Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEMĂ PROIECT:
PRODUS TURISTIC CULTURAL ȘI RELIGIOS
VATICAN
ÎNDRUMĂTOR, CANDIDAT,
IUNIE 2016
Cuprins
Argument……………………………………………………………………...……2
Anexe
Bibliografie
1
ARGUMENT
3
CAPITOLUL I
Apariţia turismului cultural în cercetare ca şi obiect de studiu îşi are originile la începutul
secolului XX, dar abia în 2002 Consiliul Internaţional pentru Monumente Culturale şi Istorice a
publicat o definiţie formală după cum urmează: „Turismul cultural şi cultural – cognitiv este
acea formă de turism care se concentrează asupra mediului cultural şi care, la rândul ei include
reperele culturale şi istorice le unei destinaţii sau moştenirea cultural-istorică, valorile şi stilul de
viaţă al populaţiei locale, artele, meşteşugurile, tradiţiile şi obiceiurile populaţiei locale.” În plus,
rudele culturale şi cognitive pot include şi o vizită sau participare la activităţi şi evenimente
culturale, vizite la muzee, concerte, expoziţii, galerii etc. (Consiliul Internaţional al
Monumentelor şi Siturilor).
Turismul cultural este definit de către Organizaţia Mondială a Turismului (Raport OMT
2012) drept „excursii al căror scop principal sau secundar este vizitarea siturilor şi acele
evenimente a căror valoare culturală şi istorică le-a făcut o parte a moştenirii culturale a unei
comunităţi”. În conformitate cu această definiţie, o caracteristică importantă a turismului cultural
este presupunerea că vizitarea sau prezenţa în locurile culturale şi istorice care au legătură cu
moştenirea culturală nu este neapărat principalul motiv al excursiei. Din această perspectivă
turismul cultural-istoric este rareori implementat într-o perspectivă „curată” şi cel mai adesea
este combinat cu alte tipuri tradiţionale sau specializate de turism. Această caracteristică
interesantă scoate la iveală oportunităţi de îmbunătăţire a eficienţei turismului naţional şi
regional prin dezvoltarea unui turism cultural-istoric, prin absorbţia şi integrarea în turismul
regional a resurselor culturale şi istorice şi dezvoltarea pe această bază a unui brand regional de
turism.
Componenta principală în această definiţie este conceptul de „moştenire culturală”, care
include moştenirea tangibilă şi intangibilă ca un „set de valori culturale care sunt purtătoare de
memorie istorică, identitate naţională şi au o valoare ştiinţifică sau culturală” (Legea Moştenirii
Culturale, Articol 2, paragraf 1). Din perspectiva dezvoltării turismului cultural, abordarea
exhaustivă a conceptului de moştenire culturală duce la o abordare integrată–cu excepţia
monumentelor tradiţionale arheologice şi istorice care includ moştenirea arhitecturală, artistică şi
etnografică, infrastructura muzeală şi peisajul cultural şi, cu o importanţă din ce în ce mai mare
în ultima vreme – bisericile creştine şi alte lăcaşuri de cult. Turismul cultural include pe lângă
vizitarea locurilor istorice, furnizarea unei oportunităţi de a savura realizările umane trecute. Ca
4
parte a turismului intern, vizitarea unor astfel de locuri este un prilej de admiraţie, de mândrie
naţională şi de redescoperire a realizărilor strămoşilor.
Turismul cultural este instrumentul pentru dezvoltarea economică, care duce la creşterea
economică prin atragerea vizitatorilor din exteriorul comunităţii gazde şi care sunt parţial sau în
mod general motivaţi de un interes în componentele istorice, artistice, ştiinţifice sau care au
legătură cu stilul de viaţă, realităţile, tradiţiile şi informaţiile referitoare la o comunitate, regiune,
grup sau instituţie. O astfel de călătorie se concentrează pe aprofundarea mediului cultural, aici
incluzând, de asemenea peisajele, artele vizuale şi teatrale, stilurile de viaţă, valorile, tradiţiile şi
evenimentele. Turismul caută moduri de a crea „produse turistice comercializabile” precum şi un
mediu de lucru şi de viaţă. Turismul cultural – cognitiv reprezintă o interacţiune între
componentele culturale, etnice şi istorice ale societăţii sau ale locului care urmează a fi utilizat ca
resursă pentru atragerea turiştilor şi dezvoltarea turismului.
Turism cultural
Parte a turismului cultural sunt şi călătoriile religioase, în special pelerinajele. De
exemplu, ne putem referi aici la miile de catolici din întreaga lume care vizitează Vaticanul şi
alte locuri sfinte, călătoriile evreilor către Israel, către locurile memoriale ale holocaustului sau
Mecca – principala destinaţie pentru musulmanii din întreaga lume. În acest context Bulgaria şi
România şi în special regiunea de frontieră a acestor două ţări au potenţialul de a deveni
destinaţii turistice atractive pentru turismul religios.
Dezvoltarea şi oferirea moştenirii cultural-istorice „îmbrăcată” într-un pachet atractiv
pentru consumul turistic trebuie să fie echilibrată cu responsabilitatea şi seriozitatea necesare
atunci când vorbim de istorie şi valori naţionale. Natura globală a turismului a creat o serie de
provocări pentru multe comunităţi. Confruntându-se cu o unificare din ce în ce mai pronunţată a
arhitecturii hoteliere, lanţurilor de restaurante, mobilierului stradal şi a altor asemenea,
comunităţile au nevoie să-şi păstreze identitatea locală şi, în acelaşi timp trebuie să întrunească
aşteptările turiştilor în ceea ce priveşte calitatea şi standardele. Este important să nu se facă
niciun compromis în ceea ce priveşte prezervarea valorilor culturale şi să se asigure un echilibru
între nevoie socio-culturale şi beneficiile economice.
De fapt, cultura poate fi prezentată prin intermediul a două cercuri concentrice:
• Cercul interior, care reprezintă miezul cultural, adică elementele mai degrabă tradiţionale sau
de bază ale culturii, aici referindu-ne la ceea ce fac sau produc oamenii sub forma culturii;
• Cercul exterior, care reprezintă modul de viaţă sau stilul de viaţă al unei populaţii dintr-o
anumită regiune;
5
Cercul interior reprezintă principalele elemente ale turismului cultural, care pot fi
împărţite în două categorii: turismul moştenirii artistice (bunuri culturale care au legătură cu
realizările trecutului) şi turismul artistic (care au legătură cu producţia culturală contemporană,
cum ar fi prezentarea artelor vizuale, arhitecturii moderne, literaturii şi a altora).
Cercul exterior reprezintă elemente secundare ale turismului cultural, care pot fi împărţite
în două categorii: stilul de viaţă (elemente cum ar fi credinţele, bucătăria, tradiţiile, folclorul şi
altele) şi sectorul creativ (modă, design, design-ul web şi grafic, cinematografia, media,
elementele de distracţie şi altele).
În multe ţări cele două cercuri au tendinţa de a se aduna şi de a forma o singură ofertă
culturală, în care ambele aspecte sunt complementare în mod reciproc.
Pe baza definiţiei propuse mai sus există subcategorii ale turismului cultural care pot
contribui la stabilirea tendinţelor şi caracteristicilor celor mai importante segmente de piaţă în
funcţie de motivaţie şi comportament, precum şi de activităţile turiştilor:
• Turism de patrimoniu;
• Turism artistic;
• Turism creativ;
• Turism cultural urban;
• Turism cultural rural;
• Turism cultural local;
• Turism cultural contemporan.
În acest sens există un rol special alocat legăturilor de integrare dintre moştenirea
culturală şi turismul practicat în teritoriul istoric: un teritoriu, indiferent de amploarea sa
teritorială sau omogenitatea topografică, se bucură de o coerenţă şi identitate istorică şi culturală
de ansamblu, inclusiv liniile unificatoare ale trecutului şi ceea ce este remarcabil din punct de
vedere istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic. Mai precis, această concentrare de
valori culturale face ca teritoriile istorice să fie un domeniu sinergic de cultură şi turism. Zona
istorică reprezintă un mediu cultural complet, care conţine în ipostază singulară sau grupată
valori culturale, peisaje culturale, oraşe istorice, rute culturale, medii naturale valoroase şi
peisaje tipice (în sensul celor menţionate în Convenţia Europeană a Peisajului). Acest mediu
cultural nu poate fi limitat teritorial – amploarea sa teritorială depinde de logica proceselor
culturale şi istorice de nivel local, regional, naţional sau internaţional.
6
1.2 Caracteristici şi factori speciali care influenţează turismul cultural
CAPITOLUL II
Cele mai valoroase simboluri ale Vaticanului sunt considerate a fi Basilica Sf. Petru si
Capela Sixtina, fara de care o vizita in acest oras-stat nu ar fi completa. Basilica Sf. Petru este
cel mai mare monument religios crestin, avand o capacitate de 20 000 de persoane. Aceasta a
fost construita in anul 320 d.Hr. de catre Imparatul Constantin. Basilica este deschisa gratuit
publicului zilnic in intervalul orar 07:00-18:00, cu exceptia miercurilor. Aici vei avea ocazia sa
vezi unele dintre cele mai importante lucrari ale lui Michelangelo, Giacomo Dalla Porta si
Bernini, cei care au contribuit la decorarea interiorului basilicii. Obiectivele din interior care te
vor impresiona sunt Pieta lui Michelangelo si Baldachinul Papei.
Capela Sixtina este principalul obiectiv turistic al Vaticanului si un simbol al acestui stat.
Papa Iulius a fost cel care i-a cerut lui Michelangelo sa realizeze pictura impresionanta de pe
9
bolta capelei, ce astazi este o reprezentare simbolica a religiei catolice. Spectaculoasa pictura
este o imagine a Vechiului Testament, ce atrage anual milioane de vizitatori.
10
CAPITOLUL III
3.1 Bazilica Sf. Petru
11
3.2 Muzeele Vaticane
Originea Muzeelor Vaticane se leaga de papa Iulius al II-lea, care dupa alegerea sa ca papa
în 1503 a expus diferite sculpturi antice în gradina numita "Belvedere", permitînd artistilor sa le
poata admira.
În 1734 Papa Clement al XII-lea a fondat Muzeul Capitolin într-un edificiu proiectat de
Michelangelo); în 1756 si în 1767 au fost create în Vatican alte doua mici muzee: cel de arta
sacra si cel de arta profana.
Pasii decisivi au fost facuti de papii Clement al XIV-lea si de Pius al VI-lea: Muzeul Pio-
Clementin, realizat prin amplificarea Palatului apostolic din Vatican, din dispozitia acestor papi
cu scopul de a gazdui sculpturile clasice.
Edificiul a fost realizat în stil neoclasic si mai apoi a servit de model pentru nenumarate
alte muzee ale lumii.
În 1796, din cauza invaziei franceze, muzeul a pierdut mai multe opere valoroase, care
însa au fost restituite dupa caderea lui Napoleon, în 1815.
O noua sectie a fost adaugata de papa Pius al VII-lea (Chiaramonti), care i-a si dat
numele sau, pe care-l are si azi: (Muzeul Chiaramonti).
Ultimul muzeu adaugat complexului a fost în 1973; acesta este dedicat artei religioase
moderne si conserva operele eminentilor artisti din sec. al X-lea: Novecento
1. Denumire:"Vatican-refugiu spiritual"
2. Destinatie: Vatican,Italia
3. Perioada: 04-07.07.2016
4. Pret: 249 E/persoana
5. Cazare: Hotel Florida 2 stele
6. Alimentatie: mic-dejun
13
7. Transport: avion
8. Descriere program:
Ziua 1 - Intalnire cu insotitorul de grup la ora 07:00 pe aeroportul Baneasa si zbor direct
Bucuresti-Roma ora 9:00. Sosire ora 10:00(ora Italiei) pe aeroportul Fiumicino.Transfer hotel
Florida si cazare ora 12:00. Turul Vaticanului,urmat de vizita la Muzeele Vaticane (Muzeul
Capitolin, Muzeul Pio-Clementin, Muzeul Chiaramonti,Muzeul Novecento).
Ziua 2 - Mic-dejun.Vizita la Basilica Sfantul Petru si optional participarea la slujba de la
ora 17:00 sau timp liber la dispozitia turistilor.
Ziua 3 - Mic-dejun.Vizita la Capela Sixtina, Libraria Vaticanului si gradinile
acestuia.Optional vizita la Muzeul Etnologic, Muzeul Istoric si Pinacoteca.
Ziua 4 - Mic-dejun. Participarea la slujba de dimineata. Papa isi face aparitia la fereastra a
doua din dreapta palatului Vatican pentru rugaciunea Angelus. Timp liber. Ora 16:00 transfer in
aeroportul Fiumicino pentru intoarcerea in tara.Sosire ora 21:45 pe aeroportul Baneasa.
9.Servicii incluse:
- transport avion Bucuresti-Roma-Bucuresti
- transfer aeroport-hotel-aeroport
- 3 nopti cazare la hotel Florida de 2*
- mic- dejun
- vizitele cuprinse in program
- ghid turistic
10.Servicii neincluse:
- asigurarea medicala de calatorie
- vizitele optionale
- alte servicii decat cele mentionate
14
Analiza de pret
1
Conceptie proprie dupa datele furnizate de agentiile de turism
15
Mijloace de promovare
Anexe
Capela Sixtina
16
Galeria de arta a Vaticanului
Muzeele Vaticane
17
Papa Francisc
BIBLIOGRAFIE
18