COLEGIUL ECONOMIC „DELTA DUNĂRII” TULCEA

PROIECT PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE

A CALIFICĂRII PROFESIONALE NIVEL III
CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN TURISM

TEMĂ PROIECT:
PRODUS TURISTIC CULTURAL ȘI RELIGIOS
VATICAN

ÎNDRUMĂTOR, CANDIDAT,

PROF. EC. ȘERBAN LAURA AURELIA BRĂCĂCEL ADRIAN

IUNIE 2016
 Cuprins

Argument……………………………………………………………………...……2

Capitolul 1. Turismul cultural……………………………………...…………….4

1.1 Caracteristicile turismului cultural……………………………………4
1.2 Caracteristicile și factorii speciali care influențează turismul
cultural………………………………………………………………...7
Capitolul 2. Prezentarea Vaticanului……………………………………………9
2.1 Simbolurile Vaticanului………………………………………………9
2.2 Arta Vaticanului……………………………………………………..10
2.3 Arta și cultura religioasă a Vaticanului……………………………...11
Capitolul 3. Studiu de caz: Produs turistic cultural și religios Vatican……...11
3.1 Bazilica Sf. Petru………………………………………………….…12
3.2 Muzeele Vaticane……………………………………………………13
3.3 Capela Sixtină…………………………………………………....…..13
3.4 Produs turistic cultural și religios Vatican…………………………...15

Anexe
Bibliografie

1
 ARGUMENT

Pe măsura trecerii timpului motivaţiile de călătorie s-au diversificat, pe măsură ce au apărut

nevoi si dorinţe noi, multiple şi mult mai complexe, determinate de trasformările înregistrate la
nivelul societăţii, în diferitele epoci istorice. Experţii în domeniu, consideră turismul ca fiind un
fenomen economico-social specific civilizaţiei moderne, dezvoltarea sa spectaculoasă
constituind o trăsătură caracteristică a secolului nostru. Pe măsura trecerii anilor şi amplificării
călătoriilor,abordările fenomenului turistic au devenit tot mai numeroase, iar definiţia turismului
s-a îmbogăţit, încercând să reflecte cat mai fidel complexitatea acestei activităţi. Pe plan social,
turismul îşi aduce un aport substanţial la ridicarea nivelului de instruire, cultură şi civilizaţie al
oamenilor. Prin stimularea schimbului de valori, turismul favorizează îmbogăţirea orizontului
cultural, informaţional, atât pentru turişti, cât şi pentru populaţia locală.“Materia primă” a
industriei turismului, resursele naturale şi antropice, se vor transforma în “produse turistice”
numai printr-un consum efectiv de muncă vie, înglobată în prestaţiile de servicii turistice.
Pornind de la această idee, proiectul îşi propune o abordare a noţiunii de turism cultural, turist şi
produs turistic cultural si religios. Proiectul este structurat pe trei capitole:
- capitolul I, turismul cultural ca activitate economico socială vorbeşte despre modul în care a
apărut această noţiune si dezvoltarea acestuia de-alungul timpului;
- capitolul II, sunt prezentate simbolurile si arta si cultura Vaticanului;
- capitolul III, produsul turistic, ne prezintă oferta unei vacante in Vatican propusa clienţilor.
Prin conţinutul lucrării am urmărit evidenţierea competenţelor ce trebuie dobândite de 
către elevi pe parcursul anilor de pregătire profesională, nivelul 3 de calificare : tipologia
turismului cultural, caracteristicile turismului cultural, cele specifice nevoilor turistilor si ale
produselor turistice.
Turismul cultural este caracterizat ca fiind un produs turistic specific definit sub forma unui
set (pachet) de bunuri şi servicii materiale oferite unor turişti motivaţi cultural, ca preţ total de la
momentul la care ei îşi părăsesc domiciliul şi până ce se întorc acasă. Este conceput pentru a
satisface nevoile turiştilor culturali.
Este evident că împreună cu toate activităţile asociate cu stimularea intensivă a dezvoltării
turismului cultural, ar trebui luaţi în considerare şi mulţi alţi factori: factorii destinaţiei în sine;
factorii legaţi de regiunile şi ţările care generează o mare cerere de turism; şi factori care asigură
o legătură între zonele de geneză şi de destinaţie; factori care au legătură cu numărul mare de alte
opţiuni, din perspectiva destinaţiilor concurenţiale.
Printre ceilalţi factori care contribuie la dezvoltarea turismului cultural se numără
schimbarea în ceea ce priveşte conştientizarea importanţei moştenirii culturale, a venitului şi a
2
duratei de vacanţă. Această formă de turism este printre cele mai populare în segmentul de
călătorii pe termen scurt „evadări din oraş” sau în cazul combinaţiei de vacanţă tradiţională la
mare şi munţi cu vizite în timpul zilei la locuri culturale şi istorice interesante.
La întocmirea lucrării am folosit un bogat şi diversificat material bibliografic, dar şi
cunoştinţele dobândite în timpul orelor de curs. Am urmărit întocmirea proiectului cu termeni de
specialitate, în acord cu cerinţele tot mai exigente ale economiei pe piaţă şi concurenţei de pe
piaţa turistică.

3
 CAPITOLUL I

1.1 Caracteristicile turismului cultural

Apariţia turismului cultural în cercetare ca şi obiect de studiu îşi are originile la începutul
secolului XX, dar abia în 2002 Consiliul Internaţional pentru Monumente Culturale şi Istorice a
publicat o definiţie formală după cum urmează: „Turismul cultural şi cultural – cognitiv este
acea formă de turism care se concentrează asupra mediului cultural şi care, la rândul ei include
reperele culturale şi istorice le unei destinaţii sau moştenirea cultural-istorică, valorile şi stilul de
viaţă al populaţiei locale, artele, meşteşugurile, tradiţiile şi obiceiurile populaţiei locale.” În plus,
rudele culturale şi cognitive pot include şi o vizită sau participare la activităţi şi evenimente
culturale, vizite la muzee, concerte, expoziţii, galerii etc. (Consiliul Internaţional al
Monumentelor şi Siturilor).
Turismul cultural este definit de către Organizaţia Mondială a Turismului (Raport OMT
2012) drept „excursii al căror scop principal sau secundar este vizitarea siturilor şi acele
evenimente a căror valoare culturală şi istorică le-a făcut o parte a moştenirii culturale a unei
comunităţi”. În conformitate cu această definiţie, o caracteristică importantă a turismului cultural
este presupunerea că vizitarea sau prezenţa în locurile culturale şi istorice care au legătură cu
moştenirea culturală nu este neapărat principalul motiv al excursiei. Din această perspectivă
turismul cultural-istoric este rareori implementat într-o perspectivă „curată” şi cel mai adesea
este combinat cu alte tipuri tradiţionale sau specializate de turism. Această caracteristică
interesantă scoate la iveală oportunităţi de îmbunătăţire a eficienţei turismului naţional şi
regional prin dezvoltarea unui turism cultural-istoric, prin absorbţia şi integrarea în turismul
regional a resurselor culturale şi istorice şi dezvoltarea pe această bază a unui brand regional de
turism.
Componenta principală în această definiţie este conceptul de „moştenire culturală”, care
include moştenirea tangibilă şi intangibilă ca un „set de valori culturale care sunt purtătoare de
memorie istorică, identitate naţională şi au o valoare ştiinţifică sau culturală” (Legea Moştenirii
Culturale, Articol 2, paragraf 1). Din perspectiva dezvoltării turismului cultural, abordarea
exhaustivă a conceptului de moştenire culturală duce la o abordare integrată–cu excepţia
monumentelor tradiţionale arheologice şi istorice care includ moştenirea arhitecturală, artistică şi
etnografică, infrastructura muzeală şi peisajul cultural şi, cu o importanţă din ce în ce mai mare
în ultima vreme – bisericile creştine şi alte lăcaşuri de cult. Turismul cultural include pe lângă
vizitarea locurilor istorice, furnizarea unei oportunităţi de a savura realizările umane trecute. Ca
4
parte a turismului intern, vizitarea unor astfel de locuri este un prilej de admiraţie, de mândrie
naţională şi de redescoperire a realizărilor strămoşilor.
Turismul cultural este instrumentul pentru dezvoltarea economică, care duce la creşterea
economică prin atragerea vizitatorilor din exteriorul comunităţii gazde şi care sunt parţial sau în
mod general motivaţi de un interes în componentele istorice, artistice, ştiinţifice sau care au
legătură cu stilul de viaţă, realităţile, tradiţiile şi informaţiile referitoare la o comunitate, regiune,
grup sau instituţie. O astfel de călătorie se concentrează pe aprofundarea mediului cultural, aici
incluzând, de asemenea peisajele, artele vizuale şi teatrale, stilurile de viaţă, valorile, tradiţiile şi
evenimentele. Turismul caută moduri de a crea „produse turistice comercializabile” precum şi un
mediu de lucru şi de viaţă. Turismul cultural – cognitiv reprezintă o interacţiune între
componentele culturale, etnice şi istorice ale societăţii sau ale locului care urmează a fi utilizat ca
resursă pentru atragerea turiştilor şi dezvoltarea turismului.

Turism cultural
Parte a turismului cultural sunt şi călătoriile religioase, în special pelerinajele. De
exemplu, ne putem referi aici la miile de catolici din întreaga lume care vizitează Vaticanul şi
alte locuri sfinte, călătoriile evreilor către Israel, către locurile memoriale ale holocaustului sau
Mecca – principala destinaţie pentru musulmanii din întreaga lume. În acest context Bulgaria şi
România şi în special regiunea de frontieră a acestor două ţări au potenţialul de a deveni
destinaţii turistice atractive pentru turismul religios.
Dezvoltarea şi oferirea moştenirii cultural-istorice „îmbrăcată” într-un pachet atractiv
pentru consumul turistic trebuie să fie echilibrată cu responsabilitatea şi seriozitatea necesare
atunci când vorbim de istorie şi valori naţionale. Natura globală a turismului a creat o serie de
provocări pentru multe comunităţi. Confruntându-se cu o unificare din ce în ce mai pronunţată a
arhitecturii hoteliere, lanţurilor de restaurante, mobilierului stradal şi a altor asemenea,
comunităţile au nevoie să-şi păstreze identitatea locală şi, în acelaşi timp trebuie să întrunească
aşteptările turiştilor în ceea ce priveşte calitatea şi standardele. Este important să nu se facă
niciun compromis în ceea ce priveşte prezervarea valorilor culturale şi să se asigure un echilibru
între nevoie socio-culturale şi beneficiile economice.
De fapt, cultura poate fi prezentată prin intermediul a două cercuri concentrice:
• Cercul interior, care reprezintă miezul cultural, adică elementele mai degrabă tradiţionale sau
de bază ale culturii, aici referindu-ne la ceea ce fac sau produc oamenii sub forma culturii;
• Cercul exterior, care reprezintă modul de viaţă sau stilul de viaţă al unei populaţii dintr-o
anumită regiune;

5
 Cercul interior reprezintă principalele elemente ale turismului cultural, care pot fi
împărţite în două categorii: turismul moştenirii artistice (bunuri culturale care au legătură cu
realizările trecutului) şi turismul artistic (care au legătură cu producţia culturală contemporană,
cum ar fi prezentarea artelor vizuale, arhitecturii moderne, literaturii şi a altora).
Cercul exterior reprezintă elemente secundare ale turismului cultural, care pot fi împărţite
în două categorii: stilul de viaţă (elemente cum ar fi credinţele, bucătăria, tradiţiile, folclorul şi
altele) şi sectorul creativ (modă, design, design-ul web şi grafic, cinematografia, media,
elementele de distracţie şi altele).
În multe ţări cele două cercuri au tendinţa de a se aduna şi de a forma o singură ofertă
culturală, în care ambele aspecte sunt complementare în mod reciproc.
Pe baza definiţiei propuse mai sus există subcategorii ale turismului cultural care pot
contribui la stabilirea tendinţelor şi caracteristicilor celor mai importante segmente de piaţă în
funcţie de motivaţie şi comportament, precum şi de activităţile turiştilor:
• Turism de patrimoniu;
• Turism artistic;
• Turism creativ;
• Turism cultural urban;
• Turism cultural rural;
• Turism cultural local;
• Turism cultural contemporan.
În acest sens există un rol special alocat legăturilor de integrare dintre moştenirea
culturală şi turismul practicat în teritoriul istoric: un teritoriu, indiferent de amploarea sa
teritorială sau omogenitatea topografică, se bucură de o coerenţă şi identitate istorică şi culturală
de ansamblu, inclusiv liniile unificatoare ale trecutului şi ceea ce este remarcabil din punct de
vedere istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic. Mai precis, această concentrare de
valori culturale face ca teritoriile istorice să fie un domeniu sinergic de cultură şi turism. Zona
istorică reprezintă un mediu cultural complet, care conţine în ipostază singulară sau grupată
valori culturale, peisaje culturale, oraşe istorice, rute culturale, medii naturale valoroase şi
peisaje tipice (în sensul celor menţionate în Convenţia Europeană a Peisajului). Acest mediu
cultural nu poate fi limitat teritorial – amploarea sa teritorială depinde de logica proceselor
culturale şi istorice de nivel local, regional, naţional sau internaţional.

6
 1.2 Caracteristici şi factori speciali care influenţează turismul cultural

În acest sens, bazându-ne doar pe aceste informaţii, putem porni la identificarea şi

diferenţierea principalelor caracteristici definitorii ale turismului cultural, în special la nivel
internaţional:
•  Turism de tip auto-dependent, al cărui loc în schema de bază a clasificării turismului
poate fi stabilit în funcţie de motivele şi obiectivele vizitei;
•  Călătorie şi staţionare temporară a turistului, având ţeluri şi scopuri influenţate în
special de nevoile sale spirituale;
•  Consum de valori materiale şi spirituale (respectiv produse specializate de turism)
pentru vizitări de locuri şi situri cu un context cultural şi istoric specific;
• Totalitatea organizaţiilor, instituţiilor şi subiecţilor care oferă informaţii specializate,
transport şi alte tipuri de servicii, recepţie, cazare, mese şi însoţire a turiştilor;
• Nişă specifică a solicitărilor turiştilor ce formează o parte independentă a industriei
moderne a turiştilor.
Principalii factorii care diferenţiază dezvoltarea turismului cultural pot fi împărţiţi în
următoarele trei categorii:
Caracteristicile specifice ale nevoilor turistului.
Turistul ce practică turismul cultural satisface anumite nevoi obiective şi care apar la un
anumit stadiu al dezvoltării socio-economice a societăţii, corespunzător schimbărilor survenite în
stilul de viaţă. Acestea pot fi definite ca fiind un set de cerinţe al căror scop este restabilirea şi
îmbunătăţirea personalităţii umane prin călătoria turistului.
Valori culturale
Valorile culturale sunt o cerinţă specifică pentru dezvoltarea turismului cultural. În esenţă,
el reprezintă un set de obiecte şi fenomene ale căror efecte cognitive şi emoţionale au scopul de a
satisface nevoile culturale ale turistului. Valorile culturale pot fi grupate în trei categorii:
(1) Monumente culturale şi istorice şi situri arheologice, monumente şi complexe
arhitecturale, mânăstiri şi biserici, monumente şi muzee etnografice şi altele.
(2) Lucrări de artă – valori culturale tangibile: colecţie de obiecte de artă, lucrări de
pictură, sculptură, meşteşug popular, broderii, costume, obiecte de cult, capodopere ale
cinematografiei şi literaturii etc.,
(3) evenimente periodice şi episodice – festivaluri, spectacole, congrese, târguri, aniversări
şi multe altele.
Influenţa asupra viabilităţii pe termen lung a valorilor culturale are efect asupra mărimii,
unicităţii, managementului, capacităţii de a reţine interesul turiştilor, concurenţei şi altele. Cu
7
toate acestea, prezenţa de valori culturale nu constituie un motiv de călătorie. Acestea trebuie să
fie implicate într-o cifră de afaceri economică – oferta comercială a turismului cultural ca parte a
produsului de turism.
Produs turistic
Turismul cultural este caracterizat ca fiind un produs turistic specific definit sub forma unui
set (pachet) de bunuri şi servicii materiale oferite unor turişti motivaţi cultural, ca preţ total de la
momentul la care ei îşi părăsesc domiciliul şi până ce se întorc acasă. Este conceput pentru a
satisface nevoile turiştilor culturali.
Părăsind natura concretă a turismului cultural, analiza elementelor individuale arată faptul
că festivalurile angrenate în turism pot fi o unealtă extrem de eficientă nu doar pentru înţelegerea
reciprocă şi cooperarea dintre popoarele europene, dar şi pentru creşterea socio-economică a
regiunilor. Ca urmare a caracteristicilor lor, festivalurile creează un mediu natural şi dau naştere
la diverse iniţiative comerciale legate de publicitate, marketing, înregistrare şi producţie de
produse audio şi video, diverse tipuri de servicii, iar aceasta reprezintă o bună bază pentru
dezvoltarea promovării turistice a afacerilor mici şi mijlocii ca urmare a schimbărilor globale
induse în profilul socio-economic al regiunii şi îmbunătăţirii calităţii vieţii.
Muzeele din întreaga lume reprezintă principalele atracţii pentru turişti. În oraşele
principale, pe lângă muzeele tradiţionale cum ar fi Muzeul Naţional de Istorie, Galeria Naţională
de Artă şi altele, mai există şi muzee mai mici cu teme specifice: Muzeul de Istorie Militară,
Muzeul de Istorie a Muzicii, al artei, al activităţilor meşteşugăreşti, al aviaţiei, al diverselor tipuri
de industrii, sporturi, drapeluri, al persoanelor individuale şi altele, precum şi orice muzeu
specific care poate atrage un anumit grup ţintă.
Monumentele religioase – catedralele, bisericile, mânăstirile şi altele ar putea şi ele să
atragă turişti. Relicvele care sunt păstrate în cadrul acestora reprezintă o parte a moştenirii
culturale a oraşului şi a statului în general. Multe dintre aceste monumente funcţionează ca şi
muzee. Mulţumită acusticilor deosebite, ele sunt adesea utilizate ca locuri de concerte.
Vizitele la locurile culturale şi istorice sunt influenţate de mulţi factori, cum ar fi:
caracteristicile intereselor turiştilor; gradul de cultură generală şi nivel educaţional al acestora;
cunoştinţe preliminare ale ţării sau părţi ale acesteia, precum şi moştenirea sa culturală şi
istorică; posibilităţi financiare; percepţii psihologice ale religiilor; obiceiuri şi mod de viaţă etc.
De o mare importanţă este gradul de finalizare al infrastructurii din jurul locurilor culturale şi
istorice imobile. Toţi aceşti factori au o legătură directă cu conceptul de „atractivitate turistică”
al locurilor, iar destinaţiilor cărora recent mulţi autori încearcă să le confere caracteristica lui G.
Golembski (2002), includ în acest concept importanţa turistică a obiectului sau a destinaţiei,
starea mediului înconjurător, protecţia acestui mediu înconjurător şi prezenţa infrastructurii. Este
8
evident că împreună cu toate activităţile asociate cu stimularea intensivă a dezvoltării turismului
cultural, ar trebui luaţi în considerare şi mulţi alţi factori, unii dintre aceştia fiind indicaţi de către
B. Marinov şi P. Petrov (2000): „1) factorii destinaţiei în sine; 2) factorii legaţi de regiunile şi
ţările care generează o mare cerere de turism; şi 3) factori care asigură o legătură între zonele de
geneză şi de destinaţie; 4) factori care au legătură cu numărul mare de alte opţiuni, din
perspectiva destinaţiilor concurenţiale.
În plan internaţional, preocupările în domeniul turismului provin de la Organizaţia
Mondială a Turismului (OMT), Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură –
UNESCO, ICOM, Organizaţia mondială a oraşelor istoric, UE şi instituţiile culturale ale
acesteia. Niciuna dintre aceste organizaţii nu a înregistrat informaţii statistice generice referitoare
la turismul cultural. La intervale regulate şi diferite ocazii se implementează studii, dar
rezultatele slujesc doar unor ţinte şi obiective specifice ale studiului.
Printre ceilalţi factori care contribuie la dezvoltarea turismului cultural se numără
schimbarea în ceea ce priveşte conştientizarea importanţei moştenirii culturale, a venitului şi a
duratei de vacanţă. Această formă de turism este printre cele mai populare în segmentul de
călătorii pe termen scurt „evadări din oraş” sau în cazul combinaţiei de vacanţă tradiţională la
mare şi munţi cu vizite în timpul zilei la locuri culturale şi istorice interesante.

CAPITOLUL II

2.1 Simbolurile Vaticanului

Cele mai valoroase simboluri ale Vaticanului sunt considerate a fi Basilica Sf. Petru si
Capela Sixtina, fara de care o vizita in acest oras-stat nu ar fi completa. Basilica Sf. Petru este
cel mai mare monument religios crestin, avand o capacitate de 20 000 de persoane. Aceasta a
fost construita in anul 320 d.Hr. de catre Imparatul Constantin. Basilica este deschisa gratuit
publicului zilnic in intervalul orar 07:00-18:00, cu exceptia miercurilor. Aici vei avea ocazia sa
vezi unele dintre cele mai importante lucrari ale lui Michelangelo, Giacomo Dalla Porta si
Bernini, cei care au contribuit la decorarea interiorului basilicii. Obiectivele din interior care te
vor impresiona sunt Pieta lui Michelangelo si Baldachinul Papei.
Capela Sixtina este principalul obiectiv turistic al Vaticanului si un simbol al acestui stat.
Papa Iulius a fost cel care i-a cerut lui Michelangelo sa realizeze pictura impresionanta de pe

9
bolta capelei, ce astazi este o reprezentare simbolica a religiei catolice. Spectaculoasa pictura
este o imagine a Vechiului Testament, ce atrage anual milioane de vizitatori.

2.2 Arta Vaticanului

In afara de numeroasele simboluri religioase, Vaticanul are si o serie de emble artistice.
Muzeele si galeriile statului aduna de asemenea numerosi vizitatori, pentru ca aici pot fi
admirate lucrarile unora dintre cele mai imporante nume din arta si cultura italiana si nu numai.
Muzeele Vaticanului sunt gazduite de cateva palate, pline de colectii impresionante de opere de
arta. Expozitiile de arta includ nu numai sculpturi si picturi, ci si capele, tavane si camere pictate
de pictori celebri. Aceste muzee pot fi vizitate de luni pana sambata, iar taxa de vizitare este de
18 euro. Galeria de arta a Vaticanului este de asemenea un obiectiv turistic interesnat pentru
cei pasionati de cultura. Aceasta a fost construita in anul 1932, pentru a gazdui impresionantele
opere de arta colectionate de papii Vaticanului, incepand din anul 1800. Exemplarele artistice au
fost semnate de Raphael, Leonardo da Vinci, Caravaggio, Giotto si multi altii.

2.3 Arta si cultura religioasa a Vaticanului

Arta si cultura religioasa a Vaticanului se impletesc in numeroasele capele, muzee si
galerii. Insa, turistii se pot bucura si de alte perspective asupra acestui micut stat. Gradinile
Vaticanului, conturate in diverse stiluri si perfect ingrijite, pot fi vizitate printr-un tur cu ghid,
dat fiind faptul ca nu sunt numai niste simple spatii naturale, ci includ, la randul lor, mai multe
mici obiective, fie ele naturale, fie artistice.
Grotele cu mormintele papilor si cardinalilor pot fi vizitate de catre turistii dornici de a
descoperi trecutul Vaticanului intr-un decor mortuar elegant si ornamentat cu diverse opere de
arta. Biblioteca Vaticanului este o atractie de neratat, pentru ca aici se afla una dintre cele mai
cunoscute colectii de carti, manuscrise si codexuri ale intregii lumi. Scrierile unicate sau
manuscrisele originale sunt cele mai valoroase exemplare ale bibliotecii, dintre cele peste 1.5
milioane de lucrari.
Toate obiectivele turistice ale Vaticanului pot fi vizitate zilnic de catre turisti contra unei
taxe de intrare. Trebuie retinut ca, in cazul obiectivelor de natura strict religioasa, cum este
Basilica Sf. Petru, de exemplu, exista restrictii de vizitare pentru tururile cu ghid, atunci cand au
loc slujbe sau evenimente ale conclavului de cardinali sau ale papalitatii.

10
 CAPITOLUL III

  Vaticanul dispune de un patrimoniu artistic si cutural inestimabil, care atrage anual

milioane de turisti din intreaga lume. Si-au castigat celebritatea basilica San Pietro, Capela
Sixtina (sec. XV-XVI , cu picturi de Michelangelo intre care "Judecata de apoi"), muzeele Pio
Clementino (cu sculpturi antice elene si romane, intre care "grupul Laocoon", "Apollo din
Belvedere", " Atletul"), Chiaromonti ( sec. XIX, cu galeria candelabrelor), Gregorino Egizio (cu
arta egipteana antica), Muzeul Etnologic, Muzeul Istoric, Pinacoteca (cu tablouri de Rafael si alti
pictori celebri ai Renasterii italiene si europene). Intregul ansamblu arhitectural al
Vaticanului este impresionabil iar in preajma Sarbatorilor de Iarna sau a celor Pascale, micul stat
din inima Italiei devine o cetate foarte aglomerata a credintei.

 
3.1 Bazilica Sf. Petru

              Vaticanul este înconjurat de ziduri în stil medieval si renascentist si are 6 porti: Poarta

Mortii, Poarta de bronz, Poarta Sfânta (se deschide la 25 de ani), Poarta Binelui si a Raului,
Poarta Sacrament si Poarta Angelica. Multi dintre cei mai renumiti artisti si arhitecti ai Italiei
Renascentiste au lucrat în cladirile Vaticanului. Cel mai impozant si important
edificiu este Bazilica Sf. Petru.
Bazilica Sf. Petru,este principala biserica a Catolicismului, este situata în Vatican. În 1506
Papa Iulius al II-lea i-a poruncit arhitectului renascentist Donato Bramante saproiecteze bazilica.
Bramante a murit înaintesa termine bazilica, care a fost continuata de câtiva arhitecti pâna când
artistul florentin Michelangelo a preluat-o si terminat-o în 1546. Michelangelo a simplificat si
amestecat elementele arhitecturale din planul lui Bramante pentru bazilica si a proiectat un dom
urias crestat. Mai târziu arhitectii au modificat planurile lui Michelangelo pentru a
construi un naos si pentru a adauga o piata si niste coloane de catre arhitectul baroc Gianlorenzo
Bernini. Construita în mare parte între secolele XV si XVII ,de catre mari artisti printre care
Bramante, Michelangelo si Gianlorenzo Bernini, este centrul mondial al catolicismului. În fata
bazilicii este marea Piata Sf. Petru.

11
3.2 Muzeele Vaticane

 Originea Muzeelor Vaticane se leaga de papa Iulius al II-lea, care dupa alegerea sa ca papa
în 1503 a expus diferite sculpturi antice în gradina numita "Belvedere", permitînd artistilor sa le
poata admira.
             În 1734 Papa Clement al XII-lea a fondat Muzeul Capitolin într-un edificiu proiectat de
Michelangelo); în 1756 si în 1767 au fost create în Vatican alte doua mici muzee: cel de arta
sacra si cel de arta profana.
            Pasii decisivi au fost facuti de papii Clement al XIV-lea si de Pius al VI-lea: Muzeul Pio-
Clementin, realizat prin amplificarea Palatului apostolic din Vatican, din dispozitia acestor papi
cu scopul de a gazdui sculpturile clasice.
            Edificiul a fost realizat în stil neoclasic si mai apoi a servit de model pentru nenumarate
alte muzee ale lumii.
            În 1796, din cauza invaziei franceze, muzeul a pierdut mai multe opere valoroase, care
însa au fost restituite dupa caderea lui Napoleon, în 1815.
            O noua sectie a fost adaugata de papa Pius al VII-lea (Chiaramonti), care i-a si dat
numele sau, pe care-l are si azi: (Muzeul Chiaramonti).
             Ultimul muzeu adaugat complexului a fost în 1973; acesta este dedicat artei religioase
moderne si conserva operele eminentilor artisti din sec. al X-lea: Novecento

3.3 Capela Sixtina

                Capela Sixtina (italiana: Cappella Sistina) este capela palatului papal din Vatican si este
una din cele mai faimoase comori artistice ale Europei. A fost construita între anii 1472 si 1483,
în timpul pontificatului Papei Sixtus al IV-lea. Se gaseste în dreapta Bazilicii Sfântul Petru si
este cunoscuta în toata lumea, fiind locul unde se tin conclavurile cardinalilor pentru alegerea
unui nou papa si datorita picturilor murale ale lui Michelangelo.
                Capela are o forma dreptunghiulara, masurând 40,93 metri în lungime si 13,41 metri
latime, corespunzând - conform traditiei biblice - dimensiunilor Templului lui Solomon.
Înaltimea este de 20,70 metri, plafonul este în forma de bolta, peretii laterali au 12 ferestre iar
pardoseala este din mozaic policrom de marmora. Capela are doua parti: una mai mare împreuna
cu altarul, rezervata ceremoniilor religioase, si alta mai mica pentru credinciosi. În timpul
solemnitatilor mai importante, peretii laterali sunt acoperiti cu tapiterii executate de Rafael.
           Planurile arhitectonice apartin lui Baccio Pontelli iar lucrarile de constructie au fost
executate sub supravegherea lui Giovannino de' Dolci. Primul serviciu religios a fost celebrat la
9 august 1483 si a fost dedicat Înaltarii la cer a Fecioarei Maria.
12
             Picturile de pe peretii laterali au fost executate de cei mai mari artisti ai timpului: Pietro
Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli si de
ajutoarele lor, printre care Pinturicchio, Pietro di Cosimo si Bartolomeo della Gatta. Subiectele
picturilor reprezinta teme de istorie religioasa, selectionate dupa conceptul medieval de împartire
a istoriei lumii în trei epoci: prima de la Facerea lumii la darea Celor zece porunci, a doua de la
Moise pâna la nasterea lui Isus Cristos, a treia fiind epoca crestinismului.
              În 1508 Papa Iuliu al II-lea i-a încredintat lui Michelangelo pictarea plafonului, care
initial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrari a durat patru ani (1508-
1512, artistul depune un efort istovitor, lucreaza mai mult singur, stând ore în sir pe schele.
Michelangelo ar fi trebuit sa picteze figurile celor 12 apostoli, când lucrarea a fost desavârsita
cuprindea peste 3.000 de figuri pe o suprafata de aproape 500 de metri patrati. Frescele au fost
sfintite cu ocazia sarbatorii Tuturor Sfintilor, în anul 1512. Giorgio Vasari povesteste: "Aflând ca
vor fi descoperite frescele, s-a adunat toata suflarea sa priveasca picturile, ramânând cu totii muti
de încântare." Artistul a folsit culori vii care, dupa renovarea Capelei între 1981 si 1994, si-au
recapatat în întregime stralucirea.
              În anul 1535, Michelangelo începe pictarea peretelui de deasupra altarului la cererea
Papei Paul al III-lea, cu tema "Judecata de Apoi", pe care o termina dupa sase ani, în 1541. Tema
capata dimensiuni uriase, fresca înfatiseaza figuri si scene pline de groaza, reflectând propria
reprezentare a artistului, care trecea pe atunci printr-o dureroasa criza de credinta. Pe 31
octombrie 1541, papa dezveleste cu mult fast pictura. Autoritatile bisericesti si opinia publica
ramân stupefiate la vederea atâtor corpuri goale, fara nicio acoperire, în cea mai importanta
biserica a crestinatatii. Artistul este învinuit de imoralitate, obscenitate si blasfemie. Cardinalul
Carafa organizeaza o campanie ("Campania frunzelor de vita") pentru acoperirea organelor
genitale. Aceasta actiune va avea loc dupa moartea lui Michelangelo si va fi executata de unul
din ajutoarele sale, Daniele da Voltera. Cu ocazia recentelor lucrari de restaurare, asepectul
original a fost refacut în cea mai mare parte.

3.4 Produs turistic cultural si religios “Vatican”

1. Denumire:"Vatican-refugiu  spiritual"
2. Destinatie: Vatican,Italia
3. Perioada: 04-07.07.2016
4. Pret: 249 E/persoana
5. Cazare: Hotel Florida 2 stele
6. Alimentatie: mic-dejun
13
7. Transport: avion
8. Descriere program:
Ziua 1 - Intalnire cu insotitorul de grup la ora 07:00 pe aeroportul Baneasa si zbor direct
Bucuresti-Roma ora 9:00. Sosire ora 10:00(ora Italiei) pe aeroportul Fiumicino.Transfer hotel
Florida si cazare ora 12:00. Turul Vaticanului,urmat de vizita la Muzeele Vaticane (Muzeul
Capitolin, Muzeul Pio-Clementin, Muzeul Chiaramonti,Muzeul Novecento).
Ziua 2 - Mic-dejun.Vizita la Basilica Sfantul Petru si optional participarea la slujba de la
ora 17:00 sau timp liber la dispozitia turistilor.
Ziua 3 - Mic-dejun.Vizita la Capela Sixtina, Libraria Vaticanului si gradinile
acestuia.Optional vizita la Muzeul Etnologic, Muzeul Istoric si Pinacoteca.
Ziua 4 - Mic-dejun. Participarea la slujba de dimineata. Papa isi face aparitia la fereastra a
doua din dreapta palatului Vatican pentru rugaciunea Angelus. Timp liber. Ora 16:00 transfer in
aeroportul Fiumicino pentru intoarcerea in tara.Sosire ora 21:45 pe aeroportul Baneasa.

9.Servicii incluse:
- transport avion Bucuresti-Roma-Bucuresti
- transfer aeroport-hotel-aeroport
- 3 nopti cazare la hotel Florida de 2*
- mic- dejun
- vizitele cuprinse in program
- ghid turistic

10.Servicii neincluse:
- asigurarea medicala de calatorie
- vizitele optionale
- alte servicii decat cele mentionate

11. Descriere unitate de cazare:

         Hotelul Florida este situat intr-una dintre cele mai faimoase si mai cunoscute zone ale
Romei,la cativa pasi de Vatican. Aceasta zona se mai numeste si "Prati" datorita  celor 900 de
cladiri printre care poti face o plimbare de seara si poti savura gustul delicioasei inghetate din
"Portofino",la doar 200 de metri de hotel.
        Facilitati:terasa,bar,spalatorie,lift,fax,babysitting,lobby.
        Camere dotate cu aer conditionat,internet,uscator de par,radio,televizor,seif.

14
     

Fig 3.3 Camere hotel Florida

Analiza de pret

Cheltuieli pentru grup format din 30 de persoane.

ARTICOLE
VALOAR
DE ELEMENTE DE VALOARE/TURIS
NR.CRT. E
CALCULATI CHELTUIELI T
TOTALA
E
TRANSPORT
 CHELTUIELI
1 (avion  Bucuresti-
DIRECTE
Roma-Bucresti) 110 euro 3300 euro
15 euro
2   MASA
(5 euro X 3 zile) 450 euro
63 euro
3 CAZARE (hotel  2**) 1890 euro
(21euro X 3 nopti)
4   CHELTUIELI GHID 6 euro 180 euro
CHELTUIELI SOFER
5   (transfer aeroport-
hotel-aeroport) 5 euro 150 euro
CHELTUIELI
6  
AGREMENT 24 euro 720 euro
7 TOTAL CHELTUIELI DIRECTE  229euro 6870 euro
8 COMISION(10%)  22,9 euro 660 euro
9 TVA(19%)  48 euro 1440 euro
10 PRET DE VANZARE  299 euro 8970 euro
Tabel 3.1 : Analiza pret produs turistic Vatican 1

1
Conceptie proprie dupa datele furnizate de agentiile de turism
15
 Mijloace de promovare

         Comerciantul din turism poate lansa o vasta gama de metode de promovare. Publicitatea si

promovarea vanzarilor sunt cele mai raspandite metode de promovare utilizate. Pentru acest
produs turistic am ales ca mijloc de promovare publicitatea prin presa scrisa, mai exact radio si
prin afise. Acesta din urma este forma cea mai agreata de promovare a unui produs turistic, este
mai putin costisitoare si mai accesibila.

Anexe

Harta turistica a Vaticanului

Capela Sixtina

16
Galeria de arta a Vaticanului

Bazilica Sf. Petru

Muzeele Vaticane

17
 Papa Francisc

BIBLIOGRAFIE

1. Ioan Cosmescu ” Turismul- Fenomen complex contemporan ” ,Editura

Economica,1998.
2. Enciclopedia  libera Wikipedia
3. www.infoturist.ro
4. www.vaticanstate.va

18