Turismul Capitalelor Culturale

Universitatea București
Facultatea de Geografie
Specializarea - Geografia Turismului
Turismul capitalelor
culturale
Coordonator:
Student
București
2018
1
Cuprins
Introducere .................................................................................................................................... 4
Capitolul I-Concepte...................................................................................................................... 5
1.1Turismul ................................................................................................................................. 5
1.2 Turism cultural ...................................................................................................................... 5
1.3 Cultura și civilizația .............................................................................................................. 7
Capitolul II-Conceptul de capitală culturală ................................................................................. 8
2.1Originea.................................................................................................................................. 8
2.2 Obiective ............................................................................................................................... 9
2.3 Programele ,,Capitală a culturii’’ ........................................................................................ 13
2.4 Procesul de nominalizare-selecție ....................................................................................... 14
2.4 Evoluția programului .......................................................................................................... 17
2.5 Beneficii economice............................................................................................................ 26
2.6 Aspecte demografice ........................................................................................................... 28
Capitolul III –Capitalele culturale europene ............................................................................... 30
3.1 Weimar(1999) ..................................................................................................................... 30
3.2 Praga(2000) ......................................................................................................................... 31
3.3 Graz(2003) .......................................................................................................................... 32
3.4 Lisabona(1994) ................................................................................................................... 34
3.5 SIBIU(2007) ....................................................................................................................... 35
3.6 Istanbul(2010) ..................................................................................................................... 42
3.7 Valetta/Leeuwarden(2018) ................................................................................................. 45
Capitolul IV-Capitalele culturale din lumea arabă ...................................................................... 47
Capitolul V-Capitalele culturale Ibero-Americane ..................................................................... 48
Capitolul VI-Efecte vizibile în turism ........................................................................................ 50
2
5.1 Exemple .............................................................................................................................. 50
5.2 Efecte pe termen scurt ......................................................................................................... 51
5.3 Efecte negative .................................................................................................................... 52
5.4 Voluntariat ......................................................................................................................... 52
5.5 Anul european al patrimoniului cultural din 2018 .............................................................. 53
5.6 Regenereare urbană ............................................................................................................. 54
CONCLUZII ............................................................................................................................... 55
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... 57
3
Introducere
Cultura unei naţiuni rezidă în căminele şi în sufletele oamenilor săi.-Mahatma Gandhi1

Turismul cultural, ca un tip special de turism are un mare potențial și crește în
popularitate. De la recunoașterea rolului economic al culturii, lucrătorii culturali încearcă să
beneficieze de munca lor. În ciuda faptului că "turiștii culturali" prezintă doar o parte mai mică a
turismului în general, rolul lor nu poate fi neglijat deoarece aceștia sunt de obicei dispuși să
plătească mai mult pentru bunurile culturale. Cea mai mare pondere în cultură au în continuare
turisti generali, întrucât globalizarea și populismul conduc la răspândirea culturii populare,
consumată de cel mai larg cerc al turiștilor.2
Dezvoltarea relației politice cu turismul cultural este cea mai evidentă la nivel local și
cultura a devenit un instrument important pentru marketingul urban. Importanța economică a
turismului a creat un mediu competitiv în care regiunile trebuie să concureze pentru cota lor de
pe piața turistică. Dacă politicile de turism cultural sunt bine planificate, rezidenții și turismul pot
beneficia de facilitățile culturale oferite.3
Acțiunea Capitalei Culturale Europene este o încercare excelentă de a promova orașele
europene ca orașe ale culturii. Numărul candidaților pentru nominalizare a crescut în mod
substanțial, deoarece orașele reușesc să atragă un eveniment care este în prezent privit ca a
instrument de regenerare economică, mai degrabă decât o manifestare pur culturală.
Capitala europeană a culturii este din ce în ce mai mult utilizată ca vehicul pentru
dezvoltarea economică regională de către orașele cu capital cultural mai puțin acumulat. 4
În această lucrare sunt definite conceptele de turism, turism cultural și Capitală Culturală
Europeană. Sunt prezentate statisticile și cercetările efective în cazuri selectate de Capitală
Culturală Europeană - Weimar, Praga, Graz, Lisabona, Istanbul, Sibiu, Valetta și Leewardeen.
1
www.wikipedia.org
2 Izlaka Barbara, Artic Natasa ,,The Impact of European Capital of culture on tourism expenditure’’, ed. Vocational College for
Catering and Tourism’’, Maribor, 2010, pag 2
3 Richards, G. et al., Cultural Tourism in Europe, Wallingford, CAB International, 2005.
4 R. Gabor, R. Gyongyi, ,,University and place branding: The case of European Capital of culture cities’’, University of Pecs,
Pecs, 2014, pag 2-3
4
CAPITOLUL 1
Concepte
Mai întâi vor fi explicați termenii generali care vor apărea în tot proiectul. Vor fi definiți
termenii de turism, turism cultural și capitala europeană a culturii (ECoC).
1.1Turismul
Turismul este una dintre cele mai rapide și mai profitabile industrii din lume, cu
nenumărate posibilități de dezvoltare economică a regiunilor.
Definiția cea mai frecvent utilizată a turismului este definirea Organizației Mondiale a
Turismului (OMT): "Turismul cuprinde activitățile persoanelor care călătoresc și locuiesc în
afara mediului lor obișnuit pentru cel mult un an consecutiv pentru activități de agrement, de
afaceri și în alte scopuri" ( UNWTO, 1994).5
Definirea UNWTO a turismului combină trei elemente: activitățile desfășurate la locul de
reședință, muncă și viața socială; activități care implică o formă de călătorie și transport de la
locul de ședere la destinații turistice și activități care se desfășoară în destinații turistice.
1.2 Turism cultural

Bonik ,în anul 1992, identifică două abordări de bază ale definiției "turismului cultural".
Primul,
"Site-uri și monumente", se concentrează pe tipurile de atracții vizitate de turiștii culturali.6
Aceste caracteristici sunt orientate către un concept de "cultură înaltă" și spre consumul de
produse culturale, mai degrabă decât implicarea în procesele culturale.
A doua abordare conceptuală se concentrează asupra motivațiilor și semnificațiilor asociate
activităților de turism cultural. McIntosh și Goeldner, în 1996, îl definesc ca "toate aspectele
călătoriei, prin care călătorii învață despre istoria și moștenirea celorlalți sau despre modurile lor
contemporane de viață sau gândire".7 Diferența dintre abordări este "elementul de învățare" în
motivarea turistică, care distinge vizitatorii ocazionali de locurile culturale la turismul cu motive
5 UNWTO, »Recommendations on tourism statistics«, Statistical Papers, Series M, No. 83, 1994, pag 5
6 Bonink, C. A. M., Cultural Tourism Development and Government Policy: MA Dissertation, Rijksuniversiteit Utrecht, 1992
7 McIntosh, R. W. and Goeldner, R., Tourism: Principals, Practices, Philosophies, New York, Wiley and
Sons, 1986.
5
culturale specifice, care ar putea fi considerați "turisti culturali specifici" sau "turiști motivați
cultural".8
Semnificația turismului cultural se schimbă în mod constant. MacCannell susține în 1993 că
tot turismul este o experiență culturală9. În 1990, specialistul Urry face acest pas și mai departe,
argumentând că turismul este o cultură.10 Ceea ce s-a schimbat este extinderea consumului de
turism cultural, formele de cultură consumate de turismul cultural și faptul că cultura este
promovată inițial pentru scopuri economice, mai degrabă decât culturale.
Sursa: Curs ,,Turismul Cultural’’-Lect. Dr. Camelia Teodorescu
La baza afirmării şi dezvoltării turismului cultural, ca formă a recreerii şi cunoaşterii, stau

trei cerinţe primordiale:
 Protejarea şi conservarea întregului patrimoniu cultural - naţional şi internaţional;
 Pregătirea şi asigurarea unor servicii turistice de calitate deosebită;
 Respectarea modului de viaţă al populaţiilor autohtone.
În ceea ce priveşte Organizaţia Mondială a Turismului, aceasta consideră că turismul

cultural include:11
8
Richards, G. șî colab. Cultural Tourism in Europe, Wallingford, CAB International, 2005.
9
MacCannell, D. Empty Meeting Grounds: the Tourist Papers, London, Routledge, 1993.
10
Urry, J., The Tourist Gaze: Leisure and Travel in Contemporary Societies, London, Sage, 1990.
11
Istrate, I.; Glăvan, V., Turismul cultural în România – liant al spiritualităţii româneşti de pretutindeni, Tribuna
economică nr.5/1994.
6
 turismul pentru tineret, în care predomină aspectul cultural – educativ, inclusiv
călătorii de studii, pentru învăţarea unei limbi străine, taberele internaţionale pentru
tineret;
 schimburi reciproce de artişti, scriitori etc. şi manifestările prilejuite de acestea;

 participarea la festivaluri regionale, naţionale, internaţionale;
circuite cu temă culturală, care include vizitarea de muzee, locuri istorice şi participarea
la diferite manifestări culturale;
1.3 Cultura și civilizația

Întreaga evoluţie istorică a omenirii dezvăluie interrelaţia dintre cultură şi civilizaţie,
comunicarea dintre acestea urmărind realizarea idealului şi demnităţii omului, a vieţii, a
comunităţii umane.12 Noţiunile de cultură şi civilizaţie nu pot fi definite categoric, ca şi când am
defini un obiect. De cele mai multe ori în literatura de specialitate termenii de cultură şi
civilizaţie se confundă.
O. Drâmbă defineşte în lucrarea sa, ,,Istoria culturii şi civilizaţiei’’ cei doi termeni.
“Civilizaţie” înseamnă totalitatea mijloacelor cu ajutorul cărora omul se adaptează mediului
(fizic şi social), reuşind să-l supună şi să-l transforme, să-l organizeze şi să-l integreze. Tot ceea
ce aparţine orizontului satisfacerii materiale, confortului şi securităţii înseamnă “civilizaţie”13.
El consideră astfel ca domenii de interes şi punere în valoare a elementelor de civilizaţie,
tot ceea ce ţine de alimentaţie, locuinţă, îmbrăcăminte, construcţii, mijloace de comunicaţie,
activităţi economice, organizarea socială, militară şi juridică, precum şi educaţia şi învăţământul
– în măsura în care răspund exigenţelor vieţii practice.
“Cultura include în sfera ei de atitudine, actele şi operele limitate ca geneză, intenţie,
motivare şi finalitate – la domeniul spiritului şi al intelectului”14 .
În acest sens, în raport cu natura şi societatea, omul urmăreşte stabilirea unor relaţii de
comunicare şi regăsire. În felul acesta, sferei culturii îi aparţin: obiceiurile, tradiţiile, credinţele şi
practicile religioase, operele de ştiinţă şi artă, ornamentele, arhitectura, sculptura, pictura şi artele
decorative
12
Florence Braunstein, Istoria civilizaţiilor de la origini până în secolul al VII-lea d.Hr., Editura Lider, Seria
Cultură Generală, Bucureşti, pag. 8
13
Ovidiu Drîmbă, Istoria culturiişi civilizaţiei, Editura Vestala, vol. I, Bucureşti, 1998, pag. 6
14
O. Drîmbă, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. I., Editura Vestala, 2003, pag 7.
7
Capitolul II
Conceptul de capitală culturală
2.1Originea
Conceptul de capitală europeană a culturii a luat naștere în aeroportul din Atena în

ianuarie 1985, intr-o zi cu conditii meteorologice nefavorabile și zboruri întârziate. În lounge-ul
aeroportului, în asteptarea avioanelor, se aflau fosta actriță Melina Mercouri( ministrul Culturii
Greciei in perioada respectivă) și ministrul culturii Franței, Jack Lang.
Cei doi veneau de la o întâlnire a miniștrilor culturii din Europa și afirmau că este o
rușine faptul că numărul acestor evenimente este redus. Mercouri a venit cu ideea lansării unei
serii de evenimente anuale care să pună accentul pe orașele din Europa și pe rolul lor în
dezvoltarea culturilor europene. Lang a fost de acord și rotitele s-au pus în mișcare.
Nu există două orase identice și nici modalitatea de abordare a evenimentului care durează
un an nu poate fi similară. Ca un organism viu, evenimentul evolueaza și se dezvoltă constant.
Chiar și acordul asupra a ceea ce se înțelege prin "cultură" poate fi un program în sine.
Geografia, istoria, mărimea unei țări, politica, bugetele, scena culturală, bărbații și femeile din
cadrul proiectului și cei care își organizează partea artistică se amestecă în diferite cocktailuri de
arome distincte. Unele capitale ale culturii sunt considerate succese răsunătoare și servesc ca
modele , altele au fost considerate oportunități ratate.15
Primul oraș european al culturii (așa cum era denumirea ), selectat de miniștrii culturii din
Uniunea Europeană, s-a dus în mod natural la Grecia Melinei Mercouri și în 1985 Atena a fost
primul oraș care a capatat aceasta atributie.
"Este timpul ca vocea noastrăsă fie ascultată la fel de tare ca cea a tehnocraților", a spus
Mercouri forțat. "Cultura si arta nu sunt mai puțin importante decât tehnologia, comerțul și
economia". Miniștrii culturii din Europa au fost de acord că ideea de cultura poate fi o putere
transformatoare și că neglijarea acesteia omite hranirea sufletului unei natiuni. Doar șapte luni
au fost necesare pentru a planifica anul Atenei ca Oraș al Culturii Europene și, în mod
15
,,European Capitals of Culture: The road to succes, from 1985 to 2010’’, European Communities,
Luxembourg:Office for Official Publications of the European Comission, Bruxelles, 2010
8
inevitabil, a fost o afacere înfloritoare. Conceptul era nou, incitant și este necesar sa amintim că
primul eveniment nu a inclus integrarea socială a minorităților , a străinilor, a persoanelor de
varsta a-III-a, ,si a persoanelor cu handicap – din care evenimentele urmatoare au decis sa faca
o prioritate, o intaietate. Evenimentul s-a deschis cu focuri de artificii pe Acropole și a salutat
moștenirea culturală a Greciei în principal prin intermediul expozițiilor.16
Organizarea proriu-zisa a unui an cultural dureaza de obicei aproximativ patru ani, deși
Dublin după o schimbare a guvernului în 1991 a avut doar 14 luni pentru a face acest lucru.
Unele orașe au echipe mari care lucrează la programul cultural, alții doar o mână de
organizatori, dar majoritatea se confruntă cu aceleași probleme de bază.
Nu doar Europa beneficiază de acest gen de manifestare. În America se află în derulare un
program similar incepând din 1997 (organizaţia non-guvernamentală „Capitale culturale
americane” - „American Capital of Culture”).17
Si în ţările arabe este desemnat în fiecare an câte un oraş care să promoveze şi să
celebreze cultura arabă în toată lumea.
2.2 Obiective
În prima rezoluție interguvernamentală și apoi în decizia Parlamentului și a Consiliului

European, obiectivul larg al inițiativei ECoC a fost definit în termeni precum "deschiderea către
publicul european a unor aspecte particulare ale culturii orașului , regiunea sau țara în cauză "și
" să sublinieze bogăția și diversitatea culturii europene și caracteristicile pe care le împărtășesc,
precum și să promoveze o mai bună cunoaștere reciprocă între cetățenii europeni ".18
Fiecare EcOC a reinterpretat acest obiectiv în legătură cu viziunea și aspirațiile generale ale
orașului pentru desemnare. Analiza foarte generală a făcut posibil ca fiecare ECoC să
reinterpreteze scopul general în termenii proprii. De la înființarea programului, niciun oraș nu a
folosit formularea oficială atunci când a exprimat acest obiectiv și, fie a adăugat, sau cel mai
adesea a înlocuit obiectivul declarat al UE cu o serie de obiective alternative aliniate la interesele
și ambițiile sale specifice. Primul program din Atena din 1985 dorea "să ofere un stimul
16
,,European Capitals of Culture: The road to succes, from 1985 to 2010’’, European Communities,
Luxembourg:Office for Official Publications of the European Comission, Bruxelles, 2010
17
www.ec.europa.eu
18
Palmer et al., European Cities and Capitals of Culture: Study prepared for the European Commission,
Brussels, Palmer-Rae Associates, 2004., pag 47
9
substanțial culturii grecești". Florența, în 1986 intenționa să folosească oportunitatea "de a-și
consolida imaginea". Amsterdam, în 1987 a dorit "să investigheze identitatea culturală a
diferitelor țări din Europa și modul în care aceste țări s-ar putea influența reciproc".
Desemnarea orașului Glasgow în 1990 a reprezentat un punct de cotitură pentru ambițiile
programului, deoarece orașul a stabilit obiective multiple, cu referire specifică la obiectivele
culturale, economice și sociale.
Aproape toate orașele care au urmat au adoptat o abordare similară, deși accentul și
prioritățile au fost modificate de la oraș la oraș. Este interesant de remarcat distincția dintre
motivația principală care stă la baza unui oraș de a deveni ECoC, "misiunea oficială", așa cum a
declarat orașul, și lista obiectivelor menționate de orașul respectiv. Acest lucru poate reflecta
faptul că obiectivele precise nu au fost formulate clar de către anumite orașe atunci când își
planificau abordările pentru anul cultural, deși majoritatea orașelor au trecut printr-un proces de
definire a obiectivelor lor.
Alte observații privind diferențele dintre retorica folosită în astfel de declarații și realitatea
rezultatului apar în secțiunile numeroaselor rapoarte care se ocupă de perspectivele sociale ale
programului, unde diferențele dintre viziuni și realitate sunt deosebit de izbitoare. În ceea ce
privește motivația pentru licitare, cele mai frecvente răspunsuri din partea orașelor au fost legate
de dorința de a "promova turismul cultural", de a "reînnoi imaginea orașului", de a face orașul
mai cunoscut și de a folosi denumirea ca instrument pentru regenerare "sau" ca parte a unei
strategii de redresare economică ".
Au existat câteva orașe ale căror principale motivații au subliniat " aspectele culturale",
exprimate în termeni precum "dezvoltarea potențialului artistic și cultural al orașului",
"încoronarea anilor de consolidare a culturii municipale" sau "îmbunătățirea infrastructurii
culturale a orașului “. Cu toate acestea, marea majoritate s-a axat pe aspecte legate de "vânzarea
orașului" și "punerea orașului pe hartă".
Într-un oraș ca Bologna, o motivație cheie în spatele fenomenului ECoC a fost
recunoașterea istoriei culturale a orașului și necesitatea de a-și consolida imaginea în
străinătate.19 Bruges a dorit să-și extindă imaginea ca un centru medieval care să cuprindă cultura
19
Sassatelli M., ,,Imagined Europe: the European Cities of Culture and the Shaping of a European
Cultural Identity: the Case of Bologna 2000’’ (1999), Vol. 2, p. 593
10
contemporană. La Helsinki, ca urmare a căderii Cortinei de Fier și a recesiunii din anii '90, o
motivație-cheie a ECOC a fost repoziționarea Finlandei.20
Într-un număr mic de orașe, motivația era politică, cum ar fi Salonic 21, unde guvernul dorea
să demonstreze un angajament față de Macedonia printr-o investiție mare în dezvoltarea într-un
centru cultural al regiunii. În Praga, o motivație primară a fost promovarea orașului și a
Republicii Cehe înainte de intrarea în UE.
Examinând toate orașele, experții europeni în domeniu au clasat următoarele obiective ca
având cea mai mare prioritate:
• Creșterea profilului internațional al orașului / regiunii
• Desfășurarea unui program de activități culturale și evenimente artistice
• Dezvoltarea culturală pe termen lung a orașului / regiunii
• Atragerea vizitatorilor din țara proprie și din alte țări
• Îmbunătățirea sentimentelor de mândrie și de încredere în sine
• Creșterea și extinderea publicului local pentru cultură
• Crearea unei atmosfere festive22
Obiectivele cele mai comune, considerate ca având prioritate medie, au fost:

• îmbunătățirea infrastructurii culturale-(dezvoltarea relațiilor cu alte orașe / regiuni europene și
promovarea cooperării culturale europene)
• Promovarea creativității și a inovării
• Dezvoltarea carierelor / talentelor artiștilor locali
Obiectivele cele mai frecvent considerate a fi de prioritate mai mică au fost:

• Crearea coeziunii sociale / dezvoltarea comunității
• Dezvoltare economică
• Încurajarea dezbaterilor artistice și filosofice
20
Heikkinen T ,,In From The Margins: The City of Culture 2000 and Image Transformation of Helsinki,
Journal of Cultural Policy, Vol 6 No 2 p. 201
21
Christodoulou C Urban Regeneration, Civic Culture and Public Space: Lessons from Thessaloniki,
Cultural Capital of Europe in 1997 (1997), Joint Centre for Urban Design, Oxford Brookes
University
22
Brussels, Palmer-Rae Associates, 2004., pag 48
11
• Îmbunătățiri ale infrastructurii non-culturale
• Sărbătind o aniversare sau o istorie a orașului / regiunii
Pentru Bruxelles, consolidarea coeziunii sociale și a dezvoltării comunității a fost o
prioritate majoră, iar atragerea vizitatorilor a fost o prioritate scăzută23.
Pentru Stockholm, încurajarea dezbaterilor artistice și filosofice a fost o prioritate majoră, iar
dezvoltarea infrastructurii culturale a fost scăzută.24
În Porto dezvoltarea economică și îmbunătățirea infrastructurii non-culturale au fost la fel de
importante ca și desfășurarea unui program de evenimente culturale.25
Rating obiective-medii ale tuturor ECoC
Sărbătorirea unui eveniment istoric
Îmbunătățiri infrastructură non-culturală
Dezvoltare economică
Dezvoltare socială- a comunității
Dezvoltarea carierelor artiștilor locali
Încurajara bazei de date artistice
Promovarea creativității
Promovarea cooperării culturale europene
Imbunătațirea infrastructurii culturale
Sporirea mândriei/ a încrederii în sine
Atragerea de vizitatori
Crearea unei atmosfere festive
Extinderea audienței locale
Dezvoltarea culturală pe termen lung
Derularea programelor artistice
Ridicarea profilului internațional
Alte obiective
0 (nu este un obiectiv) – 5 (importanță maximă)

Sursa: PALMER/RAE ASSOCIATES ,,European Cities and Capitals of Culture’’, pag 49
23
Brussels 2000,. For a Contemporary City, Brussels, European Cultural City of the year 2000. Summary of the
report on the preparatory phase, 1997
24
L Nyström, Cultural Processes and Urban Sustainability-Stockholm, The Swedish Urban Development
Council, p. 403
25
Richards G, Hitters E, Fernandes C Rotterdam and Porto, Cultural Capitals 2001: Visitor research, ATLAS
Association for Tourism and Leisure Education, Dept of Leisure Studies, Tilburg University, 2002
12
2.3 Programele ,,Capitală a culturii’’
Anul International National Regional Independent
1985 European
European Union/ European
Commission
1991 Ibero-American
Union of Capital Cities of Ibero-
America
1996 Arab
Arab League/ALECSO
2000 American
2001-06 Volga, Russia
2002-06 Lusophone
2003-12 Canada
2003-05 Portugal
2004 Catalan
Spain/France
2005 Islamic
Organisation of Islamic
Conference/ISESCO
2006-12 Brazilia
2007-13 Nord-Pas-de-Calais,
France
2008 Lithuania
2009 Eixo Atlântico
Portugal/Spain
2010 Belarus
2010 South East Asian
ASEAN
2010 Turkic World
Turkic Council/TURKSOY
2010 Krasnoyarsk
Russia
2010-14 Wallonia, Belgia
2011 Commonwealth of
Independent States (CIS)
2013 United
Kingdom
2014-17 Finno-Ugric
2014 East Asia
China, Japan, Korea
2014-16 Cape Verde
2016 South Asia
SAARC
2017 Community of Portuguese
Speaking Countries
(CPLP)
2018 Victoria, Australia
13
Tabelul prezintă dezvoltarea programelor "Capitală a culturii". Ele sunt listate în ordinea
primei ediții, și conform momentului în care s-a luat decizia de lansare a programului.
Evenimentele care s-au încheiat sunt cu caractere cursive cu datele de începere / încheiere
afișate. În cazul titlurilor internaționale, sunt afișate organizatorul și administratorul.26
2.4 Procesul de nominalizare-selecție
Cronologie Etapele desemnarii EcoC Organism responsabil
(in ani, ,,n’’ fiind

evenimentul care incepe
la data de 1 Ianuarie) s
n - 6 (de exemplu , sfarsitul

anului 2011 pentru titlul Cereri de candidaturi realizate de către
din anul 2018) statele membre Stat membru
Termen limita pentru orasele care raspund

n - 6 + 10 luni la apelul pentru cerere Orasele candidate
n-5 Intalnirea comisiei pentru o preselectie Stat Membru
in statele membre in cauza(13 experti)
Intalnirea comisiei pentru o selectie finala

n - 5 + 9 luni in Statele membre in cauza(13 experti) Stat membru
Notificarea cererii de la un oras catre
n-4 Institutiile europene Stat membru
Avizul Parlamentului European privind Parlamentul European
n - 4 + 3 luni aceasta cerere
Consiliul de miniștri
Desemnarea Capitalei culturale europene UE
n-3
Sursa:Comisia Europeană, 201027
26
Green S., ,,Capitals of Culture -An introductory survey of a worldwide activity’’, pag 9, 2017- accesat în data de
21.03.201
14
A deveni o capitală culturală nu este un proces natural. Pentru a face o revendicare a titlului,
tot felul de criterii trebuie îndeplinite în prealabil atât pentru cerințele UE, cât și naționale.
Pe 24 octombrie 2006, Parlamentul European și Consiliul European au hotărât care dintre
cele două țări nominalizate pot găzdui evenimentul în anii urmatori până în 2019. Nominalizarea
pentru acest eveniment constă în etape diferite, în care au loc mai multe schimbări de candidați
(a se vedea figura pentru traiectoria în timp a orașelor candidate în procesul de selecție către
titlul ECoC).
Faza de preselecție într-o țară începe cu șase ani înainte de eveniment. Din cauza acestei
căi, preselecția în Olanda are loc la sfârșitul anului 2011. Fiecare stat membru care are intenții
serioase să participe la alegerea acestui eveniment trebuie să publice o cerere de depunere a
cererilor către orașele din acea țară care ar putea fi interesată de eveniment. Fiecare oraș din țara
care dorește să găzduiască evenimentul are zece luni de atunci, timp în care ei răspund cu o
prezentare a programului pe care au făcut-o pentru anul respectiv. După ce mai multe orașe și-au
înmânat ideile și programele, un grup alcătuit din treisprezece persoane formate din șapte experți
aleși de instituțiile europene și șase experți desemnați de țara în sine evaluează cererile diferitelor
orașe. Ei se uită la program, la obiectivele orașelor și dacă îndeplinesc criteriile pe care UE le-a
stabilit pentru un ECoC.
Rezultatul acestui panou este prezentarea unei liste scurte de orașe considerate a avea un
program bun și care îndeplinesc condițiile UE.
Aceste orașe pot continua procesul de licitare pentru titlu. Mai mult, grupul le oferă
recomandări, actualizări privind evoluțiile și informații despre proces.
După această fază de preselecție, rămân doar câteva orașe care trec la etapa următoare,
faza de selecție
Orașele aflate încă în derulare, au câteva luni în care trebuie să își concretizeze programul,
adăugând informații despre aspecte suplimentare care trebuie incluse.
După aceasta, o nouă reuniune cu comisia de selecție a ambelor state membre are loc la nouă
luni după reuniunea de preselecție, în care candidații își prezintă din nou programul.
Grupul alege un oraș pe care îl recomandă pentru ambele țări în anul respectiv și oferă
consiliere cu privire la următoarea etapă de pregătire.
27
https://ec.europa.eu/culture/library_en?page=1
15
Următorul pas în procesul de a deveni CEC trebuie făcut de către statul membru; acesta
este ultimul obstacol în calea titlului. Statele membre trebuie să depună o nominalizare la UE
pentru program, pe baza rapoartelor comisiei de selecție din etapa anterioară.
În cele din urmă, Consiliul de Miniștri al UE, desemnează oficial cele două orașe ale
ambelor state membre care găzduiesc evenimentul la patru ani după luarea acestei decizii. Atunci
când au fost alese orașe pentru ambele țări, sprijinul și supravegherea UE nu se oprește. Un grup
de șapte persoane delegate de instituțiile europene funcționează ca un comitet de monitorizare și
consultanță și supraveghează întregul proces spre anul în care evenimentul va avea loc în sfârșit
la începutul aceluiași an. Orașele care se află încă în curs de desfășurare pentru titlu au
posibilitatea de a dezvolta mai mult propunerea.
În septembrie 2013, comisia de selecție decide cu privire la propunerile finale și recomandă
un oraș guvernului olandez.
În mai 2014, decizia finală va fi luată și va avea loc numirea oficială a CEC în Olanda pentru
anul 2018.
Pe lângă proceduri, există anumite condiții și caracteristici ale conceptului pe care trebuie să
fie respectate. În primul rând, atribuirea titlului este valabilă doar pentru un an și există o opțiune
de asociere a unui teritoriu (euro) regional în program.
În al doilea rând, titlul de ECOC nu este dat unui oraș exclusiv pentru ceea ce face orașul.
Un oraș este judecat în funcție de programul stabilit și de evenimentele culturale specifice care
sunt planificate să aibă loc în acel an, care este un an special și trebuie diferențiat de ceilalți ani.
Titlul nu este dat unui oraș din cauza a ceea ce este sau ce are, cum ar fi, de exemplu, site-
urile UNESCO pentru patrimoniul mondial, dar din cauza a ceea ce oferă orașul și a felului de
modificări pe care orașul îl face din cauza evenimentului.
Și nu în ultimul rând, programul trebuie să fie excepțional.
Nu este vorba despre organizarea unor evenimente culturale deja existente sub numele de
ECOC, cu scopul de a evidenția patrimoniul lor cultural.
Evenimentul trebuie să aducă ceva complet nou în regiune, o experiență complet nouă,
reconfortantă, care să justifice conceptul de ECoC . Rezumând, candidații pentru titlu trebuie să
arate ce fel de rol joacă în cultura europeană, ce fel de legături le furnizează Europei și care este
locul și sentimentul lor de apartenență în Europa. Pe lângă propriile caracteristici specifice,
trebuie să demonstreze cum participă și să contribuie la viața artistică și culturală din Europa.
16
Dimensiunea europeană poate fi demonstrată de orașe prin cooperarea cu alte culturi din
întreaga lume, cu scopul de a încuraja dialogul intercultural.
2.4 Evoluția programului
Sursa: Palmer et al., European Cities and Capitals of Culture: Study prepared for the European Commission,
Brussels, Palmer-Rae Associates, 2004.,
17
 Faza 1: 1985-1996
După cum s-a menționat, programul ,,Capitală culturală europeană’’ a fost înființat în 1985
sub forma unei rezoluții ministeriale. Ca activitate pur interguvernamentală, programul
funcționează în afara cadrului legislativ existent pentru acțiunile Comunității Europene, care nu
a oferit încă loc pentru acțiuni în domeniul culturii. În concepția inițială, celor 12 state membre
ale CE le-au fost alocate titlul pe rând, iar fiecare stat a desemnat un oraș pentru a organiza
evenimentul în fiecare an, multe dintre ele fiind date cu un preaviz de cel puțin doi ani. Marea
Britanie a fost prima țară care a propus o competiție națională și a oferit timp de patru ani
pentru a planifica evenimentul. Pentru a începe, orașele desemnate și-au concentrat programele
artistice și culturale pe o artă stabilită (sau "înaltă"). În acești ani inaugurali, programele
trebuiau adesea organizate cu o finanțare limitată și timp de planificare, ceea ce a dus la
concentrarea activităților în lunile de vară, în special în jurul sezonului de festivaluri de oraș
existente. Totuși, în anii 1990, beneficiind de timpi de planificare mai lungi, organizatorii s-au
îndreptat către o programare de lungă durată. În plus, avantajele mai largi - în special
beneficiile economice - de a găzdui titlul de capitală culturală au devenit mai evidente cu
rezultatul orașului Glasgow în 1990, care a fost primul oraș care a încorporat titlul într-o
regenerare economică și urbană pe termen lung printr-o excelentă strategie28.
În urma numirii și a succesului din 1990, care a devenit exemplu al unui nou val de
inițiative de regenerare a culturii postindustriale, a devenit mai comună numirea unor orașe
care nu au fost considerate centre culturale deja înființate - așa cum se poate vedea în alegerea
orașelor pentru faza 2 a programului. Principala realizare a acestei perioade a fost că programul
ECoC, mai degrabă decât să acționeze ca un premiu pentru realizările trecute, ar putea
funcționa ca o platformă care să încurajeze dezvoltarea culturală suplimentară și/sau
repoziționarea mediilor urbane. În 1990, Consiliul de Miniștri a decis cu privire la viitorul
programului pentru perioada care începe în 1997, anul în care urma să fie finalizat un "prim
ciclu" al orașelor gazdă din toate cele 12 state membre ale Comunității (Concluzie 90 / C 162 /
01).29 Aplicarea sa este prezentată în faza următoare. În plus, ca răspuns la creșterea
popularității inițiativei ECOC (ambele în cadrul CE și în țările din afara Europei Centrale și de
Est), Consiliul a decis "să deschidă nominalizările către alte țări europene bazându-se pe
28
Garcia B., The Cities and Culture Project. Centre for Cultural Policy Research, University of Glasgow,2003
29
Garcia B.,. Deconstructing the city of culture: The long-term legacies of Glasgow 1990. Urban Studies,2005
18
principiul democrației, pluralismului și statului de drept. 30
Aceasta a reprezentat o schimbare
notabilă a regulilor care guvernează programul până la acea dată și a avut ca rezultat schema
Lunii Culturale Europene, care a început cu efect imediat în 1992 și a continuat până în 2003.
Aproape modelat pe ECoC, Luna Culturală Europeană a fost organizată într- țară diferită
din afara CE în fiecare an, în plus față de titularul titlului ECOC, și nu în concurență cu acesta.
Între 1992 și 1996, cinci orașe au găzduit Luna Culturală.( Kraków 1992, Graz 1993,
Budapest 1994, Nicosia 1995 și St. Petersburg 1996).
 Faza 2: 1997-2004
În timp ce Concluzia din 1990 menționată mai sus nu a modificat obiectivele
programului în cea de-a doua etapă a acestuia, 1992 miniștrii ai culturii au introdus noi
proceduri sub forma unei noi decizii. Aceasta a implicat introducerea unor criterii de selecție,
precum și o prezentare clară a termenelor de licitare pentru orașele care doresc să aplice pentru
Program. Criteriile de selecție au fost concepute pentru a asigura un echilibru între orașele de
capitală și cele provinciale, orașele din UE și orașele din afara UE, precum și diferitele zone
geografice din Europa. Nu este surprinzător faptul că procesul a condus la promovarea și
lobby-ul puternic din partea candidaților, dar, cu siguranță, o astfel de abordare garantează
diversitatea geografică și echilibrul geografic.31
Concluziile ministeriale pot fi văzute ca un progres semnificativ în crearea unui cadru
pentru inițiativa ECoC în general. Dezvoltarea ulterioară a acestei acțiuni a fost facilitată de un
alt progres semnificativ la începutul anilor 1990, când, pentru prima dată, în Tratatul CE au
fost incluse referințe specifice asupra culturii. În special, art. 128 din Tratatul de la Maastricht
din 1992 a reprezentat un punct de cotitură pentru politica culturală la nivel european,
permițând culturii să avanseze pe agenda europeană. Pentru prima dată, UE a reușit să
acționeze mai activ în sfera politicii culturale, contribuind la schimburile culturale din Europa
și promovând patrimoniul cultural european comun: Comunitatea Europeană contribuie la
înflorirea culturilor statelor membre, respectând în același timp diversitatea lor națională și
regională și punând în același timp în evidență moștenirea culturală comună (art. 128 din
Tratatul de la Maastricht, 1992). Unul dintre rezultatele acestei noi baze legale de acțiune
30
Garcia B.,. Deconstructing the city of culture: The long-term legacies of Glasgow 1990. Urban Studies,2005
31
Garcia Beatriz, C. Tamsin, ,,EUROPEAN CAPITALS OF CULTURE: SUCCESS STRATEGIES AND
LONG-TERM EFFECTS’’, Policy Department B: Structural and Cohesion Policies European Parliament, 2003, pag.40-41
19
comunitară în domeniul culturii a fost crearea unei prime generații de programe culturale pe
termen lung începând cu 1995. În 1996, programul ECoC și schema lunară culturală europeană
au fost incluse în noul program Kaleidoscope dedicat "încurajării creației artistice și culturale
și promovării cunoașterii și diseminării culturii și culturii viața popoarelor europene ".32 Deși
acest lucru a însemnat că ambele acțiuni au fost finanțate printr-un program comunitar, ambele
acțiuni interguvernamentale au rămas, ceea ce a însemnat că acestea au continuat să se
încadreze exclusiv în competența Consiliului de Miniștri. Această practică a fost modificată în
1999, când a fost creată o acțiune comunitară, separată.
O caracteristică distinctă a acestei faze este că, în anul 2000, titlul a fost conferit
tuturor orașelor care prezintă o cerere, nouă în total, inclusiv cele care ar fi fost în mod normal
luate în considerare în cadrul schemei Luna Culturală Europeană. Prezentată ca o alegere
simbolică, reflectând "semnificația specială a anului"33, decizia de a numi mai mult de un oraș
gazdă a stabilit pentru prima dată un precedent care urma să fie repetat pentru multe ediții
ECoC în următorii ani (de ex. 2001, 2002 și 2004). Cu toate acestea, Bergen, Cracovia, Praga
și Reykjavik au fost desemnați drept titulari, iar anul 2000 a fost, de asemenea, primul an în
care orașe din țări terțe au fost numite ECoC - deși pentru majoritatea orașelor din afara CE cu
aspirații titulare similare, Schema lunară culturală europeană a rămas un obiectiv mai realist în
această perioadă. Între 1997 și 2003 (după care schema a fost abolită), alte șapte orașe au
organizat o Lună culturală europeană.
 Faza 3: 2005-2019
Modificări semnificative ale programului au fost introduse în 1999, afectând orașele
gazdă ECoC începând cu anul 2005. Oerters și Mittag 34
susțin că acestea au fost determinate
de mai multe tendințe:
În cursul anilor 1990, programul a asigurat o mai mare sensibilizare a opiniei publice, iar
orașele au devenit mai interesate să aplice pentru a fi orașul european al culturii. Ca atare,
necesitatea unui proces de selecție mai clară a devenit mai presantă.
Tratatul de la Maastricht din 1993 a stabilit baza legală pentru UE de a furniza politici
orientate către sectorul cultural. Articolul despre cultură din Tratat a subliniat diversitatea
32
European Commission, Ville Européenne de la culture et Mois culturel Européen. In: Direction Générale Information, Communication,
Culture et Audiovisuel, Le Programme kaléidoscope Bilan 1996 - 1999, European Commission,1998, pag. 75-79
33
Sassatelli M., Becoming Europeans: Cultural identity and cultural policies. ed. Basingstoke Palgrave Macmillan, 2009, pag. 248
34
Mittag J., . ,,European Capitals of Culture as incentives for the construction o European identity?’’ Biennial Conference of the European
Union Studies Association, Boston US.,2011
20
culturală în UE și a încurajat cooperarea culturală între țările UE și țările terțe, recunoscând
patrimoniul cultural comun în întreaga Europă. Acest articol a oferit o modalitate de a stabili o
bază juridică pentru programul ECoC.
Au fost exprimate critici privind "pregătirile neprofesionale și aranjamentele nereușite în
unele capitale culturale ", care a determinat apeluri pentru introducere areglementării clare
pentru a asigura calitatea și durabilitatea inițiativei.35 În mai 1999, printr-o decizie comună a
Parlamentului European și a Consiliului, a fost introdus pentru prima dată un cadru legislativ
pentru acest program, care a stabilit-o ca o acțiune comunitară pentru anii 2005-2019.
Deși denumirea acțiunii a fost schimbată oficial în ,,Capitala Europeană a culturii’’,
scopul a rămas același, adică "evidențierea bogăției și a diversității culturilor europene și a
trăsăturilor pe care le împărtășesc, precum și promovarea unei mai bune cunoașteri reciproce
între cetățenii europeni cetățeni’’.36 Noua decizie a subliniat importanța simbolică a
evenimentului, precum și importanța acestuia pentru consolidarea identității locale și regionale
și încurajarea integrării europene. Decizia nr. 1419/1999 / CE a stabilit un sistem rotativ de
desemnare, în care, în fiecare an, unui stat membru i-a fost alocat titlului. Țările invitate să
găzduiască evenimentul pentru un anumit an ar trebui să propună orașe și să depună cereri
(inclusiv programe culturale pentru anul respectiv ) unui grup european de selecție, care apoi a
transmis recomandarea sa către Comisia Europeană. Acest nou sistem a fost introdus pentru a
se asigura că fiecare stat membru a ales unul dintre orașele sale la intervale regulate. Mai mult,
decizia a permis oficial Parlamentului European să își exprime opinia cu privire la procedura
de selecție. Deși Consiliul a rămas în mod oficial responsabil pentru desemnarea definitivă,
aceasta a fost o deturnare semnificativă față de practica anterioară, în care Comisia a numit
orașe pe baza deciziilor luate de miniștrii responsabili cu problemele culturale din cadrul
Consiliului. Noul temei juridic prevede, de asemenea, orientări clare pentru grupul de selecție,
care a fost responsabil de recomandarea unui oraș candidat Comisiei, Parlamentului European
și Consiliului. În această etapă, a rămas responsabilitatea Comisiei de a forma o comisie, dar
fiecare instituție europeană ar desemna experți independenți din sectorul cultural care să facă
parte din comisie: două nominalizări ale Comisiei, două de către Parlamentul European, două
35
Mittag J., 2008. Die Idee der Kulturhauptstadt Europas. Anfänge, Ausgestaltung und Auswirkungen europäischer
Kulturpolitik, Klartext Essen,2008,pag. 240
36
Garcia Beatriz, C. Tamsin, ,,EUROPEAN CAPITALS OF CULTURE: SUCCESS STRATEGIES AND
LONG-TERM EFFECTS’’, Policy Department B: Structural and Cohesion Policies European Parliament, 2003, pag.43-44
21
de către Consiliu și una de către Comitetul Regiunilor (realizând șapte în total). Aceasta a
reprezentat un proces de selecție mult mai transparent comparativ cu selecțiile și nominalizările
anterioare.
Procedura nou instituită prevedea că, cu patru ani înainte de începerea evenimentului,
statul membru desemnat va trimite o nominalizare, eventual însoțită de o recomandare,
Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Comitetului Regiunilor. După aceasta,
Panelul de selecție a emis un raport privind nominalizarea. În termen de cel mult trei luni de la
primirea acestui raport, Parlamentul urma să transmită un aviz Comisiei, care urma să
elaboreze apoi o recomandare în lumina avizului Parlamentului și a raportului grupului de
selecție. În etapa finală, Consiliul ar trebui să desemneze un ECoC pentru anul în cauză. În
1999, s-a decis, de asemenea, că nominalizarea trebuie să includă un proiect cultural cu o
dimensiune europeană bazat în principal pe cooperarea culturală, în conformitate cu obiectivele
și acțiunile prevăzute la articolul 151 din tratat (fostul articol 128). Documentul de decizie
indică faptul că acest proiect ar putea fi organizat în asociere cu alte orașe europene. Cererea a
trebuit să precizeze modul în care, în limita permisă de temă, orașul solicitant urmărea:
Promovarea evenimentelor care implică oameni care activează în cultură din alte orașe din
statele membre ale Uniunii Europene și care duc la o cooperare culturală durabilă și circulație
în cadrul Uniunii Europene;
Asigurarea mobilizării și participării unor mari părți ale populației;
Să încurajeze primirea cetățenilor Uniunii Europene și să ajungă la un nivel cât mai larg
de audiență, prin utilizarea unei abordări multimedia, multilingve;
Promovarea dialogului între culturile europene și cele din alte părți ale lumii;
Exploatarea patrimoniului istoric, a arhitecturii urbane și a calității vieții în oraș;37
Criteriile de planificare și evaluare pentru orașele candidate, menționate în anexa II la
decizie, stipulează, de asemenea, că orașele trebuie: să organizeze un program de evenimente
culturale care nu doar evidențiază moștenirea culturală a orașului, ci și locul său în patrimoniul
cultural european comun; și să încurajeze inovația artistică și să genereze noi forme de acțiune
culturală și de dialog. O atenție deosebită ar fi acordată încurajării implicării tinerilor și
organizării unor proiecte culturale specifice menite să sporească coeziunea socială, în timp ce
37
Garcia Beatriz, C. Tamsin, ,,EUROPEAN CAPITALS OF CULTURE: SUCCESS STRATEGIES AND LONG-TERM
EFFECTS’’, Policy Department B: Structural and Cohesion Policies European Parliament, 2003, pag.43-44
22
programul ar trebui, de asemenea, să contribuie la dezvoltarea activității economice (în special
în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și turism); să încurajeze dezvoltarea legăturilor
dintre patrimoniul arhitectural și strategiile pentru dezvoltarea urbană nouă. Toate aceste
criterii combinate au fost în mare măsură în conformitate cu obiectivele generale ale
programului Cultura 2000, programul de urmărire a programului Kaleidoscope, în cadrul
căruia programul ECoC a fost stabilit , care se ocupă de "evenimente culturale speciale, / sau
dimensiune internațională ".38 Extinderea UE în 2004 a făcut necesară modificarea bazei
legale. Cadrul juridic a fost, prin urmare, modificat în 2005 pentru a integra pe deplin noile
state membre în rotația stabilită pentru găzduirea titlului ECoC39 . Pentru perioada 2009-2019,
noi state membre au fost incluse în rotație, iar programul a fost modificat oficial pentru a
desemna două ECoC în fiecare an: una dintre cele vechi și una din noile state membre.
Decizia a reafirmat decizia anterioară a Consiliului conform căreia programul trebuia să
fie deschis pentru orașe din toate țările europene, inclusiv din țările nemembre (care au rămas
până în 2010). Acest lucru a permis deschiderea țărilor cum ar fi România (Sibiu 2007),
Norvegia (Stavanger 2008) și Turcia (Istanbul 2010) pentru a găzdui titlul ECoC, pe lângă
statele membre care au dreptul.40
Alte modificări ale procesului de selecție au fost făcute în 2006, când a fost adoptată o
nouă decizie, ce a introdus un cadru extins pentru Grupul de selecție și de monitorizare,
precum și un plan pentru procesul de aplicare și criteriile pentru programul cultural al unui
candidat. Decizia 1622/2006 / CE a abrogat vechea Decizie 1419/1999 / CE, deși vechile
norme au continuat să se aplice orașelor desemnate pentru 2007, 2008 și 2009.41 Decizia a
perfecționat obiectivele programului, a introdus un concurs național în două etape, prin care
grupul de selecție și monitorizare a fost extins de la șapte membri la 13. În plus față de cei
șapte membri selectați de instituțiile UE, astfel cum au fost prevăzuți în decizia precedentă,
statele membre care urmau să găzduiască titlul au fost invitate să numească șase experți
consultări cu Comisia Europeană. În plus, responsabilitatea grupului a fost extinsă pentru a
include monitorizarea progresului ECoC selectat până în anul de referință, ceea ce face ca
această condiție să primească sprijin financiar. Din 2010, toate orașele desemnate au fost
38
European Commission, Ville Européenne de la culture et Mois culturel Européen. In: Direction Générale Information, Communication,
Culture et Audiovisuel, Le Programme kaléidoscope Bilan 1996 - 1999, European Commission,1998, pag. 75-79
39
(Decizia 649/2005 / CE).
40
(Decizia
1419/1999 / CE)
41
(Decizia 1622/2006 / CE)
23
supuse acestei etape de monitorizare. În 2013, încă juca un rol de monitorizare, ca urmare a
desemnării titlului pentru a evalua progresul ECoC și pentru a monitoriza, în special, aspectele
dimensiunii europene a titlului. Criteriile pentru programul cultural al orașului sunt prezentate
în mod explicit în două rubrici: "dimensiunea europeană" și "orașul și cetățenii".42 În timp ce
primul se bazează pe criteriile stabilite, astfel cum se subliniază în Decizia nr 1419/1999 / CE
(în special articolul 3), rubrica "Orasul și cetățenii" subliniază pentru prima dată necesitatea ca
programul fiecărui oraș să fie durabil și orientat spre obținerea de beneficii pe termen lung
pentru locuitorii orașului. Scopul principal al acestor programe, totuși, rămâne același și aspiră
să pună cetățenul european, precum și cultura europeană, în centrul inițiativei.
 Faza 4: 2020-2033
Baza actuală a programului ECOC, Decizia 1622/2006 / CE, durează până în 2019. În
ultimii doi ani, pregătirile pentru viitorul programului au fost în curs de desfășurare. La 20 iulie
2012, Comisia Europeană a publicat o propunere legislativă pentru a stabili o nouă acțiune
pentru Capitalele europene ale culturii pentru anii 2020 până în 2033, care ar oferi o bază legală
actualizată și un cadru operațional pentru acțiunea actuală. După cum se menționează în
propunerea Comisiei, obiectivele generale ale noii acțiuni ar trebui să fie:43
• Să garanteze și să promoveze diversitatea culturilor europene și să evidențieze trăsăturile
comune pe care le împărtășesc.
• Promovarea contribuției culturii la dezvoltarea pe termen lung a orașelor.44
Comisia propune să mențină principalele caracteristici și structura actualei acțiuni:
• Titlul va continua să fie acordat pe baza unui sistem rotativ de desemnare, utilizând o listă
cronologică a statelor membre, pentru a asigura egalitatea de șanse pentru toate statele membre,
precum și un echilibru geografic.
• Titlul este acordat exclusiv orășenilor, deși orașele vor avea voie să implice regiunea
înconjurătoare în acest an.
42
(Decizia 1622/2006 / CE, articolul 4).
43
European Parliament, ,, Draft report on the proposal for a decision of the European Parliament and of the Council
establishing a Union action for the European Capitals of Culture for the years 2020 to 2033’’ , 2013
44
European Commission, online,, Application for the Title of European Capital of Culture’’, http://ec.europa.eu/culture/our-
programmes-and-actions/doc/ecoc/ecocproposition-candidature_en.pdf, 2012
24
• Pentru a asigura o dimensiune europeană puternică, titlul se acordă pe baza unui program
cultural creat special pentru anul respectiv.
• Procesul de selecție în două etape, condus de un grup de experți europeni independenți, va fi
continuat, deoarece este considerat drept și transparent.
• Titlul va continua să fie acordat pentru un an întreg.
Pentru a aborda unele dintre principalele dificultăți întâmpinate în actualul program, Comisia a
propus introducerea următoarelor modificări:
• Criteriile de selecție au fost făcute mai explicite și mai măsurabile, pentru a oferi mai multe
orientări orașelor candidate și pentru a ajuta experții din panourile de selecție și monitorizare.
Criteriile au fost împărțite în șase categorii: "strategia pe termen lung", "capacitatea de livrare",
"conținutul cultural și artistic", "dimensiunea europeană", "outreach" și "managementul".
• Grupul nu este în mod explicit obligat să dea o recomandare pozitivă dacă niciuna dintre
oferte nu îndeplinește criteriile menționate; acest punct a fost adăugat în mod specific pentru a
aborda preocupările legate de numărul limitat de candidați credibili în anumite state membre.
• Au fost aduse modificări la regulile pentru Premiul Melina Mercouri, subvenția acordată
orașului desemnat . Condiționalitatea premiului a fost consolidată și nu va mai fi plătită înainte
de anul titlului, ci chiar în mijlocul anului, pentru a se asigura că orașele își respectă
angajamentele.
• Sprijinul și orientările suplimentare vor fi furnizate orașelor în perioada de pregătire,
inclusiv o întâlnire de monitorizare suplimentară, vizite sistematice la orașe de către membrii
grupului și schimbul de experiență și de bune practici între ECOC-urile anterioare, prezente și
viitoare (candidate).
• Pentru a aborda lipsa de evaluare și date comparabile, trebuie introduse noi obligații de
evaluare pentru orașe. Acest lucru ar trebui, de asemenea, să contribuie la transferul de
experiență.
• Se propune redeschiderea acțiunii pentru (potențiale) țări candidate, printr-o competiție
deschisă organizată la fiecare trei ani.
În noiembrie 2012, propunerea a fost discutată la nivelul Grupului de lucru în cadrul
Consiliului de Miniștri. Deși Consiliul a susținut în general propunerea, unele delegații și-au
exprimat îngrijorarea cu privire la aspecte specifice, care păreau să diminueze implicarea și
responsabilitatea statelor membre. De exemplu, există preocupări cu privire la grupul de
25
experți independenți, care, în propunerea Comisiei, nu mai vor fi compuși din experți din statul
membru care găzduiește titlul, ci ar fi numiți de instituțiile UE dintr-un grup de candidați
stabiliți de Comisie . Au fost ridicate preocupări suplimentare privind fezabilitatea anumitor
criterii, redeschiderea acțiunii către țările din afara UE, modificările propuse în legătură cu
acordarea Premiului Melina Mercouri și faptul că Consiliul își va pierde rolul final în
desemnarea orașul care deține titlul (Consiliul Uniunii Europene, 2012).
În cadrul Parlamentului European, propunerea așteaptă în prezent prima lectură. Un prim

proiect de raport a fost discutat și votat de Comitetul CULT. Raportorul pentru comisia CULT,
Marco Scurria, a salutat, în special, faptul că procesul de selecție în două etape a fost reținut, că
au fost făcute anumite îmbunătățiri ale sistemului de evaluare și că acțiunea urma să fie
deschisă organizațiilor non- Orașele UE. Scurria a sugerat, de asemenea, îmbunătățiri
potențiale în legătură cu o serie de alte aspecte, inclusiv consolidarea criteriilor privind
dimensiunea europeană, implicarea societății civile locale, sustenabilitatea anului, includerea
experților statelor membre pe și o mai mare claritate cu privire la rolul Comisiei în stabilirea
comisiei. În general, pentru această nouă etapă, majoritatea modificărilor propuse sunt în
principal de natură operațională, mai degrabă decât de natură juridică.
Lucrările la Consiliu și la Parlamentul European se desfășoară în paralel și sunt în prezent în

curs de desfășurare. Noua decizie va fi adoptată până la sfârșitul anului 2013, pentru a asigura
un timp suficient de pregătire pentru noii candidați la titlu după 2020.
2.5 Beneficii economice

Cadrul ilustrează tipurile tradiționale de beneficii economice care rezultă din faptul că sunt
ECoC. În general, acestea sunt derivate direct ca urmare a creșterii cheltuielilor și a investițiilor
care au loc ca rezultat al evenimentului - ceea ce duce la crearea în continuare a unor venituri
suplimentare în oraș
o Caseta 1 se referă la cheltuielile rezultate din gestionarea evenimentelor plus 10
cheltuieli pentru bunuri și servicii culturale.
o Caseta 2 se referă la creșterea cheltuielilor pentru vizitatori.
26
o Caseta 3 se referă la toate proiectele de capital care vor avea un efect pe termen mediu și
lung asupra orașului.
o Caseta 4 se referă la statutul de oraș ECOC care ar putea atrage investitori și afaceri în
oraș.
o Caseta 5 se referă la imaginea îmbunătățită a orașului de către localnici, turisti și
intreprinderi.45
45
Brussels, Palmer-Rae Associates, 2004., pag 103-105
27
2.6 Aspecte demografice
Populația medie a orașelor gazdă ECoC a scăzut oarecum de la începutul programului în
1985 (după cum reiese din grafic). Această tendință se datorează faptului că multe capitale
majore și centre culturale din Europa (de exemplu, Atena, Berlin, Paris și Madrid) au dominat
prima fază a programului ECoC, în timp ce în ultimii ani, orașele mai mici (multe dintre noi state
membre) au fost mult mai remarcabile.
O posibilă consecință a dimensiunii în scădere a orașelor gazdă este tendința tot mai mare
spre parteneriatele regionale (așa cum au prezentat Lille 2004 și Luxemburg 2007). În 2010,
Essen a prezentat un nou concept pentru găzduirea titlului, care a stat în întreaga regiune Ruhr și
un program cultural planificat în cele 53 de orașe.
Mărimea populației în orașele ECoC
Sursa: Palmer/Rae Associates, . ,,European Cities and Capitals of Culture. Palmer/Rae, Brussels’’.,2004, pag 46
Marseille-Provence-2013 oferă un alt exemplu de o abordare la nivel regional, în cazul în
care nu au fost organizate doar evenimente ECoC în orașul Marsilia, ci și în întreaga regiune
înconjurătoare.46
46
Andres L. ,,Marseille 2013 or the final round of a long and complex regeneration strategy’’? Town Planning Review
82/1,2011,pag. 61-76.
28
Un alt interesant, dar oarecum controversat, factor de dezvoltare - în ceea ce privește aria
geografică - a fost includerea orașelor din statele nemembre în program. Numărul de orașe din
afara UE care au participat la program este limitat (deși cifra este semnificativ mai mare dacă se
ia în considerare acțiunea ,,Luna culturală europeană’’’ între 1992 și 2003). Cu toate acestea,
există diferențe notabile cu privire la oportunitatea redeschiderii programului către țările terțe,
după cum a propus Comisia.
În cadrul Consiliului, unele state membre și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul
că o astfel de decizie ar afecta calitatea și reputația titlului, evidențiind în același timp
inconsecvențe în distribuirea fondurilor rezervate în cadrul noului program Creative Europe .47
Parlamentul European, pe de altă parte, este mai pozitiv în ceea ce privește includerea
statelor nemembre și susține principiul. Cifrele populației citate corespund regiunii în care a avut
loc Programul ECoC (sau se intenționează să aibă loc, în cazul viitoarelor ECOC).
Pentru orașele care au organizat (sau vor organiza) evenimente predominant în mediul
urban, de exemplu, a fost dată cifra populației pentru zona urbană; în timp ce pentru orașe care
au distribuit (sau intenționează să distribuie) evenimente într-o zonă mai largă din jurul orașului,
populația pentru această zonă a fost evidențiată (de exemplu Friesland pentru Leeuwarden 2018
sau Malta pentru Valletta 2018).
Cifrele populației pentru ECOC-urile viitoare nu sunt cifrele proiectate, ci cele mai recente
cifre disponibile.
47
Council of European Union, ,,Progress report. 12558/12 CULT 102 CODEC 1903’’, 2012
29
Capitolul III –
Capitalele culturale europene
3.1 Weimar(1999)
La vremea când Weimar era ECoC, el avea aprox.

60.000 de locuitori. Weimar este cunoscut pentru
moștenirea sa culturală, ca locul ex-Republicii Weimar și a
orașului Weimar Classicism (Goethe, Schiller, Herder, Nietzsche etc.). Principala motivație
pentru ECoC a fost promovarea Weimar-ului ca destinație turistică și sărbătoarea unei serii de
jubilee care reflectă poziția importantă a orașlui în cultura și istoria germană și în contextul
european.48
Număr total vizitatori(aprox.) Numărul total de șederi peste noapte

Sursa:Tourist-Information Weimar, 2000
Durata medie a sejurului(Zile)
Orașul a pregătit 370 de proiecte în domeniile artelor vizuale, muzicii, arhitecturii,

patrimoniului și istoriei, teatrului și dansului. Au fost alocate resurse importante infrastructurii.
48
Izlaka Barbara, Artic Natasa ,,The Impact of European Capital of culture on tourism expenditure’’, ed. Vocational College for Catering and
Tourism’’, Maribor, 2010, pag . 4
30
Bugetul operațional total a fost de 45.964.736 Euro. Rezultatul financiar a fost negativ -
deficit de 7 milioane de euro. Un obiectiv specific a fost creșterea șederilor peste noapte în
orașe. Graficul arată că au reușit. În 1999, când Weimar a fost ECOC, numărul de vizitatori de
peste noapte a crescut cu mai mult de 56%. În anii care au urmat, numărul de vizitatori a scăzut
încet an după an. 49
Problema care a avut loc în timpul vizitelor turistice a fost supracapacitatea hotelurilor în
anii de după ECoC. Weimar a avut cea mai mică populatie dintre orașele EcoC. Nu există nicio
statistică a cheltuielilor globale pentru vizitatori.
3.2 Praga(2000)
Praga a fost un ECoC în 2000 și primul în Republica Cehă. Atunci

orașul a avut 1.181.126 de locuitori. Scopul principal al titlului a fost promovarea
Pragăi și a Republicii Cehe înainte de aderarea la UE. Misiunea oficială a fost
prezentă Praga ca un oraș de cultură, istorie și învățare,
dar și ca centru economic și financiar al Republicii Cehe
într-un context mai larg al integrării europene.50
Orașul a pregătit 380 de proiecte în domeniul
arhitecturii, teatrului, filmului, muzicii, literaturii,
multimedia, muzeelor, evenimentelor / festivalurilor în aer liber și artei.
49
Tourist-Information Weimar (2010), Wirtschaft: Standort Weimar: Zahlen, Daten, Fakten (online), accesat în data de
27.03.2018 -http://www.weimar.de/de/wirtschaft/startseite/standort-weimar/zahlen-daten-fakten/
50
Palmer et al., European Cities and Capitals of Culture: Study prepared for the European Commission, Brussels, Palmer-Rae Associates, 2004.
31
Cele mai multe dintre proiectele de infrastructură nu au fost inspirate de ECoC, așa cum se
desfășurau de câțiva ani. Cheltuielile totale de funcționare au fost de 28,8 milioane de euro.
Rezultatul financiar a fost pozitiv - excedent de 400.000 de euro.51
Potrivit vizitatorilor, nu au existat obiective specifice - numărul vizitatorilor ar fi trebuit să
crească, dar nu a fost o prioritate înaltă. Praga, una dintre cele mai vizitate capitale din Europa,
are deja un număr suficient de vizitatori care ar putea decide o ședere în ciuda titlului ECoC.
Titlul poate fi motivul suplimentar pentru vizitatori, în special pentru grupul specific de
turisti culturali, de a vizita orasul. Graficul arată că numărul de vizitatori și numărul de nopți de
cazare au scăzut, în timp ce Praga era ECoC. Numărul total al vizitatorilor a scăzut cu 8,5%, iar
numărul de nopți de cazare cu 7% comparativ cu anul precedent. Problemele apărute la atragerea
vizitatorilor au fost că strategia ECoC nu era suficient de clară.52
În anul 2000, 9 orașe au primit titlul ECOC care a dus la acordarea de sprijin financiar
divizat. Cetățenii au fost dezamăgiți de lipsa efectelor pe termen lung ale anului cultural,
deoarece cultura nu se află pe agenda politică mai mare. Nu există, de asemenea, nicio statistică
a cheltuielilor globale pentru vizitatori; veniturile pentru bilete au fost însă de 0,35 milioane de
euro.
3.3 Graz(2003)
În 2003, Graz a fost primul ECoC al
Austriei. La vremea respectivă, orașul avea 226.244 de locuitori. Scopul principal al programului
a fost de a face orașul mai bine cunoscut dincolo de regiune, pentru a conștientiza oamenii din
afară importanța sa culturală și politică și pentru a înființa un alt oraș cultural în Austria, alături
de Viena și Salzburg.
Orașul a pregătit 108 proiecte în domeniul muzicii, arhitecturii, artei vizuale și teatrului.
Evenimentul ECoC a provocat mai multe proiecte de infrastructură - construcția de noi (non-
culturale) clădiri, renovarea și restaurarea facilităților (non-culturale) dezvoltarea spațiului public
- care au fost legate în mod specific de patrimoniul arhitectural și de istoria orașului.
51
Czech Statistical Office (2010), Economy: Tourism: Time-series (online), accesat în data de 1 Aprilie 2018-
http://www.czso.cz/eng/redakce.nsf/i/cru_ts
52
Izlaka Barbara, Artic Natasa ,,The Impact of European Capital of culture on tourism expenditure’’, ed. Vocational College for
Catering and Tourism’’, Maribor, 2010, pag . 6
32
Cheltuielile totale de funcționare au fost de 59,2 milioane de euro. Rezultatul financiar
a fost neutru. Venitul total de exploatare a fost același cu totalul cheltuielilor operaționale.
Problemele financiare care au avut loc au fost legate de reducerea finanțării de către
stat. Graficul indică o creștere uriașă a numărului total de vizitatori. În comparație cu anul 2002,
numărul vizitatorilor a crescut cu 175%.
Un an după, (2004) numărul de vizitatori a rămas ridicat, cu doar o ușoară scădere (- 4% )

Numărul total de șederi peste noapte a crescut cu 23% și a scăzut cu 14,5% în 2004.53 Conform
acestor cifre, se poate concluziona că titlul ECoC a avut un mare impact în anul deținerii titlului,
dar nu a adus mult la dezvoltarea durabilă și la conștientizarea unui oraș cultural.
Problemele care au avut loc au fost în mare parte legate de comunicare, probleme între
sectoarele culturale și turism. Graz a suferit mult timp deoarece Viena și Salzburg au o reputație
tradițională ca fiind orașe culturale. ECoC a permis orașului să-și întărească identitatea și
atitudinea generală a cetățenilor din Graz. Cheltuielile totale ale vizitatorilor au fost de 116,5
milioane de euro - 3,7 milioane de euro pentru bilete și mărfuri, restul pentru cazare, alimente și
băuturi, cumpărături, cheltuieli culturale legate de programul Capital of Culture și cheltuieli
suplimentare. Din cele trei orașe se vede clar că capitala acumulează mai mult "capital cultural",
astfel că obiectivul principal al capitalei nu este legat de creșterea numărului de persoane.54
53
Graz Tourismus (2010), Statistik/Bilanz (online), accesat în data de 20 Martie 2018-
http://www.graztourismus.at/cms/ziel/2872980/DE/
54
Schuber P, Steiner M, Zakarias G, Graz 2003 - Retrospective Considerations and Long-term Opportunities ,
InTeReg Brief Analyzes, Insitute for Technology and Regional Policy, Joanneum Research,2004
33
Toate cercetările arată că titlul de ECoC nu este, în majoritatea cazurilor, principalul
motiv al vizitelor turistice. Deținerea titlului ECOC nu poate decât să prezinte un motiv
suplimentar pentru destinația care trebuie vizitată.
În primul an după titlul de ECoC, rezultatele au fost încurajatoare. Cu toate acestea, în
anii ce au urmat, scăderea este evidentă.
3.4 Lisabona(1994)
În Lisabona 1994, una dintre aspirațiile ECOC a
fost de a spori vizibilitatea locurilor și activităților
culturale existente și de a încuraja noi audiente.
Activitățile au inclus renovarea spațiilor cu
patrimoniu cultural semnificativ, abordări care
includ concursuri de arhitectură. Cu toate acestea,
Holton, în 1998, critică refacerea Coliseu de
Recreios ca fiind "curățarea" atât a clădirii, cât și a
comportamentului publicului.55 Coliseul a fost
construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, o sală de concerte care prezintă o varietate de activități
și deține un loc important în viața culturală din Lisabona. Spre sfârșitul secolului XX, structura
fizică a clădirii s-a uzat și activitățile au cunoscut o schimbare de la cultura tradițională la bingo
și striptease. În contextul programului ECoC, a fost organizată o competiție arhitecturală și au
fost investite fonduri pentru renovarea și reproiectarea clădirii.
Totuși,au fost si efecte negative. în acest proces a crescut și costul accesului la

activitățile culturale reînnoite, iar spațiul a devenit mai puțin accesibil pentru publicul larg din ce
în ce mai diversificat .56
55
Holton KD., Dressing for success: Lisbon as European Capital of Culture. The Journal of American Folklore ,
1998, pag. 173-196.
56
Roseta I., . Cultural policy and Hallmark events as tools for urban regeneration: the case of Lisbon City of
Culture 1994. Unpublished MA thesis, London School of Economics and Political Science., 1998
34
3.5 SIBIU(2007)
Orașul românesc Sibiu (sau Hermanstad) a fost capitala
europeană a culturii în 2007.
Tema generală a programului cultural a fost "Orașul Culturii -
Orașul Culturilor", subliniind dorința orașului Sibiu de a reflecta
propria diversitate culturală și de a oferi o scenă pentru cultura
europeană pe parcursul anului. Sibiu a împărțit titlul de Capitală
Culturală cu Luxemburg, care poate pentru prima dată în istoria de 22 de ani a programului a
fost rezultatul unei legături culturale existente, mai degrabă decât în calitățile alegerii UE.57
Luxemburg și Sibiu au legături culturale care se întind de secole, și în 2000, guvernele
României și Luxemburgului au semnat un acord de cooperare culturală.
Deși Sibiul a fost mult timp stabilit ca un important centru cultural în România, este
puțin cunoscut în afara țării. Un oraș cu 170.000 de locuitori, are un mare sector industrial, fiind
un centru universitar și un loc de formare a armatei.
Sibiul este unul dintre marile orașe din regiunea Transilvaniei, probabil mult mai bine
cunoscut în străinătate ca și ,,casa lui Dracula.’’
Cu toate acestea, Sibiul nu are legături cu legenda Dracula și, prin urmare, nu a dezvoltat o
industrie turistică semnificativă în străinătate. Sibiu are o moștenire multiculturală bogată
datorită secolelor de migrație în zonă, mai ales din Luxemburg și Germania. În trecut, vorbitorii
germani (sau "sașii", așa cum sunt cunoscuți local), trăiau împreună cu români și țigani în
regiunea Sibiu. După 1989, totuși, majoritatea populației germane a profitat de căderea Cortinei
de Fier pentru a se întoarce în Germania.58
Astăzi, populația germană este foarte mică, dar o moștenire culturală bogată rămâne în
clădirile din orașul vechi, precum și în limba și literatura și legăturile cu Europa de Vest.
57
Richards G., Rotariu I., . Ten years of cultural development in Sibiu: The European Cultural Capital and beyond.
ATLAS, Arnhem., 2011
58
Nicula V., ,,The evaluation of the impact on Sibiu program European capitals of culture 2007 concerning the
tourist consumer behaviour’’.ed. Metalurgia International, 2010,pag. 60-65
35
Sibiul este, de asemenea, multi-confesional, cu comunități catolice și ortodoxe. De la
căderea regimului comunist în 1990, Sibiul s-a străduit să atragă investiții internaționale, să-și
modernizeze economia și să îmbunătățească calitatea vieții cetățenilor săi. Titlul de Capitală
Culturală a fost văzut, prin urmare, ca o oportunitate de a contribui la toate aceste obiective.
Principalele obiective ale evenimentului din 2007 au fost:59

o Creșterea profilului internațional al Sibiului
o Dezvoltarea culturală pe termen lung
o Atragerea vizitatorilor internaționali
o Îmbunătățirea sentimentelor de mândrie și de încredere în sine
o Creșterea și extinderea publicului local pentru cultură
o Îmbunătățirea coeziunii sociale și crearea unei economii în aval
o Îmbunătățirea infrastructurii culturale și non-culturale
o Dezvoltarea relațiilor cu alte orașe / regiuni europene și promovarea cooperării culturale
europene
o Promovarea creativității și inovării
Primarul orașului Sibiu, Klaus Johannis, a avut o serie de obiective suplimentare, printre care
și creșterea numărul turiștilor, consolidarea instituțiilor culturale locale, extinderea celor
existente calendarul evenimentelor și îmbunătățirea capacităților manageriale ale orașului.
Pentru a sprijini aceste obiective, orașul a lansat, de asemenea, un program semnificativ de
dezvoltarea infrastructurii pentru a asigura facilitățile necesare pentru a realiza un an de capital
cultural reușit.60
Aceste dezvoltări includ o renovare a centrului orașului vechi, incluzând nu numai fațadele
clădirilor medievale, ci și un nou sistem de canalizare (135 milioane de euro), îmbunătățiri ale
aeroportului (55 milioane euro) și lucrări de renovare a Muzeului ASTRA , Teatrul Thalia și alte
instituții culturale (6,5 milioane euro). De asemenea, trebuie remarcat faptul că Sibiul s-a
confruntat cu o provocare unică în organizarea Capitalei Culturale în 2007.61
Nu numai că Sibiul este primul oraș românesc care găzduiește evenimentul, dar deschiderea
programului în ianuarie 2007 a coincis cu intrarea României în UE. Acest lucru a însemnat că
59
Cosma S., Negrusa A., Popovici, C., . Impact of Sibiu European Capital of Culture 2007 event on country
tourism. Proceedings of the 2nd WSEAS International Conference on Cultural Heritage and Tourism., 2009
60
Rotariu I., ,,An outline on how to boost the communication of a tourist destination by the European cultural
capital program’’, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2007
61
Nistor S., ,,Sibiu-Capitală culturală europeană 2007-Raport sinteză’’, Ministerul Culturii și Cultelor, București,
2008
36
organizatorii au trebuit să facă față noilor legi și proceduri administrative cerute de UE, care s-au
deosebit în mod semnificativ de vechea situație din România.
Prin urmare, organizarea evenimentului Capital Cultural a implicat o curbă abruptă de
învățare pentru toți cei implicați.
 DESCRIEREA PROGRAMULUI
Distributia programelor pe parcursul anului 2007-

Sibiu Capitală Culturală Europeană
Programul cultural al Sibiului 2007 a fost unul amplu, cuprinzând nouă domenii majore:
· Arhitectură, instalații urbane
· Arte vizuale
· Arte dramatice
· Video, filme, multimedia
· Literatură, publicații
· Muzică
· Mobilitate, conferințe, cercetare
· Patrimoniul
· Teme interdisciplinare
Sursa: Evaluation Report, Sibiu 2007, Greg Richards&Ilie Rotariu
Managementul programului Cultural Capital a fost delegat unui organism nou format -
Asociația Sibiu 2007 - cu președintele său.
Asociația a selectat în cele din urmă peste 1400 de proiecte care urmează să fie incluse în
program.62
 VIZITATORI
Având în vedere că printre obiectivele principale ale Sibiului 2007 au fost atragerea
vizitatorilor și promovarea imaginii orașului pe plan internațional, atragerea turiștilor a fost în
62
Centrul de Cercetare si Consultanta in Domeniul Culturii, ,,Impactul programului “Sibiu 2007” asupra
societãþilor comerciale din zona sibiului’’. Centrul de Cercetare si Consultanta in Domeniul Culturii, 2007
37
mod clar o prioritate. Cifrele inițiale ale turismului pentru Sibiu în perioada ianuarie-iunie 2007
indică faptul că evenimentul a dat un impuls semnificativ turismului.
În comparație cu primele șase luni ale anului 2005, numărul sosirilor turistice în unitățile de
cazare a crescut cu aproape 27%, iar numărul de nopți de cazare a crescut cu aproape 36%.
 ÎNNOPTĂRI
Cifrele preliminare pentru perioada ianuarie-septembrie 2007 arată o continuare în
creșterea șederilor peste noapte. Aceasta include ocuparea ridicată în luna august, care a avut în
ultimii ani a fost o perioadă relativ slăbită pentru hoteluri. În general, a fost o trecere de la un
sezon de vară de vârf, care a fost norma până în anii 1990, față de vârfurile gemene în aprilie-
iunie și septembrie-octombrie. ECoC a contribuit la creșterea gradului de ocupare în timpul verii.
 PROFILUL VIZITATORILOR
În ceea ce privește originea vizitatorilor, ca și în cazul altor Capitale Culturale, o mare parte
din vizitatorii evenimentelor din program au fost din Sibiu sau din regiunea locală. În total,
aproape jumătate dintre vizitatori provin din regiunea locală și peste un sfert din restul României.
Un sfert de vizitatori au venit din
străinătate. Majoritatea vizitatorilor străini au
venit din Europa de Vest, Germania, Țările de
Jos și Franța reprezentând aproape 60% din
63
total.
Numărul mare de olandezi a fost
explicat parțial de evenimentul de la Deventer
de la Sibiu, dar au fost și mulți alți respondenți
olandezi care s-au împărțit și pe alte
evenimente.
Sursa: Richards G., Rotariu I., ,,Sibiu European Capital of Culture 2007-Evaluation Report’’, ed. Association for
Tourism and Leisure Education, 2007
63
Richards G., Rotariu I., ,,Sibiu European Capital of Culture 2007-Evaluation Report’’, ed. Association for
Tourism and Leisure Education, 2007
38
În ceea ce privește vârsta, cel mai mare grup de vizitatori era cu vârsta cuprinsă între 20-
29 de ani. Majoritatea vizitatorilor au fost angajați, dar studenții au constituit și un segment mare
de populație vizitatori, așa cum s-ar putea aștepta de la profilul de vârstă.
Vizitatorii au fost, de asemenea, foarte educați, aproape 80% având o formă mai mare
educație. Acest lucru reflectă creșterea rapidă a participării la învățământul superior în România
(în special la nivel postuniversitar), precum și publicul cu o educație înaltă, provenind din
străinătate. Acest profil de public este similar celui găsit la majoritatea altor Capitale culturale
europene.
Angajați 59,8%
Liber-profesioniști 7,5%
Studenți 28,8%
Casnici 1,2%
Pensionari 2,4%
Șomeri 2,4%
Sursa:Evaluation Report, Sibiu 2007, Greg Richards&Ilie Rotariu
 MOTIVAȚIA
Capitala culturală europeană este un eveniment care atrage un număr mare de vizitatori.
Totuși, este clar că nu toți participanții la un anumit eveniment din program sunt acolo deoarece
evenimentul face parte din Capitală Culturală. În cazul vizitatorilor din afara Sibiului, este
deosebit de important să se știe dacă călătoria lor a fost stimulată de Capitală Culturală sau dacă
aceștia călătoresc din alte motive.
Există adesea evenimente care ar fi avut loc oricum (cum ar fi Festivalul de Film ASTRA
din Sibiu, acum în anul 16), iar unii vizitatori ar putea să nu știe că un eveniment face parte din
programul EcoC.64
64
Richards G., Hitters E. and Fernandes C. (2002),, Rotterdam and Porto:Cultural Capitals 2001-visitor research’’,
Arnhem, ATLAS,2002, pag. 67
39
Aproape o treime din cei care călătoresc din afara Sibiului au indicat că motivul vizitei lor a
fost capitala culturală. Aceasta este o proporție relativ mare în comparație cu Capitalele culturale
din Rotterdam și Porto, deși un nivel similar celui din Salamanca.
Acest lucru se datorează, probabil, faptului că situația din Sibiu este similară cu situația din
Salmanca, deoarece ambele orașe sunt relativ izolate de alte centre de populație majore din țările
respective. Prin urmare, este mai probabil ca vizitatorii care călătoresc în Sibiu din alte părți ale
României sau din străinătate să fie nevoiți să facă o excursie specială pentru a participa la
Capitală Culturală.
Acest lucru este confirmat și de faptul că capitala culturală a fost mult mai puțin probabil
să fie o vizită pentru vizitatorii regionali (13%) decât turistii locali (40%) sau turiștii străini
(47%).
Nu este surprinzător că fenomenul ECoC a reprezentat o motivație mai puternică pentru cei
angajați în sectorul cultural (45%)65.
Capitală culturală
Vacanță
Vizită culturală
Vizite la rude-prieteni
Excursie
Pentru spectacole
Business
Shopping
65
Richards G., Rotariu I., . Ten years of cultural development in Sibiu: The European Cultural Capital and beyond.
ATLAS, Arnhem., 2011
40
Schimbări procentuale
Privind șederile peste noapte în Impactul turistic al Sibiului 2007 a fost
Capitală Culturală anul ECoC
Luxembourg 1995 -4,9 foarte pozitiv. Creșterea cu 36% a numărului
Copenhagen 1996 11,3
Thessalonica 197 15,3 de vizitatori rămâne mai mare decât toate
Stockholm 1998 9,4 centrele ECOC anterioare, cu excepția
Weimar 1999 56,3
Helsinki 2000 7,5 Weimar.
Prague 2000 -6.7 Ca și în cazul orașelor Weimar și al altor
Reykjavik 2000 15,3
Bologna 2000 10,1 orașe care au înregistrat o creștere substanțială
Brussels 2000 5,3 a turismului în cursul anului ECoC, nivelul
Bergen 2000 1,0
Rotterdam 2001 10,6 turistic din Sibiu este relativ scăzut, iar
Salamanca 2002 21,6
disponibilitatea turismului a fost relativ
Bruges 2002 9,0
Graz 2003 24,8 limitată.66
Lille 2004 27,0
Sibiu 2007 36,0

Aceasta înseamnă că se poate obține o
creștere semnificativă a numărului de
nopți de cazare cu o creștere relativ mică a
numărului total de nopți.
Aproximativ 25 de milioane euro,
cheltuielile locale făcute de vizitatorii
ECoC sunt mai mari decât impactul
economic al multor alte ECOC.67
Cheltuielile pentru Sibiu în 2007 au fost depășite doar de Salamanca în 2002.
66
Nistor S., ,,Sibiu-Capitală culturală europeană 2007-Raport sinteză’’, Ministerul Culturii și Cultelor, București, 2008
67Rotariu I., ,,An outline on how to boost the communication of a tourist destination by the European cultural capital program’’,
Ed. Alma Mater, Sibiu, 2007
41
3.6 Istanbul(2010)
Titlul ECOC a fost acordat Istanbulului în 2010, împreună cu alte două orașe,
Pécs și Ruhr.
Istanbulul a fost un caz interesant, cu numeroasele sale identități născute din
locația sa geografică.
Este cel mai mare oraș din Turcia, cu o populație de 13,1 milioane.
Sursa: http://istanbul2010.org/
Orașul este situat pe strâmtoarea Bosfor și cuprinde portul natural cunoscut sub numele de
Cornul de Aur, în nord-vestul țării.
Se întinde atât pe laturile europene (Tracia), cât și pe cele asiatice (Anatolia) ale Bosforului și,
prin urmare, este singura metropolă din lume situată pe două continente. Istanbulul este un oraș
alfa desemnat, considerat a fi un punct nod important în sistemul economic global. Este și cel
mai mare centru industrial al Turciei. El angajează aproximativ 20% din munca industrială a
Turciei și contribuie cu 38% din spațiul industrial al Turciei. Orașul este și centrul cultural,
economic și financiar al Turciei.68
Istanbulul a fost ales ca un centru cultural care urmează să fie promovat prin intermediul
Uniunii Europene (UE) pentru tot anul, ca urmare a eforturilor politice ale Turciei.
Deoarece Turcia nu este membră a UE, programul a fost interpretat de autoritățile turcești ca
o ocazie de a reaminti publicului rădăcinile istorice și patrimoniul cultural comun cu celelalte țări
europene. Cererea de aderare a Turciei a devenit o controversă majoră a extinderii actuale a UE.
Tema orașului Istanbul este "Cetatea cea mai inspirată din lume". Cuvântul "inspirație" este
legat de activități artistice, orașul fiind reprezentat ca artiști inspiranți din Muse. Combinația
cuvintelor a creat o stare atât de pretențioasă încât ne reamintește de puterea de a deveni capitală
a diferitelor imperii în istorie.
Mesajul ascuns este dezvăluit prin intermediul banner-ului pe site-ul oficial al orașului.69
În banner există o ilustrație a peninsulei istorice din Istanbul, inclusiv fațada Palatului
Topkapı (odată ce centrul administrativ al Imperiului Otoman), Moscheea Süleymaniye și
Moscheea Hagia Sophia (o dată biserica bizantină, simbol al cucerirea Istanbulului de către
otomani, acum un punct de atracție fiind un centru cultural și o moschee datând din anul 360).
68
Palonen, E. Multi-Level Cultural Policy and Politics of European Capitals of Culture,2010
69
Bıçakçı, A. B. (2012). Branding the city through culture: Istanbul, European Capital of Culture, International Journal of
Human Sciences [Online]., 2010, accesat 21.03.2018
42
Această ilustrație fotografică are un grad ridicat de modalitate, ceea ce înseamnă că reprezentarea
acestei scene nu este o ficțiune sau o fantezie, ci este o împușcătură a realității. Cu toate acestea,
cu excepția unor nave plutitoare pe mare - care indică vremurile moderne - ilustrația nu reflectă
nici un moment specific.70
În realizarea vizuală nu există nimic care să reflecte viziunea actuală a orașului. Paleta de
culori aleasă din culori reci, tonurile albastre și gri generează o atmosferă melancolică,
introvertită, dar depresivă.
Sursa: http://istanbul2010.org/
Este posibil să citiți imaginea ca fiind extrem de artistică, care are potențialul de a inspira,
totuși sentimentul dominant nu este compatibil cu sufletul ECoC 2010, care este energic,
dinamic și colaborativ.
Referindu-se la Istanbul, unul dintre cele mai comune motive vizuale este reprezentat de poduri,
reprezentate cu diferite grade de abstractizare. În mod similar, în acest logo există trei figuri de
legătură în formă de arc care pot fi considerate poduri sau moschei. 71 Cu toate acestea, există
două poduri peste Bosfor la acea dată, în timp ce există trei arce în imagine, generând un semn
de întrebare: Este o prognoză a celui de-al treilea pod peste Bosfor - care este un punct de
controversă în agenda politică actuală - , sau reprezintă altceva?72
Numărul arcurilor este de trei, ceea ce poate reprezenta moschei în peninsula istorică.
Acestea ar putea avea probabil un sens religios sau mitologic - Sfânta trinitate în creștinism,
credința în vechiul Egipt, credința lui Alawi etc sau ar putea reprezenta și trei religii monoteiste;
astfel, o referire la importanța religioasă a orașului.
70
Bıçakçı, A. B. Branding the city through culture: Istanbul, European Capital of Culture, International Journal of Human
Sciences [Online]., 2012, accesat 21.03.2018
71
Anholt, S. Definitions of Place Branding- Working towards a resolution. Place Branding and Public Diplomacy,2010
72 Altinbasak I., Yalçin E., 2010. City image and museums: The case of Istanbul. ,International Journal of Culture, Tourism and
Hospitality pag. 241-251.
43
În ceea ce privește mărimea fontului cuvintelor din logo, cuvântul "capital" are cea mai
mare dimensiune printre altele. Mărimea se referă la punctul de accent, în timp ce aici Istanbulul
este un fel de "capitală" în care cultura sau anul stau în urmă. Se pare că există o asociație - din
nou - cu puterea imperială a orașului fiind o capitală obișnuită pentru diverse imperii de-a lungul
istoriei. 73
Comentând cu privire la preferințele de culoare, tonul de bază al logo-ului este turcoaz
albastru și alb; albastru este o culoare naturală reprezentând mare și cer, are efect calmant.
În multe culturi, albastrul este semnificativ în credințele religioase. În logo-ul ales este un ton
specific de blueturquoise - care are o conotație că logo-ul nu reprezintă numai orașul Istanbul,
dar și Turcia ca țară. Semnificația ar putea fi extrasă ținând seama de poziția politică a țării, care
nu este - ci urmărește să fie - membru al UE.
Culoarea logo-ului este o urmă pe care Istanbulul o consideră reprezentativă a întregii țări
împotriva Europei.
Din perspectiva brandingului, valoarea Istanbulului este reprezentativă pentru întreaga țară.
Istanbulul, "orașul cel mai inspirat din lume", a inspirat mulți oameni în 2010, iar în timpul
anului ECoC a avut loc o sumă de 589 de evenimente oficiale acceptate.
Una dintre cele mai imporatante secțiuni este reprezentată de relațiile internaționale
(numărul de proiecte realizate este de 31). Având o imagine pozitivă în întreaga Europă, este
important pentru Istanbul, iar evenimentul ECoC a fost clar văzut ca o cale de realizare a acestui
obiectiv. Un titlu distinctiv este "Maritim", subliniind Istanbulul ca un oraș de mare și prezentând
evenimente legate de sporturile de apă (cum ar fi navigația, canotajul, navele regate etc.).
Programul general este multilateral și subliniază diversitatea, respectul pentru patrimoniul
cultural și creativitatea. Evenimente artistice și culturale bine organizate și de succes întăresc
brandul din Istanbul.74
73
Anholt, S. Definitions of Place Branding- Working towards a resolution. Place Branding and Public Diplomacy,2010
74
Palonen, E. Multi-Level Cultural Policy and Politics of European Capitals of Culture,2010
44
3.7 Valetta/Leeuwarden(2018)
Numirea orașului Valletta în calitate de

Capitală Culturală Europeană 2018 include
toate localitățile din Malta și Gozo.
În pregătirea ofertei Valletta pentru ECoC
2018, s-a decis că Malta ar trebui să prezinte o singură ofertă care să cuprindă fiecare oraș din
țară, pentru a se asigura că efectele pozitive ale premiului vor fi răspândite cât mai mult posibil.
Fundația Valletta 2018 este responsabilă pentru programul "Capitala europeană a culturii" în
Malta. Programul constă în evenimente și proiecte dezvoltate cu diverse comunități locale și
internaționale. Acesta este dezvoltat organic în pregătirea pentru anul 2018. Fundația conduce
regenerarea culturală, socială și economică în Valletta și Insulele Malteze prin colaborare,
schimb și practică inovatoare. Valletta va împărți titlul ECOC 2018 cu orașul olandez
Leeuwarden, capitala Friesland.75
O parte esențială a experienței

ECoC este de a crea legături cu
omologii noștri europeni în
încercarea de a atinge cel mai bun
nivel posibil de schimb și de
realizare.
Întrucât între Malta și Olanda
există puține aspecte comune,
colaborările dintre Valletta 2018 și
Sursa: http://maltasegwaytours.com/valletta-2/ Leeuwarden 2018 doresc să
sublinieze aspectele comune ale vieții culturale și sociale și să arate cum două orașe și țări
distincte pot colabora armonios, prin schimbul de practici și experiențe culturale.76
Fundația Valletta 2018 lucrează la o serie de proiecte de infrastructură care includ
regenerarea și conservarea mai multor comori arhitecturale uitate de Valletta.
75
Jael M., Valletta and Leeuwarden as European Cities in 2018, St. Ignatius College,Girls Secondary School, Handaq, 2017,
pag.1-2
76 Munsters W., Malta’s candidature for the title of European Capital of Culture2018: the cultural tourism perspective, Zuyd
University, Maastricht, 2017, pag1-3
45
Proiectele includ:
 MUŻA: Efectuarea artei accesibile tuturor
 Regenerarea și conservarea pieței acoperite (is-Suq tal-Belt)
 Strait Street: nume de artă, cultură și divertisment77
Proiectele sunt în concordanță cu viziunea că o vizită la Valletta ar trebui să fie o experiență
unică.
Orasul va deveni într-adevăr un centru de excelență. Dl Neville Borg, ofițer de cercetare la
Biroul Valletta 2018, a spus că, de obicei, atunci când un oraș este format ca și ECoC, locuitorii
sunt de fapt nefericiți, pentru că nimeni nu vrea să audă zgomote din barurile din apropiere, dar a
subliniat că încearcă să lucreze cu locuitorii ca să asigure durabilitatea socială.
Domnul Borg crede că se creează locuri de muncă datorită proiectului V18, care include
locuri de muncă în domeniul publicității, artelor vizuale și multe altele.78
Cu toate acestea, grupuri de experți europeni au făcut următoarele recomandări pentru
Valletta 2018:79
Urmărirea strânsă a procedurilor de contractare a diferitelor proiecte culturale și artistice
incluse în program, cu scopul de a avea totul semnat înainte de sfârșitul lunii septembrie 2018.
Simplificarea mesajul narativ general și conectați-l în mod clar la temele și proiectele incluse
în program.
Clarificarea obiectivului vizibilității internaționale și colaborarea strânsă cu Autoritatea
pentru Turism din Malta pentru promovarea și comunicarea internațională. In urma unei intâlniri
la data de 15.09.2015 in Bruxelles, specialistii europeni au semnalat:
Fundația ar trebui să înceapă să identifice partenerii pentru proiectele (co-) produse și să
elaboreze criterii adecvate pentru selectarea proiectelor care ar putea fi incluse în program, deși
nu sunt finanțate.
Aceste criterii ar trebui să includă o dimensiune europeană puternică, o accentuare a
participării cetățenilor și o legătură cu conceptul global.
77
http://valletta2018.org/
78
Jael M., Valletta and Leeuwarden as European Cities in 2018, St. Ignatius College,Girls Secondary School, Handaq, 2017,
pag.1-2
79
M. Jason, Valletta-European Capital of Culture-2018, Report by the Monitoring and Advisory Panel, Brussels, 2015
46
Capitolul IV
Capitalele culturale din lumea arabă
Inițiatorul este Liga Arabă, care are 22 de state membre. Administrarea titlului este organizată
de Organizația Educațională, Culturală și Științifică a Ligii Arabe (ALECSO) cu sediul în Tunis.
ALECSO a fost creat pentru a reflecta și a acorda sprijin regional activităților mondiale ale
UNESCO. Ideea proiectului ,,Arab Capital Cultures’’ a început în anii 1990 în cadrul Deceniului
Internațional al Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Culturală (1988-1997) și s-a
dezvoltat în cadrul Convenției arabe pentru dezvoltare culturală (2005-2014).80
Prima capitală a fost Cairo în 1996. Orașele sunt nominalizate de guvernele lor (în mod
normal, Ministerul Culturii) și sunt înaintate către ALECSO care revizuiește ofertele.
Desemnarea finală se află la reuniunea anuală a miniștrilor culturii din Liga Arabă. La
reuniunea lor din Tunisia, în decembrie 2016, miniștrii culturii au convenit asupra desemnării
orașelor până în 2021 și titularilor de titluri convenite provizoriu în 2022 și 2023 până la
prezentarea dosarelor lor. De asemenea, au cerut guvernului libian să depună o cerere de la
Benghazi pentru a găzdui titlul în 2024. Orașele inițiale au avut tendința de a fi capitalele
naționale (inclusiv al-Quds, Ierusalim în 2009). Titluri mai recente au fost orașele de rang
secund.
Constantina a fost selectat în noiembrie 2012 pentru a găzdui titlul 2015. Ea a planificat un
program major de renovare a patrimoniului cultural și a artelor infrastructură cu 74 de proiecte
de patrimoniu cultural și 25 de proiecte urbane.81
Bugetul său din partea guvernului național a fost de aproximativ 500 de milioane de euro.
Nu este surprinzător faptul că planul general a rămas în urma programului. Pentru programul
artistic în 2015, bugetul a fost de peste 50 milioane de euro. Au inclus 180 de concerte, 108
spectacole de teatru, precum și spectacole și seminarii publice.
Atât artele folclorice cât și cele contemporane au fost prezentate. Sfax în 2016 și-a
desfășurat programul din iulie 2016 până în martie 2017. Tema a fost "cultura ne unește și Sfax
ne aduce împreună".
80
http://unesdoc.unesco.org/images/0008/000852/085291EB.pdf
81
http://www.constantine-hier-aujourdhui.fr/LaVille/capitale_culture_arabe_2015.htm
47
Proiectele de infrastructură planificate au inclus o școală de meșteșuguri și o dezvoltare
majoră pe malul apei. Programul a avut parte de controverse cu demisia unei echipe de
conducere și un eveniment de deschidere sărac. Un festival a trebuit să fie anulat după ce s-a
descopert că promotorul său a condus un festival similar în Israel.
Anul Orașul ȚARA Anul Orașul ȚARA

1996 Cairo EgIPT 2010 Doha Qatar
1997 Tunis Tunisia 2011 Sirte Libya
1998 Sharjah UAE 2012 Manama Bahrain
1999 Beirut Lebanon 2013 Baghdad Iraq
2000 Riyadh Saudi Arabia 2014 Tripoli Libya
2001 Kuwait City Kuwait 2015 Constantine Algeria
2002 Amman Jordan 2016 Sfax Tunisia
2003 Rabat Morocco 2017 Luxor Egypt
2004 Sana’a Yemen 2018 Basra Iraq
2005 Khartoum Sudan 2019 Port-Sudan Sudan
2006 Muscat Oman 2020 Bethlehem Palestine
2007 Algiers Algeria 2021 Irbid Jordan
2008 Damascus Syria 2022 Kuwait City Kuwait
2009 Al-Quds Palestine 2023 Tripoli Lebanon
2024 Benghazi Libya
Sursa: Green S., ,,Capitals of Culture -An introductory survey of a worldwide activity’’ 2017 ,pag.38
Capitolul V
Capitalele culturale Ibero-Americane
Programul Capitala Culturii Ibero-Americane a fost inițiat de Comitetul pentru Cultură al

Uniunii Uniunilor de Cetăți de Capital din Ibero-Americas (UCCI), la reuniunea din Bogotá din
1991. UCCI, fondată în 1982, este o rețea a capitalei și a marilor orașe din America spaniolă și
portugheză și cele trei țări iberice din Europa.82
În prezent are 30 de membri care lucrează la cooperarea intercomunală într-o gamă largă de
programe care acoperă 14 sectoare, inclusiv dezvoltarea durabilă, educația, egalitatea, fiscalitatea
și finanțele, tehnologia informației. Este descentralizat cu un secretar general la Madrid. Titlul
este limitat la membrii rețelei. Primul beneficiar al titlului a fost Bogotá în 1991, numit ca gazdă
a întâlnirii când a fost convenit titlul. Candidații își prezintă intenția cu câțiva ani în avans la
Comitetul Culturii, cu o schiță a planurilor și obiectivelor acestora. Criteriile sunt deschise,
82
Green S., ,,Capitals of Culture -An introductory survey of a worldwide activity’’ 2017 ,pag.35
48
având în vedere rotația geografică și posibilitatea de a se lega de alte interese specifice ale
orașului. La Paz și-a prezentat oferta în 2005 pentru titlul din 2009. Orașul San Salvador și-a
prezentat oferta în 2011 pentru titlul din 2015. Rareori există o competiție deschisă, deși atât La
Paz, cât și San Salvador au căutat titlul 2018, iar La Paz fiind ultimul titular.83Un aspect comun
este legarea titlului de o aniversare. Titlul México în 2010 a coincis atât cu douăzeci de ani de
independență, cât și cu centenarul revoluției. Titlul lui Cadiz în 2012 a făcut parte din celebrarea
celei de-a 200-a aniversări a primei constituții spaniole. Panama a fost selectat în 2016 pentru a
găzdui a doua oară în 2019 și pentru a coincide cu aniversarea a 500 de ani de la înființarea
sa. În 2003 a deținut titlul cu ocazia centenarului separării sale de Columbia.
Anul Oraș ȚARA Anul Oraș ȚARA
1991 Bogotá Colombia 2005 Sucre Bolivia
1992 Buenos Aires Argentina 2006 San José de Costa Rica Costa Rica
1993 Santiago de Chile 2007 Bogotá Colombia
Chile
1994 Lisbon Portugal 2008 Managua Nicaragua
1995 Managua Nicaragua 2009 La Paz Bolivia
1996 Montevideo Uruguay 2010 México City Mexico
1997 Havana Cuba 2011 San Salvador El Salvador
1998 Madrid Spain 2012 Cádiz Spain
1999 La Paz Bolivia 2013 Montevideo Uruguay
2000 Rio de Janeiro Brazil 2014 San Juan de Puerto Rico Puerto Rico
2001 Asunción Paraguay 2015 Guatemala City Guatemala
2002 Lima Peru 2016 Andorra La Vella Andorra
2003 Panamá City Panama 2017 Lisbon Portugal
2004 Quito Ecuador 2018 La Paz Bolivia
2019 Panama Panama
Sursa: Sursa: Green S., ,,Capitals of Culture -An introductory survey of a worldwide activity’’ 2017 ,pag.38
Din când în când, deținătorii de titluri anterioare raportează comitetului culturii cu privire la
impacturile și moștenirile semnificative ale programului.
De exemplu, la reuniunea Comitetului pentru cultură din 2014, trei foști titulari (La Paz-2009,
Montevideo--2013 și San Salvador-2011) au raportat aspecte ale programului lor.
Comitetul la această întâlnire a convenit, de asemenea, să revizuiască titularii de titluri pentru a
înțelege moștenirile programului. În cadrul reuniunii din 2017, Comitetul Culturii a convenit să solicite
cereri pentru titlurile 2020 și 2021; care va fi stabilită la reuniunea din 2018. UCCI acordă, de asemenea,
în același timp cu titlul principal, un titlu "Plaza Mayor" către un oraș membru, o versiune mai mică a
titlului de capital.84
83
Green S., ,,Capitals of Culture -An introductory survey of a worldwide activity’’ 2017 ,pag.35-40
84
http://ciudadesiberoamericanas.org/galadornes-y-reconocimientos/capital-iberoamericana-de-la-cultura/
49
Capitolul VI
Efecte vizibile în turism
5.1 Exemple
În ceea ce privește Glasgow 1990, DCMS notează că "a existat o creștere în traficul de
pe piața externă de la 320.000, în 1989 la 450.000, în 1990, punând Glasgow pe locul trei în
destinațiile de top din Marea Britanie pentru vizitatori de peste mări (în spatele Londrei și
Edinburgh-ului).“85
Copenhaga 1996 a înregistrat o creștere de 11% a turismului în anul desemnării ECoC
în timp ce restul Danemarcei a înregistrat o scădere globală a turismului.86
Bruges 2002 a fost capabil să demonstreze o serie de impacturi turistice, inclusiv a
estimat cheltuieli suplimentare de 42 milioane de euro pentru turiști, ceea ce reprezintă o creștere
de 25%. Studiul WES comandat de Bruges 2002 a sugerat că sezonul turistic a început mai
devreme în Bruges în 2002, datorită desemnării ECoC și a activităților care au fost întreprinse
pentru a ridica profilul evenimentului.87
În ansamblu, se pare că expozițiile erau activitățile care au generat sejururi peste noapte .
În Sibiu 2007, Richards și Rotariu au constatat că numărul turistic privind sosirile la
unitățile de cazare în primele șase luni ale anului 2007 au crescut cu aproape 27%, iar numărul
de nopți de cazare a crescut cu aproape 36% față de aceeași perioadă din 2005.
În plus, 32% dintre vizitatorii intervievați de Richards și Rotariu au venit la Sibiu în mod
special din cauza ECoC .88
Liverpool 2008 a înregistrat vizite suplimentare substanțiale ca rezultat al ECoC
(estimat la 9,7 milioane de vizite) și impactul rezultatului suplimentar-cheltuielile (estimate la
85
Department of Culture, Media and Sport, online, 2002. Six cities make short list for European Capital of Culture 2008. DCMS
http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/+/http://www.culture.gov.uk/reference_1ibrary/media_releases/2877.aspx
86
Davies T., . The decade after: Copenhagen 1996. Bruges 2012 Conference - The Decade After: The Legacy of European
Capitals of Culture, 22 May 2012, Bruges, Belguim.,2012
87
Bruges 2002, 2012. Lasting effects of Bruges 2002. Bruges 2012 Conference – The Decade After: The Legacy of European
Capitals of Culture, 22 May 2012, Bruges, Belguim.
88
Richards G., Rotariu I., . Ten years of cultural development in Sibiu: The European Cultural Capital and beyond. ATLAS,
Arnhem, 2011
50
753,8 milioane lire sterline); au existat un număr semnificativ de vizitatori, estimat la 6,4
milioane (inclusiv 947.000 din Europa și peste 1,5 milioane de persoane din restul lumii).
În general, turismul în oraș a crescut cu 34% între 2007 și 2008, și cu 19% pentru
regiunea orașului .89 În Marea Britanie, piețe țintă semnificative pentru marketing au fost Londra
și Sud-Estul, care au arătat mai mult concentrația vizitatorilor în comparație cu toți vizitatorii
care au influențat ECoC Liverpool.
Pentru programul Liverpool 08, o treime din audiențe și vizitatori au venit de la Liverpool
(3,3 milioane de euro) și puțin peste 3 milioane de persoane din zona Merseyside. Ceilalți
auditori și vizitatori - puțin peste o treime - au fost împărțiți, venind din regiunea Nord-Vest.90
O analiză pe termen scurt a Linz 2009-Heller și Fuchs, ,în 2009 91afirmă că au existat 2
milioane de vizitatori și o creștere cu 10% a nopților, împreună cu investițiile în cultură,
infrastructură.
Turku 2011 a înregistrat o creștere a turismului cu 7%, care a fost mai mare decât media
de creștere de 4% în întreaga Finlandă în cursul anului 2011.Cu toate acestea, aceasta a fost mai
mică decât estimarea aplicației Turku, care a fost de 15%.92
5.2 Efecte pe termen scurt
Caracterul relativ pe termen scurt al efectului capitalului cultural pentru operatorii de

turism este confirmată de cercetarea pentru Antwerp '93, care indică faptul că aproape jumătate
din acoperirea crescută a broșurii turistice a orașului în 1993 a dispărut din nou în 1994.
Impactul relativ scurt de durata al desemnării capitalei culturale se reflectă și în impactul
evenimentului asupra fluxurilor totale de turism către orașele desemnate.
După cum reiese din Tabelul 9, anul Capitalului Cultural are un efect mixt asupra numărului de
vizitatori. Unele orașe au înregistrat creșteri semnificative în vizitatorii peste noapte, dar au
existat și cazuri în care numărul vizitatorilor a scăzut de fapt.
89
ENWRS and Impacts 08, . The Economic Impact of Visits Influenced by the Liverpool European Capital of Culture in 2008.
Impacts 08, Liverpool.2010
90
Garcia B.,. Media impact assessment (Part II). Evolving press and broadcast narratives on Liverpool from 1996 to 2009.
Impacts 08, Liverpool.2010
91
Heller M., Fuchs U., online, 2009. Linz09: Culture as a Source of Fascination for Everyone. Linz09, http://www.ecoc-doc-
athens.eu/attachments/148_Linz09%20-%20Culture%20as%20a%20Source%20of%20Fascination%20for%20Everyone.pdf
92
ECORYS, online, 2012a. Ex-post evaluation of 2011 European Capitals of Culture: Final report for the European
Commission. ECORYS, http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/evalreports/culture/2012/ecocreport_en.pdf
51
Prin urmare, evenimentul Capital Capital nu conduce neapărat la o creștere pe termen lung a
vizitatorilor care stau.
Evenimentul este mult mai probabil să producă o creștere a numărului de vizitatori zilnici.
5.3 Efecte negative

 Exproprierea locuitorilor din clădirile vizate.
 Reorientarea fluxurilor de trafic.
 Numărul crescut al turiștilor provoacă zgomot, perturbări, supraaglomerarea locurilor
publice și a mijloacelor de transport și urcă prețurile.
 O realocare a fondurilor publice către activități legate de evenimente, care nu reflectă
neapărat preferințele populației locale.
 Psihologul german Dieter Frey, în urma unui studiu din anul 2002, a descoperit că nivelul
fericirii scade in cazul orașelor gazdă ( un procent de 2.94, față de 3,05 –media
generală.)93
5.4 Voluntariat
Programele de voluntariat reprezintă un element-cheie al multor ECoC-uri, ca un traseu și

un mecanism de implicare a locuitorilor și a comunităților.
În timp ce numărul voluntarilor implicați în diferite programe ECoC variază semnificativ,
este de remarcat faptul că tipul de oportunitate de voluntariat și de program tinde, de asemenea,
să varieze.94
Există câteva exemple pozitive de programe de voluntariat care implică comunități și
indivizi și care produc o serie de beneficii pozitive pentru aceste grupuri: în Liverpool 2008,
voluntarii au raportat experiențe personale pozitive, 64,8% dintre respondenții unui studiu
simțindu-se că au "arătat vizitatorilor cât de mare este Liverpool", în timp ce 44,9% au
"contribuit la comunitatea locală". Alte beneficii percepute includ: întâlnirea cu oamenii;
mândrie civică; a învăța lucruri noi și a dezvolta abilități; și îmbunătățirea încrederii individuale.
Istanbul 2010 a desfășurat un "program de voluntariat extins" (ECORYS), cu cursuri de
formare de 3 zile, iar unii voluntari au beneficiat de o pregătire suplimentară pentru a le sprijini
93
Frey B., Hotz S., Steiner L., European Capitals of Culture and Life Satisfaction. CREMA,2012
94
Axe Culture, 2005. Indicateurs de Lille 2004. Axe Culture Lille.
52
în angajarea vizitatorilor străini în oraș. În final au participat 901 de voluntari, dintre care 57% au
fost voluntari pentru prima dată.95
Sursa: Garcia Beatriz, C. Tamsin, ,,EUROPEAN CAPITALS OF CULTURE: SUCCESS STRATEGIES AND LONG-TERM EFFECTS’’, Policy
Department B: Structural and Cohesion Policies European Parliament, 2003, pag.150
5.5 Anul european al patrimoniului cultural din 2018
Scopul Anului european al patrimoniului cultural este de a încuraja mai mulți oameni să
descopere și să exploreze moștenirea culturală a Europei și să consolideze sentimentul de
apartenență la o familie europeană comună. În 2018, accentul se va pune pe:
 Valoarea patrimoniului cultural pentru societate;
 Contribuția sa la economie;
 Rolul său în diplomația culturală europeană;
 Importanța protejării acesteia pentru bucuria generațiilor viitoare.
În timpul anului 2018, mii de activități și sărbători vor avea loc în întreaga Europă. Cele 10
inițiative europene majore se vor asigura că Anul are un impact dincolo de 2018.
95
ECORYS, online, 2011d. Ex-post evaluation of 2010 European Capitals of Culture. Annexes. ECORYS,
http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/evalreports/culture/2011/annexes_en.pdf, accesat 2.04.2018
53
Aceste inițiative vor fi puse în aplicare de Comisia Europeană în colaborare cu partenerii-
cheie (Consiliul Europei, UNESCO și alte organizații europene). Cele 10 inițiative vor maximiza
sprijinul pentru patru obiective: implicare, durabilitate, protecție și inovare.
 Zece inițiative:
 Moștenirea comună: patrimoniul cultural ne aparține tuturor
 Patrimoniu la școală: copiii descoperă cele mai prețioase comori și tradiții ale Europei
 Tineretul pentru patrimoniu: tinerii care aduc viață nouă moștenirii
 Patrimoniul în tranziție: reconsiderarea siturilor industriale, religioase, militare și a
peisajelor
 Turism și patrimoniu: turism responsabil și durabil în jurul patrimoniului cultural
 Cresterea patrimoniului: dezvoltarea standardelor de calitate pentru interventiile asupra
patrimoniului cultural
 Patrimoniul la risc: combaterea comerțului ilicit cu bunuri culturale și gestionarea
riscurilor pentru patrimoniul cultural
 Aptitudini legate de patrimoniu: o educație și o formare mai bună pentru profesiile
tradiționale și noi
 Toate pentru patrimoniu: stimularea inovării sociale și a participării oamenilor și a
comunităților
 Știință pentru patrimoniu: cercetare, inovare, știință și tehnologie pentru beneficiul
patrimoniului
5.6 Regenereare urbană

Marsilia-Provence 2013 (Franța) s-a transformat fizic prin adăugiri precum Muzeul
Civilizațiilor Europene și Mediteraneene.
Capitala europeană a culturii a făcut parte dintr-un proiect de investiții în infrastructura
culturală nouă de peste 600 de milioane de euro, care la rândul său a fost integrat într-un efort de
mai multe miliarde de euro pentru a revitaliza orașul.
Marsilia 2013 a strâns 16,5 milioane EUR în sponsorizarea privată de la 207 de
companii96. În Kosice 2013 (Slovacia), sectorul privat și universitățile locale au lucrat împreună
96
Latarjet B., 2010. Marseille-Provence 2013: genèse, objectifs et enjeux d’un projet culturel métropolitain. Méditerranée 2010,
pag. 27-29.
54
pentru a transforma un oraș industrial pentru a evidenția potențialul creativ, o nouă infrastructură
culturală și pentru a crea Košice ca un centru turistic pentru regiunea Carpatică.97
CONCLUZII
Începând cu 2018, programul ECoC este una dintre cele mai vizibile și mai prestigioase
inițiative ale UE. Programul a devenit un subiect popular de studiu, iar numărul publicațiilor
independente, atât în mediul academic cât și în cel public, continuă să crească. Cu toate acestea,
capacitatea de a înțelege valoarea reală a programului și aplicabilitatea învățării-cheie în diferite
țări și puncte în timp necesită o abordare mai bine coordonată a evaluării, astfel încât să fie
posibilă înțelegerea dimensiunilor comparabile și transferabile și care sunt specifice contextului.
Evenimentul oferă orașelor europene posibilitatea de a prezenta un program cultural
pentru o perioadă de un an, subliniind bogăția, diversitatea și caracteristicile comune ale
culturilor europene.
În ultimii ani, evenimentul a avut succes în ceea ce privește răspunsul mediatic și
dezvoltarea culturală și socio-economică asociată a titularilor de evenimente ECoC. Cu toate
acestea, toate cercetările arată că titlul are în principal un impact pe termen scurt, care se
deosebește complet de cel mai important obiectiv de acțiune: impactul pe termen lung și
dezvoltarea durabilă a destinației.
Deoarece cultura este acum un element esențial în politicile turistice la nivel local,
regional, național și transnațional, este extrem de important ca c managementul destinațiilor să
recunoască cultura ca fiind unul dintre obiectivele principale ale dezvoltării destinației, sprijinind
acțiunile precum EcoC.
Imaginea îmbunătățită a orașului, dezvoltarea sa culturală ulterioară și impactul pe
termen lung asupra arealului propriu-zis și a împrejurimilor sale, sunt principalele motive pentru
care un anumit oraș a decide să aplice pentru titlul ECoC. Impactul pe termen lung asupra
orașului și a împrejurimilor sale este de obicei măsurat prin indicatori economici: crearea de
locuri de muncă, influența asupra structurii economice a orașului, relansarea economică,
97
Matlovičová K., Matlovič R., Némethyová B., City branding as a tool of the local development: Case study of Košice,
Slovakia. The First Science Symposium with International Development - Business Economics in Transition, Educons University
of Sremska Kamenica., 2010
55
investițiile publice și private, cheltuielile publice și private, investițiile și efectele multiplicatoare
pe termen lung asupra economiile regionale și naționale globale.
Următorul pas important pentru program este de a dezvolta un model mult mai bine
structurat și un mecanism obiectiv de colectare a datelor, cu specificații mai clare cu privire la
ceea ce ar trebui să fie selectat din fiecare oraș și, mai important, cum ar trebui să fie comparat și
ulterior,prezentat.
Aceasta nu este o sarcină ușoară și este un eveniment care a rămas în urma altor gale
de mare importanță cu relevanță globală, de la ,,Expos’’ la Cupa Mondială de fotbal.
Este nevoie de un set mai explicit și mai cuprinzător de criterii de selecție, în special
legate de guvernanță și finanțare Aceste criterii ar trebui să fie aplicate în mod consecvent nu
numai pentru selectarea orașelor, ci și pentru monitorizarea progreselor.
56
BIBLIOGRAFIE
1. Altinbasak I., Yalçin E., City image and museums: The case of Istanbul. ,International
Journal of Culture, Tourism and Hospitality,2010
2. Andres L. ,,Marseille 2013 or the final round of a long and complex regeneration
strategy?’’ Town Planning Review,2011
3. Anholt, S. Definitions of Place Branding- Working towards a resolution. Place Branding
and Public Diplomacy,2010
4. Bıçakçı, A. B. Branding the city through culture: Istanbul, European Capital of Culture,
International Journal of Human Sciences [Online]., 2012, accesat 21.03.2018
5. Brussels 2000,. For a Contemporary City, Brussels, European Cultural City of the year
2000. Summary of the report on the preparatory phase, 1997
6. Bruges 2002, 2012. Lasting effects of Bruges 2002. Bruges 2012 Conference – The
Decade After: The Legacy of European Capitals of Culture, 22 May 2012, Bruges, Belguim.
7. Bonink, C. A. M., Cultural Tourism Development and Government Policy: MA
Dissertation, Rijksuniversiteit Utrecht, 1992
8. Centrul de Cercetare si Consultanta in Domeniul Culturii, ,,Impactul programului “Sibiu
2007” asupra societãþilor comerciale din zona Sibiului’’. Centrul de Cercetare si Consultanta
in Domeniul Culturii, 2007
9. Christodoulou C Urban Regeneration, Civic Culture and Public Space: Lessons from
Thessaloniki, Cultural Capital of Europe in 1997,Joint Centre for Urban Design, Oxford
Brookes University,1997
10. Council of European Union, ,,Progress report. 12558/12 CULT 102 CODEC 1903’’,
2012
11. Cosma S., Negrusa A., Popovici, C., . Impact of Sibiu European Capital of Culture 2007
event on country tourism. Proceedings of the 2nd WSEAS International Conference on Cultural
Heritage and Tourism., 2009
57
12. European Capitals of Culture: The road to succes, from 1985 to 2010’’, European
Communities, Luxembourg:Office for Official Publications of the European Comission,
Bruxelles, 2010
13. European Parliament, ,, Draft report on the proposal for a decision of the European
Parliament and of the Council establishing a Union action for the European Capitals of Culture
for the years 2020 to 2033’’, 2013
14. ENWRS and Impacts 08, . The Economic Impact of Visits Influenced by the Liverpool
European Capital of Culture in 2008. Impacts 08, Liverpool.2010
15. ECORYS, online, 2012a. Ex-post evaluation of 2011 European Capitals of Culture:
Final report for the European Commission. ECORYS,
16. Frey B., Hotz S., Steiner L., European Capitals of Culture and Life Satisfaction.
CREMA,2012
17. Green S.,,Capitals of Culture -An introductory survey of a worldwide activity’’, pag 9,
2017
18. Garcia B., The Cities and Culture Project. Centre for Cultural Policy Research,
University of Glasgow,2003
19. Garcia B.,. Deconstructing the city of culture: The long-term legacies of Glasgow 1990.
Urban Studies,2005
20. Garcia B., C. Tamsin, ,,EUROPEAN CAPITALS OF CULTURE: SUCCESS
STRATEGIES AND LONG-TERM EFFECTS’’, Policy Department B: Structural and Cohesion
Policies European Parliament, 2003
21. Heikkinen T ,,In From The Margins: The City of Culture 2000 and Image Transformation
of Helsinki, Journal of Cultural Policy, Vol 6 No 2
22. Holton KD., Dressing for success: Lisbon as European Capital of Culture. The Journal
of American Folklore , 1998,
23. Izlaka Barbara, Artic Natasa ,,The Impact of European Capital of culture on tourism
expenditure’’, ed. Vocational College for Catering and Tourism’’, Maribor, 2010
24. Jael M., Valletta and Leeuwarden as European Cities in 2018, St. Ignatius College,Girls
Secondary School, Handaq, 2017, pag.1-2
25. Latarjet B., 2010. Marseille-Provence 2013: genèse, objectifs et enjeux d’un projet
culturel métropolitain. Méditerranée 2010, pag. 27-29.
58
26. MacCannell, D. Empty Meeting Grounds: the Tourist Papers, London, Routledge, 1993.
27. Munsters W., Malta’s candidature for the title of European Capital of Culture2018: the
cultural tourism perspective, Zuyd University, Maastricht, 2017,
28. M. Jason, Valletta-European Capital of Culture-2018, Report by the Monitoring and
Advisory Panel, Brussels, 2015
29. Nicula V., ,,The evaluation of the impact on Sibiu program European capitals of culture
2007 concerning the tourist consumer behaviour’’.ed. Metalurgia International, 2010
30. Nistor S., ,,Sibiu-Capitală culturală europeană 2007-Raport sinteză’’, Ministerul Culturii
și Cultelor, București, 2008
31. Palmer et al., European Cities and Capitals of Culture: Study prepared for the European
Commission, Brussels, Palmer-Rae Associates, 2004
32. Richards, G. et al., Cultural Tourism in Europe, Wallingford, CAB International, 2005.
33. R. Gabor, R. Gyongyi, ,,University and place branding: The case of European Capital of
culture cities’’, University of Pecs, Pecs, 2014
34. Richards G, Hitters E, Fernandes C Rotterdam and Porto, Cultural Capitals 2001: Visitor
research, ATLAS Association for Tourism and Leisure Education, Dept of Leisure Studies,
Tilburg University, 2002
35. Roseta I., . Cultural policy and Hallmark events as tools for urban regeneration: the case
of Lisbon City of Culture 1994. Unpublished MA thesis, London School of Economics and
Political Science., 1998
36. Richards G., Rotariu I., . Ten years of cultural development in Sibiu: The European
Cultural Capital and beyond. ATLAS, Arnhem., 2011
37. Rotariu I., ,,An outline on how to boost the communication of a tourist destination by the
European cultural capital program’’, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2007
38. Sassatelli M., ,,Imagined Europe: the European Cities of Culture and the Shaping of a
European Cultural Identity: the Case of Bologna 2000’’ (1999), Vol. 2, p. 593
39. Sassatelli M., Becoming Europeans: Cultural identity and cultural policies. ed.
Basingstoke Palgrave Macmillan, 2009
40. Schuber P, Steiner M, Zakarias G, Graz 2003 - Retrospective Considerations and Long-
term Opportunities , InTeReg Brief Analyzes, Insitute for Technology and Regional Policy,
Joanneum Research,2004
59
41. www.ec.europa.eu
42. www.pinterest.co.uk
43. www.sibiu2007.ro
44. www.mediafax.ro
45. http://valletta2018.org
60

Turismul Capitalelor Culturale

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Turismul Capitalelor Culturale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea București

1.2 Turism cultural ...................................................................................................................... 5

1.3 Cultura și civilizația .............................................................................................................. 7

Capitolul II-Conceptul de capitală culturală ................................................................................. 8

2.2 Obiective ............................................................................................................................... 9

2.3 Programele ,,Capitală a culturii’’ ........................................................................................ 13

2.4 Procesul de nominalizare-selecție ....................................................................................... 14

2.4 Evoluția programului .......................................................................................................... 17

2.5 Beneficii economice............................................................................................................ 26

2.6 Aspecte demografice ........................................................................................................... 28

Capitolul III –Capitalele culturale europene ............................................................................... 30

3.1 Weimar(1999) ..................................................................................................................... 30

3.2 Praga(2000) ......................................................................................................................... 31

3.3 Graz(2003) .......................................................................................................................... 32

3.4 Lisabona(1994) ................................................................................................................... 34

3.5 SIBIU(2007) ....................................................................................................................... 35

3.6 Istanbul(2010) ..................................................................................................................... 42

3.7 Valetta/Leeuwarden(2018) ................................................................................................. 45

Capitolul IV-Capitalele culturale din lumea arabă ...................................................................... 47

Capitolul V-Capitalele culturale Ibero-Americane ..................................................................... 48

Capitolul VI-Efecte vizibile în turism ........................................................................................ 50

5.2 Efecte pe termen scurt ......................................................................................................... 51

5.3 Efecte negative .................................................................................................................... 52

5.4 Voluntariat ......................................................................................................................... 52

5.5 Anul european al patrimoniului cultural din 2018 .............................................................. 53

5.6 Regenereare urbană ............................................................................................................. 54

Cultura unei naţiuni rezidă în căminele şi în sufletele oamenilor săi.-Mahatma Gandhi1

Pecs, 2014, pag 2-3

1.2 Turism cultural

Sursa: Curs ,,Turismul Cultural’’-Lect. Dr. Camelia Teodorescu

La baza afirmării şi dezvoltării turismului cultural, ca formă a recreerii şi cunoaşterii, stau

În ceea ce priveşte Organizaţia Mondială a Turismului, aceasta consideră că turismul

 schimburi reciproce de artişti, scriitori etc. şi manifestările prilejuite de acestea;

1.3 Cultura și civilizația

Conceptul de capitală culturală

Conceptul de capitală europeană a culturii a luat naștere în aeroportul din Atena în

În prima rezoluție interguvernamentală și apoi în decizia Parlamentului și a Consiliului

Obiectivele cele mai comune, considerate ca având prioritate medie, au fost:

Obiectivele cele mai frecvent considerate a fi de prioritate mai mică au fost:

Rating obiective-medii ale tuturor ECoC

Sărbătorirea unui eveniment istoric

Îmbunătățiri infrastructură non-culturală

Dezvoltare socială- a comunității

Dezvoltarea carierelor artiștilor locali

Încurajara bazei de date artistice

Promovarea cooperării culturale europene

Imbunătațirea infrastructurii culturale

Sporirea mândriei/ a încrederii în sine

Crearea unei atmosfere festive

Extinderea audienței locale

Dezvoltarea culturală pe termen lung

Derularea programelor artistice

Ridicarea profilului internațional

0 (nu este un obiectiv) – 5 (importanță maximă)

2.4 Procesul de nominalizare-selecție

Cronologie Etapele desemnarii EcoC Organism responsabil

(in ani, ,,n’’ fiind

n - 6 (de exemplu , sfarsitul

Termen limita pentru orasele care raspund

n-5 Intalnirea comisiei pentru o preselectie Stat Membru

in statele membre in cauza(13 experti)

Intalnirea comisiei pentru o selectie finala

Notificarea cererii de la un oras catre

n-4 Institutiile europene Stat membru