa doar în exteriorul bisericii, acum săpăturile s-ar putea face și în
interiorul bisericii.

18 Ibidem, pag. 705

19 Elena Cantacuzino (n. octombrie 1611, Suceava – d. 2 martie 1687, com. Filipeşti, jud. Prahova). Fiica domnului muntean Radu Şerban (1602–1610) şi a Elinei, din familia
marilor boieri Mărgineni. A studiat la Viena, cât timp familia ei a fost refugiată acolo, în particular şi la un pension de călugăriţe. Revenită în ţară după moartea tatălui (1620), s-a
căsătorit cu postelnicul Constantin Cantacuzino, grec venit de la Constantinopol în timpul domniei lui Matei Basarab, fondatorul dinastiei boierilor Cantacuzini. A avut 12 copii, 6
fete şi 6 băieţi, pe care i-a aliat cu membrii unor familii renumite, bogate şi puternice. http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/doamne-i-domni-e-ale-rom-nilor-ii-elena-
cantacuzino
20 Balș, Ștefan, Corina Nicolescu, Mănăstirea Neamț, Ed. Tehnică, București, 1958, pag.8
21 Ibidem pag. 10
 1.2. Ștefan Cel Mare și Mănăstirea Neamț
Ștefan, fiul lui Bogdan al II-lea, cel ucis mişeleşte în complotul boierilor la Răuseni, „în
anul 6965 (1457) luna aprilie 12 Marţea Mare, biruind pe Aron la Doljeşti, a luat schiptrul
Moldovei”, a fost uns apoi pe Siret „unde se numeşte Direptate până în ziua aceasta”22. El devine
acea mare personalitate a vremii, care deschide Moldovei cea mai strălucită pagină de istorie
românească. Primind ca orice vlăstar domnesc din evul mediu o instruire militară, dublată de o
educaţie spirituală, pe care o putem atribui mediului călugăresc de la mănăstirea Neamţ, ca cel ce
era unul dintre cele mai vechi focare de cultură şi artă din Moldova. Ştefan cel Mare se va dovedi
pe parcurs prin unele acţiuni ale sale, un tradiţionalist, continuator al moştenirii bizantine, dar în
acelaşi timp și un spirit deschis spre ceea ce este nou și util.
Urcând pe tron în împrejurările dramatice ale întregii zone sud-est europene, ameninţat de
înaintarea nestăvilită a armatelor otomane, contemporan al celui mai tragic eveniment militar,
politic şi cultural al vremii, căderea Constantinopolului sub puterea lui Mahomed al II lea Fatih,
Ştefan avea de înfruntat o realitate total potrivnică . Cu toate acestea, el a reușit să păstreze și să
fructifice din plin spiritualitatea ortodoxă și prețiosul tezaur de gândire și trăire bizantină.
Strălucita domnie a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt (aprilie 1457-iulie 1504) reprezintă atât pentru
Biserica Moldovei cât şi pentru Mănăstirea Neamţ o perioadă de deplină înflorire. Mitropolitul
Teoctist, fost egumen la Neamţ, care l-a uns Domn pe Ştefan în adunarea de pe câmpul denumit
“Direptate”, ia parte, deși nu în mod regulat, la şedinţele sfatului domnesc, atât în chestiuni care
privesc Biserica, cât şi în cele care se referă la donaţii şi confirmări de sate şi moşii mănăstirilor şi
boierilor. Mitropolitul, în special Teoctist, cărturar şi om de prestigiu, a fost al doilea mare
cârmuitor al ţării după domn, şi primul sfetnic permanent al acestuia. În acest context, în timpul lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt, Biserica Moldovei a avut raporturi bune şi armonioase cu domnitorul,
ajutându-se reciproc în problemele existente.
De aceea Ştefan cel Mare şi Sfânt a găsit în Biserica Moldovei un sprijin real în rezolvarea
problemelor interne şi externe, aşa cum și Biserica a primit ajutor de la domn.
Binecredinciosul voievod de numele căruia sunt legate atâtea biserici şi mănăstiri, va înveșnici
numele său și la cea mai importantă mănăstire din Moldova, Mănăstirea Neamț.
Deși de-a lungul istoriei mănăstirea a avut o existență zbuciumată, fiind în repetate rânduri
prădată și incendiată, cu toate acestea, nu a încetat nici un moment să rămână un centru de referință
al monahismului românesc și al întregii ortodoxii. Relațiile sale duhovnicești cuprind atât teritoriile
locuite de români, dar și zone mai îndepărtate ale ortodoxiei, în Bulgaria, Serbia, Sfântul Munte,
Constantinopol, Ierusalim, Moscova și Kiev. La Mănăstirea Neamț au trăit și s-au format
reprezentanți de seama ai bisericii și culturii românesti, cum ar fi: Grigore Țamblac, care în
pomelnicul mănăstirii Neamț este al 3-lea între egumenii ei, după Pimen și Siluan23, Mitropoliții:
Iosif, Teoctist I (sfătuitor al lui Stefan cel Mare între anii 1457- 1470), Teoctist al II-lea (Mitropolit
al Moldovei până în 1528)24.Trecerea anilor și a mai multor evenimente din a doua jumatate a
secolului al XV-lea, au avut un impact puternic asupra vechii biserici de la Mănăstirea Neamț.
Cutremurul din 1471 a produs mari distrugeri în întregul complex monastic, afectând și biserica
mare. Punctul culminant al distrugerilor a fost atins de ostile lui Mahomed al II-lea, care în vara

22 Cronicile medieval ale României II, Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan, Ediție revăzută și completată de P. P.
Panaitescu, Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1959, pag. 15.
23 PS Acad. Melchisedec Ștefănescu ,, Viața și Scrierile lui Grigorie Țamblac”, adaptare a textului de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Ed.Teologie
pentru azi, București 2010, pag.70
24 Ştefan cel Mare şi Sfânt 1504-2004 Portret în istorie, Corina Nicolescu-Arta epocii lui Ştefan cel Mare .Relațiile cu lumea occidentală, Sfânta Mănăstire Putna, 2003, pag.256
anului 1476, neputând cuceri Cetatea Neamț, s-au răzbunat asupra târgului și a mănăstirilor din jur.
Cert este că, după anul 1480, vechea biserică de la Neamt se afla într-un stadiu atât de avansat de
degradare, încât Stefan cel Mare nu a mai considerat posibilă restaurarea acesteia, hotărând să
ridice în locul ei o nouă biserică, ce s-a sfintit la 14 noiembrie 1497.
Zidirea monumentalei biserici ,, Înălţarea Domnului” din Mănăstirea Neamţ şi dorinţa
ctitorului de a înzestra acest locaş, ca şi celelalte ctitorii ale sale, cu obiecte de cult preţioase, au
determinat spre sfârşitul secolului al XV-lea, o activitate susținută de prelucrare a metalelor în
atelierul mănăstirii25 Aşadar, înzestrarea mănăstirilor şi bisericilor cu toate cele de trebuinţă, a fost
preocuparea principală a domnitorului, pe întreaga perioadă a domniei.
După cum rezultă chiar din documentele vremii, domnitorul a acordat, mănăstirii Neamţ
multe danii şi privilegii, iar pe cele acordate de către înaintașii săi, le-a confirmat. Astfel, la 13
februarie 1458, el a întărit mănăstirii Neamţ satul Baloşeşti de la Neamţ şi mănăstirea Hangu cu
doi tătări şi familiile lor26. La 1 aprilie 1470, acordă mănăstirii Neamţ, privilegiul de a trimite anual
trei care după peşte, fie la Chilia sau la Bălţi, fie la Cetatea Albă, precum şi stăpânirea peste sate,
prisăci şi ţigani. Încă înainte de zidirea bisericii sale, Ştefan Vodă a întărit mănăstirii, condusă de
egumenul Pimen, satele: Dvoreneşti, pe Moldova, Buzaţii şi Fântânelele pe Probota şi a înzestrat-o,
la 1485, cu un clopot, iar în anul 1502 cu un panghiar. La 17 Martie 1500, voievodul moldav
confirma mănăstirii Neamţului, “unde era egumen Teoctist, stăpânirea peste balta Zagorna de la
Nistru, cu o gârlă şi o prisacă, dăruite toate de Alexandru cel Bun, adăugând de la sine balta
Strâmba şi balta de sub Dubrovca, cu gârlele lui Chişca”. Ştefan Vodă “împuterniceşte pe călugării
de la mănăstirea Neamţului să-şi apere muntele Fărcaşa până la gura Largului” prin documentul
din anul 1501, luna iunie, ziua 2727. La 30 septembrie 1503 marele domnitor “face mănăstirii
Neamţ, unde era egumen Macarie, mai multe danii: ...satul său propriu Băicenii pe Siret; o prisacă
în braniştea domnească de la Bohotin, la gura Tătarcii; un metric anual de şase pietre de ceară din
pietrele domneşti de la Târgul Neamţului”28.
Voievodul și-a arătat întreaga prețuire ce o avea pentru Biserică prin includerea unor ierarhi
între sfătuitorii domnești ai hotărârilor sale, prin acordarea de moșii, sate și diferite bunuri,
ridicând locașuri de închinare, care au scos în evidență măiestria artistică a meșterilor din epoca sa,
prin ajutorarea unor așezări monahale spre a deveni adevărate vetre de cultură și artă.
Mănăstirea Neamț a fost în atenția domnitorului Ștefan cel Mare, care și-a legat numele de
ea, prin monumentala catedrală ,,Înălțarea Domnului”, zidită în ultimul deceniu al secolului al XV-
lea, ca expresie a maturității arhitecturii și artei moldovenești ștefaniene.
Epoca lui Ştefan cel Mare reprezintă cea mai rodnică perioadă din istoria Moldovei,
cunoscând o dezvoltare fără precedent a țării29, din punct de vedere politic, economic, social și
cultural. Pentru a o înţelege mai bine acestă perioadă de maximă înflorire artistic și culturală din
epoca lui Ştefan cel Mare, trebuie să luăm în calcul atât geniul voievodului, dar și contextul
cultural European, de la acea vreme și aruncăm o privire asupra celei mai puternice şi mai
importante mişcari culturale şi artistice a Italiei: Renaşterea30. Aceasta a reânviat valorile
clasicismului greco-roman și a pus bazele lumii moderne, influiențând inevitabil și cultura și arta
moldovenească.

25 Analele științifice ale Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași (Serie nouă), Teologie Ortodoxă, Tom IX/2004, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” Iași, pag. 54.
26 Ibidem pag. 56

27 Documente Privind Istoria Romaniei A Moldova, veacul XVI, vol I (1501-1550), Ed. Academiei Republicii Populare Române, București 1953, pag.2
28 Analele științifice ale Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași (Serie nouă), Teologie Ortodoxă, Tom IX/2004, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” Iași, pag. 57.
29 Nicolae Grigoraș ,,Moldova lui Ștefan cel Mare”, Editura Junimea, Iași, 1982, pag. 6
30 Biserica Ortodoxă Română, Revista Sfântului Sinod, Anul LXIII, Nr.4-5, București 1945, pag.103
 1.3. Biserica ,,Înălțarea Domnului" ctitorie ștefaniană, istorie și
actualitate

În timpul domniei lui Ștefan cel Mare, mai ales în ultimile două decenii ale vieții și
activității sale voievodale, arta și arhitectura bisericească a luat un avânt necunoscut până atunci.
Acum în mare parte se cristalizează ceea ce în istoria arhitecturii românești este cunoscut sub
numele de stilul moldovenesc. Stilul arhitectural moldovenesc în arhitectura bisericească, este un
stil compozit, care a rezultat din elementul autohton peste care se suprapun influenta bizantină și
influențe apusene (romanic si gotic).
Influența bizantină se reflectă în planul predominant treflat sau dreptunghiular, împărțirea
interioara și elementele de decor exterior. De la stilul gotic au venit contraforții care sprijină
zidurile, nervurile de piatră ale bolților, înălțimea bisericilor, elemente decorative cu sculptură în
piatră la ferestre și la pietrele de mormânt, forma acoperișurilor, turlelor si clopotnițelor . Deși
asemănătoare prin menirea lor funcțională, cu toate acestea lăcașurile de cult, înălțate de Ștefan
cel Mare sau de unii din sfetnicii săi, sunt deosebite.
Arhitectul Grigore Ionescu, pornind de la diversitatea formelor de plan și structură, de la
particularitățile specilice ale monumentelor bisericești din vremea lui Ștefan cel Mare, le grupează
în trei categorii distincte31: biserici de plan dreptunghiular cu bolți semicilindrice unitare, prinse
sub un singur acoperiș: Dolheștii Mari, Bălinești și Volovăț;_biserici de plan trilobat cu turla pe
naos și acoperiș fragmentat: ,,Sfânta Cruce” Pătrăuți, „Sf. Gheorghe”Voroneț, ,,Adormirea Maicii
Domnului” ( Precista ) Bacău, ,,Sf. Nicolae Domnesc” Iași, ,, Sf. Nicolae” Dorohoi, ,,Sf. Nicolae”
Botoșani, ,,Sf.Gheorghe” Hârlău și altele, biserici de plan dreptunghiular boltite cu o serie de
cupole dispuse în filă și prinse sub un singur acoperiș: ,,Adormirea Maicii Domnului” Borzești32, ,,
Sfinții Arhangheli Mihail si Gavril” Războieni, ,, Sf . Ioan” Piatra Neamț, „Tăierea Capului
Sfântului Ioan Botezătorul”Arbore, ,,Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” Reuseni33 și
,,Pogorârea Sf. Duh” Dobrovăț și altele.

31 Arhitect Grigore Ioncscu, ,,Istoria arhitecturii Românești din cele mai vechi timpuri până la 1900”, Tiparul ,,Cartea Românească” 1937, pag. 248
32 Biserica din Borzesti poarta hramul Adormirea Maicii Domnului și a fost construită din inițiativa lui Ștefan Cel Mare între 9 iulie 1493 și 12 octombrie 1494. Ştefan cel Mare şi
Sfânt, se naşte la Borzeşti şi ridică aici o biserică pentru a consemna acest fapt. Domnitorul a moștenit moșia de la Borzești din moși-stramoși. În copilăria lui Ştefan, la Borzeşti, s-
a întâmplat un episod trist, care l-a marcat pe viitorul Voievod al Moldovei şi care l-a determinat să ridice Biserica din Borzeşti. Pe când copilul Ştefan se juca împreună cu copiii
răzeşi, la umbra unui stejar secular, (trei - patru bărbaţi îi cuprindeau tulpina), de-a tătarii şi moldovenii, împărţiţi în două cete, s-au luptat până când: ceata moldoveană în frunte cu
Ştefăniţă, l-a prins pe hanul tătar, adică pe Gherghiţă (Mitruţ) prietenul lui Ştefăniţă. Cu chiote şi veselie, copii îl ridică în stejar (ca şi cum l-ar fi spânzurat pe hanul tătar pentru
faptele făcute când călcau hotarele Moldovei) pe Gheorghiţă. Bucuria copiilor este scurtă deoarece acesta zăreşte venind călări tătarii adevăraţi înarmaţi cu săbii, arcuri cu săgeţi
otrăvite, steaguri de luptă, iar Gheorghiţă striga îngrozit „Daţi-mă jos vin tătarii !”(Eusebiu Camilar ,,Stejarul din Borzești și alte povestiri” Editura Corint, 2016, pag.5). Copii de
frică fug, iar tătarii poposesc la umbra stejarului. Văzându-l îl ucid trăgând cu săgeţi în inima copilului (hanul Menghi Gherai). Copii se întorc şi văd fapta îngrozitoare, iar Ştefăniţă
jură că atunci când va fi mare va face dreptate. Peste 30 de ani Ştefan Voievod îl prinde la Nistru pe fiul Hanului Tătar şi-l judecă la Borzeşti, pedepsindu-l cu aceeaşi moarte apoi
porunceşte să taie ştejarul şi ridică aici o biserică cu masa altarului pe locul fostului stejar, locul martiriului lui Gheorghiţă.
33 Biserica ,,Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Reuseni, începută la 8 septembrie 1503 de voievod și terminată de fiul său Bogdan la mai puțin de trei luni după moartea sa la
18 septembrie 1504, comemora moartea năprasnică a tatălui său, voievodul Bogdan al II-lea, așa cum rezultă din textul pisaniei ,,Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn
țării Moldovei, a binevoit și a început să zidească casa aceasta întru numele Tăierii cinstitului Cap al Cinstitului și slăvitului prooroc înainte mergător, Ioan Botezătorul, pe acest loc
unde a fost tăiat capul tatălui său Bogdan voievod” Pe locul unde este zidită biserica, la data de 15 octombrie 1451, a fost tăiat capul voievodului Bogdan al II-lea (1449-1451),
tatăl lui Ștefan cel Mare - la o nuntă, de către Petru al III-lea Aron (domnitor al Moldovei în perioadele 1451-1452, 1454-1455 și 1455-1457), care venise cu armată asupra lui
Bogdan ca să-l scoată din scaunul domnesc. Tradiția spune că după ce a fost ucis tatăl lui Ștefan cel Mare, acesta s-a refugiat în pădurea vecină, ascunzându-se într-un stejar, de
frica lui Petru
Aron, care voia să-l omoare. Vasile M. Demciuc, Ștefan cel Mare- ,,Un vero atleta della fede Cristiana”, atlas.usv.ro/www/codru_net/CC10/attleta.pdf,
 Singura biserică zidită de Ștefan cel Mare, neânscrisă în vreuna din categoriile menționate,
este ,,Înălțarea Domnului”din Mănăstirea Neamț. Biserica mănăstirii Neamț a fost ridicată de
Ștefan cel Mare, însă nu se cunoaște anul când au început lucrările, dar știm ca a fost sfințită la 14
Noembrie 1497 de mitropolitul Teoctist al II-lea34, la înapoierea victorioasă a domnitorului din
bătălia de la Codrii Cosminului la data de 26 octombrie 1497, împotriva regelui polon Ioan
Albert35, aceasta fiind cea mai strălucită victorie a domnitorului asupra Poloniei.
Această biserică este cel mai reprezentativ monument datorat epocii lui Ștefan cel Mare și
ultima fază a arhitecturii moldovenești din timpul marelui voievod, fiind prototip pentru
importante biserici ridicate în urma ei: biserica ,,Sf. Gheorghe” a mănăstirii ,,Sf. Ioan cel Nou” din
Suceava, bisericile mănăstirilor Probota, Bistrița, Slatina și Sucevița, Episcopia Romanului.
Întrunește în structura și planul ei, o sinteză a elementelor esențiale ale arhitecturii moldovenești,
fiind cel mai interesant și mai reprezentativ monument arhitectonic din acea epocă, atât la structura
interioară, cât și ca mod de decorare a faţadelor36”, astfel criticul și istoricul de artă Vasile Drăguț
afirma despre Biserica ,,Înălțarea Domnului”din Mănăstirea Neamț, că este „...edificiul la care au
fost fructificate toate experienţele anterioare ale arhitecturii din Moldova. Naosului de triconc cu
turla înălţată deasupra sistemului de arce etajate, îi este alăturată pe latura de vest o cameră a
mormintelor, care se interpune între naos şi încăperea pronaosului; pronaosul boltit cu două calote
semisferice preia în forme monumentale compoziţia de la Borzeşti, iar către vest edificiul este
încheiat cu un pridvor închis. Decorul faţadelor de la Neamţ se impune prin varietatea şi bogăţia
arhitecturală, dar mai ales prin savanta lor organizare, astfel că nici un moment nu lasă impresia de
excesivă încărcare, dimpotrivă: de echilibru şi armonie37”. Pin arhitectura eclesiastică din vremea
Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, biserica Mănăstirii Neamţ, marchează
apogeul „Iar prin policromia faţadelor... arhitectura bisericească din Moldova a dobândit o
fizionomie cu totul aparte, originală şi perfect adaptată ambianţei”38.. Deasupra ușii sudice de
intrare în pridvorul bisericii, descoperim cel mai grăitor document literar în legătură cu biserica,
pisania în limba slavonă, încadrată de un chenar sculptat, ce are următorul conținut: ,,Doamne
lisuse Hristoase, primește acest hram care s-a zidit cu ajutorul tău, întru slava și cinstea sfintei și
slăvitei de la pământ la cer înălțare a ta și Tu Stăpâne, acopere-ne cu mila ta de acum și până în
veac. Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod,
a binetoit și a început și a zidit acest hram, pentru rugăcianea sa și a Doamnei Sale Maria și a fiului
său Bogdan și a celorlalli fii ai săi, și s-a săvârșit la anul 7005 iar al domniei sale anul patruzeci și
cel dintâi curgător, luna lui noiembrie în 14" (1497)39.
Privită în ansamblu, biserica apare ca o interesantă sinteză artistic: pronaos, naos, absidă,
cu incăperi noi: pridvor și gropniță. Prin adăugirea pridvorului și gropniței, biserica Mănăstirii
Neamț apare ca o nava alungită, având o lungime la exterior de 40,50 m. Sub raportul

https://ro.wikipedia.org/wiki/Reuseni,_Suceava
34 Constantin C. Giurescu ,,Istoria Românilor II. De la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun, până la Mihai Viteazul”, Editura ALL, București 2015, pag. 61
35 Grigore Ureche ,,Letopisețul Țării Moldovei”,Editura de Stat Pentru Literatură și Artă, 1958, pag. 104
Regelui Ioan Albert fiu al lui Cazimir al IV-lea, regele Poloniei, (n. 27 decembrie 1459, Cracovia – d. 17 iunie 1501, Toruń) a fost rege al Poloniei (1492–1501) și duce
de Głogów (1491–1498), a pregătit din vreme campania din toamna anului 1497, care a reprezentat pentru Moldova cea mai mare desfăşurare de forţe inamice pe teritoriul sau,
cunoscută de la expediţiile lui Mahomed al II-lea şi Baiazid al II-lea. Ea întrunea oştile feudale ale numeroaselor provincii supuse coroanei Poloniei, având în ajutor până şi pe
cavalerii teutoni. Scopul mărturisit era acela de a elibera din stăpânirea turcească Chilia, Cetatea Albă, ba chiar şi Caffa; cel nemărturisit îl privea însă pe Ştefan, care trebuia
înlocuit din scaun cu fratele mai mic al regelui, Sigismund - singurul Iagellon, în afară de cardinalul Frederic, rămas fără de stăpânirea vreunei ţări.

36 Corina Nicolescu,,,Moştenirea artei bizantine”, Editura Meridiane, 1971 pag. 60

37 Vasile Drăguţ, ,,Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească”, Editura științifică și enciclopedică”Bucureşti, 1976, p. 169.
38 Virgil Vătăşeanu, Istoria artei feudale în Ţările Române, vol. I, Bucureşti, 1959. pag. 301
39 Ioan Ivan și Scarlat Porcescu ,,Mănăstirea Neamț”,Iași 1981 pag. 46
dimensiunilor și proporțiilor sale, biserica ,,Înălțarea Domnului” este o construcție monumentală,
fiind mult mai mare în comparație cu alte biserici ridicate până atunci. Arhitectura și bogăția
plasticii decorative exterioare, adaugă monumentului o mareție impunătoare. ,,Un soclu masiv,
lărgit prin două baze suprapuse prevăzute cu copertine din piatră de talie, cu profile gotice,
întărește de jur împrejur partea inferioară a bisericii"40. Deasupra soclului, până la înălțimea de 9
m, se înalță zidaria executată din piatră brută de carieră de diferite dimensiuni cioplită pe fața
văzută și amestecată cu piatră de râu. Partea superioară a zidăriei, până la cornișă, este executată
din cărămidă”41. Pereții sunt de o înălțime neobișnuită, cuprinzând într-un spațiu larg, ferestrele
pridvorului în stil gotic.
Pe latura de sud a altarului se observă o anexă din piatră, care servește drept veșmântărie
sau clisiarniță, care a fost ridicată ulterior , în timpul domnitorului Iliaș Vodă42, în anul 1549, de un
ierarh poate Episcopul Macarie al Romanului43, de un stareț, sau de un sfetnic domnesc.
Veșmântăria cuprinde, la parter, două camere mici, cu bolte semisferice, iar la etaj se află o singură
încăpere tot cu boltă semisferică.
Pe partea superioară a pereților sunt doua rânduri de ocnițe, cele de jos mai mari, iar cele de
sus mai mici, deasupra carora se observă bogată friză de ceramică smălțuita, compusă din discuri,
romburi și triunghiuri împodobite cu motive vegetale si geometrice. La elementele de policromie
ale fatadelor se adauga brâiele si pilastri de caramida smaltuita dispuse în câmpul zidariei, atât în
frize cât și în formă de colonete, precum și picturile în frescă ce se mai păstrează în unele ocnițe.
Fațadele absidelor, în partea lor inferioară, sunt decorate cu firide alungite pâna la soclu.
Contraforturile sunt dispuse simetric în jurul monumentului, turla de forma octogonală are patru
ferestre și patru contraforturi, se înaltă pe două baze suprapuse, prima cu opt laturi cu ocnițe iar a
doua de forma stelată cu opt vârfuri.
Acoperișul piramidal, care în decursul timpului a fost modificat în formă de bulb, a fost
restaurat în timpul lucrarilor din 1953-1961, aducându-se la starea originală.
În pridvorul bisericii se pătrunde prin două uși dispuse față în față pe laturile de nord și de
sud. Pridvorul, este acoperit cu o boltă semisferică sprijinită pe pandantivi și pe un sistem de arcuri
romboidale specific stilului moldovenesc, fiind luminat de cinci ferestre care au forma specific
stilului gotic. În pridivor au fost așezate pietrele de mormânt a unor ierarhi, stareți, ieromonahi,
slujitori domnești, cum ar fi: Calinic Miclescu Mitropolitul Moldovei și Sucevei (1865-1875), apoi
primat al Bisericii Ortodoxe Române (1875-1886)44 așezat în același mormânt cu unchiul său

40 Ibidem pag.47
41 Ibidem pag. 48
42 Iliaș al II lea Rareș (n. 1531 – d. ianuarie 1562) a fost Domn al Moldovei (3 septembrie 1546 - 11 iunie 1551). A fost fiul mai mare al lui Petru Rareș și al Elenei (aceasta era de
neam sârbesc). fiind mai mult atras de petreceri decât de domnie, abdică, iar sultanul Soliman Magnificul așează pe tron pe fratele său Ștefan al VI-lea Rareș. Iliaș se duce
la Constantinopol și se turcește, luând numele de Mehmet, și devine pașă de Silistra în 1551. Fiind exilat la Bursa, moare, probabil otrăvit, la Alep, Siria, în 1562. Această trădare a
atras dezamăgirea și furia moldovenilor, Iliaș fiind radiat din pomelnicele de la Bistrița și Târgu Frumos, din pisania de la Roman, iar în tablourile votive, chipul lui este înnegrit, la
Baia și Probota. Grigore Ureche consemna cu durere: ,,Pre urma lui Pătru vodă Rareş cu dragoste rădicară boiarii cu toată ţara pre Iliaşu, fiiu-său cel mai mare, la domnie, sîmbătă
septevrie 3, că şi firea şi faţa îl lăuda să fie blîndu şi milostivu şi aşăzătoriu, gîndindu-să că va sămăna tătâne-său. Ci nădejdea pre toţi i-au amăgitu,că dinafară să vedea pom
înfIorit, iară dinlăuntru lac împuţit… Mai apoi de inimă rea, peste scurtă vremea au murit şi rău ş-au dat sufletul său în mîinile diavolului, în legea turcească” (Grigore Ureche
,,Letopisețul Țării Moldovei”,Editura de Stat Pentru Literatură și Artă, 1958, pag. 157)
43 N. Iorga ,,Monastirea Neamțului – Viață călugărească și muncă pentru cultură” Editura Tipografiei Monastirii Neamțu 1925, pag. 30
44 Calinic a fost călugărit la Huşi în 1842, de către unchiul său când acesta era episcop. Până să ajungă în prim-planul vieţii bisericeşti, Calinic se remarcă prin câteva
iniţiative care-i vor fi recunoscute mai târziu: înfiinţează o şcoală în satul Mălini (judeţul Suceava) pentru copiii ţărani, activează ca membru în Divanul Ad-hoc şi
reuşeşte să îmbunătăţească relaţiile cu conducerea ţării. Capătă încrederea lui Cuza, care-l numeşte mitropolit al Moldovei prin decret. Doar că acest gest duce însă
la o nouă criză bisericească, cunoscută în epocă sub numele de „lupta pentru canonicitate“ , care va frământa îndelung viaţa liderilor politici şi a numeroşilor lideri
religioşi. Oricum, măsurile pe plan bisericesc adoptate de Cuza bulversează societatea moldovenească. Clericii din marile familii boiereşti se împotrivesc acţiunilor
luate de guvern, alături şi de alţi clerici din rang inferior, printre care diaconul Ion Creangă. Tensiunile cresc, situaţia devine tot mai complicată, Cuza trebuie dat jos!
Sofronie Miclescu Mitropolitul Moldovei și Sucevei (1790 –1861)45, Micotă46 pârclab de Neamț,
înmormântat în anul 1495, deci în timpul lucrărilor de construcție ale bisericii. Inscripția de pe
piatra de mormânt : ,,Acest mormânt este a robului lui Dumnezeu Micotă, pârclab de Neamț, și i l-
a împodobit, Io Ștefan Voievod al țării Moldovei și a fost îngropat aici la 7003, luna lui octombrie,
1 zile”47. Pârcălabul a fost înmormântat în pronaos și ulterior piatra de pe mormânt a fost mutată în
pridvor, unde se vede astăzi. De asemenea piatra de mormânt a Arhimandritului Neonil48 Buzilă
(1789-1853), fost stareț la Neamț în trei rânduri: 23 octombrie 1834 – 12 noiembrie 1835; 11
aprilie 1838 – 27 decembrie 1839; 19 iunie 1843 – 16 octombrie 1853, având un rol deosebit în
renașterea cultural, socială și administrativă, așa cum vom vedea mai jos într-un subcapitol
distinct. În colțul de sud-est al peretelui pridvorului se află mormântul Mitropolitului Teoctist II49,
după cum citim pe piatra așezată deasupra lui: ,,Aici este înmormântat mitropolitul Teoctist, care a
sfințit această biserică la 1497, noiembrie 14”50. Pe latura de nord-vest a pridvorului se află cinci
pietre de mormânt, ale căror inscripții sunt șterse. Pe peretele vestic se află scrise în alfabet chirilic
numele unor episcopi și stareți despre care putem presupune că au fost îngropați aici: Pavel
episcop al Romanului (d. 1632), Ioanichie episcop al Romanului (1747-1769), Timotei stareț
(1860-1887), Ilarie stareț (1818-1823), Dometian stareț (1823-1834), Natanail stareț (1853-1855).
Trecerea în pronaos se face printr-un mare portal, la care se disting torurile încheiate în arc
frânt. Deasupra, acesta este boltit cu două calote despărţite printr-un arc median. Golul ușii este
lărgit spre exterior prin glafuri oblice împreunate în partea superioară a ușii într-un arc frânt.
Pronaosul este lumitat de patru ferestre realizate ca și cele din pridvor, în stil gotic. Până în anul

Aşadar, în februarie 1866, are loc abdicarea forţată a domnitorului, care va fi urmat, la tron, de principele Carol de Hohenzollern. În aprilie 1866, va fi unul dintre
liderii mişcării antiunioniste de la Iaşi. Cum s-a întâmplat? Pe 3 aprilie 1866, Mitropolitul Calinic semnează declaraţia separatistă şi binecuvânează mulţimea adunată
în curtea Mitropoliei din Iaşi şi a Palatului Roznovanu.Se pornesc cu toţii spre palatul domnesc, acolo unde se afla unul dintre cei trei membri ai locotenenţei
domneşti instituite după abdicare – Lascăr Catargiu. La ordinul acestuia, armata intervine. Mitropolitul Calinic e lovit şi el în luptă, dar e salvat de diaconul , care,
văzându-l rănit, îl ascunde în pivniţa unei case din apropiere.
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-i-a-salvat-ion-creanga-viata-mitropolitului-calinic-miclescu
45 Sofronie, cu numele de botez Sandu, e fiul vornicului Constantin şi al Zoei Miclescu. Ajunge episcop de Huşi în 1826 şi va păstori până în 1851, când e ales mitropolit al
Moldovei. Acest înalt ierarh bisericesc a prezidat Adunările elective din 5 ianuarie 1859, zi în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn în Moldova. Practic mitropolitul Sofronie
Miclescu ştia că Alexandru Ioan Cuza trebuie ales domn şi în Moldova şi în Ţara Românească şi a luptat pe toate căile asumându-şi nenumărate riscuri pentru unire. Are o
contribuţie importantă în dezvoltarea învăţământului teologic,în perioada păstorii sale, a fost decretată „legiuirea pentru organizarea învăţăturilor bisericeşti în Moldova“, care
permiteau organizarea a trei tipuri de şcoli teologice: şcoli bisericeşti de ţinut, secţia primă a seminarului şi secţia a doua a seminarului. Este suspendat şi înlăturat din scaun în
1860, pentru că s-a opus reformelor lui A.I. Cuza, referitoare la averile chinoviilor moldovene.
http://adevarul.ro/locale/botosani/misterioasele-personaje-l-au-facut-alexandru-ioan-cuza-domn-fost-implicate-momentele-cruciale-unirii-originari-acelasi-judet-
1_589328195ab6550cb80c174f/index.html
46 Nicolae Stoicescu ,, Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova sec. XIV-XVII”, Editura enciclopedică română, București 1971, pag. 279
47 Ioan Ivan și Scarlat Porcescu ,,Mănăstirea Neamț”,Iași 1981 pag. 58.
48 N. Iorga. op.cit. pag. 82
49 Acest preacuvios stareţ Teoctist, împreună cu Mitropolitul Gheorghe al Moldovei (1477-1508) au îndemnat pe marele domn Ştefan Vodă al Moldovei să zidească la Neamţ o
biserică nouă în cinstea Înălţării Domnului. Iar la 14 noiembrie 1497, terminându-se biserica, au sfinţit-o în prezenţa domnitorului şi a zeci de mii de credincioşi, clerici şi monahi
din toată ţara Moldovei. În anul 1500, răposând episcopul Romanului, Vasile, cuviosul arhimandrit Teoctist de la Neamţ a fost ales în locul său „mitropolit” al Ţării de Jos, lăsând la
Neamţ o obşte înfloritoare. Şi a păstorit episcopul Teoctist opt ani de zile la Roman, povăţuind turma lui Hristos cu multă blândeţe şi hrănind-o din învăţăturile Sfintei Evanghelii.
Iar în anul 1508, retrăgându-se din scaun mitropolitul Gheorghe, cu sfat de obşte a fost ales episcopul Teoctist în locul său. Aşa a ajuns acest cuvios mitropolit părintele şi
„învăţătorul Moldovei”, sfetnicul domnilor şi mângâietorul poporului, căci era „bărbat învăţat ca nimeni altul” şi slujea cu mare credinţă Biserica lui Hristos. Timp de 20 de ani, cât
a fost mitropolit al Moldovei, a rânduit preoţi la sate şi stareţi pricepuţi prin mănăstiri, încurajând mult viaţa duhovnicească, învăţătura, scrierea de cărţi, zidirea şi pictarea sfintelor
biserici. De asemenea, în anul 1522 a terminat de zidit şi a sfinţit noua Catedrală a Mitropoliei din Suceava, aşezând în ea moaştele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou. Tot el a uns ca
domni ai Moldovei pe Ştefăniţă Vodă, în anul 1517, şi pe Petru Rareş, în anul 1527, făcându-se la amândoi cel dintâi sfetnic, părinte şi duhovnic. Simţindu-şi aproape obştescul
sfârşit, Mitropolitul Teoctist se retrage din scaun la mănăstirea de metanie şi se face schimonah, cu numele de Teodor. Apoi, binecuvântând pe fiii săi duhovniceşti, a adormit cu
pace la 15 ianuarie 1528 şi a fost înmormântat în pridvorul bisericii din Mănăstirea Neamţ.
https://neamt.mmb.ro/mitropolitul-teoctist-ii-parinte-si-invatator-al-moldovei-timp-de-20- de-ani
50 Ioan Ivan și Scarlat Porcescu ,,Mănăstirea Neamț”,Iași 1981 pag. 58 Arhimandrit Ioanichie Bălan ,,Patericul Mănăstirilor Nemțene”Editura Doxologia, Iași 2015, pag. 20
1883, când biserica ,,Înălțarea Domnului" a fost pardosită, cu plăci de marmură, de-a lungul
secolelor, au fost înmormântați mulți demnitari, ierarhi, stareți și monahi. Pietrele de mormânt ale
acestora au fost îndepărtate din cauză că inscripțiile de pe ele erau șterse. Neavând la dispoziție
mărturii literare sau de altfel cu privire la cei ce au fost îngropați aici, nu putem avea o certitudine
cine sunt cei ce odihnesc aici. O inscripție așezată în partea dreaptă sub străni, ne arată că acolo au
fost îngropați: Pavel episcop, Siluan și Gavriil (putem crede că este vorba despre starețul Siluan și
Gavriil Uric, copistul și caligraful, care au trăit în prima jumătate a sec. XV-lea.
Din pronaos, printr-o ușă de formă dreptunghiulară, bogat decorată cu un ancadrament de
baghete incrucișate și muluri gotice săpate în piatră51, se trece în gropniță sau încăperea
mormintelor, separată de naos, până la incendiul din 1862, printr-un perete despărțitor din piatră,
pe care era pictat şi portretul votiv al ctitorului cu familia sa. Pentru lărgirea spaţiului interior al
bisericii a fost demolat peretele şi a fost înlocuit cu un arc dublu, în felul acest pierzându-se şi
tabloul votiv al ctitorului.
În gropniță se află piatra de mormânt a domnitorului Ștefan al II-lea52, asasinat in anul
1447. Lespedea funerară este agezată într-onișă săpată în peretele dinspre nord (anexa 6) și
conține următorul text: ,,Acest mormânt l-a înfrumusețat Io Ștefan Voevod cu mila lui Dumnezeu
Domn țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, unchiului său Ștefan Voevod , fiul bătrânului
Alexandru Voevod care a murit… și a fost îngropat în anul (6955, luna lui lulie in 16) "53, ultimile
cuvinte ,, și a fost îngropat în anul (6955, luna lui lulie in 16)” nu se mai regăsesc astăzi înscrise pe
piatra de mormânt, așa cum prezintă Nicolae Iorga textul, întrucât ele au dispărut odată cu
îndepărtarea unei părți a pietrei. Citind inscripția, în anul 1848, când a stat câteva luni la
Mănăstirea Neamț, ori în 1859, când a lucrat la inventarierea averii mănăstirești, ori în 1872 când
timp de câteva zile, a cercetat și studiat documente mănăstirești, Episcopul Melchiserlec a
consemnat faptul că piatra a fost tăiată când s-a așezat pardoseala cea nouă54. Nicolae Iorga era
convins că spațiul din dreapta gropniței este destinat îngopării ctitorilor cei dintâi, presupunând că
în acel spațiu ar putea fi mormântul ctitorului Petru I. La o distanță de aproximativ 2 metri de
peretele din dreapta, este mormântul Sf. Cuvios Paisie Velicikovscki (d.15 nov. 1794). Pe piatra
mormântului se află o inscripți pe care stă scris: ,,Aicea se odihnește fericitul părintele nostru
starețul ieroschimonahu și arhimandrit Paisie malorosianul carele viind de la Muntele Athonului în
Moldavia cu 60 de ucenici, și aici mulțime de frați adunând și viața cea de obște prin sine o au
înoit, și așa cătră Domnul s-au mutat, la anul 1794, noiembrie 15 în zilele Binecredinciosului
Domn Mihail Șuțul Voievod, și a Preosfințitului Iacov”.
Naosul Bisericii ,,Înălțarea Domnului”din Mănăstirea Neamț este lărgit de absidele de
formă semicirculară, atât spre nord cât și spre sud. Prin îndepărtarea peretelui ce despărțea gropnița
de naos, s-a creat un spațiu generos, ce dă impresia de măreție. Deasupra naosului se află o turlă
octogonală, sprijinită pe patru arcuri inferioare. Turla este luminată de patru ferestre dispuse spre
cele patru puncte cardinale.

51 Constantin N. Tomescu ,,Scurtă povestire istorică despre Mănăstirea Neamț și sespre așezările monahale supuse ei,(Mănăstirea Secu și schiturile: Vovidenia, Pocrov, Sihăstria,
Sihla și Icoana”, Editura și Tiparul Sfintei Mănăstiri Neamțu, 1942, pag. 89
52 Ștefan al II-lea este fiul lui Alexandru cel Bun cu o soție nelegitimă, Stana, pe care Iliaș I (alt fiu nelegitim) o ucide prin înecare în anul 1433. A fost domn al Moldovei
între septembrie 1434 și august 1435, împreună cu Iliaș I (Ilie) din august 1435 până în mai 1443, și singur din mai 1443 până în mai 1444, iar în asociere cu fratele său, Petru al
III-lea din mai 1444 - 1445, și iar singur, până în iulie 1447. Îl alungă pe fratele său Iliaș I de pe tron, cu ajutorul voievodului din Muntenia, Alexandru Aldea. În
schimbul Pocuției este recunoscut și de polonezi. După câteva lupte Iliaș I revine, cei doi se împacă și împart domnia, Ștefan al II-lea rămânând cu partea de sud-est a Moldovei (și-
a avut se pare reședința la Vaslui). În 1443, Iliaș I încalcă înțelegerea, iar Ștefan II îl prinde și îi scoate ochii. Orb, Iliaș I se refugiază în Polonia, în timp ce Ștefan al II-lea rămâne
domn, luându-și asociat pe un frate nelegitim, Petru III. Este ucis de fiul lui Iliaș I, Roman al II-lea, în 1447
53 N. Iorga. op.cit. pag. 23
54 Ioan Ivan, ,,Legăturile episcopului Melchiserlec cu Mănăstirea Neamț” în M.M.S., nr. 5-6, 1972, pag. 404-412
 Altarul este despărţit de naos printr-o catapeteasmă executată în stil baroc în anul 1864,
fiind scluptată în lemn de păr şi tisă, suflată în aur. În peretele dinspre nord a Sfântului Altar, se
află o nișă adâncă ce servește Proscomidiarul. Pe peretele sudic se află două străpungeri care fac
legătura cu clisiarnița.
Se crede că, spre sfârșitul domniei lui Ștefan cel Mare, sau în timpul domniei lui Bogdan al
III-lea succesorul său, Biserica ,,Înălțarea Domnului" de la Mănăstirea Neamț a fost împodobită cu
picturi. Este posibil ca lucrările de pictură să nu se fi încheiat în perioada respectivă, prin urmare,
acestea continuând și finalizându-se prin grija lui Petru Rareș55. Specialiștii care s-au preocupat de
cercetarea picturii au ajuns la concluzia că pictura din altar, naos și gropniță aparține epocii lui
Ștefan cel Mare, în timp ce în pronaos și în pridvor picture s-a executat în vremea în care a domnit
Petru Rareș. Pictura din pronaos şi pridvor a fost, reprezintă calendarul ortodox pe cele 12 luni şi
cele 7 Sinoade Ecumenice.
În jurul anului 1830, Vasile Chițăscul și Vasile Suliman (Eliman), doi zugravi suceveni, au
renovat altarul, pridvorul și pronaosul, ,,procedând la refacerea unor picturi vechi la întărirea și
retușarea altora, adăugându-se un strat nou de culoare peste culoarea cea dintâi”56. S-a mai
intervenit apoi, după incendiul din 1862, când s-a încercat curățirea și reînnoirea zugrăvelilor din
altar și naos, puternic înnegrite de fum. Au mai rămas totuși, unele compoziții și portrete în forma
lor originală, nefiind afectate de refacerile de până acum, cum ar fi unele picturi din naos: Judecata
lui Iisus de către marii cărturari, Judecata lui Iisus de către Pilat, Plângerea Mironosițelor, Deisis,
care reprezintă creații de mare valoare istorică și artistică.
De asemenea pictura existentă în gangul clopotniței la intrarea în incintă, este realizată în
secolul al XV-lea, și chiar dacă a suferit de-a lungul veacurilor unele retușari, valoarea ei a rămas
nealterată atât din punc de vedere istorico-documentar, cât și al mesajului religios exprimat,
introducându-ne în atmosfera istorico-spiritual a secolului al XV-lea, astfel că una dintre scenele
reprezentate și anume ultima scena dispusă pe latura nordică a gangului, la intrarea în incintă, ce
reprezintă pe domnitor și familia domnească, ne prezintă și biserica voievodală ,,Înălțarea
Domnului" în forma pe care o avea în timpul ctitorului său. Pictura din pronaos şi pridvor a fost
realizată în timpul domnitorului Petru Rareş, reprezentând calendarul ortodox pe cele 12 luni şi
cele 7 Sinoade Ecumenice. În exteriorul bisericii, la baza pereților, se află numeroase pietre de
mormânt ale stareților mănăstirii și a unor personalități ce au avut legături cu mănăstirea.
În anul 1986, în ziua de sâmbătă 24 mai, pe aleea ce duce de la turnul clopotniţă la biserica
,,Înălţării Domnului” s-a observat că pe alee, la jumătatea distanței dintre turnul clopotniţă și
biserică, pe secţiune transversală pietrele din pavaj erau ridicate la aproximativ 10-15 cm față de
restul pietrelor și incomodau trecerea spre biserică. S-au făcut diferite presupuneri asupra cauzei ce
a determinat acea denivelare, între care posibilitatea defecțiunii unei ţevi de canalizare, sau
emanaţii de gaz metan. Aleea unde s-a produc denivelarea, a fost executată în anul 1962 şi a fost
construită cu un strat gros de beton, care a fost placat cu pietre de râu. Conducerea mănăstirii a
hotărât ca luni 26 mai 1986, să se sape în acest loc pentru a observa cauza care a dus la ridicarea
pavajului. După ce s-a săpat aprox. 1,20 m., iar pământul de sub pavaj nu prezenta nici o
modificare. În ziua de Marţi 27 mai, s-au continuat săpăturile şi la aprox. 1,50 m. adâncime, spre

55 Petru Rareş a fost domnitorul Moldovei în două perioade: 1527–1538 și 1541–1546. Este fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare cu Maria, descendentă din neamul boierilor Cernat.
Ion Neculce în lucrarea sa ,,O samă de cuvinte” consemnează faptul că, Petru Rareș a fost în tinereţe negustor de peşte, pe care о transporta nişte care mari, trase de patru sau şase
boi, denumite maje. De aici şi porecla de Petru Măjerul. A fost ridicat în domnie prin voinţa lui Ştefăniţă Vodă, care, aşa cum scria Grigore Ureche fiind “bolnav la Hotin au lăsat
cuvîntul, că dacă va săvîrşi el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareş, despre numele muierii ce au fost după alt bărbat, tîrgoveţ din Hîrlău”.
Constantin C. Giurescu, op. cit. pag. 122
56 Ioan Ivan și Scarlat Porcescu op. cit. pag. 68
uimirea celor care săpau, au fost descoperite „oseminte umane”, așezate în poziţie obişnuită de
înmormântare, capul spre apus şi picioarele spre răsărit, transversal cu aleea, după cum s-a ridicat
şi pietrele în data de 24 mai. După ce osemintele au fost scoase din groapă, s-a făcut de către
preoţii din mănăstire o slujbă de pomenire.
Întrucât vestea s-a răpândit peste tot, iar credincioşii din împrejurimi veneau în număr
foarte mare la mănăstire, imediat au venit şi autorităţile şi văzând în incinta mănăstirii foarte multă
lume, în seara zilei de 27 mai, au dat ordin să fie acoperit locul unde au fost sfintele moaşte şi
până dimineaţa să fie refăcut şi pavajul din alee, ca să nu se mai cunoască locul unde a fost
mormântul. Între timp părintele Anania Ulian, marele eclesiarh al mănăstirii a prevăzut că
autoritățile vor căuta sfintele moaşte, le-a luat şi le-a ascuns în veşmântărie, declarând autorităţilor
că le-a așezat în gropniţa mănăstirii, pentru a li se pierde urma. Astfel sfintele moaşte au fost
tăinuite pânăla căderea regimului comunist. În luna ianuarie 1990 a fost confecționată o raclă
scluptată din lemn de stejar, în care au fost puse sfintele moaşte și raclă a fost aşejată în pronaosul
bisericii „Înălţarea Domnului”, sporind zestrea duhovnicească și frumusețea bisericii.
Privită în ansamblu, monumentala biserică „Înălţarea Domnului”, apare în toată
splendoarea ei ca o interesantă sinteză artistică – pronaos, naos, absidă – cu încăperi noi, pridvor şi
gropniţă şi prin îmbogăţirea planului conduc la concluzia că arhitectul – constructor al bisericii, a
fost un mare şi neîntrecut specialist din timpul domniei marelui voievod57.
Dintre obiectele de mare valoare artistică şi istorică, dar mai ales religioasă în biserica
“Înălţarea Domnului” se află icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, datând din anul 66558,
pictată în Lida, patria Sf. M.Mc. Gheorghe, dăruită de Împăratul bizantin Ioan al VIII-lea
Paleologul domnitorului moldovean Alexandru cel Bun, în anul 1401. Icoana reprezintă pe Maica
Domnului cu pruncul Iisus ţinut pe braţul stâng (anexa 5) , iar pe verso este pictat Sf. Gheorghe,
fiind ostaş cu capul descoperit, stând pe scaun cu balaurul sub picioare, în mâna dreaptă având
suliţa, iar în cea stângă sabia (anexa 6). Această icoană este cunoscută cu numele de ,,Lidianca”
pentru că ar fi o copie după o icoană a Maicii Domnului din Lida, localitatea natală a Sf. Marelui
Mucenic Gheorghe, care ,,în anul 35 după Hristos, în biserica (din Lida) cu minune s-a închipuit
pe un stâlp în culori chipul Maicii Domnului. Și răspândindu-se vestea prin împrejurimi despre
această minune, auzit și Maica Domnului care era încă în viață în Ierusalim. Maica Domnului a
venit în Lida, a văzut stâlpul cu chipul Ei cel zugrăvit cu minune, l-a sfințit și i-a dat darul de a
face minuni”59şi pentru că are chipul Sf. Gheorghe, originar din Lida60.
Pictura este protejată cu o îmbrăcăminte metalică, ornamentată cu pietre preţioase între anii
1844-1845, în timpul stareţului Neonil (+1853). Icoana Maicii Domnului de la Neamţ „se bucură
de o stimă deosebită şi este una din renumitele icoane făcătoare de minuni care trezeşte interesul şi
admiraţia oricărui vizitator, prin valoarea sa artistică”61. Icoana Maicii Domnului este o icoană
57 Grigore Ionescu , ,,Istoria arhitecturii româneşti”, Bucureşti, 1937, pag. 253
58 În anul 665, Sf. Gherman, înainte de a deveni Patriarh al Constantinopolului (714), a fost la Ierusalim să se închine la locurile sfinte și văzând pe stâlpul Bisericii din Lida Sfânta
Icoană a Maicii Domnului cea pictată cu minune, a pus pictori de au pictat Chipul Maicii Domnului, împreună cu Chipul Marelui Mucenic Gheorghe, ale cărui sfinte moaște se
aflau în această biserică. În anul 739 când în Constantinopol se manifestă destul de agresiv iconoclasmul, Sf. Gherman trimite Sfânta Icoană la Roma, papei Grigorie al III lea. În
anul 845 începe și la Roma lupta împotriva icoanelor, în timpul papei Serghie al II lea și patriarhul Metodie Mărturisitorul aduce Sfânta Icoană la Constantinopol, iar în anul 1401
este dăruită domnitorului Alexandru Cel Bun.
Monahul Gamaliil Păvăloiu ,,Viața Prea Sfintei Fecioare Maria Născătoarea de Dumnezeu și istoricul Sfintei Sale Icoane Făcătoare de minuni din Sf. M-re Neamț” Ediția I,
revizuită de P.S. Episcop Nicodem starețul Sf. Monastiri Neamțu , Institutul de Arte Grafice din M-rea Neamț, anul 1933, pag. 116
59 Ibidem
60 Paul Mihail , ,,Centrul de viaţă spirituală şi artistică românească” în M.M.S., XLVI ,1970, nr. 1-2, p. 81-83
61 Monahul Gamaliil Păvăloiu ,,Viața Prea Sfintei Fecioare Maria Născătoarea de Dumnezeu și istoricul Sfintei Sale Icoane Făcătoare de minuni din Sf. M-re Neamț” Ediția I,
revizuită de P.S. Episcop Nicodem starețul Sf. Monastiri Neamțu , Institutul de Arte Grafice din M-rea Neamț, anul 1933, apud Episcopul Romanului Melchisedec , ,,Notiţe
istorice şi arheologice adunate de pe la 48 monastiri şi biserici antice din Moldova”, Bucureşti 1885, pag. 12
procesională, dar şi o icoană protectoare care a întreţinut evlavia credincioşilor şi a monahilor.
Întrucât valoarea duhovnicească, artistică și istorică a acestei icoane este cu mult peste alte
obiecte ce se află în biserica voievodală, este demn de luat în considerare parcursul istoric al
acestei cinstite icoane.
Deși nu avem dovezi documentare cu privire la istoricul acestei Sfinte Icoane, putem să
luăm în seamă informațiile care sunt scrise în cartea revizuită de ,P.S. Episcop Nicodem starețul
Sf. Monastiri Neamțu”62, (Nicodim Munteanu viitorul Patriarh al României 30 iunie 1939-27
februarie 1948),,Viața Prea Sfintei Fecioare Maria Născătoarea de Dumnezeu și istoricul Sfintei
Sale Icoane Făcătoare de minuni din Sf. M-re Neamț” Ediția I, din anul 1933. Icoana ,,Lidianca”
de la Mănăstirea Neamț a fost adusă în Moldova la începutului de secol XV, fiind dăruită
domnitorului Alexandru cel Bun, de către împăratul bizantin Manuel Paleologul ca semn de
prețuire față de domnitor63.
În anul 1859 , Arhimandritul Andronic64 starețul Mănăstirii Neamț, căutând prin cărțile
slavonești din biblioteca mănăstirii, a găsit o carte veche, în care erau scrise în limba slavonă
scurte istorisiri despre mai multe sfinte icoane făcătoare de minuni, printre care, la numarul 106 se
afla istorisirea despre aducerea icoanei Maicii Domnului Lidianca din Constantinopol, pe ce o face
în anul 1723 Mitropolitul Gheorghe al Moldovei65.
În acea istorisire se precizează următoarele: „Înștiințare facem pentru obiceiul pământului
Moldaviei. Că întâmplându-se aicea domn maria-sa Alexandru voievod și Mitropolit Preasfintitul
chir Iosif, care a fost și la soborul al optulea și cu parintele ieromonahul Gheorghe Țamblac66, cel
ce era mare bogoslov. Înaintea acelui sobor, fiind la Constantinopol împărat creștinesc Manuil
Paleologul, iar fiul sau, Andronic Paleologul67, era la Beciu (sau Viena), fiindcă era ginere
chesarului de Beciu. Iar la vremea bătrâneților lui Manuil Paleologul, a trimis la Beciu la fiul sau
Andronic, chemându-l să meargă la Constantinopol, să fie împărat în locul lui Manuil, tatălui său.
Deci mergând să treacă la Constantinopol, au venit pe la Țara Moldovei și a ieșit întru
întâmpinarea lui fericitul Alexandru voievod cu tot senatul. Asemenea și Preasfințitul Mitropolit
chir Iosif cu tot clirosul bisericesc, după cum se cuvine unui împarat creștinesc și l-au petrecut
până la cetatea Chilia, la Dunare. Iar împăratul Ioan Paleologul văzând țară ca aceasta și norod
întelept și pravoslavnic, și arhiereu și cliros învățat, și impodobit cu toate obiceiurile creștinești ale
Bisericii Constantinopolului, s-a preaminunat și a dat lauda lui Dumnezeu, zicând cum că țară ca

62 Monahul Gamaliil Păvăloiu op. cit. pag.2

63 Ibidem.
64 Arhimandritul Andronic Popovici (din botez Andrei Badea) , istoric și copist, născut la 4 iulie 1820, decedat 13 august 1893. A intrat de tânăr în Mănăstirea Neamț în 1931, a fost
călugărit în 1839, hirotonit ierodiacon în 1842 și ieromonah în 1850, hirotesit duhovnic în 1853 și arhimandrit 1890. A fost egumen la Sihăstria în 1861, apoi la Secu. În 1864 a
întemeiat Mănăstirea Noul Neamț la Chițcani, județul Tighina, Basarabia, pe care a condus-o ca egumen. A fost autodidact și a copiat un număr impresionant de lucrări istorice,
scriind Istoria Sfintelor Mănăstiri Neamțul și Secul în 1857 și Scurtă istorie pentru începutul creștinătății și a ierarhiei Moldovei, 1864.
Schirhimandritul Andronic Popovici, ,,Aduceri aminte, 1820-1892”, Editura Mănăstirea Noul Neamț, Cathisma, 2007, pag. 7
65 Mitropolitul Gheorghe IV (1722-1730) https://ro.orthodoxwiki.org/List%C4%83_a_mitropoli%C8%9Bilor_Moldovei
66 În fapt este vorba despre Grigore Țamblac . Este primul scriitor român, mitropolit al Kievului, s-a născut în anul 1367 la Târnovo și a murit în perioada cuprinsă între anii 1419-
1420 la Kiev. Tatăl său era fratele lui Ciprian, Mitropolitul Kievului. Este consemnat în actele Patriarhiei de la Constantinopol ca un apropiat al patriarhului. În această calitate este
trimis în anul 1401 în misiune la Suceava cu scrisoarea patriarhală de recunoaștere a Mitropolitului Moldovei Iosif, rudă cu Alexandru cel Bun. ,,a fost un român de peste
Dunăre, care s-a născut în Bulgaria. A fost educat la Constantinopol și apoi a venit în Moldova, unde a fost atașat la mitropolia Sucevei, ca ieromonah al mitropoliei din Suceava,
cât și ca dascăl și predicator al Marii Biserici a Moldovei. Din Moldova a trecut în Rusia și a fost cel dintâi mitropolit al Litvei , care își avea jurisdicția asupra Rusiei vestice. De
acolo a trecut în Serbia, unde a fost egumen al mănăstirii Deciana. Apoi, pe la sfârșitul domniei lui Alexandru cel Bun și sub urmașii acestuia, îl găsim din nou în Moldova,
participând la dezbaterile Sinodului de la Florența, pentru ca apoi să devină mitropolit al Moldovei și egumen al mănăstirii Pantocrator, adică al mănăstirii Neamț”.
PS Acad. Melchisedec Ștefănescu, Viața și Scrierile lui Grigorie Țamblac, Editura Teologie pentru azi, București 2010, pag.3
67 Neonil Arhimandritul,,Istoriei pe scurt a Sf .Icoane a Maicii Domnului” scrisă în cartea Monahului Gamaliil Păvăloiu ,,Viața Prea Sfintei Fecioare Maria Născătoarea de
Dumnezeu și istoricul Sfintei Sale Icoane Făcătoare de minuni din Sf. M-re Neamț” Ediția I, revizuită de P.S. Episcop Nicodem starețul Sf. Monastiri Neamțu , Institutul de Arte
Grafice din M-rea Neamț, anul 1933, pag. 118
aceasta, cu toate darurile și rodurile pamântului, și obiceiurile, și întelepciunea și iubirea de străini,
aiurea nu a văzut, nici a auzit să fie. Și întrebând pe Alexandru voievod la care împărăție sau craie
este închinată, maria-sa a răspuns că își stăpânește țara cu sabia despre toți megieșii și despre toți
neprietenii. Și întrebând și pe Preasfințitul Mitropolit chir Iosif, la care patriarhie este închinat,
Preasfinția sa a răspuns cum că este închinat la Ohrid. Și s-a făgăduit luminatul împărat, cum că
dacă va merge la Constantinopol, va face Moldova ca Ohridul și ca Chiprul, să fie nesupusă și
neplecată nici unei eparhii. Și mergând la Constantinopol a luat împărăția, iar Manuil împaratul,
tatăl lui Ioan, s-a călugărit. Și strângând sobor cu patru patriarhi și cu toți mitropoliții, a ridicat
mitropolia Moldovei de sub ascultarea Ohridului și o au asezat să fie ca un patriarh, precum este
Ohridul si Chiprul, așa și Moldova. Și acele sobornicești cărți le-a trimis de la Constantinopol la
Alexandru voievod și la Preasfințitul Mitropolit chir Iosif și au fost la Mănăstirea Neamțului. Care
eu, smeritul Gheorghe, cu mila lui Dumnezeu, mitropolit al Moldovei, mărturisesc cu jurământ că
le-am văzut cu ochii mei, și au fost la Mănăstirea Neamțului acele împărătești scrisori până la
stricarea și risipirea țării ce s-a întâmplat în domnia lui Dumitrascu voievod. Iar acele sobornicești
cărți erau scrise pe pergament, cu pecete pajure împărătească în argint și cu iscăliturile patriarhilor
și a câțiva arhierei. Și dimpreună cu aceste mai sus pomenite, a trimis împăratul Ioan Paleologul
fericitului Alexandru voievod coroana împărăteasca și alurghida, care acel port l-au ținut toți
domnii până la domnia lui Alexandru voievod Lăpușneanul. Și au mai trimis împăratul Ioan
Paleologul dar Preasfințitului Părinte chir Iosif Mitropolitul o sfânta icoana făcătoare de minuni, cu
doua fețe, de o parte Preasfanta, Curata Născătoarea de Dumnezeu și pe de alta parte Sfântul Mare
Mucenic Gheorghe, care până astăzi se află în Mănăstirea Neamțului. Și dimpreună au trimis și
mitră și sacos, căci mai înainte mitropoliții Moldovei slujeau Sfânta Liturghie numai cu felon.”68
Deși această scriere nu este un document istoric și conține unele inexactități, putem lua
informațiile cuprinse în ea, măcar ca ipoteză de lucru. Mai aflăm din scrierea Arhimandritului
Neonil69 că în anul 1415, domnitorul Alexandru Cel Bun aduce Sfânta Icoană la mănăstirea Neamț
unde se află și astăzi, aducând multă bucurie, binecuvântare și folos duhovnicesc credincioșilor. Ea
este o ,,piesă cu totul deosebită,” și ,,stârnește interesul și admirația oricărui vizitator, prin valoarea
sa artistic și prin fastuozitatea ferecăturii de argint aurit”70.

68 https://neamt.mmb.ro/scrierea-duhovnicului-andronic-de-la-anul-1859-despre-icoana-maicii-domnului
69 Arhimandritul Neonil Buzilă (1789-1853) a fost cel mai renumit stareț al Mănăstirii Neamț din secolul XIX. Personalitatea sa se impune în istoria monahismului nostru, atât prin
înalta sa trăire duhovnicească și prin înțelepciunea cu care a crescut mulțime de suflete în dragostea de Hristos, cât și prin devotamentul cu care s-a pus pe sine și întreaga
mănăstire în slujba Bisericii, a neamului și a aproapelui. Despre viața și activitatea sa, ne vom ocupa mai jos într-un subcapitol distinc.
https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/pateric-romanesc/arhimandritul-neonil-buzila-81700.html
70 Ioan Ivan și Scarlat Porcescu ,,Mănăstirea Neamț”,Iași 1981 pag. 168, apud Episcopul Romanului Melchisedec , ,,Notiţe istorice şi arheologice adunate de pe la 48 monastiri şi
biserici antice din Moldova”, Bucureşti 1885, pag. 12
 2. Muzeul Mănăstirii Neamț

În cadrul muzeului de la Mănăstirea Neamț, există o colecție de obiecte bisericești de o

deosebită importanță, atât pentru cultura și arta religioasă ortodoxă, cât și pentru cea națională.
Tezaurul mănăstirii cuprinde obiecte de cult din metal prețios, țesaturi, broderii, și sculpturi in
lemn, care au fost confecționate în mănăstire sau au fost dăruite de voievozi și alti binefăcători.
Toate aceaste obiecte și documente, ne aduc prețioase informații istorice, care întregesc
cunoașterea cât mai deplină a istoriei poporului român. Bunurile Mănăstirea Neamț au fost de-a
lungul timpului ținta mai multor atacuri și divergențe, unele din partea cotropitorilor turci, tătari,
poloni, tâlhari, altele chiar din partea propriilor conducători. Cu toate acestea însă, Mănăstirea
Neamț a rămas un important centru de cultură medieval, păstrând încă în muzeu, o bună parte din
Patrimoniul Cultural Național.
În cadrul muzeului, cele mai vechi manuscrise expuse, datează din timpul domniei lui
Alexandru cel Bun (1400-1432). Obiectele expuse în muzeu pot fi clasificate în mai multe grupe:
obiecte de cult metalice, unele din metale prețioase, mantii și obiecte de la slujbele arhierești,
acoperăminte pentru sfintele vase, clopote,manuscrise și tipărituri, piese tipografice, piese speciale
de legătorie, picturi, sculpturi, obiecte de lut, gravuri în lemn și în metal, numismatică și peceți.
De asemenea, tot în muzeul de la Mănăstirea Neamț se află catapeteasma de la biserica
din Cetatea Neamțului cu picturi din secolul al XV lea, fiind cel mai vechi monument de artă
sculpturală-religioasă din Moldova. Alte obiecte religioase deosebite ca valoare aflate în muzeul
Mănăstirea Neamț sunt: diferite tipuri de evanghelii din perioade și locuri diferite, obiecte de cult
cu valoare istorică și simbolică deosebită, sfinte moaște, etc. Aceasta bogata colectie de obiecte
bisericești și nu numai, din muzeul de la Mănăstirea Neamț, reprezintă doar o parte din tezaurul pe
care l-a avut mănăstirea și cu toate acestea muzeul încă ne mai ilustrează importantul rol cultural-
național al acestui sfânt lăcaș.

2.1. Organizarea muzeului.

În anul 196l, cu binecuvântarea I.P.S. Justin Moisescu, Mitropolit al Moldovei gi Sucevei,

prin osteneala unei echipe de specialiști din partea Directiei Monumentelor lstorice și a
Departamentului Cultelor, în timpul Starețului Arhimandritul Dionisie Velea, s-a reorganizat
Muzeul de artă bisericească și cultură, din Mănăstirea Neamț. La acea vreme, ghizi fiind
ieromonah Gherasim Cucoșel, ieromonah Firmilian Olaru și ierodiacon Mitrofan Biltuță. Mai
târziu, la începutul anului 1997, cu binecuvdntarea I.P.S. Daniel, Mitropolit al Moldovei și
Bucovinei și prin osteneala Arhimandritului Macarie Ciolan, eclesiarh mare in Mănăstirea Neamț,
stareț fiind Ahimandritul Dr. Irineu Chiorbeja, s-au pus bazele înființării unui muzeu, în memoria
venerabilului stareț al acestei sfinte mănăstiri - Sfântul Paisie Velicicovschi. Astfel că la data de 13
octombrie 1997 s-a făcut inaugurarea acestui muzeu de către S.S. Bartolomeu I, Patriarhul
Ecumenic al Constantinopolului și de P.F. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în
prezența I.P.S. Daniel, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, cât și al unor înalte fețe bisericești și
civile; ghizi fiind în acea perioadă în mănăstirea Neamț, ierodiacon Eftimie Oprea și monahul
Serafim Vasilache. Parte din obiectele expuse în Muzeele Mănăstirii Neamțului cât și cele
din Biserica Voievodală a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt al Moldovei,
cuprind indicații orientative, iar în paginile ce urmează vor fi prezentate câteva dintre ele.
 Colecția de obiecte bisericești este organizată în trei săli speciale, plus coridoarele dintre
ele, la etaj, pe latura de vest a careului de incintă.

2.2. Obiecte de înaltă valoare artistică și culturală expuse în muzeu.

În primul hol, în câteva vitrine sunt expuse o parte din materialele arheologice descoperite
cu ocazia cercetărilor și săpăturilor din anii 1954-1960. Predomină ceramica feudală alături de
cahle smălțuite și discuri decorative policrome.
În prima sală mare, este expusă Catapeteasma de la biserica din Cetatea Neamțului și mai multe
vitrine și panouri.
Prima vitrină cu două, mitre arhierești, cu mânecuțe din vremea starețului Dometian
(secolul XIX), bederințe, dintre care una de la Ecaterina Dabija vodă (1665)
A doua vitrină, cu doud cristelnițe, dintre care una din 1776 de la Benedict Dingă, stareț al
mănăstirii Neamț și alta din 1779 de la Mitropolitui Iacob Stamati.
A treia vitrină, cu cingători, dintre care una din 1781, paftale metalice dintre care una cu
sidef la miiloc.
A patra vitrină cu obiecte de cult filigranate: o iconiță a Maicii Domnului la cruce, cu
acoperământ metalic din 1739; șase candele din argint filigranate; un triptic și un diptic două
panaghiare dintre care unul de la Grigore Dingă 1750, iar altul de la un oarecare Vladov reânnoit,
în partea metalică, în 1848, prin sârguința starețului Neonil.
A cincia vitrină vitrină cu un antimis de la Mitropolitul Veniamin Costachi 1807 un potir
din 14 iebruarie 1767 - Dragomirna; potir din 1842 de la ieromonahul Teofan și două discuri cu
steluțele lor.
A șasea vitrină, cu Evanghelia slavo-rusă din 1759, legată în tartaje masive, cu
imbrăcăminte metalică și iconițe emailate, în greutate de circa 35 kg.
A șaptea vitrină, cu Evanghelia din 1821 tipărită la Mănăstirea Neamț, fiind cea mai mare
și mai bogată în ilustrate de pagină între toate tipăriturile câte au ieșit în decursul vremii din
tiparnițele românești.
Vitrina a opta, cu obiecte liturgice diferite: cruce din 1853 de la , cruce in filigran, sfeșnic
cu 9 lumini, din vremea starelului Neonil - 1851.
Vitrina a noua, cu alte obiecte de cult: 5 cruci filigranate cu postament; 3 cruci de mână
filigranate ; 2 medalioane emailate, unul Domnul Hristos ăi altul Maica Domnului, 2 engolpioane,
dintre care unul cu lanț.
Vitrina a zecea, cu obiecte bisericești: sculptură în lemn, iconițe și cruce, executate de frații
monahi, Silvestru și Eufrosin.
Vitrina a unsprezecea, cu cruce din anul 18 februarie 1767. Este o cruce procesională cu
postament metalic.
În vitrina a doisprezecea, acoperdminte de vase - secolul XIX.

itrrWisnnnl NEAMT,
vECHr oENTRU cAnrun inasc $r rrpocRAnc noruANnsc
Cdlugirii venili la Mdndstirea Neam! din regiuni indepdrtate, intre ei qi
ucenici ai Cuviosului Nicodim de la Tismana, cum gi cei localnici, au pus in
aceasti m6n6stire bazeleunei #colir cdrturdregti gi chiar vnvi centut cultural.
Tot aici au funcfionat unele qlgliglt in care au lucrat copiqti, caligrafi qi
miniaturigti. Sprijinul material acordat M6ndstirii Neam! de domnitorii Moldovei,
de ierarhi qi diferiji credinciogi, nevoia de c6{i de cult, de indrumare religios
morald, pravile gi altele, in ministiri gi biserici din tdrguri qi sate, cum gi dorinla
tuturor de a se copia textele religioase cdt mai ingrijit, de a li se da aspect artistic
cdt mai atractiv, au contribuit la denroltarea qi inflorirea caligrafiei qi artei
miniaturale in aceast[ mdndstire
Moldova in prima jumdtate a sec. al XV-lea, mai exact in timpul domniei
lui Alexandru cel Bun, dup6 cum gi istoricii afirm5, era feritd de primejdia
otoman6, ca uflnare a luptelor de st6vilire la Dun6re a pericolului turcesc, purtate
de Jara Rom6neasc6. Atmosfera de linigte din perioada menlionatd mai sus, a
contribuit pe 16ng6 buna dezvoltare qi desftqurare a aspectelor adminiskative gi
politice din Moldova qi la bunul mers al Bisericii prin danii qi ctitorii mdndstireqti
sau reinnoiri a acestora, precum qi sprijin la dezvoltarea activitdlilor cdrturdregti
artistice din m6nistirile moldoveneqti, in
special Neam! qi Bistrila.
Activitatea de manuscriere gi
impodobire artistic6 a cdrfilor din prima
jumitate a sec. XV, a fost dominatd de
vestitul caligraf-miniaturist Gavriil Uric.
Se cunosc pdnd acum mai multe
manuscrise copiate de monahul Gavriil.
Deqi nu .avem la toate manuscrisele
rdmase de la el indicafii sigure, credem
cd locul unde au fost copiate este
Mdn6stirea Neam!, deoarece aici a viefuit
I S. Puqcariu, "Istoria literaturii romdne, Epoca veche", Sibiu 1930, p.15. N. Cartojan *lstoria literaturii romdne
vechi", Vol. 1, Bucurepti, 194A, p.19, Paul Mihail "Ministirea Neamt, centru de viat6 spiritualS qi artisticd romdn6",
in M.M.S. nr. 12, An 197$, p.8l-83; nu ne gdndim la o qcoald organz,atb scolastic, ci la o atmosfer6 clrturireascd
statomicitd la Neamf .
' M. Bgrza "Miniaturi qi manuscrise", in "Repertoriul monumentelor qi obiectelor de art6 din timpul lui $tefan cel
Mare" Bucureqti, 1958, p.370.
' Virgil Vitdqeanu, "Istoria artei feudale in Jirile Rom6ne" Vol. 1, Bucuregti, 1951, p. 463.
1

;i a murit'* Cel dint6i manuscris cunoscut este un Tetraevanghel slavo-grec, copiat

pe pergament de Gavriil la Mdndstirea Neam!, este din anul 1429.
Calugarii copigti pregdteau
cele necesare manuscrierii dupl o
anumitd tehnicd qi cu o meticulozitate
care, ?n condiliile timpului, poate fi ,

apreciatd ca un fapt de culturd. Ei

aduceau mai int6i file de pergament
sau de hdrtie. Aqezat la un puptiru,
copistul avea in fald cerneala neagrd
qi roqie, precum qi uneltele de scris:
pene de pas6re: barud, corb qi vultur I
(pana de g6scd a fost folositd mult .,
mai tdrziu) gi nu lipsea nici culitagul
totodat5 spa{iile unde trebuiau desenate
rubricatorul scria titlurile de obicei cu
fiind ornamentate cu miniaturi.s
Influenla miniaturigtilor nemfeni
din sec. al XV-lea se simte tdrziu de tot qi
la gravorii in lemn din prima jumdtate din
sec. al XIX-lea de la aceeaqi mdndstire.
Cultul pentru frumosul grafic a evoluat de la miniaturi la xilogravurile6 care
impodobesc multe tipdrituri de la Neam{.
Sf6rgitul sec. al XM-lea qi
indeosebi sec. al XVII-lea au insemnat
pentru Mdndstirea Neamf o perioadd de
stagnare cultural-bisericeascS. Aceastd stagnare se datoreazd unor cauze obiective,
din
.care ^vom
puncta dintre ele: in anul I 574, mdndstirea a fost incendiatd gi
pustiitd. In anul 1633 mdndstirea a fost prddatd, in anul 1693 mdndstirea a fost
iardqi incendiatd qi a rdmas pustie timp de 3 ani.l
,,Pustiire" a insemnat r6mdnerea mdndstirii cu foarte pu{in viefuitori. S-a
dovedit cd anumite evenimente fulburi din istoria Moldovei au influenfat gi viala
Mdndstirii Neam!. De pildd, la anul 1574,Ioan Vodd Yiteazul a fost infrdnt qi ucis
de turci la Roqcani. Aceast[ infrdngere a avut urmlri in Jara Moldovei qi s-a extins
qi la Mdndstirea Neam!, prin incendierea qi prddarea ei de cdtre tdtari.s
Starelii care s-au succedat din 1574 pdndla 17A0, au fost preocupa{i de
pdstrarea ?n locuri ferite a bunurilor de valoare ale mdndstirii; iar dupd fiecare
ardere sau pustiire, ei se nevoiau sd refaci obqte4 sd injghebe o nou6 gospoddrie gi
sd reia firul vielii spiritual-culturale intrerupt. Trec6nd peste unele greutlfi
inerente, secolul XWII aparc ceva mai aqezat pentru vi{a mdndstirii, mai ales in
o Sorin Ulea, "Gavriil Uric, primul artist romdn cunoscut", in "studii qi Cercetdri de Istoria Arteio,, nr. Z, An 1964,
p.248.
5 Virgil Molin, "Un aspect din complexul artei religioase rom6negti" in M.M.S. nr. 5*6, An 1961, p. 439 6 Virgil Molin, op. cir.- p.
445.
' Arhiereul Narcis Crefulescu. "lnscriptiile Mdndstirii Neamt". manuscris 17l. p.6. s Constantin C. Giurescu, "Scurt6 istoiie a
romdnilor,, An 1977, p. 130.
2
pentru ras. Impirlind paginile, se fixau
miniaturile. Odatd ce pagina era copiatd,
ro$u spre a le impune atenliei cititorului,
: i!5i *
flF,r
f"4l
i
i'
timpul starefului Paisie Velicicovschi. in lucrarea de educafie monahala, Sfdntul
Paisie folosea aa mijloc principal ,,predica qi
exemplul personal". Timpul petrecut de Sfrntul
Cuvios Paisie la Neam{, repreztntd o a doua epocd de
inflorire a vielii culturale, dupd cea a veacului al XVlea
qi cu unele intreruperi, ale celui de-al XVI-lea.e
in timpul stire{iei sale, s-a strdns un numdr
de peste 1000 de viefuitori. in anul 1837, in
Mbndstirea NeamJ erau 700 de viefuitori, iar acest
numdr s-a menlinut p6nd la secularizarca din 1859-
1862. Sfdntul Paisie a ldsat la Mdndstirea Neam! o
lucrare care nu se cuprinde numai in pilda viefii
personale, nici in organizarea vielii de obqte pe
temelia invdlSturii Sfinlilor Pdrinli, nici in indreptarea
in traducerea lor in limbile
cdr,tilor patristice qi
romAnd qi rusd, ci mai ales in faptul ci a creat o
qcoald de viajd duhovniceascdo care a provocat in general in cadrul monahismului o
miqcare duhovniceascd isihast6,, apnnzAnd inimile cu iubire fald de via{a monahal5,
strdrnind doru1 de nevoinld monahiceasci gi de lucrare lduntricS. Prin Sfrntul
Cuvios Paisie qi lucrarea sa, Mdndstirea Neam! a devenit din nou cercetat[ qi, mai
mult, cunoscuti in aria geograficd a Ortodoxiei gi a monahismului ei.
intre toate meqtegugurile existente ?n complexul mindstiresc, cel al artei
tipogrartce cu grayura, legdtori4
vlrsdtoria sau turndtoria de litere,
etc.o a continuat tradilia culturalartisticd
din sec. XY. TiparniLa, cum
se numea mai in vechime tipografia,
a apdrut in mdndstirea Neam! la
inceputul sec. al XIX-lea, intrdnd
efectiv tn activitate ?n anul 1807,
prin imprimarea volumului,,Vielile
Sfinlitor" pe luna septembrie. in
anul 1843, tipamila avea 3 teascuri
din lernn, iar in anul 1847 s-a adus
din import,,o maqind cilindricS" din
fier de la Viena,lt00 ca apoi in anul 1873 Stareful Timotei dorind s5 intdreasc6
tiparni{a, dezorganizatl,in timpul secglarizirii, a cumpdrat o ,,presd tipograficd",
adicd o magind de tiplrit de la Viena.lr Hertia se procura din pre qi din *trdinatut",
de la Viena gi Prag4 prin vdmile de la Galali qi Burdujeni. Existau matrile qi vase
de ,,,vdrsat" sau de furnat litera pe loc, in m6n6stire.
n I.D. Ld.rdat "lstoria literaturii romdne vechio'o Bucureqti, 1968, p.92-95.
"Tipografia de la Mdndstirea Neam!'o in M.M.S., An 1958, nr. 3-4, p. 318. tt ldem, "O completare la istoria rela{iilor
to I. Iuan,
comerciale ale Tipografiei Mdn6stirii Neam!, in sec. al XIX-lea"
M.M.S., An 1966, nr. 5-6, p. 373
Tipografia iqi avea ,, ocdrmuitoruf'de tipografie, cu mai mulli ostenitori,
care au ajuns in unele perioade Ia 20-30 de persoane. Corectura era asigurat6 prin
r6vna colectivd a frafilor qi pdrinlilor qtiutori de carte din obqtea mindstirii.
Din anul 1807 pdnd in anul 1883, la Mdndstirea Neam! au fost tipdrite
peste 133 de titluri.
Cu anul 1883 tiparnifa cu litafi chirilicd de la Mdndstirea Neam!, iqi
inceteazd activitatea din motive obiective: apan[ia maginilor tipografice
performante qi mai ales schimbarea literelor chirilice cu litere latine. S-au ftcut
incercdri pentru organizarca unei tipografii care sd corespundd noilor cerinle ale
cititorilor. in anul 1891, Mdndstirea Neamf cerea Ministerului Cultelor upro-but.u
eliberirii sumei de 11.500 lei pentru dezvoltarea tipografiei gi legdtoriei de cdfii.tz
Pdnd in anul 1922, demersurile au rdmas ftrd succes. Abia in acest an s-a
adus o tipografie cu caractere latine. Timp de aproape 30 de ani (1922-1950),
aceastd tipografie a tipdrit in cadrul mdnistirii eca. 200 de titluri in mii de
exemplare.
Din anul 1952, Tipografia Mdndstirii Neam! trece sub conducerea gi
folosinla Centrului Mitropolitan Iagi, condiliile tehnice de imprimare fiind din ce ?n
ce mai bune. Astizi Tipografia Mindstirii Neam! este activ6, fiind anexd a
Tipografiei Arhiepiscopiei laqilor, numitd Trinitas, cu sediul la Mdn6stirea Golia
din laqi.
r2 Arhiva Mdndstirii Neam{ "Registrul hdrtiilor ieqite pe anuu 1888-1900",6 mai 1891, nr. 71,72;"Cartea bund",
revistd a tipografiei Mlnlstirii Neam!, An I, nr. 1, 15 februarie 1932, p.3-9, aratd cd intre anii 1900-1916,
m6nistirea a achitat costul unei magini tipografice, dar aceasta a fost direilionatl la Mdndstirea Cocoq-Dobrogea, de
unde a fost dusd in Bulgaria $i de unde nu a mai fost adusd din pricina evenimentelor din primul rdzboi mondial.
+
I
1

Dupa pronaos, la care dcicea o usita cu

obisnuitele cadre intretaiate, deschisa la
dreapta, nu in fata, intrarea 'n biserica pro.
priu zisa se face printr'o mareata usa cu
sapaturile nou i multe. Rici era intaia
camara ctitorilor 16) si, daca piatra push
pe mormantul lui Petra S'a pierdat,
arnintirea lui Stefan cel asasinat fu stator.
nicita printr'o piatra (iluStr. p.103), pe care
OBSERV A ŢII NOI ASUPRA BISERICI I MĂNĂSTIRII NEAMTCu ocazia vizitării monumentului de că tre
delegaţi i UNESCO, În codrul expertiiei asu pra pictu rilor exterioare la faţadele biserici lor din nordul
Moldovei, domnul a rhitect Raymond Lemaire, secretor genera l ICOMOS şi membru 01 Comisiei, ne-o
semnalat u rmătoarele deta lii rămase neobservate pînă astăzi : - Nişa naosului, aflată În peretele sud, În
fa�a ()al jJarpete�mei, es·te conbu ra,tă ou un rînd de cărămizi smălţuite de culori a lter note verzi şi
galbene, a bia vizibile din cauza stratu lui de pictu ră core le acoperă a proape În Întreg ime. Ne aflăm deci
În faţa unui aspect necu noscut 01 obişnuitei decoraţii pictate imitînd cărămida, folosită Înai nte de
executa rea pictu rii. - Pe contrafortul de piatră din faţada sud aflată În dreptu l pronaosu lui se observă,
uşor zgÎriat pe piatră, u rmele unui cadra n solar. Pe lîngă obicei ul folosirii contrafortului pentru a
semenea scop, deja Întîlnit şi Înaltă parte (Bărăţia-CÎmpulung), prezenţa cadranului este Încă o dovadă o
Înfăţişării ini ţiale, cu piatră a parentă, Înai nte de aplica rea, În veacul 01 XVI II-lea, o stratului de tencuială
core o acoperit paramentul pînă la restaura re. Iotă deci, În concluzie, cum În faţa unuÎ monument i storic
oricît de cu noscut ar fi el, cercetarea nu poate fi ni ciodată socotită ca În cheiată. arh. ŞTEFAN BALŞ
Ştefan Gr. Berechet, Biserica şi Domnia în trecutul românesc, în “Biserica
Ortodoxă Română”, anul LXIII, nr. 9
l

2. Muzeul Mănăstirii Neamț

3. Biblioteca Mănăstirii Neamț, rodire în timp a ostenelii culturale

3.1. Școala de Caligrafi și Miniaturiști - cărți manuscris.
3.2. Tipografia în Mănăstirea Neamț - cărți tipărite
4.2 Iacob Stamati în Mănăstirea Neamț.

De la chip la asemdnare Dumnezeu l-a creat pe om dupd chipul Siu gi a lisat libertatea asemdnirii
cu El. in via{i sunt situa[ii carre ne aratd calea spre desdvArgire. lati o astfel de intimplare
petrecuti la cumpina secolelor XVlll-XlX in capitala Principatului moldav. "Odat5, adoua zi de
pa.sti, era prilnz mare la Mitropolitul lacob. Cei mai insemnafi fruntagi din lagi erau la dinsul la
masd. Era pe la mijlocul prdnzului. Deodati intri un servitor in sali 9i vestegte ci in curtea
mitropoliei era o femeie din Ardeal, care doreqte si vorbeasci cu Preasfinlia Sa. "Si vie si o vdd" -
zice mitropolitul, doritor de a vedea pe cineva din locul nagterii sale. $i iatd, intri o femeie bitrdni,
imbrdcatd lirdnegte cu vil alb pe cap, cu zeche neagrd, cu foti 9i ?ncdlliminte de opinci.
Mitropolitul cunosc6nd intrAnsa pe mama lui, se ridicd de la masd, o sdrut6, o ia de mdni gi o
ageazdin locul siu Tn fruntea mesei zicand. "aici este locul dumitale! Dumneata esJi astizi
oaspetele meu cel mai de frunte", 9i intorcAndu-se citre oaspelii uimili le zise: "Da,
fralilor, in fruntea mesei, in locul meu, trebuie sd gadi cea care mi-a dat viali gi a sddit in sufletul
meu de cAnd eram mic copil frica de Dumnezeu. Ddnsa este mama mea gi mama este tot ce am
mai scump pe pdmdnt; iar cdt pentru Tnfiligarea ei lirdneasci si gti{i cd imbricimintea ce o vedeti
pe d6nsa este podoaba gi fala sufletului meu".
Aceastd emofionantd intAlnire a fost povestitd de sasul Andreas Wolf, medicul, prietenul 9i
biograful Mitropolitului lacob Stamati. intilnire ni-l aratd pe pdrinte asemenea Fiului care se
Tntoarce la Maica Sa pentru a o indlla la ceruri gi a o ageza la dreapta Sa arit6ndu-l marea iubire
gi pre{uire. Cine a fost Pirintele lacob Stamati ar fi de prisos si o spunem dacd nu am gti cdt de
necesare sunt tinerelor generalii exemplele care au urmat modelui lui lisus Hristos. lstoria a
consemnat la loc de cinste memoria Mitropolitului Moldovei de la sfdrgitul sec al Xvlll- lea gi
inceputul sec al XIX-lea numindu-l "lerarhul cel mai iubitor de carte al Moldovei in secolul
Luminilo/'. De aceeea prin ceea ce scriem acum nu facem decdt s6-l pomenim spre
Tmprospitarea memoriei neamului. Pe numele sdu de botez lon Stamati, cel ce avea sd devind la
maturitate lacob Stamati - stdlp a rezistenlei Oftodoxiei, s-a niscut la 24 iunie 1749, in linutul
Bistri{a-Nisdud, intr-o familie de rom6ni siraci, dar buni cregtini. Originea sa atdt de comuni a
considerat-o o binecuvintare _si a mulfumit lui Dumnezeu pentru ea. Numai aga a avut
posibilitatea de a cunoagte mult mai bine poporul gi nevoile sale pentru a lucra efectiv la
ajutorarea lui. Timpul avea si transpund acest crez in fapte de milostenie gi de osteneald in folosul
obgtesc. Fiscalitatea absolutismului habsburgic din vremea Mariei tereza, determinati gi de
angajarea imperiului intr-o serie de rizboaie a determinat un exod de populafie romAneasci din
Transilvania spre Principatele romdne, exod fta de care impdrSteasa nu a rdmas indiferenti.
Printre cei care au trecut atunci Tn Moldova era si familia Stamati. Cel care avea si infiptuiasci un
destin luminos Bisericii de la est de Carpali era numai un copil de numai 1 1 ani, Tncd negtiutor de
carte, dar cu o tradilie cirturireasci in familie reprezentati de episcopul Romanului,
Pahomie(1717-1724), care Ti era unchi. Odatd ajuns ?n Moldova, copilul Stamati merge la
Mindstirea Neam!, unde este dat in grija a doi cilugiri: Lazdr de la Schitul Pocrov - de la care
a inv5lat scrisul, cititul gi slujirea in biserici, gi loasaf din Ministiirea neamt care a fost adeviratul
Tndrumitor, profesor gi duhovnic a tAnirului Stamati, de la acesta a invdlat gi limbile greaci 9i
slavon6.in ziua de 3 aprilie 1764, la virsta de 15 ani gi dupd de trei ani de ucenicie in care a
dovedit hotirAre nezdruncinati de a imbrdca haina chipului Tngeresc, a fost tuns Tn monahism
primind numele de lacob. lstoria Tl va consemna ca Mitropolit cu numele de lacob Nemleanul.
in scurt timp, Tnainte de a implini vArsta de 20 de ani, pentru calitilile sale administrative, este
numit iconom al Mdnistirii Neamf care pe atunci numira 500 de cilugiri.
in 1774 Mitropolitul Moldovei Gavriil Callimachi (1760-1786), fratele Domnitorului Moldovei
loan Teodor Callimachi (1758-1761), cunoscdnd activitatea de bun gospodar a tdndrului monah de
numai 25 de ani, l-a chemat in serviciul Mitropoliei incredintAndu-i funclia de "dichiu", o func{ie
administrativd, dar extrem de importanti, dacd ne glndim ci avea ca obiec{administrarea averilor
Mitropoliei. in aceasti vreme Mitropolitul Gavriil Gallimachi a inceput lucririle bisericii cu hramul
Sfdntul Gheorghe din curtea mitropolitand, iar tAndrul Stamati a fost insircinat cu supravegherea
lucririlor. Paralel cu activitatea administrativS, lacob Tgi continui pregdtirea intelectuald inceputi
la Neam!, astfel ?nc6t Tn 1782 c6nd Episcopul de Hugi, lnochentie (1752-1782) a
trecut la cele vegnice, el igi Tnscrie candidatura alituri de alti doi concurenfi
pentru funclia episcopali. La 18 decembrie 1782 a fost hirotonit Episcop de Hugi, fiind gdsit:
"vrednic de toati gtiinla gi plecat intru viala cdlugireasci, cuvios gi smerit gi impodobit cu bldndefe
gi alte fapte bune ca un temdtor de Dumnezeu".Ceremonia de investituri s-a desfSgurat in biserica
Sf6ntul Gheorghe de a cdrui construcfie se ocupase.in fun$ia de episcop gi apoi de mitropolit,
lacob Stamati a fost omul timpului qi nu era deloc unul comod, agezat, dimpotrivd era un timp al
schimbirii. intreaga Europd gi deci gi Principatele Rom6ne trdiau din plin spiritul ?nnoitor al
Luminilor. Secolul Luminilor aduce un suflu innoitor in toate domeniile crealiei culturale, deci 9i
Tn cel cultural-eclesiastic, cu precidere in activitatea invilimintului -si tiparutui. in r6ndul
teologilor iubitori de culturi igi face loc tot mai mult spiritul dornic de cunoastere a lui
Diderot gi D'Alambert. Texte din Enciclopedia lor sunt studiate gi de.ierarhii romani. Daci la
aceastd efervescenld a timpului mai addugim gi faptul cd firile Romine se aflau sub autoritatea
domniilor fanariote, inlelegem dimensiunea vocaliei la care trebuia si se ridice clerul romdn pentru
a pistra fiinla nafionali 9i in acelagi timp cu pasul vremii si construiasci na{iunii rom6ne congtiinla
de sine. Biserica se afirmi mai mult ca oricdnd ca o institulie fundamentali Tn stat, singura
echilibrati gi stabili in condiliile unei instabilitili politice. Chiar domnitorii fanarioli au cdutat si
foloseasci autoritatea Bisericii ca un mijloc de menlinere a ordinei Tn parohiile din sate, tirguri gi
chiar din orage. Prin inscrisul din 5 iulie 1775, domnitorul Alexandru lpsilanti (1786-1788)
recomanda c6rmuitorilor eparhiali ca locuitorii sd nu lipseasci de la slujbele obignuite, cei ce nu
vor asculta sd fie dali in seama cdpitanului plgii pentru a fi trimigi la domnie "sa-gi ia cauzata
pedeapsi". Misurile au fost menlinute chiar inisprite de domnitorii Nicolae Mavrocordat (1709-
1714,'1711 9i 1716) qi Mihail $utu (1792-1795). Domnitorii vedeau in Biserici singura institufie
acre era capabili sd pdstreze linigtea Tn societatea vremii c&nd spiritul voltairian gi apoi ecoul
Revolu{iei Franceze de la 1789 se reverberau p6nd Tn rdsdritul Europei. Biserica a mijlocit Tntre
societate gi stat, sporin legiturile cu ctitorii gi suslinitorii miilor de licaguri parohiale gi cu sutele
de ldcaguri monahale, Tndlfate sau reficute acum de categorii mai largi ale populaliei. ln
?ncercarea de a Tntiri tradi{ia ortodoxd, clerul romin s-a angajat gi Tn afirmarea limbii romAne ca
limbi nalionali in Bisericd. Consolidarea structurilor Bisericii, cregterea prestigiului ei, dialogul
mai strAns cu clerul parohial, gnja pentru tradilia Ortodoxd, pentru acuratelea textelor biblice gi
traducerea in limba romdni a textelor religioase, au echivalat cu o adevdrati "renagtere cregtini".
in aceastd atmosferd igi desfdgoard pirintele lacob Stamati activitate de episcop gi apoi incepAnd
cu anul 1792 de Mitropolit al Moldovei. Ca episcop de Hugi (1782-1792), lacob Stamati a ?nnoit
mai multe biserici gi schituri, a dnfiinfat o gcoald episcopalS pentru luminarea preofilor, a fost
exigent cu gtiinla de carte a preolilor, a inzestrat gcolile cu carte necesari, a sus{inut tinerii la
invSlituri, intre acegtia fiind gi Vasile Costachi viitorul mitropolit Veniamin al Moldovei.
Despre realizilrile Episcopului de Hugi s-a spus ed a transformat o episcopie "pridati p6ni la
scAndur6", ?ntr-o "g,ridind a Moldovei". Tot ceea ce a infdptuit ln plan administrativ, a
transformat Tn cadru necesar dezvoltirii culturale. Tn vara anului 1792 pe 21 iunie, arhiereul lacob
Stamati reuEegte sd il inliture din scaunul vlidicesc pe Gavrii Bdnculescu - Bogdan, fost episcop
de Cetatea Aba gi Bender gi numit Mitropolit al Moldovei de Sinodul Bisericii lmperiului Jarist in
10 februarie 1792. Aceastd biruinfi poate fi pusd gi pe seama riscumpdrdrii de la ru_si a
500 de prizonieri turci de cdtre episcopul de Hugi, prizonieri pe care i-a trimis la lstambul,
ciqtigdnd sprijinul Sultanului. in cei 11 ani c6t a fost mitropolit (1782-1803), lacob Stamati gi-a
continuat cu mai multi rdvni misiunea de credinp. A zidit multe biserici in lagi gi in sate, a ficut
danii de innoire la ministiri gi schituri, a reorganizat bolnife, a infiinlat o farmacie publici ?n
apropiere de mitropolie. La Mindstirea Neam! a sprijinit Tnceputul construcliilor cu etaj de pe
latura din drepata clopotni{ei, lucrdri care $-au finalizat in 1796, septembrie 16, dupd cum
mdrturisegte gi pisania: "Aceste kilii dupa cum se vdd cu beciuri s-au fdcut Tn zilele
binecredinciosului gi de Hristos iubitorul domn Mihail $u!ul voievod de preosfinfia sa lacob
Stamate Mitropolitul Moldavie spre viagnica sa pomenire care s-au inceputu ?n vremea pdrintelui
starifului Paisie la anul 1794 aprilie 4. Ei s-au sivdrgit la anul 1796 septembrie 16.
zile." Astdzi aceste chilii adipostesc ta etal biblioteca mdnistirii, iar la parter inciperi auxiliare
ministirii. in ce privegte inv6!6m6ntul, Mitropolitul lacob Stamati s-a preocupat
de promovarea limbii rom6ne in gcoli gi de ridicarea prestigiului $colii Moldave. La cererea
domniei, el a prezentat un proiect avdnd gi sprijinul boierului Scarlat Ghica. Se prevedea
organizarea studiilor in cadrul Academiei, dupi practicile pedagogiei moderne a elvefianului
Johann Heinrch Pestalozzi, gtiinfele exacte - Tn deosebi matematica, fiind privite ca
o "dumnezeiascd invdlituri". Se recomanda folosirea limbii grecegti, limbii franceze dar gi latina
pentru "Tndreptarea gi Tmpodobirea limbii moldovene.sti". Elevii nu trebuiau sd Tnvele ca
"papagalii" gi nici sd ?mbdtrrineasci la studiul gramaticii, ci sd se impdrtdgeascd din
experienlele lumii europene, utilizdnd enciclopedii dechizitoare de orizont. Recomanda geometria
ca practici inginereasci. Un alt domeniu foarte activ Tn preocupirile Mitropolitului lacob Stamati a
fost tipirirea cd(ilor in sfera telogiei dar gi a invifim6ntului. Tipiriturile ?n limba romdni au apdrut
in tiraje mai mari de la 500 la 1.000 sau 2.000 de exemplare. Se tipirea gi pentru romAnii din
provinciile istorice. S-au tipirit ci(i patristice gi de polemicd teologice dar gi ceasloave, bucoavne,
gramatici, aritmetici gi geografii. Deoarece vechea tiparnild a mitropoliei fusese ?nchiriati gi apoi
mutatd la Dubisari, mitropolitul lacob Stamati va reageza la mitropolie o alti tiparnifd in locul
celei dispirute Tn 1788, cu noud feluri de litere gi patru teascuri de lemn aga cum precizeazi
Principile Mihail $u!u Tn hrisovul din 1793. in 1794 au fost tipdrite Evanghelia, Liturghierul 9i
Psaltirea; in 1795 Apostolul, iar pentru invdfimAnt s-au tipdrit Grasmatica Teologhiceasci,
Geografia Moldoveneascd gi Aritmetica. ln 1799 s-au tipirit pentru folosul de obgte al tuturor
"Pravila Sfinlilor Pirin{i" sau Sfintele canoane. in privinfa activitSlii duhovnicegti pdrintele tacob
Stamati era foartevexigent, cerea participarea regulati la slujbe, milostenia,. respectarea cu
strictele a posturilor gi mai ates sfdnta spovedanie. Socotea cd firi aceste fapte bune nimeni nu
poate spori pe calea duhovniceascd "iar acei care refuzd si se spovedeascd si rdmAni ca nigte
striini de lege gi devDumnezeu". Nu hirotonea duhovnic decAt pe acei preoli care Tndeplineau
anumite condifii: si fie ca virsti peste 40 de ani, sd gtie sfintele scripturi gi Canoanele Bisericii, gi
si aibd ei Tngigi o viali aleasi. Preolilor duhovnici le cerea lista anualS cu cei spovenili gi ii oprea
si ia bani la spovedanie. Ca om, aga cum nu gi-a uitat niciodatd pirin{ii pe care ii pomenea cu
bucurie la sfintele slujbe, tot aga a rimas recunoscitor inaintagului siu care i-a servit probabil ca
model - Episcopul Pahomie al Romanului. In amintirea acestuia a diruit Schitului Pocrov o cruce
Tmbrdcati in argint cu inscrip{ia: "aceasta SfAnta Cruce cu pirticicd din Sf Lemn s-au diruit de
preosfinlia Sa Mitropolitul Kir lacob la Biserica rnogului sdu, la sihistria Pocrov".
Dacd trecerea timpului a mai estompat din personalitatea luminoasi a Mitropolitului lacob Stamati
este binevenitd aducerea aminte a descrierii pe care a ficut-o Tn 1805 biograful sdu, medicul sas
Andreas Wolf: "lntre birbalii care au purtat in timpul mai nou cu vrednicie gi chiar in Tnlelesul 6
adeviratei religii a lui Hristos, cArja de pistor duhovnicesc al Principatului Moldovei, daci nu locul
?nt6i, desigur unul mai din cele de frunte locuri se cuvine Mitropolitului lacob. Activitatea lui,
grfia lui pentru TmbunitSlirea disciplinei bisericegti, dar mai ales neclintitul lui sim! de dragoste gi
rAvni TnflSciratd de a promova din toate puterile, Tn largu-i cerc de influenfi, binele semenilor
sdi, de orice religie ar fi fost, ii vor perpetua amintirea binecuvAntatd p6nd la cea mai tdrzie
posteritate".

BIBLIOGRAFIE
1. Academia Romdnd "lstoria RomAnilor", vol. Vl, ed. Enciclopedicd,
BucuresJa 2002.
2. Nicolae Bocgan "Opliuni sociale 9i democratice in procesul
constituirii solidaritafii na{ionale moderne", Bucuregti 1984.
3. Nicolae Bocgan "Contribufii la istoria lluminismului Romdnesd',
Timigoara 1986.
4. Al. Du{u "Cultura romdni Ei civilizatia europeani modernd",
Bucuregti 1978.
5. Vlad Georgescu "ldeile politice gi iluminismul in Principatele
Romdne 1 750-1 831', Bucuregta 1972.
6. Ovidiu Papadima "lpostaze ale iluminismului rom6nesc", Bucuregti
1 985.
7. $tefan $tefinescu "Congtiinla de neam in cultura romAnd
premoderni", Bucuregti 1984.
8. Paul Cernvodeanu "Toleranla religioasd sub fanariofi", Bucuregti
2002.
9. Al. l. Ciurea "Figuri de ierarhi moldoveni: lacov Stamati (1749-
1803)', lagi 1946.
10. Diac. loan lvan gi Pr. Scarlat Porcescu "Mdnistirea Neamt",
lagi 1981 .
11. Pr. Prof. Mircea PScurariu "lstoria Bisericii Ortodoxe RmAne",
vol. ll, Bucuregti 1981.
12. N.C. Enescu "Data anaforalei mitropolitului lacob ll Stamati
privitoare la gcolile din Moldova", in MMS nr 4-7,lagi 1971.
13. llie Corfus "insemndri de demult", lagi 1975.
14. Ep. loachim Marig "Cronica Episcopiei Hugilo/', vol. 8, lagi
2402.
15. Constantin Clit "Documente Hu.sene", vol. 4, la-si 2016
ANEXA 1A. Petre Diaconu ,, Săpăturile de la Mănăstirea Neamț” în ,,Materiale și cercetări arheologice", vol. VI, 1959, pag. 706
Anexa 2b. Petre Diaconu ,, Săpăturile de la Mănăstirea Neamț” în ,,Materiale și cercetări arheologice", vol. VI, 1959, pag. 705
Anexa 3 Petre Diaconu ,, Săpăturile de la Mănăstirea Neamț” în ,,Materiale și cercetări arheologice", vol. VI, 1959, pag. 704
Anexa 4. Planul săpăturilor de la Mănăstirea Neamţ, după Radu Heitel.
G. Balș, ,,Bisericile lui Ștefan Cel Mare” Editura Karl A. Romstorfer, Suceava 2012, pag. 384

Anexa 5 Anexa 6
https://images.search.yahoo.com/yhs/search;_ylt=AwrEwNi13_9a4R4ABmEPxQt.;_ylu=X3oDMTByMjB0aG5zBGNvbG8DYmYxBHBvcwMxB
HZ0aWQDBHNlYwNzYw--?p=M%C4%83n%C4%83stirea+Neam%C8%9B&fr=yhs-skylikes-newtab&hspart=skylikes&hsimp=yhs-
newtab#id=843&iurl=http%3A%2F%2Fwww.centruldepelerinaj.ro%2Fsites%2Fdefault%2Ffiles%2Fimagini%2Flocatii%2F2013%2F03%2Fmanas
tirea_neamt_2.jpg&action=click
https://search.yahoo.com/yhs/search?hspart=skylikes&hsimp=yhs-newtab&p=M%C4%83n%C4%83stirea%20Neam%C8%9B&type=comoima