Universitatea Valahia Târgovişte

Facultatea de Ştiinţe Economice

Specializarea:Economia Comerţului Turismului şi Serviciilor

Turismul religios şi tendinţele dezvoltarii sale

Profesor:State Ionela

Târgovişte
2013
 Argument.................................................................................................................pg3
Capitolul 1. Noţiuni teoretice privind turismul religios...........................................pg4
1.1 Conceptul de turism religios...............................................................pg4
1.2 Formele turismului religios.................................................................pg6
1.3 Tendinţe dezvoltării turismului religios...............................................pg6
Capitolul 2. Prezentarea turismului religios din Bucovina....................................pg8
2.1 Obiective turistice în Bucovina .............................................................pg8
2.2 Mănăstirile bucovinene………………………………………………..pg9
Capitolul 3.Cercetări privind turismul religios în Bucovina .................................pg11
3.1 Materiale şi metode de cercetare………………………………………pg11
3.2 Rezultatele cercetării..............................................................................pg13
Concluzii…………………………………………………………………pg15
Bibliografie…...………………………………………………………….pg16

Am ales o astfel de temă deoarece asistăm la o renaştere a acestei forme de turism.Ea

este veche de mii si mii de ani, iar acum ia amploare cu ajutorul unei alte viziuni asupra
turismului religios şi de pelerinaje.Noile sale dimensiuni o fac un domeniu atractiv pentru
agenţiile de turism, autorităţile naţionale şi locale, tour-operatorii, companiile de transport,
mediile universitare, administraţiile publice, cele care se ocupă de infrastructura generală şi
specifică, precum şi altele.
Între turism şi cultură respectiv între turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi
combinaţii pe baza relaţiei dintre obiectivul cultural/locul sacru şi motivaţia turistului în funcţie
de care se pot analiza mai multe aspecte.
În ultimele decenii ale secolului XX, turismul mondial şi-a diversificat formele de
manifestare pe plan internaţional, încercând să valorifice cele mai valoroase obiective culturale si

2
religioase din patrimoniul cultural religios al unei ţări. Organizaţiile interne şi internaţionale vin
în întampinarea celor interesaţi şi elaborează modele de succes pe care aceştia să le urmeze.Cea
mai cunoscută şi unică în domeniu este Asociaţia Mondială de Turism Religios înfiinţată în 2006
în SUA.
Capitolul 1 cuprinde în prima parte ,trecutul şi prezentul turismului religios în lume şi în
România, precum şi implicaţiile sale asupra călătoriilor. A doua parte descrie regiunile cu
potenţial turistic religios din România şi Israel, cât şi activitaţile care pot creşte şi ajută
dezvoltarea acestui tip de turism şi influenţa acestuia în economia ţării.
Capitolul 2 cuprinde informaţii despre obiectivele turistice de tip religios din Bucovina iar
mănăstirile sunt cea mai mare atractie a zonei, însă sunt de părere că si acestea sunt slab
exploatate, si că s-ar putea crea pachete mult mai complexe, care întradevăr să promoveze toate
mănăstirile, nu doar cele care sunt monumente UNESCO, deoarece fiecare are o istorie unică în
spate, si povestea fiecăreia este aproape la fel de interesantă.
Capitolul 3 prezintă o metodă de cercetare , în această lucrare voi încerca să analizez acest
tip de turism practicat în Bucovina prin prisma punctelor pozitive si a punctelor negative, pentru
a se putea contura o idee despre ce se face bine, dar si pentru a se vedea unde mai trebuie făcute
îmbunătătiri. Această lucrare nu este una teoretică, ci una mai degrabă practică, deoarece aceste
aspecte le-am observat chiar eu, în cadrul unei excursii în această regiune, si consider că această
lucrare poate fi utilă persoanelor, societătilor sau chiar institutiilor care promovează sau
interactionează cu turismul religios din Bucovina.
În realizarea acestui proiect am folosit 18 surse bibliografice din care am cules
informaţii ,care mi-au fost de folos pentru realizarea acestiu proiectului.

Capitolul 1.Noţiuni teoretice privind turismul religios

Între turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii pe baza relaţiei dintre locul
sacru şi motivaţia turistului. Prima parte a acestui proiect prezintă trecutul şi prezentul turismului
religios în lume şi în România, precum şi implicaţiile sale asupra călătoriilor. A doua parte

3
descrie regiunile cu potenţial turistic religios din România şi Israel, cât şi activitaţile care pot
creşte şi ajută dezvoltarea acestui tip de turism şi influenţa acestuia în economia ţării.
Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu
implicaţii de ordin spiritual. Noţiunea de religios s-a dezvoltat de la înţelegerea motivaţiilor
turiştilor. Diferenţa dintre această formă de turism şi altele o constituie motivaţia religioasă a
turiştilor 1.
.
1.1 Conceptul de turism religios

Călătoriile cu scop religios nu sunt un fenomen nou. Religia este de mult timp un motiv
integrant pentru a întreprinde călătorii şi este de obicei considerată CEA mai veche formă de
călătorie non economică. În fiecare an milioane de oameni călătoresc către destinaţiile de
pelerinaj cele mai importante din punct de vedere religios de pe întreg pământul, atât de origine
mai veche cât şi modernă. Călătoriile motivate de religiozitate şi spiritualitate au devenit
răspândite pe scară largă şi popularizate în ultimele decenii, ocupând un segment important din
turismul internaţional, crescând substanţial în ultimii ani, atât proporţional cât şi în termeni
absoluţi.2
O creştere continuă în acest segment de piaţă pare a fi o tendinţă previzibilă şi pe viitor.
Creşterile călătoriilor motivate religios au coincis cu creşterea turismului în epoca modernă, şi
chiar dacă industria şi ale sale "practici asociate interacţionează cu viaţa religioasă şi instituţiile
religioase, în aproape fiecare colţ al lumii", turismul religios este unul dintre domeniile cele mai
puţin studiate din cadrul cercetării turismului. Aceasta îndeosebi, în comparaţie cu celelalte
aspecte ale sistemului turistic şi pieţelor conexe. Lucrul acesta este surprinzător, deoarece religia
a jucat un rol-cheie în dezvoltarea agrementului de-a lungul secolelor şi a influenţat modul în
care oamenii îşi folosesc timpul lor liber. Ca atare, modelele de deplasare moderne şi activităţile
nu pot fi pe deplin înţelese cu excepţia cazului în care religia este, de asemenea, luată în
considerare. 3
Numai recent savanţii, guvernele, precum şi agenţiile de turism au luat la cunoştinţă de
numărul tot mai mare de turişti motivaţi religios, sau, cel puţin, de creşterea vizitelor schiturilor
sacre în conjunctura creşterii generale a patrimoniului cultural şi de turism. Acest interes public a
apărut în principal din cauza potenţialului economic pe care îl presupune aceste călătorii
religioase. Ca rezultat, locurile venerate sunt acum privite ca resurse turistice profitabile ce pot fi
vizitate de turiştii interesaţi de situri culturale şi istorice. Moschei, biserici, catedrale, căi de
pelerinaj, arhitecturi sacre, şi atracţiile metafizice sunt folosite în mod vizibil în turismul
promoţional, după cum arată în cercetările recente de marketing şi conotaţiile sale religioase
milenare. Ca urmare a introducerii pe piaţă şi a creşterii intereselui general pentru turismul
cultural, situ-rile religioase sunt frecventate tot mai mult de turiştii curioşi decât de pelerinii
spirituali.
Un alt aspect al turismului religios este că acesta implică din partea turiştilor un anumit nivel de
instruire şi de cultură pentru a putea aprecia obiectivele din punct de vedere al arhitecturii, al
valorii şi semnificaţiilor spirituale. Scopul acestui tip de turism, dincolo de nevoia de cunoaştere
şi de plăcere estetică, este dorinţa unei experienţe divine.
1
http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/turismul-religios
2
O. Snak, N. Neacsu, P. Baron,” Economia turismului” ,Ed. Expert, Bucuresti, 2001
3
OSCAR SNAK, 1975, “Economia si organizarea turismului” Editura Sport - Turism, Bucuresti

4
 Turismul religios este o forma de turism care exista, de secole si care mai pastreaza înca
unele trasaturi, în privinta pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. Astazi turismul
religios implica din partea turistilor un nivel de instruire si un grad de cultura ridicate care sa
permita aprecierea obiectivelor cultural-religiose din punct de vedere al arhitecturii, constructiei,
valorii, semnificatiilor spirituale si continutului de obiecte de arta. Se pastreaza înca pelerinajele
determinate de traditiile religioase din diferite tari (pelerinajul obligatoriu la Mecca), sau cele
legate de evenimente si manifestari specifice (moaste de sfinti, icoane facatoare de minuni). 4
Turismul religios este un fenomen complex care se afla în continua transformare si
diversificare, pastrându-si însa elementul de baza care l-a consacrat: religia.
Turismul de factura religioasa apare în a II-a etapa a evolutiei turismului, numita etapa
pseudo-turistica, ce coincide perioadei evului mediu timpuriu si mijlociu pâna în epoca renasterii.
Pelerinajele religioase se îndreptau spre Roma si Ierusalim pentru crestini, Meka si Medina în
Arabia Saudita pentru musulmani, Lhasa si sanctuarele din India si Indochina pentru budisti,
muntele Fuji pentru japonezi.5
Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu
implicatii de ordin spiritual. Notiunea de religios s-a dezvoltat de la întelegerea motivatiilor
turistilor.6
Diferenta dintre aceasta forma de turism si altele o constituie motivatia religioasa a turistilor.

1.2 Formele turismului religios

Formele de manifestare ale turismului religios sunt diverse7:

− vizite la lăcaşurile sfinte;
− pelerinaje religioase;
− tabere religioase pentru tineret
Vizitele la locasurile sfinte pot fi facute individual sau in grupuri organizate cum sunt
pelerinajele sau taberele religioase,se practica de o anumita categorie de persoane si vizeaza atat
promovarea valorilor culturale cat si cele spirituale, de aceea nu se poate face distinctie intre
turismul cultural referindu-ne la vizitarea edificiilor religioase si turismul religios.
Taberele religioase pentru tineret se desfasoara în toata lumea în perioada de vara.
În cazul României, conform strategiei propuse prin programul „Orizont 2025”, autoritatile
vor sprijini bisericile de diferite culte, în special pe cele care ajuta tinerii cu probleme sociale. El
poate fi individual sau în grup organizat cum sunt pelerinajele si taberele religioase. Se practica
de catre o anumita categorie de persoane si vizeaza atât promovarea valorilor culturale, cât si a
celor spirituale. De aceea nu se poate face o distinctie neta între turismul cultural, referindu-ne la
vizitarea edificiilor religioase, si turismul religios. Spre exemplu, turistii care merg la manastiri
din curiozitate, din nevoia de a cunoaste locuri si lucruri noi, atrasi de frumusetea lor prin arta,
prin faptul ca sunt situate în locuri mai retrase, pitoresti dar si prin viata deosebita pe care o duc
cei ce locuiesc în ele, în momentul întâlnirii cu lacasul de cult ei se transforma subit în pelerini:
îsi schimba vestimentatia, aprind o lumânare, se închina la icoane. Impactul a operat ceva în el.
Întâlnirea cu sacrul modifica motivatia exterioara a calatoriei, vizitatorul descoperind si o
4
I.Ionescu, 2002, ”Turismul fenomen social-economic si cultural”, Ed. Oscarprint, Bucuresti
5
6 Biblioteca.regielive.ro/referate/turism/turismul-religios-151633.htm
N. Neacsu, A., 2002 "Economia turismului" - Studii de caz. Reglementari", Editura Uranus, Bucuresti
7
O. Snak, N. Neacsu, P. Baron, 2001, “Economia turismului “Ed. Expert, Bucuresti

5
motivatie interioara, de alt ordin decât cel pur turistic8.

1.3 Tendinţe dezvoltării turismului religios

Pornind de la notiunea de turism cultural religios se poate vorbi de doua mari tendinte de
calatorii9:
- Calatorie unifunctionala, care are un singur scop de natura religioasa. Un exemplu foarte
bun în cazul României sunt calatoriile religioase efectuate la lacasuri cu icoane facatoare de
minuni: manastirea Neamt, manastirea Agapia, Sihastria sau Nicula. Participantul la acest gen de
calatorie este strict pelerinul.
- Calatorie plurifunctionala, care îmbina aspectele religioase ale calatoriei cu cele strict
culturale, si care permit vizitarea unui numar mai mare de obiective turistice. Atunci când
elementul de atractie pentru turisti se afla într-un monument sau alta forma a patrimoniului
cultural de factura religioasa, se poate vorbi de turism în spatiu religios 10.
O alta tendinta a ultimelor decenii ale secolului trecut este de a petrece un sejur în apropierea
unor lacase de cult renumite. Astfel, multe ansambluri monahale si-au realizat propriile case de
oaspeti în care primesc un numar redus de credinciosi si în care trebuie respectate anumite norme
pe durata sederii, pentru a nu perturba ordinea activitatii monahale.
Între turism si religie exista nenumarate interactiuni si combinatii pe baza relatiei dintre locul
sacru si motivatia turistului.Centrele de pelerinaj sunt mijloace moderne de promovare a
spiritualitatii si culturii în contextul ecumenic local si international11.
Acestea au rolul de a dirija, coordona si controla procesul de organizare al pelerinajelor.
Acestea ofera o serie de servicii cum ar fi12:
- excursii pentru crestini din tara si strainatate;
-pelerinaje pentru pelerini de alte confesiuni, în special din Europa Occidentala;
-tururi de orase;
-expeditii si tabere de studii;
-cazare în case de oaspeti si spatii de primire ale bisericii, în România;
-consiliere pelerinaje;-servicii de informare pentru turismul religios.
Se considera ca pelerinajul modern este un pact pe care industria turismului l-a încheiat cu
religia. Cei care sustin diferente fundamentale dintre turism si pelerinajul religios puncteaza
disensiunile majore. Pelerinajul este vazut ca o calatorie la locuri sfinte, întâlniri sau manifestari
cu caracter religios. Dupa opiniile bisericii, pelerinajul nu vizeaza doar influentarea pshicului
prin instalarea linistii sufletesti, împlinirea spirituala ci considera ca o cale de atingere a acestei
stari este biciuirea fizicului.
În Antichitate, principally centre de pelerinaj era: Karnack, Tuba, Egypt , Kurukshetra,
India ,Dodona, Epirus, Delphi, Grecia , Efes, Turcia ,Baalbek , Liban , Ierusalim, Israel.
În secolul IV e.n., perlerinajul începe sa fie practicat si de crestini. Locul preferat de catre
pelerinii crestini era Ierusalimul.
În Evul Mediu, pelerinajul este13:

8
N. Neacsu,2007 ,”Master Planul pentru dezvoltarea Turismului National”,Bucuresti
9
I.Ionescu, 2002, “Turismul fenomen social-economic si cultural”, Ed. Oscarprint, Bucuresti
11 N. Neacsu, 2000, “Turismul si dezvoltarea durabila” , Ed. Expert, Bucuresti.
10
http://www.finantare.ro/pag67,Axa-5_-Dezvoltarea-durabila-si-promovarea-turismului.html
12
Nita Constantin, 2000,” Piata turistica a României” ,Ed. Ecran Magazin, Brasov.
13
C. Cristureanu, 1992 ,”Economia si politica turismului international”, Ed. Abeona, Bucuresti

6
 -egitimat de catre ecleziastici
-devine un fenomen colectiv
-este alimentat de nevoia individului de a-si salva sufletul
- are ca destinatii principale :Mormântul Sfânt din Palestina, Santiago de Compostela,
Czestochowa si Roma
World Religious Travel Association (WRTA)Modeleaza Era Moderna a Liderilor în Turismul
Religios WRTA este principala organizatie, ce are ca scopmodelarea, îmbogatirea si extinderea la
nivel globala industriei turismului religios.Unu din 4 turisti sunt interesati de turismul religios,
numerosi turoperatori au început sa elaboreze circuite cu caracter religios, 10 din 1000 de agentii
turistice vând circuite cu caracter religios, s-a înregistrat o crestere imensa a programelor turistice
si taberelor oferite de biserici si organizatii religioase, s-a înregistrat o crestere a numarului de
ghiduri turistice, brosuri, pliante etc. cu caracter religios.14
Comparativ cu Occidentul, în România lucrurile stau mai bine în ceea ce priveste turismul
religios si pelerinajele. Manastirile din România sunt des vizitate de turisti, acest fapt a dus la o
crestere considerabila a lacaselor de cult în ultimii ani.

Capitolul 2. Prezentarea turismului religios în Bucovina

În ultima vreme, turismul din Bucovina a fost promovat foarte mult, din prisma a 4 tipuri de
turism, si anume: turismul religios, turismul pentru traditiile si obiceiurile specifice zonei,
turismul pentru sănătate si SPA, precum si turismul activ.

2.1 Obiective turistice în Bucovina

Bucovina este printre cele mai atractive si frecventate zone turistice de pe harta României 15.
Nu intamplator de altfel, aceasta zona, vestita astazi in intreaga lume, a fost distinsa in anul 1975
cu premiul international “Pomme d’Or” de catre Federatia Internationala a Ziaristilor si
Scriitorilor de Turism.Numărul impresionant al bisericilor din Bucovina cu interesantele fresce
interioare şi exterioare, a fost păstrat încă din timpurile medievale. Datorită unicităţii şi valorii lor
artistice, acestea au fost adăugate la Lista cu Moşteniri Culturale Internaţionale a UNESCO, în
14
Nicoleta Petcu,2001,” Statistica in turismul religios” , Editura Albastra, Bucuresti
15
http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/turismul-religios-in-bucovina-73359.html

7
1993. Într-adevăr, nu există alt loc pe pământ în care se afla un astfel de grup de biserici, cu o aşa
de înaltă calitate a frescelor exterioare16.

2.2Mănăstirile bucovinene

Mânăstirea Putna Mânăstirea Voroneţ

MÂNĂSTIREA PUTNA17:
Anul construcţiei: 1466-1469
Construită de: Ştefan cel Mare
Locaţia: Putna, judeţul Suceava
Sumar:Actuala biserică a fost practic reconstruită între 1653 şi 1662 de către Vasile Lupu şi
urmaşii săi.
MÂNĂSTIREA VORONEŢ:
Anul construcţiei: 1488
Construită de: Stefan cel Mare
Locaţia: Voronet, Judetul Suceava
Sumar: Biserica Sfantul Gheorghe a Mânăstirii Voroneţ este probabil cea mai cunoscuta biserica
din Romania atat pentru frescele ei exterioare, cu o luminozitate si culori foarte intense cat si
pentru sutele de figuri bine pastrate pe zugraveala de azur18.
16
Moldoveanu, Gh. C. 2002, “Bucovina: Onomastică și istorie”, București
17
Moldoveanu, Gh. C. , 2002, “Bucovina: Onomastică și istorie”,București
18
www.bucovina.ro

8
 Mânăstirea Suceviţa Mânăstirea Moldoviţa

MÂNĂSTIREA SUCEVIŢA:
Anul construcţiei: 1583
Construită de: Irimia, Simion şi Gheorghe Movilă
Locaţia: Suceviţa, judeţul Suceava
Sumar: Această clasică biserică moldovenească, având cele 5 camere, prezintă prima noile
tendinţe arhitecturale: firide mai mici şi trei piedestaluri pentru turn. Frescele sunt remarcabile,
colorate şi bine păstrate.
MÂNĂSTIREA MOLDOVIŢA:
Anul construcţiei: 1532
Construită de: Domnitorul Petru Rareş
Locaţia: Vatra Moldoviţei, judeţul Suceava
Sumar: Cea mai importantă caracteristică a Bisericii „Buna Vestire” este exonartexul cu cele trei
bolţi în faţada vestică.
Bucovina se afla în Nordul Moldovei, una din cele trei mari provincii istorice ale României,
alaturi de Muntenia si Transilvania. Regiunea şi-a primit acest nume după anexarea acesteia la
Imperiul Hapsburgic, în 1775.
Din punct de vedere turistic, Bucovina este cel mai bine cunoscută datorită mănăstirilor
construite aici de către domnitorii si boierii moldoveni, mănăstiri unice, reprezentate fiecare de
către o culoare specifică: Voronet - albastru, Sucevita – verde, Moldovita – galben, Humor –
rosu. Aceste mănăstiri au fost construite majoritatea în timpul domniei lui Stefan cel Mare (1457
– 1504), iar munca domnitorului a fost continuată cu devotament de către fiii acestuia, Petru
Rares remarcându-se prin faptul că el a fost primul care a împodobit fatadele mănăstirilor si ale
bisericilor cu fresce deosebit de frumoase care ilustrau pasaje din Biblie. Totodată, datorită
unicitătii mănăstirilor, până în acest moment 6 mănăstiri au intrat în patrimoniul UNESCO. Din
aceste considerente, precum si din cauza frumusetii naturii si a localnicilor deosebit de primitori,
Bucovina e alegerea ideală pentru turistii care doresc să se bucure de atmosferă linistită si
relaxantă.
Desi în Bucovina cel mai important tip de turism practicat e cel religios, pe lângă acesta mai
sunt practicate si alte tipuri, precum turismul pentru traditii (sau turism rural), turismul pentru
sănătate si SPA, precum si turismul activ. Majoritatea turistilor care vin în această regiune
încearcă să combine mai multe tipuri de turism, pentru că este o regiune care oferă mult prea
multe atractii, ca cineva să poată experimenta un singur tip de turism. Astfel, produsele turistice

9
oferite în această regiune includ tururi de 1-2 zile ale mănăstirilor, sau tururi mai lungi pentru
relaxare în natură si în mediul rural.
Din păcate, agentiile de turism care oferă pachete turistice în această regiune oferă foarte
putine pachete, iar acestea majoritatea sunt axate pe turismul religios, si mai exact oferă tururi ale
mănăstirilor bucovinene.
Astfel, probabil si din cauza agentiilor de turism, turismul religios este cel mai bine promovat
aici, iar mănăstirile din Bucovina sunt cea mai mare atractie a zonei, însă sunt de părere că si
acestea sunt slab exploatate, si că s-ar putea crea pachete mult mai complexe, care întradevăr să
promoveze toate mănăstirile, nu doar cele care sunt monumente UNESCO, deoarece fiecare are o
istorie unică în spate, si povestea fiecăreia este aproape la fel de interesantă.

Capitolul 3. CERCETĂRI PRIVIND TURISMUL RELIGIOS

ÎN BUCOVINA

3.1 Materiale şi metode de cercetare

Pentru realizarea acestei cercetări am participat la o excursie de studiu în Bucovina, excursie

care a durat mai multe zile, si care a avut ca principal obiectiv analiza tuturor formelor de turism
practicate în Bucovina. Astfel, în această excursie am vizitat mai multe mănăstiri si biserici din
zona Bucovinei, si am cules date referitoare la acest tip de turism.
Totodată, am vizitat si primul si singurul Centru National de Informare si Promovare
Turistică din tară, pentru a vorbi cu persoanele care se ocupă în mod direct de promovarea
turistică a Bucovinei. De asemenea, în cadrul acestei vizite ne-au fost furnizate diverse date
referitoare la numărul de sosiri, numărul de înnoptări din regiune, precum si gradul de ocupare
netă a unitătilor de cazare, pentru a ne face o ideea reală despre situatia turismului din Bucovina

10
în cifre.
Astfel, pe durata celor 4 zile de vizită, am vizitat 4 mănăstiri monumente UNESCO, precum
si mai multe biserici aflate atât în mediul rural precum si în cel urban, pentru a vedea diferentele,
daca acestea există între lăcasele de cult de la tară si cele de la oras.
Fiecare mănăstire pe care am vizitat-o este unica în felul ei, si povestea fiecăreia este spusă
cu multă dăruire de măicutele care slujesc în ele. Mănăstirea Voronet este specială mai ales din
două motive: albastrul unic cu care ea a fost pictată, nuantă care nici până în ziua de azi nu a
putut fi reprodusă, dar si faptul că ea a fost ridicată în doar patru luni si jumătate, perioadă de
timp care a fost un record pentru perioada aceea. La mănăstirea Sucevita, pe lângă nuanta unică
de verde, o altă curiozitate este si legenda din spatele clădirii mănăstirii, care spune că pentru a-si
răscumpăra păcatele, o femeie a dus cu carul ei tras de boi timp de 30 de ani materialele necesare
pentru constructia acesteia. si la mănăstirea Moldovita, principala atractie e nuanta de galben
utilizată la pictarea ei, dar de asemenea si povestea acesteia, care ne spune că prima mănăstire
Moldovita, ctitorită de voievozii Musatini, s-a prăbusit din cauza alunecărilor de teren, si a fost
reconstruită de către Petru Rares pe un teren învecinat, mai la ses, si a transformat-o într-o mică
fortăreată. Mănăstirea Humor este unică din cauza nuantei de rosu în care ea este pictată, dar
totodată si din cauză că mănăstirea face parte dintr-un ansamblu de 4 obiective (biserica, ruinele
caselor călugăresti, turnul clopotnită, precum si turnul lui Vasile Lupu) care sunt în prezent în
patrimonial UNESCO.
Când am vizitat însă bisericile, indiferent de mediul din care proveneau, la arhitectură erau
foarte asemănătoare cu mănăstirile, influenta mănăstirilor asupra acestora fiind evidentă.
Mai departe, după aceste vizite, am decis să analizăm numărul persoanelor care sosesc în
Bucovina, al celor care înnoptează aici, precum si gradul de ocupare netă al unitătilor de cazare,
pentru a vedea care este evolutia acestor 3 indicatori între anii 2001 si 2010.
Numărul de sosiri din Bucovina în anii analizati este prezentat în graficul de mai jos:

Graficul 1. Numărul de sosiri în Bucovina în anii 2001-2010, CNIPT Suceava

Acest indicator, ne interesează în special pentru a vedea raportul dintre turistii autohtoni care
vizitează zona si turistii străini. După cum bine se vede, numărul turistilor străini care vizitează
Bucovina este mult mai mic decat cel al românilor, situatie pentru care există în opinia noastră
mai multe explicatii logice: în primul rând, ofertele din Bucovina sunt slab promovate în afara
tării, putini tour-operatori oferind tururi exclusive în această regiune; există tour-operatori
străini, care oferă tururi în România, însă aceste tururi acoperă fiecare zonă a tării în o zi, ceea ce
e prea putin pentru aceasta zonă comprimată, însă plină de inedit; totodata, prezenta străinilor pe

11
meleagurile noastre este redusă si din cauza lipsei serviciilor adiacente celor de cazare si
alimentatie – în Bucovina se ofera facilităti de cazare pentru toate buzunarele si pentru toate
pretentiile, servicii de alimentatie de asemenea, însă nu se poate sta intr-o asemenea zonă prea
mult timp, fără servicii suplimentare precum excursii, ghidaje, sau activitati recreative controlate,
activităti care trebuiesc initiate în primul rând de către unitatile de cazare.
Numărul de înnoptări din Bucovina în anii analizati este prezentat în graficul de mai jos:

Graficul 2. Numărul de înnoptări în Bucovina în anii 2001-2010, CNIPT Suceava

Ca și în cazul numărului de sosiri, străinii înnoptează în Bucovina foarte putine nopți, de aici
rezultând că sejururile străinilor în această regiune sunt de scurtă durată, confirmând practic că
străinii ajunși în această regiune participă la un tur al tării, și că în fiecare regiune stau foarte
putin. În urma calculului raportului dintre numărul de sosiri și cel de înnoptări în funcție de tipul
de turist (străin sau român), am observat că turiștii străini au înnoptat din ce în ce mai mult în cei
10 ani analizați, însă cu toate acestea, media de înnoptare a lor a crescut până la 1,85 nopți, ceea
ce este foarte puțin. În cazul turiștilor români, media de înnoptare a scăzut la 2,44 nopți, ceea ce
este destul de grav, dar probabil cea mai bună explicație pentru aceste modificări este tendința
pentru turismul de weekend, pentru turismul care implică doar 1 sau 2 nopți de cazare.
Gradul de ocupare netă al unităților de cazare din Bucovina în perioada studiată este
prezentat în graficul de mai jos:

Graficul 3. Gradul de ocupare netă al unitărilor de cazare din Bucovina în anii 2001-2010,
CNIPT Suceava
Analiza acestui indicator ne oferă gradul oficial de ocupare al unităților de cazare. După cum
bine se vede, acesta este foarte mic, si a tot scăzut de-a lungul anilor, ceea ce nu este deloc bine.
Cu toate acestea, scăderea acestuia după anul 2008 poate fi pus si pe seama crizei economice.
Desi acestea sunt rezultatele oficiale, luând în considerare că în această regiune își desfășoară
activitatea foarte multe pensiuni, care de obicei mai închiriază camere și fără forme legale, nu
putem să luăm în considerare aceste valori în totalitate.

12
 3.2 Rezultatele cercetării

În urma excursiei de studiu, am identificat puncte pozitive si puncte negative ale turismului
religios din Bucovina, aspecte pe care le voi enumera mai jos:
Puncte pozitive:
- Picturi deosebit de frumoase – picturile din interiorul și din exteriorul
mănăstirilor sunt foarte frumoase, înfățisând scene din Biblie;
- Decorațiuni frumoase – obiectele de decor din mănăstiri și din complexele
monahale au un farmec aparte, dând originalitate locului. Unele din aceste decorațiuni sunt foarte
vechi, unele datând de la finalul secolului XVI;
- Arhitectură interesantă – arhitectura clădirilor religioase din Bucovina este
unică în țară, iar în lume, mai sunt clădiri cu o asemenea arhitectură doar în partea de Bucovina
din Ucraina;
- Atmosferă primitoare și aducătoare de speranță – în interiorul mănăstirilor
atmosfera este unică, și cumva îndeamnă spre umilință. Măicuțele ce se îngrijesc de aceste lăcașe
de cult încearcă să mentină atmosfera de pioșenie chiar și cu multimea de vizitatori prezenți. Cu
toate acestea, o parte din ele nu vor să interacționeze prea mult cu vizitatorii din cauză că ele cred
că mănăstirea este un loc unde oamenii trebuie să se roage, și nu doar să meargă sa facă poze, iar
o altă parte sunt foarte deschise către publicul larg oferind informații despre orice sunt întrebate
(orice ține de viața publică a lor, și puțin și din cea monahală). Totodată, atmosfera din
complexele monahale te duce cu gândul la timpurile vechi, neatinse cumva de modificările
apărute de-a lungul timpului.
- Restaurarea mănăstirilor – majoritatea mănăstirilor din Bucovina datează din
secolul XVI, și degradarea acestora este cât se poate de evidentă. Cu toate acestea, majoritatea
mănăstirilor au trecut prin procese de restaurare, sau sunt în prezent în asemenea procese, pentru
a împiedica degradarea mai mare, sau pentru a îmbunătăți sau proteja picturile mănăstirilor. Cu
toate acestea, există anumite legi nescrise ale mănăstirilor care nu permit repictarea acestora, așa
că singurul lucru ce se poate face e să se protejeze picturile existente.
- Promovarea UNESCO – o parte din mănăstirile din Bucovina sunt incluse în
patrimoniul UNESCO, și astfel beneficiază de promovare la nivel internațional, fapt care este
benefic din punctul de vedere al exploatării lăcașelor de cult, dar negativ din puctul de vedere al
faptului ca astfel degradarea mănăstirilor este accentuată.
- Comerțul – la fiecare mănăstire măicuțele vând diverse obiecte pentru a
susține activitatea mănăstirii. De la cărti de rugăciuni până la magneți de frigider, poți găsi fel de
fel de lucruri care să-ti aducă aminte peste ani că ai vizitat locul respectiv. Din păcate, aici se
vând fel de fel de suveniruri care nu sunt neaparat specifice zonei sau domeniului religios.
Puncte negative:
- Lipsa prezentării vieții monohale a măicuțelor – tot ceea ce se poate vedea la
o mănăstire e partea frumoasă și vizibilă, adică mănăstirea în sine si pe alocuri câteva măicuțe.
Lipseste cu desăvârșire prezentarea vieții mai intime să-i spunem așa a măicuțelor, adică ar fi
frumos să aflăm ce fac acestea și în momentele în care nu fac pe ghizii în jurul mănăstirilor.

13
 - Prea multe informații – la toate mănăstirile la care am fost ni s-au dat mult
prea multe informații, pe care indiferent de cât de interesați am fi, nu avem cum să le reținem în
urma unei povestiri.
- Pereți zgâriați – la toate mănăstirile la care am fost, pereții erau scrijeliți, cu
scris pe ei, si foarte distruși din acest punct de vedere.
- Deschiderea mănăstirilor după restaurare – când vizitam mănăstirea
Moldovița, aceasta era în plin proces de restaurare. Era plin de schele și unelte peste tot, nu se
vedea mai nimic din picturile de la interiorul mănăstirii și exista și riscul de a ne accidenta.
- Lipsa informațiilor în legătură cu locurile importante din cadrul complexelor
monahale – la toate mănăstirile la care am fost, nu prea am găsit informații despre diverse
obiecte, sau clădiri din complex. În cel mai bun caz am găsit o tăbliță pe care era descrisă istoria
mănăstirii; totodată, acolo mai erau menționate în cel mai bun caz diversele “puncte de atracție”.
- Lipsa cunoștiințelor de limbi străine – la majoritatea mănăstirilor măicuțelor
nu vorbesc limbi străine. Din toate mănăstirile vizitate, doar la mănăstirea Sucevița am dat peste
o măicuță ghid care știa vorbi engleză si franceză.
- Lipsa personalului specializat pentru activitatea de turism – în cadrul
complexelor monahale nu există personal specializat care să se ocupe de turiști, iar sarcina de a
face pe ghidul pică pe umerii măicuțelor care sunt de servici.
- Lipsa protecției mănăstirilor împotriva fenomenelor meteorologice – la toate
mănăstirile peretele de Nord este spălat de ploi aproape în întregime din cauza lipsei unei
protecții împotriva acestora.

3.3 Concluzii

În urma excursiei la care am participat, mi s-au confirmat anumite presupuneri legate de

Bucovina. Mai exact, această regiune este deosebit de frumoasă, potrivită activităților de recreere
și refacere a sănătății și a energiei, cu peisaje superbe, cu tradiții transmise din generație în
generație și cu mănăstiri unice în lume.
Cu toate acestea, este o zonă slab exploatată din punct de vedere turistic, fiind vizitată de
destul de putini turiști, din care doar o mică parte sunt turiști străini. Analizând datele legate de
numărul turiștilor din această regiune, se poate trage concluzia că promovarea acestei destinații
este mult mai slabă decât ar trebui.
Un punct important de menționat este inficiența instituțiilor menite să promoveze regiunea.
De exemplu, responsabilii acestora nu dețin cunoștințe de limbi străine necesare pentru a-și
desfășura activitatea într-un mod productiv. De asemenea, materialele promoționale disponibile
nu sunt actualizate și majoritatea sunt doar în limba română.
Totodată, starea avansată de degradare a mănăstirilor va facilita distrugerea acestora, urmând
ca în câțiva ani, să nu mai existe un motiv pentru vizitarea acestora. Picturile sunt șterse deja pe o
parte din pereți, în unele zone acoperișurile sunt distruse ploaia trecând prin ele, iar la alte
mănăstiri geamurile sunt sparte facilitând intrarea păsărilor în acestea.
Obiceiurile din această regiune sunt din ce în ce mai comercializate, lăsând obiceiurile
moștenite și înlocuindu-le cu altele mai superficiale, mai ușor de vândut. De exemplu, la poarta
mănăstirilor se vând fel de fel de obiecte kitch, unele făcute chiar în China.

14
 În concluzie, cred că această zonă are un potențial de exploatare foarte mare, și un plan
general de gestiune și de promovare al acestei regiuni este necesar pentru a se determina ce se
încearcă a se promova precum și pe ce metode. Totodată, acest plan ar trebui să se îngrijească și
de tradițiile moștenite și să încerce să le conserve cât mai bine. Tradițiile și obiceiurile trebuie
păstrate la forma la care au fost odată, mănăstirile ar trebui recondiționate și protejate împotriva
factorilor naturali și umani, calitățile curative ale apelor din subsolul acestei regiuni ar trebui
gestionate mai cu folos, și natura trebuie prezervată la starea ei originală.

Bibliografie

1. C. Cristureanu, 1992 ,”Economia si politica turismului international”, Ed. Abeona, Bucuresti

2. I.Ionescu, 2002, ”Turismul fenomen social-economic si cultural”, Ed. Oscarprint, Bucuresti
3. Moldoveanu, Gh. C. - Bucovina: Onomastică și istorie (București, 2002
4. N. Neacsu, 2000, “Turismul si dezvoltarea durabila” , Ed. Expert, Bucuresti
5. N. Neacsu,2007 ,”Master Planul pentru dezvoltarea Turismului National”,Bucuresti
6. N. Neacsu, A., 2002 "Economia turismului" - Studii de caz. Reglementari", Editura Uranus,
Bucuresti
7. Nicoleta Petcu,2001,” Statistica in turismul religios” , Editura Albastra, Bucuresti
8. Nita Constantin, 2000,” Piata turistica a României” ,Ed. Ecran Magazin, Brasov
9. OSCAR SNAK, 1975, “Economia si organizarea turismului” Editura Sport - Turism,
Bucuresti
10. P. Baron, O. Snak, N. Neacsu, 2001, “Economia turismului “Ed. Expert, Bucuresti
11. http://www.Biblioteca.regielive.ro/referate/turism/turismul-religios-151633.htm
12. http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/turismul-religios
13. http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/turismul-religios-in-bucovina-73359.html
14. http://www.finantare.ro/pag67,Axa-5_-Dezvoltarea-durabila-si-promovarea-turismului.html

15