UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANTA

FACULTATEA DE STIINTE ALE NATURII SI STIINTE AGRICOLE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIE

AGROTURISMUL ÎN DELTA DUNĂRII

STUDIU DE CAZ-SFÂNTU GHEORGHE

Conducător ştiinţific,

Lect.Univ.Dr.Anca Albu

Absolvent,

Constanţa Emilia Ionela Chiriță

2020
 Cuprins
Cap 1. Introducere...........................................................................................................................................................4

1.1.Istoricul cercetărilor în Delta Dunării (Sfântu Gheorghe)....................................................................................6

1.2. Precizarea scopului lucrării.................................................................................................................................8

1.3. Structura lucrării. Materiale și metode folosite...................................................................................................8

Capitolul II. Elemente fizico-geografice......................................................................................................................10

2.1.Poziție geografică și limite.................................................................................................................................10

2.2.Relieful...............................................................................................................................................................12

2.2.1.Considerații generale...................................................................................................................................12

2.2.2.Configurația hipsometrică...........................................................................................................................13

2.2.3.Tipuri morfogenetice...................................................................................................................................14

2.2.4.Unitățile morfologice..................................................................................................................................17

2.3.Clima..................................................................................................................................................................22

2.4.Hidrografia.........................................................................................................................................................30

2.4.1.Lacurile -.........................................................................................................................................................31

2.4.2.Terenurile mlăștinoase................................................................................................................................33

2.4.3.Complexul lacustru Razim-Sinoie..............................................................................................................34

2.5.Vegetație, faună, soluri.......................................................................................................................................34

2.5.1.Vegetație.....................................................................................................................................................34

2.5.2.Fauna...........................................................................................................................................................38

2.5.3.Solurile........................................................................................................................................................41

2.6.Ariile protejate....................................................................................................................................................43

Capitolul III-Valorificarea potențialului agroturistic în Delta Dunării.........................................................................48

3.1.Noțiunea de agroturism......................................................................................................................................48

3.2.Geneza și evoluția agroturismului în Delta Dunării...........................................................................................49

3.3.Tipuri și forme de turism în Delta Dunării.........................................................................................................50

3.4.Baza tehnico-materială din Delta Dunării..........................................................................................................53

2
 3.4.1.Infrastructura de cazare și alimentație publică............................................................................................53

Capitolul IV- Studiu de caz-Sfântu Gheorghe..............................................................................................................61

4.1. Așezarea geografică...........................................................................................................................................61

4.2.Istoricul localității Sfântu Gheorghe..................................................................................................................62

4.3.Forme de agroturism în zona localității Sfântu Gheorghe..................................................................................64

4.3.1.Pescuitul......................................................................................................................................................64

4.3.2.Agricultura..................................................................................................................................................66

4.3.3.Silvicultura..................................................................................................................................................67

4.3.4.Creșterea animalelor...................................................................................................................................67

4.3.5.Recoltarea stufului......................................................................................................................................69

4.3.6.Meșteșugurile..............................................................................................................................................70

4.3.7.Turismul......................................................................................................................................................70

4.3.7.1.Puncte de atracție turistică.......................................................................................................................70

4.3.7.1.1. Rezervația Perișor Zătoane- ................................................................................................................75

4.3.7.1.2. Farul.....................................................................................................................................................75

4.3.7.1.3. Fundația Anonimul..............................................................................................................................76

4.3.7.2.Capacitatea de cazare turistică în localitatea Sfântu Gheorghe (Județul Tulcea)....................................76

4.4.Tradițiile și obiceiurile lipovenilor.....................................................................................................................78

4.4.1.Gastronomia................................................................................................................................................80

4.5.Traseul turistic din Sfântu Gheorghe..................................................................................................................82

Concluzii finale........................................................................................................................................................84

Bibliografie...............................................................................................................................................................87

Anexe........................................................................................................................................................................90

Lista figurilor...........................................................................................................................................................90

Lista tabelelor..........................................................................................................................................................92

3
Cap 1. Introducere
La sfârșitul celor 2860 km pe care îi traversează de la izvoare, începând din Munții
Pădurea Neagră din Germania și Până la Pontus Euxinus (Marea Neagră), Dunărea adăpostește,
de mai mult de 12000 ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa, cât și din lume.
Cu toate ca este a doua deltă din Europa ca mărime după cea a fluviului Volga, cât și a
20-a din lume, caracterizată prin bogăția peisagistică și prin fauna, unde păsările ocupă un loc
foarte important, Delta Dunării are un interes aparte din punct de vedere științific, reprezentând
un adevarat laborator de formare a ecosistemelor deltaice, turistic cât și economic prin resursele
naturale regenerabile pe care le deține.
Suprafața Deltei Dunării este de 4180 km2, iar cea mai mare parte de 3510 km2, adica 84
% se află pe teritoriul României, situată pe cele trei brațe principale și anume: Chilia, Sulina și
Sfântu Gheorghe.
Cele trei grinduri marine, Letea Caraorman și Sărăturile ori resturile din Câmpia
Bugeacului, din partea de sud a Basarabiei, mai ales Chilia și Stipoc, cu toate că au înălțimi
cuprinse între 3 și 13 m, reprezintă un procent scăzut din suprafața Deltei Dunării.
Din procentele amintite anterior, reiese aspectul că, 80% aparține domeniului gârlelor,
japșelor, lacurilor, stufărișurilor și zăvoaielor de sălcii care găzduiau specii de insecte, pești,
păsări, cât și mamifere.
Cu toate acestea, acest mozaic de ecosisteme care a evoluat sub acțiunea directă a apelor
fluviului mai puțin poluate, a apelor marine, dar și a factorilor generali climatici, a început sa fie
afectat de intervenția antropică chiar după a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin corectarea
brațului Sulina pentru navigație maritimă, care s-a continuat cu tăierea unor canale interioare
pentru valorificare piscicolă în perioada cuprinsă între 1910 și 1935, precum și amenajarea unor
incinte pentru agricultură, stuficultură, piscicultură și silvicultură în intrevalul 1960-1989.
Prin toate aceste acțiuni și modificări ale ecosistemelor din Delta Dunării, care a avut în
cea mai mare parte consecințe negative, la începutului anului 1990, din suprafața Deltei Dunării
erau scoase sub regim natural apriximativ 1000 km2, mai exact 30 %.
Mai multe schimbări au avut loc și in cazul deltei secundare a Chiliei (Ucraina), prin
redimensionarea brațului Bistroe (Stambulul Nou) amenajat pentru navigație maritimă. Lucrările
care au început din 2004, au adâncit și au lărgit acest braț pe o lungime de 8,4 km, cu scopul de a
se întinde pe Stambulul Vechi și Chilia, până la Ceataulul Chiliei. Realizarea acestor lucrări a

4
afectat în delta secundară a Chiliei, aria protejată din Rezervația Biosferei, mai exact partea din
Ucraina și va afecta în continuare daca se va continua. Această lucrare a provocat numeroase
controverse atât în România, cât și pe plan internațional.
Parcul Natural Letea și zona Roșca Buhaiova erau în evidență încă din anul 1940, pe lista
rezervațiilor naturale din România.
Prin extinderea amenajărilor în Delta Dunării, în intervalul 1960-1989, au avut loc mai
multe schimbări, ceea ce a influențat în mod negativ și rezervațiile naturale. Cele mai importante
schimbări a avut loc în România după anul 1989, prin acțiunea concertată a mai multor foruri
științifice, politice, dar și de protecția mediului, s-a reușit stoparea unor lucrări de amenajre în
deltă și pregatirea documentației pentru declararea acesteia ca rezervație a biosferei.
Cu toate că Delta Dunării, prin intermediul Rezervațiilor Roșca-Buhaiova și Letea, a fost
inclusă în rețeaua internațională a rezervațiilor biosferei, în programul “Omul și Biosfera”(MAB)
din anul 1980, pe plan intern nu s-au realizat măsurile necesare cerute prin statutul acestor tipuri
de arii protejate.
Conceptul de rezervație a biosferei a fost lansat în 1971 prin intermediul UNESCO în
cadrul Programului MAB (Man and Biosphere), prin intermediul căruia se are în evidență
conservarea unor zone caracteritice, ecosisteme reprezentative cu resurse genetice capabile de a
menține și extinde unele specii de plante și de animale pe cale de dispariție. Spre deosebire de
celelalte arii protejate, o rezervație a biosferei nu este destinată unei protecții exclusive, ci
indeplinește mai multe sarcini, dintre care sunt menționate următoarele: conservarea
ecosistemelor,, dar și folosirea echilibrată a resurselor naturale regenrabile, păstrarea formelor
tradiționale de activitate economică, care nu ajută la producerea de dezechilibre ecologice,
cercetarea cât și supravegherea în mod continuu a componentelor ecosistemelor protejate, etc.
Dintre aceste scopuri amintite mai sus, se scoate în evidență faptul că, factorii de decizie
guvernamentali și locali, oamenii de știință, managerii, cât și populația autohtonă trebuie să
colaboreze pentru protejarea și conservarea siturilor cu valoarea științifică deosebită.
În felul acesta, în limitele Rezervației Biosferei Delta Dunării, pe lângă delta propriu zisă,
au mai fost înglobate următoarele: Complexul Lacustru Razim-Sinoie, apele marine costiere,
Lunca Dunării neamenajată între Isaccea și Tulcea și șenalul Dunării, mai exact partea
românească între Cotul Pisicii și Ceatalul Chiliei, cu o suprafață totală de 5800 km2.

5
 Rezervația Biosferei Delta Dunării este împărțită: arii strict protejate cu un număr de 18
cu o suprafață de 506 km2, zone tampon de 2233 km2 și zone economice cu o suprafață de 3061
km2, unde au loc, în mod frecvent activitățile economice tradiționale și care înglobează toate
localitățile rurale și urbane.
Ariile protejate sunt împrăștiate pe toată suprafața rezervației, cu diferite extinderi și cu
ca scop protecția păsărilor de apă, adică 10 specii monumente ale naturii și 224 de specii
protejate prin intermediul Convenției de la Berna și anume: pelicanul comun și creț, stârcul
lopatar, egreta mare și mică, lebăda mută și cântătoare, piciorongul, călifarul alb și roșu, dar și a
păsărilor de pădure (vulturul codalb), precum și a unor mamifere, plante și peisaje naturale cu
totul interesante, mai puțin degradate.
În ceea ce privește flora și fauna, aceasta este în curs de îmbogățire prin intermediul
cercetărilor ce au loc în cadrul unor programe de către instituții iscusite, printre care se numără
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării, care are un rol deosebit de important.
Până în prezent au fost înregistrate un număr de 1839 de specii de floră și 3586 de specii de
faună, printre care, aproximativ 2244 de specii de insecte, 91 specii de moluște, 135 de specii de
pești, 11 specii de reptile, 8 specii de broaște, 320 de specii de păsări și 44 de specii de mamifere.

1.1.Istoricul cercetărilor în Delta Dunării (Sfântu Gheorghe)

Spațiul geografic de la zona de vărsare a fluviului Dunărea în Marea Neagră și litoralul
marin, a reprezentat încă din Antichitate, o atracție determinată de posibilitatea intrării pe calea
apei în interiorul continentului european, precum și de resursele naturale, mai ales cele piscicole.
Aceste calități ale fluviului i-au determinat pe unii învățați antici, mai exact Herodot,
Eratosnene, Strabon și Ptolomeu, sa scrie despre gurile Dunării, cât și despre țărmul de nord-vest
a Mării Negre.
Odată cu înființarea Comisiei Europene a Dunării (CED) în anul 1856, a dus la alegerea
unuia dintre cele trei brațe, precum și amenajarea acestuia pentru navigația maritimă (Brațul
Sulina). În felul acesta au fost realizate sondaje, cât și cartografierea spațiului deltaic, rezultând
în felul acesta harta denumită lucrărilor Ch.A.Hartley, precum și un atlas cu mai multe profile
batimetrice pe brațul Sulina și în apele marine costiere în anii 1871 și 1883.
Începând cu secolul al XX-lea, au loc mai multe cercetări în Delta Dunării, care au fost
împărțite în două etape și anume:

6
 Prima etapă, cuprinsă între anii 1901 și 1950- este caracterizată prin cartografierea
spațiului deltaic, condusă de Ing.I.Vidrașcu, de unde a rezultat în anul 1911 harta Deltei Dunării,
la scara 1:50000, fiind publicată de către Gr.Antipa în anul 1917.
Această hartă a fost modificată mai tarziu și a fost publicată în 1927 și 1935,
reprezentând instrumentul cartografic pe care s-a bazat Serviciul Pescăriilor Române.
Geneza și evoluția Deltei Dunării au reprezentat preocuparea mai multot cercetători și
anume: GH. Murgoci în 1912 și Gr. Antipa în 1914, după care au urmat C.Brătescu în
1912,1922,1933, M.Ionescu-Dunăreanu (1927,1933), Emm. De.Martonne în 1931, Gh.Năstase în
1932, 1933, G.Vâlsan în 1934.
A doua etapă cuprinsă între anii 1951 și 2000- este caracterizată printr-o cuprindere
mare a cercetărilor în marea majoritate a componentelor geologice, geografice, biologice,
agricole, hidrotehnice și economice.
Din nefericire, în această etapă au avut loc cele mai multe schimbări în peisajul Deltei
Dunării, prin amenajările realizare, mai exact cele stuficole, piscicole, agricole și silvice, care au
dus la micșorarea spațiului deltaic.
În această etapă se scot în evidență următoarele lucrări care reprezintă geneza Deltei
Dunării și anume: I.Gh.Petrescu în 1957, A.C.Banu în 1958, 1964 și 1965, N.Pop în 1958 și
1960, P.Coteț în 1960 și 1969, E.Liteanu și A.Pricăjan în 1961,1963 și N.Mihăilescu în 1989,
etc.
Un aspect care s-a corelat cu cercetările pe componentele amintite anterior, a fost și
cartografierea și realizarea de hărți de la cele mai generale la cele specializate pe componente
geografice. În felul acesta, se scoate în evidență harta Deltei Dunării la scara 1:75000 în anul
1983, realizată în urma unor cercetări detaliate în teren dar și prin intermediul aerofotogramelor
din anul 1975, întocmite în cadrul Institului de geografie, coordonator și autor principal fiind
P.Gâștescu.
În ceea ce privesc publicațiile, pe lângă numeroasele articole care au apărut în revistele
de specialitate din țară , cât și din străinăate, au fost publicate lucrări cu caracter monografic, și
anume: “Delta Dunării-geneză și evoluție” de I.Gh.Petrescu în 1957, “Zona de vărsare a Dunării
în 1963, “ Monografia stufului din Delta Dunării” de L.Rudescu și colab în 1965, “Delta
Dunării-Studiu morfohidrografic” de Gh.Romanescu în 1966, “Delta Dunării- Sistemul
circulației apei” de B.V Driga în anul 2004.

7
 Din anul 1990, prin înființarea Rezervației Biosferei Delta Dunării, cercetările au avut ca
scop principal conservarea și protecția biodiversității, dar și redresarea echilibrului ecologic în
cadrul unor obiective sau teme în coordonarea Insitutului Național de Cercetare-Dezvoltare Delta
Dunării, la care au participat și participă mai multe instituții cu specialiști din țară, cât și din
străinătate
Printre institutele din țară amintim: Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru
Geologie și Geoecologie Marină, Institutul de Geografie, Institutul Național de Cercetare de
Pedologie și Agrochimie, Institutul de Biologie din București și Iași, Institutul de Cercetare a
Turismului, universitățile din București și Iași, Muzeul de Științe Naturale “Grigore Antipa” etc.
O contribuție destul de importantă în cunoașterea problemelor specifice o are Muzeul “Delta
Dunării”, care reprezintă o secție a Institutului de Cercetări Eco-Muzeale, Tulcea.
Dintre instituțiile din străinătate implicate în problemele de reconstrucție ecologică,
amintim: Institut for Inland Water Management and Waste Water Treatment (RIZA)-Olanda,
WWF-Auen Institut-Germania.

1.2. Precizarea scopului lucrării

Scopul acestei lucrări este de a scoate în prim plan caracteristicile agroturismului în
Sfântu Gheorghe, de a le arăta celor interesați frumusețile acestei zone, care pot veni oricând să
se recreeze într-o mică vacanță, departe de zgomotul infernal din stațiunea Mamaia.
Cei mai mulți dintre turiști, doresc o vacanță în deltă și să realizeze călătorii cu barca pe
lac, uitând astfel de stresul cotidian.

1.3. Structura lucrării. Materiale și metode folosite.

Această lucrare este împărțită în patru capitole, primul capitol reprezentând partea
introductivă, mai exact aspect generale despre Delta Dunării, istoricul cercetărilor în domeniu,
scopul lucrării, precum material și metode folosite.
Capitolul al doilea, cuprinde cinci subcapitole. Primul subcapitol, s-a discutat despre
poziția geografică și limitele Deltei Dunării, în al doilea subcapitol se discută despre relief, mai
exact mod de formare, altitudini, tipuri de relief, unități morfologice, evoluția morfologică a
reliefului.

8
 În al treilea subcapitol s-a discutat despre climă. Aici am analizat toși parametrii climatic,
colectând date climatice de la Centrul Regional Dobrogea, pe o perioadă cuprinsă între anii
1994-2015, pe care le-am prelucrat în Microsoft Excel 2007 și le-am interpretat.
În al patrulea subcapitol a fost prezentată hidrografia, cu principalele brațe ale Dunării, s-
au prezentat lacurile, terenurile mlăștinoase, precum și complexul lagunar Razim-Sinoie
În al cincilea subcapitol, a fost prezentată vegetația, fauna și solurile Deltei Dunării, cu
principalele categorii de plante, animale, precum și cu principalele tipuri de soluri.
Capitolul al treilea, intitulat “Valorificarea potențialului agroturistic în Delta Dunării”,
cuprinde patru subcapitole.
În primul subcapitol, a fost prezentată noțiunea de agroturism în Delta Dunării, cu
explicațiile de rogoare. În al doilea subcapitol s-a prezentat evoluția agroturismului din secolul
XVI până în secolul al XX-lea.
În al treilea subcapitol sunt prezentate principalele tipuri și forme de turism în Delta
Dunării, acestea fiind: turism balneoclimateric, turism științific, turism sportiv, turism de
agrement, precum și turism educativ pentru tineret.
Al patrulea subcapitol, cuprinde baza tehnico-materială din Delta Dunării. Aici s-a vorbit
despre infrastructura de cazare și alimentație publică, cu date pe care le-am obținut de pe
Institutul Național de Statistică, pe o perioadă cuprinsă între anii 2015-2019, unde printr-un
tabel, au fost scoase în evidență principalele tipuri de structuri de primire turistică pe principalele
categorii de confort.
În capitolul al patrulea, s-a discutat strict despre Sfântu Gheorghe. Acest capitol este
împărțit în patru subcapitole.
În primul subcapitol este prezentată așezarea geografică a Sfântului Gheorghe, precum și
vecinii.
În al doilea subcapitol, sunt prezentate principalele forme de agroturism din Sfântu
Gheorghe, unde au fost prezentate pe scurt în câteva cuvinte fiecare dintre ele. Tot aici, a fost
prezentată capacitatea de cazare din Sfântu Gheorghe, folosind date statistice de pe Institutul
Național de Statistică, din perioada 2014-2019, pe care le-am prelucrat în Microsoft Excel 2007.
La finalul lucrării, a fost prezentat un traseu turistic din Sfântu Gheorghe pe o perioadă de
patru zile, pe ruta Bucla Uzlina-Bucla Perivolovca-Canalul Dunavăț, cu plecarea din Portul
Tulcea.

9
 Pentru această lucrare, am folosit mai multe surse bibliografice, principale sursă fiind
cartea lui Petre Gâștescu și Romulus Știucă “Delta Dunării-Rezervație a Biosferei” publicată în
anul 2008.

Capitolul II. Elemente fizico-geografice

2.1.Poziție geografică și limite

Poziția geografică- din punct de vedere planetar și continental, are o importanță
deosebită, din aceasta rezultând mai multe caracteristici proprii, atât Deltei Dunării, precum și al
bazinului hidrografic al cărei rezultat este.
Delta Dunării este situată în emisfera nordică la intersecția paralelei de 45 0lat N, mai
exact la jumătatea distanței dintre ecuator și Polul Nord, cu meridianul de 29 0 long E,
aproximativ între delta propriu-zisă, cât și Complexul lacustru Razim-Sinoie, pe Dealurile Tulcei
(Figura nr 1)

Figura nr 1-Delta Dunării și Complexul lacustru Razim-Sinoie (limite) (Sursa: după Petre
Gâștescu și Romulus Știucă, 2008)
O însușire destul de importantă este faptul că, fluviul Dunărea, pe cei 2860 km lungime,
cât și cei 817000 km2 de bazin hidrografic, are o dezvoltare latitudinală, de la influențele

10
oceanice din vest, la cele continentale, ambele aparținând climatului temperat. Această poziție a
Dunării, cu străbaterea prin afluenții săi, a celor dou unități montane, mai exact cele din Europa
(Alpii și Carpații), dispune de influențe până la determinare, a regimului hidrologic în zona de
vărsare, mai exact asupra deltei. Dacă la această caracteristică a bazinului fliviului, se ia în
evidență Marea Neagră unde se varsă, cu caracteristicile acesteia-morfobatimetrice, adică
platformă continentală extinsă și dinamica apei ( valuri, maree, curenți și șeișe), ne putem da
seama mai ușor de procesele de consolidare, cât și de evoluție în timp a spațiului Deltei Dunării.
Cu toate ca s-a făcut referire la câteva însușiri care reies din așezarea geografică a Deltei
Dunării propriu-zise, trebuie scos în evideță faptul că, aceasta nu acoperă în totalitate perimetrul
și suprafața Rezervației Biosferei Deltei Dunării, așa cum reies din Legea nr 82/1993.
Pe langa delta propriu-zisă, mai fac parte: Complexul lacustru Razim-Sinoie, situat pe
fostul golf marin, denumit în antichitate Halmyris, apele marine costiere până la izobata de 20 m,
lunca inundabilă neamenajată, cuprinsă între Isaccea și Tulcea către izvor de vârful deltei și
acvatoriul Dunării (albia minoră), dar și parte de pe teritoriul românesc până la Cotul Pisicii,în
apropiere de Galați.

Limite și dimensiuni
Pentru determinarea limitelor și, mai ales a dimensiunilor Deltei Dunării, se scoate în
evidență o problemă care privine din însăși formarea acestei unități geografice , precum și din
configurația morfologică a țărmului de nord-vest al Mării Negre. Din cercetarea mai amanunțită
a sectorului de țărm marin, este observat faptul că, între Constanța și Limanul Nistrului se
remarcă două golfuri mai vechi, respectiv: golful Halmyris, fiind cunoscut în Antichitate sub
această denumire și ocupat în zilele noastre de faimosul Complex lagunar Razim-Sinoie cu o
suprafață de 1145 km2, fiind ocupat mai ales cu sprafețe de apă cu un procent de 85 %, mai exact
863 km2, localizat între Capul Midia, în partea sudică, și Dealurile Tulcei, în partea nordică. Mai
departe, golful Limanul Dunării, mărginit, la sud, tot de Dealurile Tulcei, iar în nord de Câmpia
Bugeacului, din care a fost separat prin procesul de eroziune, Câmpul Chiliei.
Limita de nord a golfului Dunării, stabilită de câmpia Bugeacului, este fragmentată de
depresiunile lacustre ale limanelor din Basarabi, și anume: Ialpug, Catlabuh, Chitai, Sasic,
precum și a lagunelor Șagani și Alibei. Deobicei, în limitele golfului Dunării nu sunt înglobate și

11
lacurile din partea de sud a Basarabiei de pe teritoriul Ucrainei amintite, pentru că, ele patrund
destul de mult în teritoriul Câmpiei Bugeacului.
Cu toate acestea, suprafața Golfului Dunării, exceptând și Complexul lacustru Razim-
Sinoie, din partea de sud, este de 4455 km2. În sens larg, re regiune umedă, este înglobată la acest
golf deltaic, așa cum este vorba cu unitatea Dranov, poziționată între brațul Sfântul Gheorghe și
lacul Razim. Într-un sens restrâns, Delta Dunării se poate restrânge la spațiul cuprins între brațele
extreme, și anume: Chilia și Sfântu Gheorghe, de la prima bifurcare (Ceatalul Chiliei) și se
continuă până la țărmul Mării Negre, precum și delta secundară a Chiliei și Insula Sacalin.
În urma acestor afirmații de mai sus, se poate deduce faptul că, din totalul suprafeței
Deltei Dunării propriu-zisă, cuprinsă între brațele Chilia și Sfântu Gheorghe, are o suprafață de
2940 km2, din care, pe teritoriul țării noastre, suprafața Deltei ajunge la 2540 km 2. Dacă la
această suprafață, este inclusă și lunca de pe partea dreaptă a brațului Sfântu Gheorghe, precum
și unitatea Dranov cu o suprafață de 970 km 2, atunci suprafața totală a Deltei Dunării ar fi de
3510 km2,, mai exact un procent de 84 %.

2.2.Relieful

2.2.1.Considerații generale
Delta Dunării, ca toate celelealte Delte, este o unitate tânără, care fost formată din
raportul dintre factorii principali care conduc zonele de coastă, mai exact variația nivelului mării,
curenții, mareele, dar și valurile, pe de o parte, iar pe de altă parte, debitul de apă și aluviuni duse
de râu în zona unde se scurge. La acestea, se mai adaugă configurația reliefului submers, costier
și marin.
Din punct de vedere morfologic, Delta Dunării este luată în calcul ca o câmpie aluvială în
formare, caracterizată printr-o hipsometrie mică, din care o parte se află sub nivelul mării.
Așa cum s-a scos în prim plan din istoricum cercetării Deltei Dunării din Antichitate și
până în prezent, aceasta a reprezentat obiectul mai multor însemnări și cercetări.
Într-un articol publicat în anul 2004 de către E.Vespremeanu, se consemnează în revistă
definirile amintite anterior, acesta realizează aprecieri critice cu privire asupra terminologiei
utilizate. Această terminologie nu este socotită necorespunzătoare, ba dimpotrivă, ea scoate în
evidență aspectul Deltei Dunării în diferite aspecte spatio-temporale, și anume: faza de inundație,

12
faza de înverzire, precum și faza vegetală, rețeaua de gârle, dar și complexele lacustre dintre
grinduri, respectiv depresiuni.

2.2.2.Configurația hipsometrică
Principalul document cartografic pentru stabilirea configurației hipsometrice, precum și
elementelor morfohidrografice, este harta Deltei Dunării, realizată de către Institutul de
Geografie cu scara de 1:50000, publicată în anul 1983 la scara de 1:75000, care este actualizată
în fiecare an, făcând referire la schimbările rețelei de canale, dar și a complexelor lacustre.
Harta la scara 1:50000 s-a realizat cu ajutorul hărții Gauss, ediția 1971-1972, a
aerofotogramelor din 1975 și 1978, precum și a cercetărilor efectuate pe teren, care sunt
continuate și în prezent, pentru a avea un document, cum ar fi Charta actuală.
În spațiul Deltei Dunării, au fost realizate măsurătorile hipsometrice, hidrografice, dar și
de vegetație, unde au fost separate trei unități deltaice principale:
- Unitatea Chilia-Sulina, care are în componență pe deoparte, teritoriul dintre brațele
Chilia, Tulcea și Sulina, iar pe de altă parte, țărmul Mării Negre (unitatea Letea);
- Unitatea Sulin-Sfântu Gheorghe, situată între brațele Sulina și Sfântu Gheorghe,
respectiv, țărmul Mării Negre (unitatea Caraorman);
- Unitatea Dranov, situată pe lacul care-i poarta numele, așezată la sud de brațul Sfîntu
Gheorghe, țărmul estic al lacului Razim, precum și țărmul Mării Negre.
Configurația hipsometrică a Deltei Dunării înseamnă suportul la toate componentele,
și anume: hidrografie, vegetație, soluri, activitate economică și habitat uman.
Pentru analiza acestor parametric, au fost utilizate cele două documente
cartografice amintite anterior, care scot în evidență caracteristici cu totul distinct, mai exact:
pe harta Vidrașcu, este amintită doar corectarea brațului Sulina folisită pentru navigația
maritimă, pe când ultima scoate în prim plan toate activitățile omenești din interiorul Deltei.
De o mare importanță în stabilirea strategiei de organizare a spațiului geografic,
luându-se în calcul statutul Rezervației Biosferei Deltei Dunării, este reprezentată de analiza
desfășurării treptelor hisometrice pentru fiecare subdiviziune în parte.
În urma celor spuse anterior, se poate concluziona faptul că, în mare parte,
configurația hipsomertrică nu a fost supusă unor schimbări de fond, exceptând apariția digurilor
de incintă , precum și a rețelei de canale.

13
2.2.3.Tipuri morfogenetice
Ca o consecință a acțiunii colmatare fluviatilă, de acumulare dar și de eroziune
maritimă, spațiul Deltei Dunării este împărțit în două unități și anume: delta fluvială în parte
vestică și delta fluvio-marină în partea estică, care sunt delimitate de partea vestică a
aliniamentului grindurilor Jibrieni-Letea-Ceamurlia-Caraorman-Crasnicol-Perișor. Acestea sunt
deosebite din punct de vedere genetic, precum și din punct de vedere litologic, și anume: în
prima există aluviunile fluviatile, iar în a doua, nisipurile marine.
Delta fluvio-marină este formată din combinarea elementelor marine, cu cele
fluviatile, dar și a celor fluvio-marine. Aici se întâlnesc grinduri nisipoase, mai ales marine,
împreună cu alte depresiuni acoperite de depozite fluviale, precum și de natură organică.
Suprafețele depresionare sunt mai ales lagunele care au fost recent barate ce se află în diferite
etape de colmatare, iar grindurile fluviale sunt aproape lipsite de importanță, având dimensiuni
reduse de-a lungul celor trei brațe ale Dunării. Pe suprafața grindurilor fluvio marine mari, cum
ar fi: Letea, Caraorman, Sărăturile și Chitic, nisipurile marine au fost conturate sub formă de
dune, o influență deosebită, având-o factorul eolian.
Din punct de vedere morfogenetic, pe suprafața Rezervației Biosferei Delta Dunării,
sunt întânite câteva categorii și subcategorii de forme de relief (Figura nr 2):

14
 Figura nr 2- Tipuri și subtipuri morfogenetice (Sursa: după Petre Gâștescu și Romulus
Știucă, 2008)

1) Grinduri și arii de divagare fluvială, care s-au format procesul de sedimentare a

aluviunilor aduse de brațele fluviului, de gârle și canale. Aceste au o lățile și o
suprafață destul de redusă, în afară de grindurile fluviale de la cele două bifurcații
numite și ceataluri, cu forma unor câmpii aluviale, și anume: Sireasa și Rusca. Au o
orientare V-S, iar altitudinea acestora este în scădere din amonte spre aval, 1-3 m.
2) Asociații de grinduri fluvio marine vechi și acttuale, care s-au format în urma acțiunii
combinate a fluviului, dar și a mării. Ele sunt caracteristice deltei fluvio-marine și
sunt alcătuite din depozite nisipoase, cochilifere, de origine litoral-marină. Acestea
sunt situate, mai ales, având o orientare N-S, cu unele arcuiri NNV-SSV ori NNE-
SSE. Cele mai extinse grinduri fluvio-marine sunt: Letea, Caraorman, Sărăturile și
Chituc, după care urmează grindurile Ivancea, Crasnicol, Perișor, Lupilor și Istria.
Insula Sacalin care este în proces de formare, este poziționată în partea de sud-est de
gura brațului Sfântu Gheorghe, făcând parte din seria cordoanelor litorale Crasnicol-
Mocirla.
3) Grinduri lacustrevechi și actuale, alcătuite din depozite nisipoase, lacustre, litorale, și
anume: grindurile Stipoc, Zmeica, Roșca-Merhei. La alcătuirea și extinderea
grindului Stipoc, o contribuție deosebit de importantă, l-a avut nucleul loessoid din
zona centrală, fiind un martor de eroziune din cadrul Câmpiei Bugeacului.
4) Arii depresionare colmatate și slab colmatate, mlăștinoase sau lacustre din cadrul
deltei fluviale, de origine fluvio-lacustră sau lagunară. Ele reprezintă cea mai mare
suprafață din cadrul deltei fluviale, unde peste 60 % sunt reprezentate de terenuri
ocupate de suprafețe mlăstinoase, unde crește o vegetație abundentă de sutf și
aproximativ 20 % sunt reprezentate de suprafețe acoperite în totalitate de apă. Aîn
cadrul lor, există trei subtipuri morfogenetice și anume:
4.1.arii depresionare colmatate mlăștinoase, adică terenuri poziționate deasupra
nivelului mării, de origine fluvio-lacustră sau laginară

15
 4.2.arii depresionare slan colmatate mlăștinoase, adică terenuri pozițționate sub
nivelul mării, care sunt acoperite cu plaur și stufăriș, avânt tot o origine fluvio-
lacustră sau lagunară;
4.3. arii depresionare slab colmatate lacustre, cum sunt lacurile: Fortuna, Trei
Iezere, Matița, Babina, Merhei, Gorgova, Isac, Uzlina și Dranov;
5) Arii depresionare colmatate și slab colmatate, mlăștinoase sau lacustre (lacuri) de
origine lacustră-lagunară sau marină din cadrul deltei fluvio-marine. Depozitele deltaice de
suprafață, caracteristice ariilro depresionare dintre grindurile/cordoanele litorale marine, acoperă
depozite predominant nisipoase de natură marină. Ariile depresionare ocupă o suprafață oarecum
redusă, comparativ cu extinderea grindurilor, precum și a cordoanelor marine, excepție fac
complexele lacustre Rosu-Puiu, dar si complexul Razim-Sinoie. Și în cadrul acestora, se
întâlnesc mai multe subtipuri morfogenetice:
5.1.arii depresionare colmatate mlăștinoase, poziționate deasupra nivelului mării,
de origine lacustră-lagunar/marină;
5.2.arii depresionare slab colmatate mlăștinoase, care sunt poziționate sunb
nivelul mării, acoperite în mare parte cu plaur, dar și cu vegetație de stuf, de orogine lacustră-
lagunară/marină;
5.3.arii depresionare slab colmatate lacustre de origine lacustră-lagunară ori
lagunar marină, cum ar fi: Puiu, Lumina, Roșu, Zătoane, Razim, Golovița, Zmeica, Sinoie, Istria
și Nuntași.
6) Arii cu dune de nisip situate pe grindurile fluvio-marine, realizate sunt influența
vânturilor dominante din parte nordică și nord-estică, cum ar fi: Letea, Sărăturile, Caraorman și
Chituc. Altitudinea maximă a dunelor de pe grindul Letea este de 13 m, iar pe grindul Caraorman
este de 7 m.
7) Martori de eroziune- suprafețe ale uscatului predeltaic, din punct de vedere
litologic,sunt separate două subtipuri, și anume:
7.1.Martori din uscatul predeltaic, alcătuiți din loessuri și depozite loessoide de
vârstă cuaternară. Ele sunt reprezentate prin câmpul continental loessoid Chilia, care este un
fragment din câmpia Bugeacului, și prin grindul Stipoc, care este un nucleu central.

16
 7.2.Martori de eroziune alcătuiți din roci de fundament, care sunt reprezentați prin
insule calcaroase (Popina și Grădiștea), de vârstă triasică, Bisericuța de vârstă cretacică, și
șisturile verzi de la cetatea Histria, care sunt de vârstă paleozoică.

2.2.4.Unitățile morfologice
Dacă se face diferență de învelișurile hidric și biotic, morfologia suportului hisometric
poate fi socotită ca o câmpie aluvială în formare, determinată în primul rând de procesul de
acumulare fluvială, iar în al doilea rând de procesul ce acumulare marină.
Din cauza predominării a uneia dintre cele două categorii de procese, Delta Dunării, se
poate împărți în două categorii: delta fluvială și delta marină. Limita dintre cele două subunități,
ar fi marginea vestică a grindurilor marine Letea-Răducu-Ceamurlia-Caraorman-Crasnicol.
După spusele lui N.Panin (1989,1995), câmpia deltaică este împărțită în: câmpia deltaică
fluvială, care este caracterizată prin grinduri fluviale, meandre, depresiuni, cuprinse între arterele
hidrografice și grindul Stipoc, dar și câmpia deltaică marină, cu mai multe grinduri, dintre care
Letea, Caraorman, Sărăturile și Crasnicol. Tot același autor mai descoperă frontul deltaic, cu o
suprafață de aproximativ 130000 ha și care se împarte în: platform frontului deltaic de
aproximativ 80000 ha și panta frontului deltaic de aproximativ 50000 ha, care face tranziția către
o alta subunitate, și anume, prodelta de 500000-600000 ha (Figura nr 3).

17
 Figura nr 3- Unitățile morfologice majore ale Deltei Dunării (după N.Panin, 1995)

Apele brațelor ajung pe frontul Deltei Dunării până la o adâncime de 20-25 m, cum e
cazul Chiliei, și până la 30-40 m adâncime, în cazul Sfântului Gheorghe.
Pe frontul deltaic, și mai ales pe prodeltă, sunt descoperite în morfologie mici văi și
canioane, cu o adâncime cuprinsă între 4-10 m, limitate de grinduri, unde sunt, probabil,
îndreptate aluviunile dunărene la cote ridicate. Limita aproape exactă, spre partea estică, în largul
mării, a prodeltei, ar fi undeva la 50-60 m adâncime, unde N.Panin, consideră că începe șelful
continental.
Limita dintre cele două categorii de câmpii, este reprezentată de marginea vestică a
grindurilor Letea-Caraorman-Crasnicol-Perișor. În cele două categorii, câmpie fluvială și câmpie
marină, autorul descoperă câmpii înallte, cât și câmpii joase, ambele având la bază criteriul
hipsometric.
În continuare, vor fi date mai multe exemple. Din categoia câmpiilor înalte, sunt
amintite: Pardina, Sireasa, Păpădia, Maliuc, Rusca, Carasuhat, Zaghen și Dunavăț, având
altitudini cuprinse între 0 și peste 2 m, cu un aspect de terenuri plane, mai ridicate spre brațele
Dunării, unde există grinduri alăturate. Câmpia marină înaltă este reprezentată prin grindurile:

18
Letea, Caraorman, Sărăturile, Crasnicol și Perișor, numite câmpuri, cu altitudini cuprinse între
1,1-1,9, cu un relief mai dezvoltat, din cauza dunelor de nisip. Câmpia marină joasă, după hartă,
ar fi caracterizată prin setul de grinduri secundare din parte de sud a Letei, Popinei, Răducului,
Ceamurliei, complexului lacustru Puiu-Roșu, laculu Lumina, Buhaz-Zătoane, pentru că autorul
nu aduce în evidență aceste aspecte.
În afara celor exemplificate, fără a scoate în evidență dacă fac parte din câmpia fluvială
sau marină, autorul vorbește de deltele secundare: (Chilia, Sfântu Gheorghe), gura Sulinei,
fronturile deltaice (Chilia, Sfântu Gheorghe), între guri, câmpia lagunară Razim Sinoie și frontul
lagunar. Nu au fost identificate unde se află câmpul Chiliei, Insula Popina și altele.

Evoluția morfologică a țărmului

Sectorul de țărm jos, de acumulare, este cuprins între brațul Musura, mai exact delta
secundară a Chiliei în parte de nord, la limita cu Ucraina și capul Midia, în parte de sud, se
întinde pe o distanță de 166 km, ceea ce însemană un procent de 68 % din lungimea totală a
litoralului românesc (245 km). Acest sector înseamnă limita dintre delta și complexul Razim-
Sinoie și apele marine costiere.
Sectoarele de țărm care sunt supuse puternic procesului de retragere sunt în jurul
lacurilor Roșu și Roșuleț, mai exact între grindul Cazacului și Gârla Împuțită, care se întinde pe
aproximativ 9,5 km cu o rată anuală de 17,5 m, având o pierdere de 150 ha, dar și a lacului
Sinoie, pe aproximativ 10 km, cu o rată anuală de 10-12 m/an, având o pierdere de aproximati
350 ha (Figura nr 4).

19
 Figura nr 4- Evoluția morfologică a țărmului românesc (Sursa: P. GÂștescu, B. Driga, 1995)

Această coborâre a atras și schimbarea valorii multianuale de la 67,5 mil tone/an, pentru
intervalul 1921-1960, la 58,7 mil tine/an pentru intervalul 1961-1980 și la numai 22 mil tone/an
pentru ultmii 10 ani, mai exact 1981-1990
Scăderea volumului de aluviuni, contribuie la reducerea sursei de alimentare a
cordoanelor litorale, mai ales a plajelor marine, intensificând procesele de abraziune și implicit,
retragerea țărmului.
“Țărmul supus procesului de retragere este de 60 km, iar cel supus procesului de înaintare
este de 50 km. Diferența de 56 km se găsește într-un echilibru relativ (înaintări și retrageri într-
un cilcu de 5-10 ani)” (P.Gâștescu, B.Driga, 1986, 2002; C.Bondar și colab., 1999, 2004;
E.Vespremeanu, 1984, E.Vespremeanu și colab., 2004).
Suprafața care s-a pierdut din spațiul Rezervației Biosferei Delta Dunării a fost
aproximată, pentru intervalul 1962-1983, la circa 900 ha, cu o rată anuală de 42,8 ha.
Suprafața anexată aceluiași teritoriu (exceptând delta secundară a Chiliei, care i se cuvine
Ucrainei), a fost de 200 ha, având o rată anuală de circa 9,5 ha.
Cauzele care participă la tranformarea țărmului marin sunt: climatic, tectonice, precum ;I
antropice.

20
 Cauzele de origine climatică și tectonică sunt înglobate într-un cadru mai larg de
transformare a nivelului Oceanului Planetar, unde în bazinul Mării Negre, au loc diferențiat de la
un țărm la altul, în funcție de condițiile locale
“Pentru țărmul marin românesc, pe baza datelor de la maregraful Constanța, ridicarea
nivelului se apreciază la 0,18-0,20 cm/an, la care se adaugă coborârea lentă a uscatului
dobrogean de 2 cm/an, deci o amplitudine cumulată de natură eustatică și epirogenetică de 3,8-4
cm/an. Acest fenomen de ridicare a nivelului marin se manifestă la țărm printr-o
minitransgresiune, deci abraziune marină” (Figura nr 5) (după Petre Gâștescu, 1977).

Figura nr 5-Evoluția deltei secundare a brațului Chilia între 1830 și 1971 (Sursa: după P.
Gâștescu și B Driga, 1995, imagine satelitară 2003).

Cauzele de origine antropică antropică sunt redate în mod direct și indirect. Cauza directă
face referire la aplicarea digurilor cu direcție perpendiculară pe suprafața țărmului, și anume,
Sulina, Midia, care schimbă schema curenților marini, și, prin urmare, a proceselor de abraziune,
respectiv de acumulare.
Cauza indirectă vorbește despre scăderea volumului de aluviuni duse de Dunăre în Marea
Neagră, ca o consecință a construirii lacurilor de acumulare pe afluenți, precum și pe arterea
principală, a lucrărilor de protejare a terenurilor împotriva eroziunii solului.

21
 În felul acesta, față de intervalul 1930-1940, atunci când debitul de aluviuni a fost de
2420 kg/s, după anul 1960, aces-a a scăzut drastic la 1377kg/s în intervalul 1961-1970, la
1308kg/s în intervalil 1971-1980, și nu în ultimul rând, la 697 kg/s în intervalul 1981-1990.

2.3.Clima.
a) Factorii climatogeni
Radiația solară globală, reperzintă primul factor genetic al climei, înregistrează
în Delta Dunării cele mai mari valori anuale de pe teritoriul țării noastre; acestea cresc
de la vest ( aproximatic 130 kcal/cm 2/an ), la est ( peste 135 kcal/cm 2/an ). Valorile
acesteia depind de nebulozitatea totală și, mai ales de durata de strălucire a soarelui.
Nebulozitatea totală are o medie anuală care scade treptat dinspre partea de vest,
mai exact 5,6 zecimi, spre partea de est 5,2 zecimi, unde se observă cea mai mică
valoare.
Numărul mediu anual al zilelor cu cer senin crește de la vest la est ( Tulcea 66
zile, Jurilovca 69,4 zile și Sfântu Gheorghe 80,1 zile ), pe când numărul mediu al
zilelor cu cer acoperit, scade ( Tulcea și Jurilovca 99 zile, Sfântu Gheorghe 90 zile ),
în paralel cu reducerea nebulozității.
“ Durata medie anuală de strălucire a soarelui înregistrează o variație teritorială
inversă nebulozității. Valorile ei cresc de la vest la est: Tulcea 2260 ore de insolație,
Gorgova și Jurilovca 2325 ore, Sfântu Gheorghe 2502 ore, ultima valoare fiind cea
mai mare; ea este usor diminuată pe suprafața apelor costiere ale Mării Negre, la
Sulina ( 2475 ore de insolație ), unde aerul cețos și ceața sunt ceva mai frecvente”
( Atlas R.S România, 1975-1979 ).
Circulația generală a atmosferei reprezintă al doilea factor genetic al climei, este
cea zonală, din partea de vest, în cea mai mare parte din an, determinată de poziția
Deltei Dunării pe glob. Aici acționează principalii centri barici:
- Ciclonii mediteraneeni (sau pontici), cu o evoluție normală, dar mai ales
retrogradă, care duce la schimbări neașteptate de vreme, o gamă diversificată
de fenomene meteorologice, precipitații însemnate cantitativ și cu o intensitate
ridicată.

22
 - Anticiclonul azoric, are loc aproape întregul an, de care depinde maximul
pluviometric anual din luna iunie cu valori scăzute (35-55mm), datorită
continentalizării maselor de aer.
- Anticiclonul est-european, se produce mai ales iarna, cand au loc advecții ale
aerului rece, polar sau arctic care cauzează răciri și înghețuri de intensități
mari, cu temperaturi minime destul de coborâte, cu valori ce pot ajunge sub
-250C, iar în combinație cu ciclonii mediteraneeni, produc viscole destul de
violente și furtuni în zona apelor costiere ale Mării Negre;
- Anticiclonul scandinav, cauzează înghețuri, brume și ninsori timpurii toamna
și târzii primăvara, valuri de frig intense iarna, ninsori abundente și vânturi din
partea de nord și nord-vest, cu viteze destul de mari.
Circulația subiacentă-activă- reprezintă al treilea factor genetic al climei, dar și
factorul principal genetic al topoclimatelor, acționează în dublu sen: pe de o parte,
altitudinile coborâte și relativa o,ogenitate cauzează simultaneitatea proceselor
climatogenetice ce țin de circulația generală a atmosferei ( pătrundere rapide ale
maselor de aer, condiții de timp aproximatic asemănătoare, temperaturi extreme
apropiate etc), iar pe de altă parte, multitudinea de ecosisteme, naturale și antropice,
produce modificări locale ale parametrilor climatici pe fondul climatului general.
În general, Marea Neagră, fiind o mare continentală, exercită o influență asupra
regiunilor limitrofe, relative redusă, dar cumulată cu influența suprafețelor acvatice și
mlăștinoase de pe teritoriul Deltei Dunării, ce acoperă aproape tot spațiul; cea mai
mare influență se simte peste primii 25 km depărtare de țărm, teritoriu în care
gradienții orizontali de temperatură și umezeală se reduc evident” (D. Țâștea și
colab., 1969). Aceasta scade treptat spre partea de vest, în același timp cu creșterea
influenței uscatului continental limitrof.

Analiza pricipalelor date climatice (temperatura aerului, precipitațiile atmosferice, vântul,

umezeala aerului, durata de strălucire a soarelui și nebulozitate)
Temperatura aerului
În concordanță cu influențele exterioare, temperatura aerului are valori moderate, fiind
totuși, în zona litorală, printre cele mai ridicate din țară.

23
 În timpul anului, temperatura medie lunară înregistrează un minim în luna ianuarie,
singura lună din an cu valori negative și un maxim în luna iulie pe tot spațiul Deltei Dunării,
execeptând apele teritoriale de pe paltforma continentală, unde cele două momente principale
sunt decalate cu câte o lună, în februarie și în august.
Sub influența acvatoriului marin, în luna ianuarie temperatura aerului crește de la vest la
est și anume: Tulcea -0,040C, Jurilovca 0,060C, Gorgova 0,30C, Gura Portiței 0,70C, Sulina 0,90C
și Sfântu Gheorghe 1,10C ( Figura nr 6 ). În anii cei mai friguroși, temperatura medie a lunii
ianuarie poate scade sub -80C (1942), iar în anii cei mai călduroși se pot înregistra 3-5 0C
(1936,1985).

0
C

Figura nr 6- Repartiția valorilor medii lunare ale temperaturii aerului în luna ianuarie în
perioada 1994-2015 la stațiile meteorologice din Delta Dunării

Tot așa, în luna iulie, mediile lunare cresc în felul acesta, depășind valoarea de
220C. Gorgova 23,70C, Gura Portiței 23,90C, Jurilovca 23,90C, Mahmudia 23,10C, Sfântu
Gheorghe 23,60C, Sulina 23,60C, Tulcea 24,30C (Figura nr 7).

24
 0
C

Figura nr 7- Repartiția valorilor medii lunare ale temperaturii aerului în luna iulie la stațiile
meteorologice din Delta Dunării

Amplitudinea medie anuală a temperaturii aerului are cele mai mici valori, de
aproximativ 23,00C, în estică extremă a Deltei, acolo unde rolul de moderator termic al
acvatoriului marin este mai mare și cele mai ridicate valori, în extremitatea estică a acesteia unde
influența continentală este mai ridicată; ca urmare, ele scad de la vest la est astfel: Tulcea 24,3 0C,
Gura Portiței 23,20C, Jurilovca 230C, Sulina 22,70C, Sfântu Gheorghe 22,50.

Umezeala aerului
Ca urmare a numeroaselor surse de evaporație și de evapotranspirație, pe teritoriul
Deltei Dunării, valorile medii anuale ale umezelii relative ale aerului sunt aproximativ egale sau
mai ridicate de 75 %. Ele cresc de la vest spre est astfel: Jurilovca 70,3 %, Tulcea 74,6%,
Gorgova 76,8%, Sfântu Gheorghe 77,8% și Sulina 80,9% (Figura nr 8).

Figura nr 8- Repartiția valorilor medii anuale ale umezelii aerului în perioada 1994-2015 la
stațiile meteorologice din Delta Dunării

25
Precipitațiile atmosferice
Sub influența uscatului limitrof, precum și al Mării Negre, precipitațiile atmosferice scad
treptat de la vest către est.
O contribuție însemnată la cantitatea anuală de precipitații îl reprezintă ploile de vară cu
caracter local. Prin urmare, în timp ce pe suprafața continentală limitrofă, sub influența
convecției termice din timpul zilei, se produc curenți de aer ascendenți care determină
nebulozitate și ploi convective, suprafețele acvatice, mai ales de deasupra apelor costiere, din
cauza proceselor de evaporație care implică consum de căldură, iau naștere inversiuni de
temperatură, care sunt caracterizate prin curenți de aer descendenți, ceea ce duce la destrămarea
sistemelor noroase și scăderea sau absența precipitațiilor atmosferice.
În felul acesta, cantitățile de precipitații au următoarele valori (Figura nr 9):
- În spațiul deltaic: Tulcea 438,4 mm, Gorgova 406,9 mm, Sfântu Gheorghe
403,6 mm, Sulina 327,2 mm;
- În Complexul lagunar Razim-Sinoe: Jurilovca: 385,5 mm și Gura Portiței
402,4 mm.
Pe parcursul anilor, cantitățile medii anuale de precipitații au înregistrat mari variații
neperiodice, cele mai mari diferențe pluviometrice fiind chiar pe litoral, la Sulina: 690,5 mm în
1935, fiind cea mai mare valoare anuală, reprezentând dublul valorii medii multianuale și 132,7
mm în 1920, reprezentând cea mai mică valoare anuală, însemnând aproximativ 1/3 din media
multianuală.
În timpul anului, cantitățile medii lunare de precipitații înregistrează un maxim anual în
luna iunie de 45-55 mm, dar și un minim în luna februarie de 18-35 mm, cu aceeați tendință de
reducere vest-est. Pe litoral, mai apare și un maxim secundar în lunile noiembrie-decembrie, dar
cu valori mai mici de aproximativ 30-38 mm, cauzat de ciclonii mediteraneeni și pontici din acea
perioadă.
Numărul mediu anual de zile cu precipitații scade treptat de la vest spre est: Tulcea 103,1
mm, Gorgova 97,5 mm, Jurilovca 91,3 mm, Sfântu Gheorghe 89,1 mm și Sulina 86,4 mm.

26
 Figura nr 9- Repartiția valorilor medii anuale ale precipitațiilor atmosferice în perioada
1994-2015 la stațiile meteorologice din Delta Dunării
Vântul
Forma depresionară, deschiderea spre larg, lipsa obstacolelor orogrfice și multitudinea
zonelor de apă, ca și vecinătatea cu Marea Neagră, fiind un însemnat centru de ciclogeneză,
reprezintă elementele ce constituie frecvența mare a vânturilor, vitezele ridicate, precum și
calmul redus.
“Vântul dominant este cel din direcția nord-vest (Tulcea 15,4 %, Gorgova 19,7 %, Sfântu
Gheorghe 17,4 %), urmat de cel din partea de nord (Tulcea 12,3 %, Gorgova 18,6%), dar și de
nord-est (Sfântu Gheorghe 13,2 %). În zona de litoral, în anumite sectoare predomină vântul de
nord (Jurilovca 27,9%, sulina 18,5%), dar și de ce din partea de sud ( 10,7% și 16,7%) dirijate de
linia de țărm” (O. Neacșa și colab., 1989).
Viteza medie anuală, indiferent de direcție, este influențată de gradul redus de rugozitate
dar mai ales faptul ca se învecinează cu marea, având cele mai mari valori deasupra apelor
costiere limitrofe, dar și în largul zonei litorale (Sulina 6,1 m/s, Jurilovca 3,7 m/s și Sfântu
Gheorghe 4,2 m/s) (Figura nr 10).

27
 Figura nr 10- Repartiția valorilor anuale a vitezei vântului în perioada 1994-2015 la
stațiile meteorologice din zona litorală a Deltei Dunării

“Deci, estul rezervației beneficiază de cel mai mare potențial energetic eolian.
În apele costiere, la Sulina, vântul are în 24 de ore o viteză energeticp constantă
tot anul, de 7 m/s.
Calmul atmosferic se reduce treptat de la vest la est, concomitent cu reducerea
rugozității suprafeței active: Tulcea 23,8%, Sulina 1,8%, aceasta fiind cea mai mică valoare.
Brizele reprezintă o caracteristică importantă a zonei litorale a Deltei Dunării, ca
urmare a constrastului termo-baric dintre apă și uscat. În timpul a 24 de ore, ele se rotesc
conform acelor de ceasornic, acoperind un cadran de 3600. Briza de mare se resimte între orele
10 și 20, iar briza de uscat, noapte, între orele 23 și 7; între 21 și 22, ca și între 8 și 9 se
realizează fazele de echilibru termic (O.Neacșa și colab., 1974).

Durata de strălucire a soarelui

În ceea ce privește acest parametru climatic, valorile anuale duratei de strălucire a
soarelui înregistrează valori cuprinse între 2300 și peste 2500 ore de insolație. Acolo unde avem
valoarea de 2510,5 ore de insolație, mai exact la Gorgova, acolo cerul este mai mult senin, iar la
Sulina se înregistrează cea mai scăzută valoare de 2350,5 ore de insolație, ca urmare a aerului
cețos și a ceții, acestea fiind mai frecvente datorită poziționării fix langă Marea Neagră, fiind un
factor important în producerea acestor fenomene (Figura nr 11).

28
Figura nr 11- Repartiția valorilor medii anuale a duratei de strălucire a soarelui în perioada 2001-
2010 la stațiile meteorologice din Delta Dunării

Nebulozitatea
În ceea ce privește nebulozitatea, valorile acesteia scad de la vest la est, de la 4,7 zecimi
la Gura Portiței, la 3,9 zecimi la Sulina, ca urmarea a influenței pontice mai pronunțate care
acționează dinspre Marea Neagră (Figura nr 13).

Figura nr 12-Repartiția valorilor medii anuale a nebulozității atmosferice în perioada 2001-2010

la stațiile meteorologice din Delta Dunării

29
2.4.Hidrografia
Brațele principale ale Dunării, dar și gârlele dintre aceste brațe s-au transformat de-a
lungul timpului în funcție de factorii neotectonici, precum și de intensitatea procesului de
colmatare.
Procesul de autoreglare a subsistemului hidrografic în condiții naturale, și a început chiar
cu primele lucrări de corectare brațului Sulina, care s-a continuat cu canale construite în diferite
scopuri, mai ales, piscicole, stuficole și agricole.
Mai târziu, s-au construit mai multe amenajări pentru stuficultură, piscicultură,
agricultură, precum si pentru silvicultură, care s-a impus prin construirea unor cări de legătură pe
ape și drenaj în interiorul acestora. Astfel, rețeaua de canale a devenit mult mai complexă, iar
multe gârle care aveau un oarecare rol în funcționarea sistemului deltaic, au fost eliminate
ulterior.
În urma acestor acțiuni, brațele Sulina și Sfântu Gheorghe, au avut de suferit schimbări
majore. Brațul Sulina, ca și consecință a acțiunii de construire a unei căi navigabile maritime, a
fost micșorat, de la 91,9 km la 63,75 km, și a fost adâncit în intervalul 1862-1902. Brațul Sfântu
Gheorghe a fost supus, în perioada 1985-1990, tăierii meandrelor principale. Brațul Sfântu
Gheorghe , prin înaintarea deltei secundare cu acelasși nume, s-a mărit în lungume, mai exacr de
la 113 km în anul 1870, la 120 km în anul 1985 (Tabelul nr 1).

Tabelul nr 1- Brațele principale ale Dunării în Deltă Sursa: după Petre Gâștescu și Romulus Știucă,
2008)
Denumirea Lungime Lățime Panta la nivel Coeficient de
brațului medie (m) mediu (%) sinuozitate
1870 1983 corectat În După
regim corectări
natural
Chilia 113,0 120,0 - 340 0,015 1,6 -
Tulcea 19,6 17,5 - 296 0,022 1,4 -
Sulina 91,9 63,7 - 146 - 1,0 -
Sfântu Gheorghe 104,9 108,2 69,7 348 0,017 1,6 1,1

Deși acțiunea de construire a unor căi de transport pe apă în interiorul deltei, cu scopul
asigurării schimbului de apă între brațele principale și cimplexele lacustre, precum și a punerii în

30
valoare a resurselor piscicole, a început încă din primuu zece ani ai secolului al XX-lea, cu toace
aceste, rețeaua actuală de canale se face cunoscută în principal, din deceniul al VII-lea, atunci
când a fost pusă problema extragerii stufului prin încăperi amenajate.
Trebuie scos în evidență faptul că, aceste canale, împreună cu gârlele principale,erau în
anii 1960-1970 cea mai eficace rețea hidrografică interioară din punct de vedere al circulației
apelor, precum și al transportului cu bărci și șalupe mici.
Mai târziu, prin schimbarea direcției de valorificare a unor resurse naturale, mai multe
dintre canale au fost lăsate de izbeliște, au fost cuprinse de vegetație, și nu în ultimul rând,
colmatate. Cu atât mai mult, cu cât cele două dintre cele mai importante artere interioare, mai
exact, canalele Sireasa și Litcov, care traversau cele două unități deltaice de la vârful deltei, au
fost construite la ordinul savantului Grigore Antipa, după s-au închis la capetele din amonte,
adică la primirea apelor din brațul Chilia, rpecum și brațul Sfântu Gheorghe.
Dintre cele amintite anterior, canalul Litcov a fost redeschis la data de 20 iulie 1990, iar
în cele din urmă a fost înțeles rolul benefic al acestui canal.
Circulația apei dintre brațele principale, precum și complexele lacustre, trebuie să aibă un
rol important în stadiul următor, mai ales pentru a da ocazia revenirii unor lacuri, complexe
lacustre, dar și spații acoperite cu stuf, care au intrat într-un regres ecologic, ca și consecință a
procesului de eutrofizare înaintată.

2.4.1.Lacurile - reprezintă o categorie morfohidrografică destul de importantă, în ansamblul

deltei. Prin intermediul lucrărilor de amenajare a mai multor spații, multe lacuri, cât și complexe
lacustre, au fost desecare, de exemplu amenajarea agricolă din Pardina și Sireasa.
În felul acesta, daca se studiază consecutiv mai multe hărți ale Deltei Dunării din diferite
stadii, se concluzionează o reducere substanțială a numărului de lacuri, precum și suprafața pe
care o aveau acestea.
Prin întocmirea inventarierii lacurilor, de pe harta care a apărut înainte de 1980, a rezultat
un număr de 668 de lacuri, adică 31262 ha (9,28%) din suprafața totală a Deltei Dunării. Prin
intermediul acțiunii de desecare a lacurilor din amenajările agricole Pardina și Sireasa, numărul
acestora s-a diminuat la 479, iar suprafața la 25666 ha, ceea ce ănseamnă 7,82% din suprafața
Deltei Dunării.

31
 În ceea ce privește numărul și mărimea lacurilor, se observă o modificare clară între
partea de vest, care reprezintă vârful deltei, și parte de est, ca urmare a proceselor de aluvionare
mai accentuate în prima parte, dar și a gradului de intervenție antropică pentru utilizarea
terenurilor în diferite scopuri, precum, agricultură și silvicultură.
În subunitățile geografice Sireasa și Rusca, lacurile au suprafețe destul de mici, mai exact
de 15, 20,30 și 40 ha, pe când în ariile depresionare din partea de est, numărul acestora este mai
scăzut, în schimb, cu suprafețe mult mai mari, de exemplu: Furtuna de 977 ha, Gorgova cu o
suprafață de 1377 ha, Isac de 1101 ha, Matița de 652 ha, Merhei de 1057 ha, Roșu, cu o suprafață
de 1455 ha, Lumina de 1367 ha, Puiu de 86 ha, și, nu în ultimul rând, Dranov cu o suprafață de
2170 ha.
Un aspect deosebit de important în aprecierea gradului de evoluție, de aluvionare a
teritoriului, îl reprezintă numărul de lacuri de pe o anumită suprafață, În felul acesta, pentru
unitatea Letea, un lac revine la 4 km, în unitatea Caraorman, un lac la 5,6 km, iar în unitatea
Dranov, un lac la 9,1 km. Densitatea lacurilor cea mai ridicată, înainte de construirea amenajării
agricole, se afșa în subunitatea Sireasa, mai exact la 1,8 km, scoțând în prim plan, gradul ridicat
de aluvionare, precum și de fragmentare sa depresiunilor lacustre (Tabelul nr 2).

Tabelul nr 2-Lacurile din Delta Dunării (Sursa: după Petre Gâștescu și Romulus Știucă,
2008)
Unitatea Înainte de 1960 După 1960
număr % supraf % număr % supraf %
(ha) (ha)
Letea 396 59 15.084 48 214 45 9.464 37
Caraorman 178 27 12.700 41 175 36 12.802 50
Dranov 94 14 3.478 11 90 19 3.400 13
Total 668 100 31.262 100 479 100 25.666 100

Lucrările de amenajare, mai ales cele în scopuri agricole, au eliminat din patrimoniul
lacustru multe lacuri, care împreună cu rețeaua de gârle, precum și stufărișurile din împrejur,
reprezentau peisaje de o importanță estetica destul de crescută. Prin urmare, pierderi destul de
importante, au fost consemnate în depresiunea Pardina, acolo unde nu a mai rămas niciun lac.
Aici, înainte existau 120 de lacuri, toate însumând o suprafață de 3660 ha, și care ocupa 13,5%
din suprafață subunității. Regenerarea acestor peisaje la valoarea esteticp de deinainte, este

32
imposibilp. Cu siguranță, prin realizarea și aplicarea de proiecte de refacere ecologică , se va
putea într-un fel îmbunătăți situația actuală.

2.4.2.Terenurile mlăștinoase
Aceste terenuri sunt acoperite cu apă, în funcție de nivelul Dunării, precum și de
vegetația de baltă, care sunt situate între -0,5 și 1m, ocupând spațiile din împrejurul lacurilor, dar
și a complexelor lacustre, mai ales din suprafețele depresionare (Tabelul nr 3)

Tabelul nr 3- Suprafețele mlăștinoase, inclusuv stufăriile și plaurul (Sursa: după Petre

Gâștescu și Romulus Știucă, 2008)
Denumirea unității Suprafața Înainte de 1960 După 1960
unității suprafață % suprafață (ha) %
(ha) (ha)
Letea 100.900 88.600 55,1 54.665 34,1
Caraorman 103.300 69.300 67,1 67.232 65,1
Dranov 86.800 68.950 79,4 69.000 79,5
Total 351.000 226.850 64,5 190.800 54,3

Mai multe dintre aceste terenuri au fost desecare prin intermediul acțiunii de îndiguire și
de realizare a amenajărilor agricole și silvice. În interiorul amenajărilor piscicole, această
categorie morfohidrografică a rămas, în cele din urmă fiins supusă hidrologic dirijat. Suprafața
care este acoperită cu vegetație acvatică fixată este de aproximativ 143000 ha, ceea ce înseamnă
43 % din suprafața totală a Deltei Dunării.

2.4.3.Complexul lacustru Razim-Sinoie

În cadrul acestuii complex lacustru, cele mai înalte forme de relief sunt martorii de
eroziune sau popinele.
Popina este localizată în partea de nord a lacului Razim, cu o suprafață de 0,96 km 2,
având în alcătuirea acesteia, calcare triasice, cum ar fi Grădiștea și Popinețul, lipite de suprafața
mlăștinoasă cuprinsă între lacul Razim și lacul Babadag.

33
 Grindurile marine sunt reprezentate, mai ales de grindul Chituc, cu o suprafață de 60 km 2,
grindul Lupilor cu o suprafașă de 14 km2 și Saele, adâungându-se cordoanele fragile ca
Periboina, Portița-Periteașca. Ultimul cordon, care separă lacurile Leahova și Coșna de apele
marine , creează și o plajă cu întindere mai mare la Gura Portiței.
Lacurile au cea mai mare suprafață din golful lagunar, mai exact de 863 km2, cu un
procent de 85%, în comparație cu cele din Delta Dunării, care ocupă decât 8%. Cele mai
importante sunt cele de tip lagunar, de exemplu: Razim de 415 km2, Sinoie de 171,5 km2,
Golovița de 118,7 km2, Zmeica de 54,6 km2, Nuntași-Tuzla cu o suprafață de 10,5 km 2 și nu în
ultimul rând, Istria de 5,6 km2. La acestea se adaugă si lacurile de tip limanic: Babadag de 23,7
km2, cu prelungirile Tăuc de 1,8 km2 și Toprachioi de 0,5 km2. Acestea menționate anterior, sunt
toate modificate în amenajări piscicole, Agighiol de 4,9 km 2, și cele dintre ginfruri, de exemplu:
Leahova-Periteașca de 35,5 km2, dau cele de pe grindul Chitic , edighiolurile de 10 ,7 km2.

2.5.Vegetație, faună, soluri

2.5.1.Vegetație
Vegetația din cadrul Rezervației Biosferei Delta Dunării, este alcătuită din 2391 de specii,
iar aproximativ 70% din vegetația deltei este predominant din stuf (Phragmites australis), din
papură (Thypha angustifolia), asociațiile de Scirpetul , precum și de vegetația de stuf de pe plauri
(Figura nr 14).

Figura nr 13- Stuful în delta Dunării (Sursa: https://www.cotidianul.ro/stuful-din-delta-dunarii-cautat-

de-casele-de-lux-din-europa/)

34
 În lacuri și în canale sunt întâlnite plante acvatice, care sunt reprezentate de specii submerse,
cum ar fi: nufăr (Nymphea sp Nuphar) (Figura nr 15), ciulinul de baltă (Trapa natans) (Figura nr
16).

Figura nr 14 –Nufăr (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nuf%C4%83r#/media/Fi

%C8%99ier:Seerose-oben.jpg)

Figura nr 15 – Ciulinul de baltă (Sursa:

https://ierburiuitate.files.wordpress.com/2014/08/trapa7.png)

35
 Pădurile de salcie sunt întâlnite pe malurile mai înalte (Salix trianda, Salix fragilis și
Salix alba ) (Figura nr 17), iar pe malurile mai joase este întâlnită salcia cenușie de talie mică
(Salix cinerea) (Figura nr 18).

Figura nr 16-Păduri de salcie (Sursa: http://timpuleco.blogspot.com/2014/01/salcia-energetica-o-

afacere-profitabila.html)

În pădurile Letea și Caraorman, se întâlnesc specii de stejar în zonene joase și mai

umede dintre grindurile de nisip, care mai sunt numite “hasmace” (Quercus robur, Quercus
pedunculiflora), dar se mai întâlnesc și specii de frasin (Fraxinus angustifolia, Fraxinus pallisiae)
(Figura nr 18), specii diverse de arbuști sau plante cățărătoare, cum ar fi: vița sălbatică (Vitis
silvestris) sau liana (Periploca graeca).

36
 Figura nr 17- Frasin (Fraxinus angustifolia) (Sursa:
http://viverosveron.com/productos/ornamental-trees-en/fraxinus-angustifolia-5/?lang=en)

Dunele sunt caracterizate prin existența asociațiilor de arenacee (cu Koeleria

pyramidata, Koeleria glauca și Festuca pallens).
În zonele cu soluri sărate, sunt întâlnite speciile de plante halofile cu Salicornia
herbacea, Suaeda maritime, Puccicinelia distans, Aeluropus littoralis, și Limonium gmelini. O
categorie diferită, este formată din plantele fără rădăcini, cum ar fi plantele plutitoare: Salvinia
natans, trei specii de Lemna Wolfia arrhiza, Utricula vulgaris, precum și spirodela polyrrhiza.
În perioada cercetării speciilor din Rezervația Biosferei Delta Dunării, au fost găsite și
noi specii pentru știință, cum ar fi: Centaurea pontica, precum și Elymys pycnattum deltaicus.

2.5.2.Fauna
Din cauza condițiilor favorabile realizate de multitudinea de habitate terestre și
acvatice, dar și de proximitatea a câtorva subzone ale regiunii faunistice palearctive, spre
exemplu: meditereaneană, pontică și euro-asiatică, fauna din Rezervația Biosferei Delta Dunării,
este alcătuită din 6197 de specii, mai exact din 5622 nevertebrate, și 575 vertebrate.
Nevertebratele alcătuiesc cea mai mare parte din fauna Deltei Dunării cu 5622 de
specii, dintre care 4232 specii de insecte. Până în prezent au fost fost descrise 37 de specii noi
pentru știință, care include și un vierme Proleptobchys deltaicus, 5 specii de arahnide și 1 specie

37
de pește Knipowitschia cameliae (Figura nr 19) , precum și 30 de specii de insecte, cum ar fi:
Isophya dobrogensis, Diaulinopsis deltaicus și Homiporus deltaicus.

Figura nr 18 - Knipowitschia cameliae (Sursa: https://hu.wikipedia.org/wiki/Knipowitschia)

Fauna piscicolă din Delta Dunării, include 136 de specii, adica aproximativ 75-80% din
ihtiofauna României. Majoritatea sunt specii de apă dulce, dar există și specii marine, cum ar fi
specii eurihaline care viețuiesc în Marea Neagră și intră în Delta Dunării și în Dunăre pe
parcursul sezonului de reproducere.
Fauna amfibienilor, precum și a reptilelor, este bine reprezentată în Rezervația
Biosferei Delta Dunării, iar majoritatea speciilor sunt protejate de lege. Amfibienii sunt
reprezentați de 10 specii de broaște, cum ar fi: broasca de lac mare (Rana ridibunda) (Figura nr
20), broasca râioasă brună (Bufo-bufo), broasca râioasă verde (Bufo viridis), Broasca de pământ
siriacă (Pelobates syriacus balcanicus). Reptilele cuprind 12 specii, care includ țestudine, șopârle
(Sauria), precum și șerpi (Serpentes).

38
Figura nr 19- Broasca de lac mare (Rana Rudibunda) (Sursa: https://destepti.ro/broasca-mare-de-
lac-rana-ridibunda)
Rezervația Biosferei Delta Dunării are o importanță deosebita în ceea ce privește fauna
ornitologică, exitând 362 de specii. Această zona este importantă, deoarece aici sunt adăpostite
multe populații de păsări, cum ar fi: pelicanul comun (Pelecanus onocratulus) (Figura nr 21) și
cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus).

Figura nr 20- Pelicanul comun (Pelecanus onocratulus) (Sursa:

https://www.iucnredlist.org/species/22697590/132595920)

Mamiferele includ 55 de specii, apar’in\nd de 19 familii, mai exact 7 ordine: 31 %

Rodenția, 25% Carnivora, 18% Chiroptera, 15% Insectivora, 5 % Cetacea, 4% Artoidactyla și 2

39
% Logomorpha. Printre acestea, se numără 9 specii de interes comunitar, de exemplu: vidra
(Lutra Lutra) (Figura nr 22) și nurca europeană (Lutreola lutreola). Printre alți prădători, se
numără hermina (Mustela erminea) (Figura nr 23), vulpea (Vulpes vulpes) și pisica sălbatică
(Felis silvestris).

Figura nr 21- Vidra (Lutra lutra) (Sursa: http://caldarilezabalei.ocolulsilvicnaruja.ro/despre-aria-

protejata/specii/lutra-lutra-vidra/)

Figura nr 22- Hermina (Mustela erminea) (Sursa:

https://species.wikimedia.org/wiki/Mustela_erminea#/media/File:R
%C3%B8yskatt_(Mustela_erminea_erminea),_Lista,_Norway.jpg)

40
2.5.3.Solurile
În Delta Dunării, potrivit lucrării “Harta solurilor din Rezervația Biosferei Delta Dunării,
realizată de către I. Munteanu și colab., în anul 1996 (Figura nr 24), principalele tipuri de sol și
folosințe sunt:

Figura nr 23- Harta solurilor din Rezervația Biosferei Delta Dunării

Solurile aluviale- sunt soluri foarte tinere, și sunt întâlnite mai ales în zona grindurilor din
partea fluvială (vestică) a Deltei Dunării, care primesc aluviuni recente. Solurile aluviale au un
procentaj redus de acoperire cu vegetație în ecosistemele naturale, alcătuire mai ales din pajisți
mezo-xerofile pe grindurile înalte, sau pajiști mezofile pe grindurile umede.
În concluzie, acest tip de sol este forte propice, mai ales pentru pădurile de plop.

Limnisolurile- înglobează teritoriile lacustre de pe fundul lacurilor. Aceste sedimente sunt

în mare parte formate din particule minerale aduse de către alele fluviului Dunărea, precum și

41
cele care au provenit ca urmare a proceselor chimice și biologice carese produc la nivelul masei
de apă și a sedimentelor.
Gleisolurile- este principalul element al învelișului de sol. Acestea sunt formate pe
depozite aluviale, dar o parte din ele s-au dezvoltat și pe loess, mai ales în Câmpia Chiliei. Dacă
nu sunt străbătute și cultivate, aceste tipuri de soluri sunt acoperite, în mare parte cu stufărișuri,
păpurișuri, dar și rogozuri. Pe suprafața grindurilor fluvial, ele sunt întâlnite sub păduri de Salix
alba, Salix fragilis, precum li pajiști cu Agrostis stolonifera și Carex sp.
Psamosolurile și nisipurile- sunt asemănate cu grindurile și dunele de nisip din delta
maritimă, dar și din complexul lagunar Razim-Sinoie. Principala caracteristică a acestor tipuri de
soluri, este rerpezentată de textura nisipoasă, precum și de un profil slab dezvoltat. Psamosolurile
au un grad în general scăzut de fertilitate. Acestea se folosesc mai ales pentru pășuni și plantații
de plop. Pe spații de teren extreme de mici, în curțile caselor și în preajma satelor, există plantații
de porumb, cartofi, secară și de orz.
Solonceacurile- înglobează toate categoriile de sol, având limita superioară în primii 20
cm de la suprafața solului. Aceste tipuri de sol suportă un covor vegtal destul de sărac, formate
mai ales din pajiști halofile cu o calitate extreme de scăzută pentru vite. Principala problemă a
solonceacurilor nisipoase, din moment ce au fost drenate, îl reprezintă faptul că, prezintă un risc
destul de crescut de eroziune eoliană.
Solurile bălane- sunt întâlnite mai ales în stepele cu climat continental uscat, fiind printre
singurele soluri din Delta Dunării. Locuitorii comunei Chilia, folosesc cea mai mare parte a
solurilor bălane, ca teren arabil.
Chiar dacă solurile bălane sunt bune din punct de vedere fizic, acestea au un grad scăzut de
fertilitate moderat din pricina continutului mic de materie priă organic de N și P. Cernoziomurile
sunt soluri puțin răspândite în zona de sud a Chiliei, unde se termină câmpia de loess a Chiliei.
Histisolurile-reprezintă elemwentul principal pedologic al Rezervației Biosferei Delta
Dunării potrivit SRCS, solurile care sunt clasate cu acest nume, au în componență un orizont
organic de peste 50 cm grosime, care are limita superioară în primii 25 cm la suprafața solului.
Antroposolurile și non-solurile- reprezintă rezultatul activitățile antropice. Acestea sunt
reprezentate în principal de grămezi de pământ, precum și de alte materiale provenite din săparea
de canale pentru desecare în spațiile agricole, pentru căi navigabile, de exemplu, Caraorman și
Mila 23, precum și a canalelor pentru ameliorarea circulației apei în zonele mai izolate ale Deltei

42
Dunării. Aceste tipuri de soluri sunt alcătuite, mai ales din depozite aluviale, câteodată
amestecate cu materii organice.

2.6.Ariile protejate
Procesul de protecție a faunei și mai ales a păsărilor, precum și a pădurilor de pe suărafața
grindurilor Letea și Caraorman, s-a impus cu aproximativ 70 de ani în urmă, când interveția
antropică a devenit din ce în ce mai accentuată.
La insistețele naturaliștilor de marcă, din perioada celor două războaie mondiale, s-a reușit
în anul 1930 să se construiască două rezervații naturale, de exemplu: Parcul Natural Letea în
1930, precum și zona Roșca-Buhaiova în 1940, îar în 1979, cele două rezervații au fost incluse
pe lista mondială a rezervațiilor biosferei.
Rezervația Roșca-Buhaiova-Hrecișca-are o surpafață de 15400 ha, este poziționată în
delta fluviatilă în nordul lacurilor Matița și Merhei, centrul fiind alcătuit din stufării, precum și
lacuri de mai mici dimensiuni. Rezervația reunea biotopuri diverse, cum ar fi: mlaștini stuficole,
lacuri, plauri plutitori sau fixați, grinduri fluviatile, extremitatea vestică a grindului Letea,
marginea estică a câmpului Chiliei. Pe plauri s-a fixat singura colinie de pelicani (Pelecanus
onocratulus) din cadrul Europei, iar în colonii mai mici, mai mari sau combinate, cormorani
mici, lopătari, egrete de mari dimensiuni, stârci de culoare galbenă, precum și țigănuși (Figura nr
25).

Figura nr 24-Rezervația Roșca-Buhaiova-Hrecișca (Sursa: https://www.info-delta.ro/delta-

dunarii-17/rosca--buhaiova--123.html)

43
 Rezervația Perișor Zătoane- cu o suprafață de 15200 ha, este poziționată în delta fluvio-
marină, în cadrul unității Dranov, cuprinsă între grindul Crasnicol și țărmul mării; principala
însușire a rezervației, în care sunt întâlnite în succesiune grinduri marine de vârstă tânără, lacuri,
precum și zone mlăștinoase, o reprezenta întrepătrunderea apelor marine cu cele fluviale.
Din cauza poziției geografice, rezervația cuibărea numeroase păsări pe tot parcursul
anului: adăposteau lopătarii, lebedele, pelicanul creț, stârci cenușii, galbeni și roșii, etc. În
perioada de pasaj se strângeau, în mlaștini, numeroase păsări limicole, iar pe suprafața dunelor,
cârduri de culici, pescăruși, cătăligi, etc (Figura nr 26).

Figura nr 25-Rezervația Perișor-Zotoane (Sursa: https://www.directbooking.ro/obiectiv-

rezervatia-sf-gheorghe-palade-perisor-zatoane-635.aspx)
Rezervația Periteașca-Leahova-Portița- cu o suprafață de 3900 ha, poziționată în
Complexul lagunar Razim-Sinoie, și aproximativ jumătate, alcătuită din suprafețe lacustre,
oferind condiții necesare pentru păsările limicole, dar și oaspeților de iarnă. În cadrul acestei
rezervației, erau întâlnite biocenoze dezvoltate pe suprafața nisipurilor uscate ale grindurilor, pe
suprafața nisipurilor scăldate de apele mării ori ale lacului Razim, precum și a biocenozelor
adaptate la lacurile cu oscilații mari de salinitate (Figura nr 27).

44
Figura nr 26-Rezervația Periteașca-Leahova-Portița (Sursa: https://www.infopensiuni.ro/cazare-
jurilovca/obiective-turistice-jurilovca/rezervatia-naturala-periteasa--leahova---portit_7428)

Pădurea Letea- cu o suprafață de de 5200 ha, având în vest, Rezervația Roșca-

Buhaiova -Hrecișca. Aceasta s-a format pe dunele de nisip de pe suprafața grindului cu același
nume cu vegetație lemnoasă. În cadrul acestei rezervații, cresc arbori falnici, cum ar fi: stejar
pendunculat, frasinul comun și pufos și plopul gigant, precum și hameiul, curpenul de pădure,
vița sălbatică și liana Periploca graeca. În coroana copacilor, cloceau codalbul și păsările
răpitoare, cum ar fi: buha, șerparul și sorecarul, ulii și ereții, gaia roșie), iar locuitorii pădurii
sunt: căpriorul, bursucul și vulpea (Figura nr 28).

Figura nr 27- Pădurea Letea (Sursa: https://www.europafm.ro/padurea-letea-jungla-din-delta-

dunarii-galerie-foto/)

45
 Pădurea Caraorman- cu o suprafață de 1260 ha, este un loc deosebit pentru adăpostirea
avifaunei. Este constituită dintr-un arboret complex, și anume: șleau de luncă, alcătuit din plop,
frasin, dar și stejar, subarboret din zălog, precum și o vegetație erbacee de nisipuri (Figura nr 29).

Figura nr 28- Pădurea Caraorman (Sursa: https://www.info-delta.ro/delta-dunarii-17/padurea-

caraorman--119.html

Prin mărirea amenajărilor agricole, piscicole, precum și cele silvice în intervalul 1970-
1989, pe lângă aspectul că a scăzut suprafața totală cu 4000 ha, s-a accentuat și presiunea
activităților economice peste ariile protejate.

46
Capitolul III-Valorificarea potențialului agroturistic în Delta Dunării

3.1.Noțiunea de agroturism
De multe ori, agroturismul cât și turismul rural1 , sunt caracterizate ca însemmnând unul și
același concept. Dar, dacă turismul rural pretinde spațiul rural foarte bine conservat, cu
caractersitcile sale rustice, dar nu i se impune neapărat și activități în sectorul primar,
agroturismul are nevoie în mod cert și de activități din sectorul primar2.
În definirea particularităților formelor de turism menționate mai sus, pot fi luate în
considerare, două criterii importante3:
a) criteriul ponderii veniturilor obținute prin intermediul activității de turism de care
beneficiază comunitatea rurală ori o parte a acesteia;
b) criteriul ponderii componentelor ofertei turistice.
Turismul rural4 în genral, cât și agroturismul sunt socotite ca fiind opțiuni care dau
speranțe pentru viitor, pentru că, în felul acesta, se poate realize o dezvoltare economică a
localităților cu specific mai ales agricol, cât și silvic, cu urmări favorabile, în ceea ce privește
atragerea dar și menținerea populației în mediul rural, impulsionării activității agricole în
regiunile dezavantajate în ceea ce privește resursele naturale, cât și dezvoltarea socială și
culturală.
Agroturismul reprezintă activitatea de primire și ospitalitate realizată de către antreprenorii
agricoli individuali sau asociați, dar și de familiile acestora, folosind propria întreprindere, încât,
activitarea realizată de ei să fie într-un raport de complementaritate cu activitățile aferente
cultivării terenului, silviculturii, cât și creșterii animalelor, acestea trebuind să reprezinte mereu
activități principale.
O definiție riguroasă a agroturismului este aceea că, potrovit căreia avem de-a face cu o
formă specifică a turismului, de o anumită complexitate, în care se răgăsesc două activități
independente: cea economică, în principal agricolă și/ sau silvică și cea turistică propriu zisă, în

1
www.antrec.ro
2
Paicu, Claudia Elena; Dobre, Iuliana, Agroturismul și turismul rural – componente ale pluriactivității în mediul
rural, Tribuna economică, nr 49, p. 81-82, 84, București 2004.
3
Conform acestei clasificări, turismul rural cuprinde ultura, istoria și tradițiile existente în spațiul rural, agroturismul
deține și componente specifice gospodăriei silvo-agro-zootehnice (producție și furnizare de produse specific
agricole, vizitare de pivnițe, pescuit, vânătoare, echitație etc).
4
http://www.antrec.ro

47
care sunt incluse cazarea, pricurarea și vânzarea hranei, prestarea unor servicii, circulația turisică
și altele5.
Din punct de vedere economic, activitatea agroturistică este prezentată ca una dintre
modalitățile de existență, o formă complementară de folosire optimă a resurselor din gospodăria
rurarală, cât și din zonă, îmbinată cu un complex de servicii, în interiorul cât și în exteriorul
gospodăriei, orientând producția agricolă în scopul realizării dezideratelor unuit agroturism
eficient și modern6.
Turismul rural și Agroturismul7 reprezintă stimulente ale dezvoltării locale în mai multe
regiuni rurale. Fără îndoială, este avut în prim plan, spațiul administrativ al județului Tulcea și,
mai ales teritoriul Deltei Dunării. Cu toate acestea, și acestea permit stimularea activităților
economice tradiționale, cât și punerea în valoare a caracteristicilor culturale locale, oferind în
același timp locuri de muncp și oprind în felul acesta exodul rural8.

3.2.Geneza și evoluția agroturismului în Delta Dunării

Spațiul României prezintă o mare complexitate de valori culturale istorice, și anume: arta
populară, etnografie, folclor, tradiții, vestigii istorice, ceea ce reprezintă un cadru natural foarte
armonios, cu un fond peisagistic complex și pitoresc.
Acestea au apărut și s-au dezvoltat pe cele mai complexe forme de relief de pe timpul
traco-dacilor, așezările rurale românești au păstrat și mai păstrează în mare parte, tradițiile și
obiceiurile românești foarte vechi, un folclor bogat și destul de variat, elemente originale de
etnografie si artizanat, care vor fi puse în valoare prin intermediul unei strategii de organizare și
dezvoltare a turismului rural.
În România, turismul rural se practică din cele mai vechi timpuri, dar spontan, întâmplător,
și de cele mai multe ori, neorganizat.

5
Vezi T.Brăilean, Dezvoltare locală. Instituții și politici, http://www.cse.uaic.ro/_ FiȘiere/ Documentare.politici.pdf
6
Vezi și http://ro.wikipedia.org/wiki/Agroturism
7
S. Muhcina, Posibilități de creare a unor produse turistice de tip rural în Dobrogea, http://anale. Steconomice.
Evonet.ro/arhiva/2006/management și marketing/17.pdf.
8
Spațiul rural din zona Deltei Dunării prezintă posibilități de practicare a două tipuri de turism de recreeere:
turismul practicat în vacanțe și turismul periodic. Dacă primul se înscrie în istorie de mult timp, cel de-al doilea a
rezultat din evoluția recentă a modului de ocupare a timpului liber. Progresele obținute în sectorul de transport și
creșterea nivelului de trai au favorizat plecările pentru două sau trei zile la sfârșitul fiecărei săptămâni. Fenomenul s-
a dezvoltat în timp și a dus la dezvoltarea așa numitului turism “proximite”.

48
 În anii 1967-1968, au fost realizate primele încercări de turism organizat pentru grupuri de
turiști care se aflau pe litoralul românesc al Mării Negre. A fost un an cu multe perspective,
deoarece, în anul 1972, Ministerul Turismului dezvoltă Centrul de Cercetare pentru promovarea
turistică internațională și înglobează localități rurale reprezentative penrtu satele românești, care
urmau a fi lansate în turism.
Primul continent unde s-au înregistrat primele forme de turism rural în secolele XVI-XVII,
este Europa.
Geo Bogza a afirmat faptul că, România, la început a fost ă țară de sate, prin excelență
agricolă. Principalele personalități care au apreciat vacanțele la sate sunt: Alexandru Vlahuță, Ion
Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu-Delavracnea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, Ștefan
Luchian, Calistrat Hogaș, Nestor Urechia, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, etc.
Din 1960, populația se preocupa tot mai mult de vacanțe, turismul, devenind în acest sens,
una dintre cele mai importante activități economice din întreaga lume. O mare parte din turiști și-
au dorit ca timpul lor liber sa-l petreacă în spații dedicate agroturismului.
Acești turiști s-au hotărât cu privire la mai multe aspecte și anume:
- sa-și îndeplinească dorința, precum și curiozitatea în alte condiții de viață, față
decât cele cu care erau obișnuiți;
- sa-și concretizeze scopul pentru destinații noi;
- să împartă vacanța în 3-4 minivacanțe;
- turismul cultural, precum și turismul de cunoaștere;
- alegerea țărilor vecine ca destinații de vacanță.

“Cercetările întreprinse și alegerea destinațiilor turistice au fost puternic influențate de

formele de agrement și animație oferite de fiecare zonă în parte, de poziție și accesibilitate,
cadrul natural precum și cel socio-economic, etnografia și folclorul local”9.

3.3.Tipuri și forme de turism în Delta Dunării

Tipurile de turism care se desfășoară în Delta Dunării, sunt următoarele: turism balneo-
climatic (realizat mai ales pe litoralul deltei), turism științific, care cuprinde cercetare și
informare, turism sportiv cuprinde vânătoare și pescuit, turism de agrement, dar și turism
educativ pentru tineret.
9
Glăvan V, Marchidan G-“Experiența națională și internațională în valorificarea patrimoniului rural”

49
 Caracteristicile principale, mai ales, clima, hidrografia, relieful, îndeplinesc condiții pentru
desfășurarea turismului balneo-climatic pe litoral, de la Sulina pănă la Capul Midia, mai exact pe
plajele de la Suilina, Sfântu Gheorghe și Gura Portiței, dar și în deltă, precum și in partea de sud-
vest a Rezervației Biosferei Delta Dunării pe lacurile Histria, Nuntași și Tuzla. Principalele
elemente ale acestei forme de turism balnear sunt următoarele: baia de aer, baia de soare, care se
mai numește și helioterapie, cura de aerosoli naturali, baia de nisip, baia de mare (talasoterapie).
Vacanța petrecută pe teritoriul Deltei Dunării, cât și pe litoralul deltaic, are asupra organismului
o acțiune dublă, și anume: excitantă și calmantă, ca urmare a radiațiilor ultraviolete deosebit de
puternice, a vânturilor care bat continuu, a conținutului ridicat de iod și săruri din atmosferă, dar
în același timp prin uniformitatea presiunii atmosferice, prin fluctuațiile scăzute ale temperaturii
aerului, cât și prin umezeala care rămâne neschimbată. Combinarea celor două acțiuni, care la
prima vedere sunt contradictorii, formează un climat stimulator, care determină o creștere a
metabolismului, o scădere a frecvenței respiratorii, o îmbinare mai ușoară a hemoglobinei din
sânge cu oxigenul din aer, o irigare sanguină a plămânilor care este imbunătățită, precum și o
stimulare a proceselor biologice.
Acești factori de cură exercită în mod pozitiv anumite afecțiuni acute sau cronice ale căilor
respiratorii, cum ar fi: bronșite, laringite și rinite, scrofulozei, limfatismului, rahitismului infantil,
stărilor de pretuberculoză, anemiilor, convalescenței, reumatismelor articulare, spondilitei,
stărilor de postoperatorii, ortopedice, fracturilor neconsolidate, calusurilor dureroase, osteitelor,
mialgiilor, nevralgiilor, polinevritelor, bolilor ginecologice, a insuficienței glandulare, a
tuberculozei osoase, a dermatozelor cronice, precum și a sechelelor de polimielită la copii.
Helioterapia ajută la refacerea și întărirea organismului, prin intermediul faptului că,
radiația solară pune în mișcare sângele și intensifică numărul globulelor roșii. Cantitatea de
calciu și fosfor în organism ajunge la un procent satisfăcător, se recalcifică scheletul, iar sistemul
nervos se întărește. Tot baia de soare ajută în mod favorabil asupra pielii, musculaturii,
circulației sângelui, precum și a sistemului nervos central și periferic. Talasoterapia (acțiunea
terapeuticp a valurilor), ajută funcțiile organismului, mai ales asupra inimii, precum și a vaselor
sanguine.
Declararea Deltei Dunării ca rezervație a biosferei prin însușirile peisagistice, a speciilor
de plante și animale, care îi oferă o importanță biogeografică, ecologică și estetică deosebită
având valoarea de patrimoniu natural, național și universal, a dus la accentuarea turismului

50
științitic, mai ales după 1993. În ajutorul celor ce desfășoară turismul științific, precum și a
celorlalte categorii de turiști, funcționeză Centrul de Informare și Documentare Ecologică la
Crișan, Sulina și Tulcea, dar și Complexul de Educație Ecoligică de la Uzlina.
Pescuitul sportiv reprezintă o formă de turism foarte atractivă pentru turiștii români, dar și
pentru turiștii străini, determinată de bogăția piscicolă a Deltei Dunării, în perioade și spații
stabilite de către instituțiile abilitate.
Stabilirea locurilor, precum și a condițiilor de desfășurarea activităților de pescuit sportiv
ca și promulgarea autorizațiilor în ceea ce privește activitățile de turism de către persoanele fizice
sau juridice pe spațiul Rezervației Biosferei Delta Dunării, intră în sarcinile ARBDD.
Activitățile turistice, în comparație cu tipurile de turism amintite mai sus, au loc în cadrul
Rezervației Biosferei Delta Dunării în mod organizat (în grup) și neorganizat (individual).
Turismul organizat are loc prin intermediul societăților de turism răspândite în RBDD la Tulcea,
Murighiol, Uzlina, Roșu, Crișan, Mahmudia și Sfântu Gheorghe. La acestea, se mai adaugă
hoteluri plutitoare. În mod cerc, turismul organizat are loc cu aproximativ 95 % turisști străini și
aproximativ 50 % turiști români. Dacă turismul organizat se desfășoară prin societățile abilitate,
cât și pe traseele alese anual, turismul neorganizat, individual, se desfășoară, mai ales cu
autorizație și în locurile amenajate de către ABDD.
După perioada din an, se practică în funcție de resursa turistică, turism sezonier, în
anotimpul cald al anului, și anume mai-octombrie, pentru recreere, educație de mediu, cură
helio-marină, pescuit, îar în anotimpul rece, pentru petrecerea sărbătorilor de iarnă, precum și a
finalului de an. Se mai practică turism permanent pentru găzduire, conferințe, workshop-uri și
agrement.
După durată, turismul se desfășoară, mai ales la un interval de 3-5 zile pentru pescuit,
monitoring și cercetare științifică, și anume workshop-uri, simpozioane, 10-15 zile alocate pentru
odihnă: recreere și cură heliomarină.
După mijloacele de transport utilizate, date fiind condițiile fizico-geografice, se
desfășoară, aproape în exclusivitate, turism naval, în care principalul avantaj este faptul că, oferă
turiștilor posibilitatea de a cunoaște valoarea peisagistică a Deltei Dunării. Turisml nautic solicită
turiștilor o pregătire sportivă mai bună, pentru străbaterea deltei cu ambarcațiuni mai mici.
După mobilitate, se desfășoară următoarele tipuri de turism: turism sedentar rural la Sfântu
Gheorghe, Uzlina, Maliuc, Crișan, Jurilovca, Chilia Veche, dar și alte localități, ori sedentar în

51
exteriorul lolcalităților, în spațiile de popas în corturi; turism itinerant, pe traseele stabilite pe apă
cu ambarcațiuni de tip hoteluri plutitoare, nave fluviale, șalupe, dar și bărci.
În ceea ce privește tipurile de turism amintite mai sus, se desfășoară, mai ales, în spațiile
economice, unde se află și amenajările, precum și dotările potrivite, sunt interzise în spațiile
protejate ( făcând excepție monitoringul, precum și cercetarea științifică), acestea fiind diminuate
destul de mult în zone tampon.

3.4.Baza tehnico-materială din Delta Dunării

3.4.1.Infrastructura de cazare și alimentație publică

În cadrul bazei tehnico-materiale din Delta Dunării, am preluat informații de pe INS pe
intervalul a cinci ani, 2015-2019 despre infrastructura de cazare, după cum urmează (Tabelul nr
6) (Sursa: INS).

Tabelul nr 4- Infrastructura de cazare din Delta Dunării (Sursa: Institutul Național de Statistică)
Tipuri de
structuri de Categorii Destinatii
Ani
primire de confort turistice
turistica
Anul Anul Anul Anul
Anul 2015
2016 2017 2018 2019
Numar Numar Numar Numar Numar
Zona
Delta
Dunarii,
Hoteluri 4 stele
inclusiv
orasul
Tulcea 5 5 5 7 6
Zona
Delta
Dunarii,
- 3 stele
inclusiv
orasul
Tulcea 11 10 10 11 10
Zona
Delta
Dunarii,
- 2 stele
inclusiv
orasul
Tulcea 3 3 3 1 1

52
 Zona
Delta
Hoteluri Dunarii,
4 stele
apartament inclusiv
orasul
Tulcea : : 1 1 :
Zona
Delta
Dunarii,
Vile turistice 5 stele
inclusiv
orasul
Tulcea 30 30 30 : :
Zona
Delta
Dunarii,
- 4 stele
inclusiv
orasul
Tulcea 9 9 9 10 23
Zona
Delta
Dunarii,
- 3 stele
inclusiv
orasul
Tulcea 41 41 18 19 17
Zona
Delta
Dunarii,
- 2 stele
inclusiv
orasul
Tulcea : : : 1 1
Zona
Delta
Dunarii,
- 1 stea
inclusiv
orasul
Tulcea : : : 1 2
Zona
Delta
Cabane Dunarii,
3 stele
turistice inclusiv
orasul
Tulcea 1 1 : 1 1
Bungalouri 3 stele Zona : : 14 44 36
Delta
Dunarii,
inclusiv

53
 orasul
Tulcea
Zona
Delta
Dunarii,
- 2 stele
inclusiv
orasul
Tulcea : : : 1 1
Zona
Delta
Sate de Dunarii,
5 stele
vacanta inclusiv
orasul
Tulcea : : : 1 1
Zona
Delta
Dunarii,
- 3 stele
inclusiv
orasul
Tulcea 1 1 1 : :
Zona
Delta
Dunarii,
Campinguri 4 stele
inclusiv
orasul
Tulcea 1 1 : 1 1
Zona
Delta
Dunarii,
- 3 stele
inclusiv
orasul
Tulcea : : : : 1
Zona
Delta
Popasuri Dunarii,
3 stele
turistice inclusiv
orasul
Tulcea 1 1 1 1 1
Zona
Delta
Dunarii,
- 2 stele
inclusiv
orasul
Tulcea : : : 1 1
Zona
- 1 stea
Delta : : : 1 1

54
 Dunarii,
inclusiv
orasul
Tulcea
Zona
Delta
Casute Dunarii,
4 stele
turistice inclusiv
orasul
Tulcea : : : : 1
Zona
Delta
Dunarii,
- 3 stele
inclusiv
orasul
Tulcea 1 1 2 2 3
Zona
Delta
Dunarii,
- 2 stele
inclusiv
orasul
Tulcea : : : 2 2
Zona
Delta
Tabere de
Dunarii,
elevi si 1 stea
inclusiv
prescolari
orasul
Tulcea : : : 1 :
Zona
Delta
Pensiuni Dunarii,
4 stele
turistice inclusiv
orasul
Tulcea 2 2 2 5 2
Zona
Delta
Dunarii,
- 3 stele
inclusiv
orasul
Tulcea 5 5 5 13 9
Zona
Delta
Dunarii,
- 2 stele
inclusiv
orasul
Tulcea 2 2 2 8 2

55
 Zona
Spatii de
Delta
cazare de pe
Dunarii,
navele 5 stele
inclusiv
fluviale si
orasul
maritime
Tulcea 1 1 1 1 1
Zona
Delta
Dunarii,
- 4 stele
inclusiv
orasul
Tulcea 1 1 1 12 11
Zona
Delta
Dunarii,
- 3 stele
inclusiv
orasul
Tulcea 2 2 2 8 6
Zona
Delta
Dunarii,
- 2 stele
inclusiv
orasul
Tulcea 1 1 1 3 2
Primirea locuitorilor din Delta Dunării este cunoscută de către fiecare turist care se
aventurează în acest loc minunat, pentru a savura din plăcerile și puritatea universului original.
Construcția unor așezări moderne a luat naștere încă din 2001, iar în felul acesta, în
Delta Dunării au apărut multe case de vacanță, care îmbină tradiția locului cu tot ce înseamnă
confortul, precum și condițiile cerute pentru turism de calitate.
În comuna Murighiol sunt o mulțime de atracții, începând de pe brațul Sfântul Gheorghe,
satul Uzlina, în care se află și complexul Cormoran, mai multe pensiuni și case de vacanță, dar și
Dunavățul de Jos, localități, unde oamenii pot ajunge cu masina, dar și pe apă. La Gura Portiței a
fost deschis un sat de vacanță modern cu bungalouri de trei stele, situat între lacul Razim și
Marea Neagră.
În ceea ce privește baza tehnico-materială a turismului, un loc aparte i se cuvine bazei
materiale a cazării. Nu se poate întelege un consum turistic fără folosirea unuia dintre
componentele materiale ale capacității de cazare. Cu atât mai mult, cu cât dimensiunea și
structura bazei tehnico- materiale depind atât pe plan cantitativ cât și structural de celelalte
componente funcționale ale ofertei turistice.

56
 Mărimea bazei tehnico-materiale a cazării, depinde de numărul de locuri, paturi, dar și
camere, și anume:
- Baza tehnico-materială a restaurării este complex reprezentată ca structură și
bază materială a cazării.
- Baza tehnico-materială a transporturilor dar și agrementului este într-o
continuă transformare și modernizare, ca urmare a tehnicii, precum și a
complexității nevoilor de consum turistic.
O ofertă de cazare necunoscută, care nu se află decât în Delta Dunării, o reprezintă
hotelurile plutitoare, unde turisții pot desfășura mici croaziere pe canalele Dunării.

3.4.2.Căi de acces și mijloace de comunicație

Județul Tulcea este singurul județ din țara noastră unde se întâlnesc toate mijloacele de
transport, mai exact: transportul rutier, transportul feroviar, transportul aerian, transportul fluvial
și transportul maritim.
În ceea ce privește transportul feroviar, Tulcea dispune de o gară de călători, dar și o
gară de mărfuri. Orașul beneficiază de o legătură directă prin intermediul rețelei feroviare cu
capitala țării, București. O investiție aparte în transportul feroviar, este reprezentată de trenul
intercity “Săgeata Albastră”, care a fost pusă în mișcare, realizând legătura dintre Tulcea de
București. Deasemena, există curse în fiecare zi, Tulcea-Constanța. Gara de mărfuri (Figura nr
30), este utilizată pentru transportul de materii prime, dar și de mărfuri spre alte zone din țară

57
 Figura nr 29- Gara din Tulcea (Sursa: https://www.info-delta.ro/orasul-tulcea-23/cai-de-
comunicatii-in-orasul-tulcea-150.html

În ceea ce privește transportul rutier, legăturile se realizează cu toate localitățile,

excepție făcând cele din Delta Dunării, din cadrul județului, precum și legăturile cu celelalte
localități din județ. Transportul rutier de călători, se realizează cu autobuze și microbuze,
aparținând firmelor particulare. Legăturile cu alte județe se realizează prin curse zilnice spre
Tulcea-București, Tulcea-Constanța, Tulcea-Galați, Tulcea-Iași, Tulcea-Brăila. Prin județul
Tulcea, cât și prin oras, trece drumul european E87 (Figura nr 31).

Figura nr 30- Drumul European E87 (Sursa: https://www.info-delta.ro/orasul-tulcea-23/cai-de-

comunicatii-in-orasul-tulcea-150.html

58
 În ceea ce privește transportul aerian, acesta este asigurat de aeroportul “Mihail
Kogalniceanu” , care se află la o distanță de 13 km de minicipiul Tulcea, și care realizează curse
ocazionale de tip charter. Se asigură în mod continuu servicii de aviație utilitară în scop agricol,
precum și pentru sănătate.
În ceea ce privește transportul fluvial, este asigurat transportul pasagerilor prin
intermediul celor trei brațe ale Dunării și anume: Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe prin curse
care se realizează în fiecare zi. Principalele porturi din municipiul Tulcea sunt: portul IAMC,
portul industrial, portul commercial, precum și portul de pasageri. la 38 Mm pe malul drept al
fluviului Dunărea. A fost construit în anul 1972 și are o capacitate de 392 000 tone/an. Ca și
dotări, acespa dispune de: apă curentă, energie electrică, 2 macarale portuare de 5 tone fiecare,
precum și de cale ferată. Pescajul maxim este de 3,5 m. Acesta este folosit ca și port destinat
mărfurilor generale, dar și a minereurilor.

-Portul de pasageri. Este localizat Mm 38-39 pe malul drept al fluviului

Dunărea. Acesta a fost construit în anul 1972 și are o capacitate de 240.000
tone/an. Ca și dotări, acesta dispune de: apă curentă, energie electrică. Are un
pescaj maxim de 1,5-3,5 m. Este folosit pentru transportul călătorilor în și
dinspre următoarele orașe: Galați, Chilia, Sulina, Sfântu Gheorghe și Ismail
(Ucraina).

59
 Capitolul IV- Studiu de caz-Sfântu Gheorghe
4.1. Așezarea geografică
Sfântu Gheorghe este o localitate rurală, fâcând parte din cadrul Deltei Dunării,
aparținând în totalitate județului Tulcea.
Comuna, ocupă și o parte din grindul Sărăturile, care este localizat în partea
nordică a brațului Sfântu Gheorghe, cu precădere pe malul stâng al acestuia. Se poate
spune că localitatea aparține în întregime Deltei Dunării, dar, este și a litoralului, pentru
că este situată la gura de vărsare a brațului Dunării în Marea Neagră.
Comuna Sfântu Gheorghe se învecinează cu mai multe localități din Delta
Dunării, și anume (Figura nr 32):
-În nord, se învecinează cu orașul Sulina, care este situat la 32 km față de Sfântu
Gheorghe;
-În nord-vest, se învecinează cu satul Caraorman, situat la o distanță de 20 km;
-În vest, se învecinează cu satul Dunavăț, situat la 50 km distanță;
-În sud, se învecinează cu Grindul Perișor și Marea Neagră;
-În est, comuna este scăldată în totalitate de Marea Neagră.

60
 Figura nr 31- Poziția geografică a Sfântului Gheorghe în cadrul Deltei Dunării (Sursa:
https://www.i-tour.ro/delta-music-fest-2012-19-21-iulie-sfantu-gheorghe/)

4.2.Istoricul localității Sfântu Gheorghe

Din punct de vedere arheologic, Delta Dunării nu ne furnizează prea multe informații,
pentru că, din cauza condițiilor fizico-geografice care se află într-o continuă transformare,
resturile care au ajuns în pământ nu sunt păstrate bine.
Descoperirile arheologice realizate în județul Tulcea, dar și în comuna Sfântu
Gheorghe, au scos în evidență urme de locuire care datează încă din paleoliticul mijlociu, care au
o vechime de aproximativ 120000 ani. “În epoca fierului, pe litoralul Mării Negre, se dezvoltă
societatea geto-dacică, geții fiind “cei mai viteji și mai drepți dintre traci”. Prezența geto-daciclor
este ilustrată prin descoperirile arheologice de la Enisala, Murighiol, Garvăn, Sarinasuf, cât și pe
grindurile care împrejmuiesc localitatea Sfântu Gheorghe”10.
În comuna Sfântu Gheorghe au fost realizate descoperiri arheologice în perioada
1950-1953, atunci când s-a construit actual cherhana. Au fost realizate săpături cu draga, la
adâncimi destul de mari, cu scopul de a forma un canal în fața cherhanalei. Atunci au fost
descoperite dovezi ale așezărilor umane care au existat cândva, și anume: oseminte, oale din lut,
monezi, stâlpi de stejar, cârloge pescărești forjate, precum și alte descoperiri reprezentând astfel
de mărturii.
“Localitatea Sfântu Gheorghe, veche așezare de pescari, este atestată în documentele
istorice din timpuri străvechi, mai exact din secolul al XIV-lea, când dezvoltarea economiei a
favorizat creșterea rolului negustorilor italieni, îndeosebi al genovezilor la gurile Dunării, în mod
special, remarcându-se teritoriul din jurul brațului Sfântu Gheorghe”.11
Primii români s-au situate pe aceste meleaguri la începutul secolului al XIX-lea, și
anume în anul 1810. În acest an, câțiva ciobani cu turmele lor, sosiți de la poalele Făgărașului, în
frunte cu un baci pe care îl chema Niculea, s-au situate pe grindul, care azi poartă numele de
Grindul Nicu. Denumirea acestui grind provine de la numele acestui baci, care cu timpul, ultima
silabă s-a pierdut.
Pe vremea aceea exista o singură cherhana, și anume a pescarului Costenco, unde se
realize primirea peștelui de la toți pescarii. În anul 1862, au luat naștere încă doua cherhanale, ale
10
Gavrilă Simion, Cetatea dacică de la Beștepe, în “Peuce” VI, 1977, p. 31 și urm
11
Constantin C. Giurescu, Istoria pescuitului și pisciculturii în România, vol. I, Editura Academiei Republicii
Populare Române, București, 1964, p. 192

61
fraților Costache și Neculache Valsamache, cei doi trimițând pestele la Galați, și mai rar în
Grecia.
Icrele se preparau foarte simplu. Se sărau, se tescuiau, erau așezare în butoaie de 25 de
ocale și erau trimise la Galați, acolo unde se vindeau cu 3 lei/oca.
Bălțile, luncile, cât și Delta Dunării, furnizau populației române riverane adăpost,
precum și bogate resurse alimentare în intervalele de nesiguranță economic dar și politică.
Spațiile locuite de către populații alogene constituiau o zonă pastoral, cu mai multe stâne ale
ciobanilor români, mai ales ardeleni, care în Dobrogea erau supranumiți “mocani”. Cele mai
multe târle de oi veneau la iernat din satele transilvănene. Câteodată, unii ciobani rămâneau în
Dobrogea și peste vară, pentru a pune la punct pregătirea fânului pentru iarna viitoare. Unii
dintre aceștia se căsătoreau cu fetele dicienilor (români dobrogeni), devenind locuitori stabili.
Datorită faptului că Dobrogea a fost alăturată României, de-abia din anul 1878, după
Războiul de independență, zona nu a mai putut dispune de reforma agrară a lui Alexandru Ioan
Cuza, din anul 1864. Împroprietărirea locuitorilor Dobrogei, și implicit a celor din Sfîntu
Gheorghe, s-a realizat după 1880.
În anul 1879 a fost înființat Oficiul poștal Sfântu Gheorghe, pentru poșta ușoară.
Cursele se realizau cu cariole și trăsuri, pe ruta Sfântu Gheorghe-Sulina, o dată pe saptămână, iar
după anul 1990, poșta va fi transportată pe Dunăre cu bărci și șalupe.
Ceva mai târziu, în 1882, s-a construit la Sfântu Gheorghe un pichet militar, iar în
1892, s-a introdus telegraful, cu un serviciun limitat, și în anul 1894, a fost introdus telefonul.
“În ceea ce privește denumirea localității, legenda spune că în anul 1821 a venit în sat
o corabie turcească de război în care era și un pașă. În ziua aceea de Sfântu Gheorghe și , în
cinstea acestei sărbători, pașa a botezat satul “Katarlez” (“z” se citește “ț”), adică Sfântu
Gheorghe”.12
Din punct de vedere administrative, Katarlez aparținea de comuna Caraorman. Prima
dată, populația ocupa și Grindul Buhaz din sudul brațului Sfântu Gheorghe.
După ce localitatea a purtat cele două nume, și anume San Georgio și Katarlez, a ajuns
și la actual denumire, care vine de la numele hramului vechii biserici. În limba rusă, satul era
numit “Igor”, care înseamnă “Gheorghe”, iar “Sfătoi Igor”, care înseamnă “Sfântu Gheorghe”

12
Arhivele Naționale, Tulcea, Prefectura județului Tulcea, Serviciul administrativ, dos. 29/1942, f. 312

62
 În comună, prima biserică s-a construit în 1820, iar în 1880 aceasta a ars. După acest
incident, biserica a fost reconstruită în același an. Mai târziu, în anul 1896, cea de-a doua biserică
a luat foc și a ars în totalitate, dar a fost construită din nou.
Sfântu Gheorghe dispune de o școală încă din anul 1904.
Toți locuitorii din Sfântu Gheorghe, aveau ca și principală ocupație pescăria. Aceștia
au cerut avantaje la pescuit, dar în cele din urmă le-au fost refuzate. Au fost înlăturați de la
împroprietărire locuitorii care s-au mutat pe parcurs, și cei care nu au fost prezenți pentru a-și
definitiva situația militară și aveau ca principală ocupație pescuitul, dar și cei care au trecut de
vârsta de 60 de ani și nu aveau copii minori.
În anul 1942, în comuna Sfântu Gheorghe s-a construit un dig de apărare împotriva
inundațiilor, o stație meteo, dar și un atelier de împletituri și rogojini.
În decembrie 1989, locuitorii au vizionat revoluția la televizor. Fiind o localitate
izolată, schimbările sunt și mai lente decât în restul țării, dar încetul cu încetul, situașia a început
să se schimbe, și anume: a apărut imițiativa particulară, comerțul s-a mai dezvoltat, la fel s-a
întâmplat cu comunicarea și cu informațiile. În ceea ce privește pescuitul, acesta merge din ce în
ce mai greu, din cauza poluării Dunării, și care afectează în principal satul, deoarece progresează
foarte greu, cu toate că locuitorii depun eforturi mari.

4.3.Forme de agroturism în zona localității Sfântu Gheorghe

4.3.1.Pescuitul
Pescuitul repezintă ramura fumdamentală a economiei Deltei Dunării, reprezentând în
același timp ocupația de baza, tradițională a locuitorilor de aici.
“În Deltă și în lagunele limitrofe, ca și în apele românești ale Mării Negre, traiesc
circa 150 de specii de pești, parte din acestea fiind de mare importanță economică, altele fiind
mai importante din punct de vedere faunistic”13
Pescăriile din cadrul Dunării, mai ales cele din Deltă, din cele mai vechi timpuri, au
dispus de faima acestora, în principale pentru cantitățile mari de pește pe care le dețineau.
Peștele era vândut la consum, proaspăt, conservat,înghețat ori preparat sub mai multe
forme și anume: sărat, uscat și afumat. Acesta era preparat în instalații speciale, realizarea în
locul unde se vindea. Totalitate instalațiilor unde era adunat tot peștele prins din diferite categorii

13
Kiss, Botond I., op. cit., p. 69

63
de ape din Dunăre, dar și a Mării Negre, reprezintă cherhanaua. Fiecare pescărie în parte, oricât
de mică era, trebuia să dețină o cherhana, un fel de amenajare unde să se strângă tot peștele prins,
să se păstreze în stare proaspătă mai ales în gheață, după care, acesta era împachetat și pregătit
pentru transport la piață.
Cherhanaua reprezenta o simplă colibă construită din stuf, de minesiuni mai mari sau
mai mici, care diferă în funcție de dimensiunea pescăriei.
La începutul secolului XX, cherhanalele care existau în Sfântu Gheorghe, dețineau
300 de angajați, unde li se înmânau instrumente de pescuit, hrană și toate materialele de care
aveau nevoie. Pentru pregătirea și transportul peștelui care era prins, cherhanalele dispuneau de
toate instalațiile și mijloacele fundamentale și anume: vapoare, șlepuri și barcaze.
La cherhanalele din Sfântu Gheorghe era amenajată o punte lungă pe piloți, care ducea
de la ușa cherhanalei până la o distanță destul de mare în Dunăre, acolo unde apa avea o
adâncime destul de mare, pentru ca vaporul să poată acosta.
Cea mai importantă instalație pentru conservarea peștelui o reprezenta ghețăria.
Aceste ghețării erau construite la o anumită distanță față de cherhana, iar la Sfântu Gheorghe era
situată pe pământ, față de grinduri, unde erau săpate gropi, care după aceea erau acoperite cu stuf
ori papură, unde era depozitată gheața.
În anotimpul de iarnă, peștele era transportat cu ajutorul căruței, iar atunci când
Dunărea îngheța, era transportat prin intermediul săniilor, pe gheață, până la Tulcea sau Galați,
unde mai apoi era vândut.
Proprietarii uneltelor de pescuit, erau chiar pescarii înșiși, iar obligația acestora era
reprezentată de realizarea unor lucruri mărunte. Persoanale care nu dețineau unelte de pescuit
proprii, puteau sa facă înțelegere cu proprietarii de cherhanale care aveau în posesie unelte.
Această practică era pusă în aplicare mai ales în cazul uneltelor foarte scumpe, cum ar fi
năvoadele. În această zonă, instituțiile de credit lipseau, cherhanagii mari, luat bani de la bănci,
după care împrumutau pescarii atunci când aceștia aveau nevoie de bani, în schimbul peștelui pe
care ei îl predau, dar și în schimbul muncii pe care o prestau de-a lungul anului.
În intervalul 1950-1953, în Sfântu Gheorghe a fost construită o cherhana nouă și
modernă. În anul 1953, în locul vechilor cooperative au fost realizate întreprinderi de stat carev
aveau în administrare zonele de pescuit, precum și instrumentele necesare. Încetul cu încetul,
statul a devenit proprietarul pe toată cantitatea de pește recoltat, iar pescarii au devenit angajați la

64
rândul lor, primind și salariu, care era calculat în funcție de cantitatea pescuită, iar prețurile erau
stabilite pentru fiecare specie de pește în parte.
“În 1990 a fost creată Rezervația Biosferei Delta Dunării, ale cărei funcții vor fi
întărite prin Legra nr.82/1993. Legea prevede că administrarea resurselor naturale în interior să
se facă de către Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, care concesionează drepturile
de valorificare, inclusiv pescuitul, agenților economici. Controlul respectării reglementărilor se
face de către Corpul de pază și inspecție al Administrației. Ministerul de profil stabilește, prin
ordin, măsuri speciale de protecție a resursei pescărești, perioadele de prohibiție, zonele de
proiecție, lungimea minimă admisă a peștelui pescuit, uneltele admise”14

4.3.2.Agricultura
Terenurile din Deltă nu sunt favorabile agriculturii, deoarece există multe suprafețe
inundabile, soluri nisipoase și sărăturoase. Terenurile favorabile pentru agricultură sunt destul de
reduse pe raza comunei Sfântu Gheorghe, având aproximativ 22 ha, dintre care: 19,49 ha
reprezintă teren arabil, 0,094 ha sunt reprezentate de pășuni, 0,19 ha de fânețe, 0,29 ha de păduri,
2,027 ha de vii și 0,085 ha de livezi.
Cu aproximativ 20 de ani înainte, au fost realizare mai multe lucrări de amenajare
complexă, de îndiguire, desecare și drenaj. Cu toate acestea, au funcționat câteva baze de
cercetare, care aveau ca scop, reprezentarea unor suprafețe cât mai mari de pământ agriculturii.
Din nefericire, nu s-au obținut rezultatele dorite, mai ales în domeniul adaptării plantelor
cerealiere ori a pomilor la solul din Delta Dunării. Un areal foarte redus este ocupat cu plante
leguminoase și cerealiere, reprezentate în special de porumb, care nu poate sa furnizeze în
totalitate necesarul de hrană pentru toti locuitorii. Terenurile pe care omul le îngrijește cu multă
muncă pentru a-și pune carofi, tomate, ardei, ceapă, usturoi, dar și porumb, sunt poziționate în
zona fluvială, mai exact peste Dunăre, acolo unde solul este mai dezvoltat, iar riscul de sărăturare
este mai mic față de alte locuri. Dar și în zona aceasta condițiile de muncă sunt precare, iar
producția este slabă. Din această cauză, plantele textile nu pot fi cultivate din cauza terenului
foarte sărat.

14
I. Năvodaru, M. Staraș, Evoluția, cercetarea și administrarea pescăriilor din Rezervația Biosferei Delta Dunării, în
“Analele Științifice ale Institutului Delta Dunării”, tulcea, 1995, vol. IV-1, p. 243

65
4.3.3.Silvicultura
În 1949 s-a început plantarea puieților. Aici s-a realizat o pepinieră de salcâmi, având
o suprafață de aproximativ 100 m2. Până în momentul de față, nu s-a putut realiza plantații,
deoarece nu erau suficienți puieți, iar achiziționarea acestora ar fi costat foarte mult, iar bygetul
statului nu ar fi suportat atâtea cheltuieli. Este adevărat și faptul că, în situația zonei geografice în
care era aflată comuna Sfântu Gheorghe, plantarea unei livezi este aproape imposibilă, din cauză
că, solul este nisipos și sărat, făcând excepție salcâmul și dudul.
În 1974, în arealul Sfântu Gheorghe-Ivancea-Delta Dunării, s-au realizat lucrări de
împăduriri dar și de hidroameliorații pe o suprafață de aproximativ 995 ha. Aceste lucrări erau
cuprinse în Programul național pentru conservarea și dezvoltarea fondului forestier în intervalul
1976-2010, unde au fost împădurite terenuri foarte degradate, cu nisipuri, având conținut crescut
de săruri, precum și nisipuri zburătoare din pricina vânturilor cu viteză mare în această zonă.
Rolul principal îl constituie copacii, care fixează nisipurile.
Plantațiile au rolul de a forma perdele contra vânturilor. Lemnul arborilor poate fi
utilizat la construcții, dar poate fi folosit și ca sursă de foc. Aici se plantează următoarele specii:
salcâmul, salcia albă, salcia plângătoare, salcia pletoasă, plopul alb, plopul negru, arinul negru,
cătina roșie, stejarul, cătina de grâu, etc. Dintre toate aceste specii enumerate anterior, cătina albă
este localizată și în exteriorul plantației, mai exact pe malurile canalelor, dar și în pădurile din
grinduri cât și pe malul mării.

4.3.4.Creșterea animalelor
Creșterea animalelor la Dunăre are mai multe caracteristici specific, ereditare. De-a
lungul mai multor secole, au luat naștere mai multe rase de animale domestice, cu particularități
specifice. Dintre acestea, cele mai importante sunt vitele cornute, caii și porcii, iar într-un
procent foarte redus, sunt oile.
Datorită codițiilor severe de vreme, iernile uscate, inundațiile de primăvară, precum și a
numeroaselor intersectări cu forma ereditară, mistrețul, a luat naștere un ecotip, o formă locală a
porcului domestic. Acest tip de animal își are veacul în mijlocul naturii, mai ales în stufărișuri,
până toamna târziu. Aici fată scroafa și aici purceii ajung godaci. Animalele sunt însemnate de
către proprietar cu un anumit semn al său, mai exact, urechile le sunt crestate, și mai rar, de
obicei în fiecare săptămână, le vizitează cu câte o găleată de porumb. Le construiește un adăpost
de stuf, iar porcii rămân aici, iar ca sursă de hrană, găsesc pe malul apei, cadavre de pește ori

66
ciulini de baltă. Înainte de a omorî animalul, gospodarul, îl prinde, îl aduce acasă, îl ține un scurt
timp în cocină, îi dă numai cartofi și porumb să mănânce, iar în felul acesta, carnea își pierde
astfel mirosul neplăcut de pește, obținut în baltă.
Cornutele se pot găsi în turme fără văcar. Multe dintre vaci au culoare cenușie ori brun
roșcată, vițeii se nasc roșcați, iar taurii au culoarea cenușie sau negru. Acestea au coarnele
ascuțite, îndreptate înainte și în sus. Datorită condițiilor din acea zonă, animalele rumegătoare se
sălbăticesc la fel porcului domestic local.
În ceea ce privește caii din Delta Dunării, care provin din hergheliile Podișului
Dobrogean, se poate zice ca sunt puțini ca și număr, trăiesc în baltă și liberi. Aceștia sunt crescuți
pentru călărie, pentru adunarea cirezilor, cât și la prinderea acestora. Gospodarul mai dispune și e
de câte o căruță prin jurul casei, acesta permițându-și să țină calul în grajd, utilizîndu-l totodată la
tracțiune.
“În anul 1920, satul deținea 401 bovine ( 6 tauri, 52 de boi, 38 de juncani și juninci, 255
de vaci, 50 de viței și vițele). Iar 4 armăsari, 23 de măgari, 11 noateni și noatene, 29 de iepe
ridicau la 75 de capete efectivul cabalinelor. Locuitorii satului mai creșteau 943 de ovine ( 56 de
berbeci, 251 de cârlani și cârlane, 634 de oi, 3 capre și țapi). Față de perioada anterioară, sporește
numărul porcinelor ajungând la 77 ( 1 vier, 28 de porci, 29 de purcei și purcele, 19 scroafe)15”.
“La începutul anului 2001, efectivele de bovine deținute de gospodarii satului, numără
884 de capete, mai exact 268 de tauri, 19 boi, 303 vaci, 48 de juncani și juninci, 146 de viței și
vițele. Cabalinele, reprezentate de 100 de armăsari și 79 de iepe, adună 179 de exemplare în
total. Dintre ovine au rămas decât 27 de exemplare, dintre care 3 sunt berbeci, 11 cârlani și
cârlane, 11 oi și 2 capre. Foarte mult a scăzut numărul porcilor, la numai 3, datorită faptului că,
în condițiile comunei cu suprafața de teren destul de mică și cu producții de porumb foarte
limitate, oamenii consideră că este mai bine să cumpere porcii din alte localități. În ceea ce
privește păsările, aceste au crescut la 3005 capete, care completează șeptelul local”16.

4.3.5.Recoltarea stufului
În Delta Dunării, stuful are o suprafață de aproximativ 130000 ha. Acesta, reprezintă o
bogăție natural care este exploatată în diverse moduri. Oamenii din acesti loc, recoltează stuful

15
Arhivele Naționale, Tulcea, Primăria comunei Sf. Gheorghe, dos. 18/1920, f. 10
16
Arhivele Primăriei comunei Sf. Gheorghe, Dări de seamă, 2001, f. 1

67
de mii de ani, cu instrumente dar și metode care cu timpul au devenit tradiționale. În felul acesta,
se spune că, Ptolomeu ar fi adus focul pe pământ, utilizând în felul acesta o tulpină de stuf uscat.
Pentru a se hrăni vacile și oile crescute în jurul casei, se taie stuful verde cu tarpanul,
reprezentând o unealtă cu mâner lung și lamă, care se aseamănă cu secera. Cu stuful mai subțire
se acoperă casele și se împletesc garduri. Ca și fel de mancare, tot din stuf, se prepară ciorba
pescărească.
Pentru că dispune ce conținut ridicat de celuloză, stuful reprezintă o plantă industrială.
Din stuf se realizează material primă care ajută la confecționarea hârtiei. Stuful poate fi utilizat
ca si izolant termic și fonic. Cu ajutorul unei game largi ce procese chimice special, din stuf se
mai realizează cartoane, mucava, mătase artificial, iar din resturile de la fabricarea celulozei se
obține acid acetic, drojdii furajere și nutritive, furfurol, etc.
Recoltarea stufului se referă la două tipuri de terenuri și anume: terenuri aflate în regim
liber de inndație și terenuri în regim hidrologic dirijat.
a) Recoltarea studului în regim liber de inundație este limitată la deschiderea unor
canale de acces, precum și realizarea unor platforme pentru depozitarea studului, care
este cules în intervalul friguros al anului, și anume: octombrie-martie.
b) Recoltarea stufului în regim dirijat, impune îndiguirea suprafețelor, realizarea de
lucrări, mai exact de ecluze, stăvilare, stații de pompare, trecători pentru bărci, etc,
pregătirea interioară a suprafețelor cu canale penrtu navigație, precum și de desecare,
dar și a platformelor pentru depozitare.
Stuful neadunat la timp, nu mai poate fi utilizat, deoarece, din cauza învechirii
acestuia, duce implicit, la pierderea cantitativa și calitativă, devenind într-un final o
pâslă încâlcită, necorespunzătoare promovării în industrie. În urma celor remarcate
anterior, se poate spune că, localnicii efectuează arderea în fiecare primăvară a
stufului nerecoltat.

4.3.6.Meșteșugurile
În 1942, în comuna Sfântu Gheorghe s-a realizat un atelier de împletituri și rogojini.
Acest atelier era sub controlul direct al primarului, care îi monitoriza activitatea, fiind sub
conducerea unui meșter, angajat cu salariu fix, având datoria să-i învețe pe ucenici meseria, fără
să le ceară niciun ban. Activitatea se desfășura fără întrerupere, și din lupsă de comenzi,

68
obiectele confecționate erau vândute în sat, la prețurile realizate de către primar, notar, dar și de
către șeful atelierului. În atelier se realizau rogojini, papuci și coșulețe din papură. Banii obținuți
din acestea reveneau bugetului comunei. Era interzisă sub orice formă utilizarea atelierului în
scop personal. Ca muncitori, erau acceptați copiii oamenilor din sat, dar și din împrejurimi,
orfanii de război, fiice de mobolizați și invalizi, absolvenți de cel puțn cinci clase primare, cu
originea etnică română.
Acest atelier a fost abrogat înainte de anul 1989.
Țesutul covoarelor era o altă meserie efectuată de femeile din localitate. Această meserie
se realiza într-un atelier special amenajat, pregătit cu gherghefuri de țesut. Acest atelier și-a
încheiat activitatea după anul 1989.

4.3.7.Turismul

4.3.7.1.Puncte de atracție turistică

Datorită frumuseții sale, comuna Sfântu Gheorghe a devenit punct de atracție turistică, iar
în cele din urmă, a fost declarat sat turistic. Turiștii erau cazați în cesele oamenilor din sat. Aici,
natura le poate oferi cure de apă și de soare, pentru că, acest loc avea apă multă, multe zile cu
soare, dar și cel mai fin nisip, care acoperă cea mai lungă și cea mai lată plajă de pe toată
suprafața litoralului românesc. Datorită liniștii care există în acest loc, turiștii preferă sa vină mai
mult aici, decât în celelalte stațiuni.
Cea mai importatnă atracție o reprezintă Insula Sahalin, care are în componență o mare
rezervație de pelicani. Un alt punct de atracție turistică, o constituie Rezervația naturală Perișor-
Zătoane, situată în zona lacurilor Zătonul Mare și Zătonul Mic, de la Grindul Palade și până la
mare.
Un alt punct de atracție turistică, unde turiștii pot fi cazați în căsuțe, îl reprezintă Lacul
Roșu, care este un complex turistic, unde aceștia pot servi masa la restaurantele existente din
acest loc. Aici, turiștii pot comanda ciorbă tradițională de pește, precum și alte preparate care
conțin pește. În fiecare an, în aceste locuri, sosesc foarte mulți vizitatori din țară sau din
străinătate, cum ar fi: francezi, germani și englezi.
În continuare, voi atașa mai multe fotografii pe care le-am facut în decursul mai multor zile
la Sfântu Gheorghe, după cum urmează:

69
 Figura nr 32- Pensiunea Delta Marină (Sursa: sursă proprie)

Figura nr 33- Restaurant Cherhanaua Veche (Sursa: sursă proprie)

70
 Figura nr 34- Brutăria din Sfântu Gheorghe (Sursa: sursă proprie)

Figura nr 35- Camera din pensiunea Delta Marină (Sursa: sursă proprie)

71
Figura nr 36- Miniportul din Sfântu Gheorghe (Sursa: sursă proprie)

Figura nr 37- Plimbare cu barca (Sursa: sursă proprie)

72
 Figura nr 38- Resort Green Village (Sursa: sursă proprie)

Figura nr 39- Sporturi în Sfantu Gheorge- caiac (Sursa: sursă proprie)

73
4.3.7.1.1. Rezervația Perișor Zătoane- cu o suprafață de 15200 ha, este poziționată în delta
fluvio-marină, în cadrul unității Dranov, cuprinsă între grindul Crasnicol și țărmul mării;
principala însușire a rezervației, în care sunt întâlnite în succesiune grinduri marine de vârstă
tânără, lacuri, precum și zone mlăștinoase, o reprezenta întrepătrunderea apelor marine cu cele
fluviale.
Din cauza poziției geografice, rezervația cuibărea numeroase păsări pe tot parcursul
anului: adăposteau lopătarii, lebedele, pelicanul creț, stârci cenușii, galbeni și roșii, etc. În
perioada de pasaj se strângeau, în mlaștini, numeroase păsări limicole, iar pe suprafața dunelor,
cârduri de culici, pescăruși, cătăligi, etc.

4.3.7.1.2. Farul
Farul vechi sau Farul turcesc cum mai este numit, a fost o construcție realizată din lemn,
de către turci, în 1865. Aceasta era localizată la aproximativ 4 km de sat, pe o insulă de mici
dimensiuni. Înălțimea acesteia era de 19,8 m și avea ca scop orientarea drumului navelor, pentru
a evita bancul de nisip care se forma la gura brațului Sfântu Gheorghe. Acesta era dotat cu lumini
roșii și albe emise la un interval de 5 secunde, cu o vizibilitate de aproximativ 26 km. Când a fost
construit, farul a costat 50000 lei.
A fost încercată conservarea acestui far ca și monument istoric, dar și ca punct de
observație ornitologică, dar din nefericire, acestuia i s-a dat foc în 1983.
După aceea, farul cel nou a fost construit în 1968. Forma acestuia este de prismă, având
baza triunghiulară, cu o înălțime de 57 m, precum și un system de oglinzi care reflect lumina
până la o distanță de 50 km.

4.3.7.1.3. Fundația Anonimul

Încă din anul 2002, Fundația Anonimul, având sediul la București, era sub conducerea
domnului Sorin Marin. Acesta, a deschis la Sfântu Gheirghe o cantină, bătrânii cu situația
material redusă, beneficiind gratuit de prânz. Această fundație, a oferit bani pentru refacerea
școlii, refacerea parțială a căminului cultural, precum și construirea unui parc vis-à-vis de
primărie.
Fundația Anonimul a realizat și alte construcții, și anume: a construit vile situate pe malul
Dunării pentru recreerea turiștilor, fiind înconjurate de canale cu pești și nuferi, care se reflectă
în luciul apei, cu splendide lebede și gâște, care li s-au construit căsuțe în miniatură. În

74
momentul inaugurării primei vile, printre cei invitați, a fost prezentă și formația vocal
instrumentală “Amadeus”. În acest complex turistic sunt organizate simpozioane, dar și
concursuri pe următoarele domenii: picturp, sculptură și poezie, participând artiști cunoscuți sau
artiști începători.
Pe 17 august 2004, în acest loc s-a desfășurat Festivalul de film intitulat “Anonimul”,
aflat la prima ediție. Pentru ca festivalul să fie promovat, organizatorii au chemat personalități
din lumea cinematografiei din toate colțurile lumii.
Toate lucrările realizate, precum și exploatarea amenajărilor, au dus la crearea a zeci de
locuri de muncă, care au fost ocupate mai ales de locuitorii satului, ajutându-i astfel la creșterea
situației lor materiale.

4.3.7.2.Capacitatea de cazare turistică în localitatea Sfântu Gheorghe (Județul Tulcea).

În urma analizei datelor statistice de pe Tempo Online (INSSE), în ceea ce privește
capacitatea de cazare turistică din localiatea Sfântu Gheorghe, am selectat date statistice din
perioada 2014-2019, după se poate observa si din următoarele grafice:
În primul grafic (Figura nr 41), vilele turistice au o evoluție crescătoare în anii 2018-
2019, pe cand în ceilalți ani, numărul acestora rămâne constant.

Figura nr 40- Evoluția numărului de vile turistice în localitatea Sfântu Gheorghe în perioada
2014-2019 (Sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table)
În al doilea grafic (Figura nr 42), numărul de campinguri este cel mai mare, în
comparație cu celelalte tipuri de structure de primire turistică, cel mai mare număr fiind în anul

75
2014 de 730, iar cel mai mic număr în anul 2016, de 134, anii 2018 și 2019, crescând iar în anii
2018 și 2019, la 494 de campinguri.

Figura nr 41- Evoluția numărului de campinguri în localitatea Sfântu Gheorghe în perioada

2014-2019 (Sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table)
În al treilea grafic (Figura nr 43), după cum se poate observa, există decât 126 de
campinguri în anul 2017, restul anilor fiind fără date statistice.

Figura nr 42- Evoluția numărului de campinguri în localitatea Sfântu Gheorghe în perioada

2014-2019 (Sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table)

În ultimul grafic (Figura nr 44), numărul pensiunilor agroturistice au o evoluție mică, de exemplu
în anl 2018, existând un număr de 180 de pensiuni agroturistice, pe caând în anul 2019, exista un numîr
de 170 de pensiuni agroturistice, restul anilor neavând date statistice concrete.

76
 Figura nr 43- Evoluția numărului de pensiuni agroturistice în localitatea Sfântu Gheorghe în
perioada 2014-2019 (Sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table)

4.4.Tradițiile și obiceiurile lipovenilor

Rușii lipoveni au venit în România începând cu secolul al XVII-lea. Reformele religioase
și sociale ale patriarhului Nikon, precum și ale țarului Petru cel Mare, i-au determinat pe aceștia
să plece din Rusia și să-și găsească libertatea religioasă în România. Rușii lipoveni au decis să
rămână credincioșii ritului vechi, acest lucru însemnând un anumit tip de slujire religioasă,
precum și a utilizării limbii slavone în biserică. Slujbele religioase se organizează și în zilele
noastre în limba slavonă, scrierea se se realizează cu caractere slavone și se folosește calendarul
iulian (13 zile după cel gregorian).
Lipovenii se mândresc de obiceiurile, cântecele, femeile lor, iar acest lucru îi inveselesc.
Toate sărbătorile religioase sunt respectate cu sfințenie. Până și Anul Nou, ca și exemplu, deține
un caracter religios. În bisericile de rit vechi sunt organizate slijbe îndelungate, iar în dimineața
din noul an, pe la casele de staroveri se umblă cu semănatul. Fiind o sarbătoare mare și
importantă, femeile pun pe masă bucate tradiționale din cele mai alese, și anume: jarcovia (care
reprezintă un fel de mâncare de castraveți murați cu carne), holodeț (care se aseamănă cu piftia),
precum și multe feluri de prăjituri.
În ceea ce privește Craciunul, aceștia nu au decat un singur colind, pe care îl cântă stând
în fața icoanelor. Prima zi a Crăciunului este petrecută în familie. Vizitele sunt interzise până și
la rudele cele mai apropiate. Masa de Crăciun a lipovenilor este destul de bogată. De aici nu

77
lipsesc răcitura, borșul rusesc, precum și plăcinta numită “Verenika”, care este o plăcintă facută
din aluat special umplută cu carne din măruntaiele porcului.
Cel mai bine au fost păstrate tradițiile legate de Meslenita și anume Săptămâna Brânzei
sau Lăsata Secului, săptămâna de dinaintea intrării în postul Paștelui. Aceasta reprezintă o
săptămnă de voie bunaă, sărbătirită cu cântece vesele pe străzi, precum și cu preparatate lactate
de toate felurile și anume: vareniki, blini și piroghi.
Paștele reprezintă o sărbătoare destul de importantă pentru rușii lipoveni, este sărbătorită
în familie, cu ouă vopsite și cozonac. Acestea sunt sfințite în dimineata de Înviere, imediat după
liturghie. Mielul nu intră în tradiția rușilor lipoveni. La aceștia, există obiceiul pe toată perioada
Paștelui, ca atunci când se găsesc unii cu alții, să se pupe de trei ori, rostind “Hristos a înviat!”
(“Hristos voskrese!”), dar și “Adevărat a înviat!” (“Voistinu voskrese!”).
Un obicei destul de important care s-a păstrat până în zilele noastre, este acela ca mirii să
se cunune în biserică în costumele tradiționale pentru viața religioasă. După terminarea slujbei de
cununie, mirii se duc acasă la mire, ducînd cu aceștia o icoană, fiind însoțiti pe drum de către
preoți. Cununia civilă, precum și petrecerea are loc după amiază și seara, iar această petrecere se
prelungește câte 2-3 zile.
După ce se intră în biserică, până să se înceapă respectiva cununie, nașa o gătește pe
mrieasă. Părul fetei, care până în momentul căsătoriei este prins într-o coadă împletită, este
împărțit în două și este împletit invers decât până atunci. Acesteia i se așează pe cap o kicika,
adică o tuchie în care este prins părul, kaseak-ul, un fel de maramă, iar peste acestea, este prinsă
cu baticul. După terminarea cununiei religioase, alaiul, unde în frunte se află tinerii căsătoriți
purtând o icoană, merg la casa mirelui, unde mireasa este întâmpinată cu pâine și cu sare. Ca și
mâncare tradițională, este servit “kasnik”, reprezentând un fel de budincă din orez, secționată în
romburi.
La moartea unui rus-lipovean, se stă la priveghi trei zile în camera din fața locuinței,
Psaltirea fiind citită neîntrerupt. Este aprinsă candela, care trebuie să ardă pe o durată de șase
săptămâni. În jurul capului acestuia, se așează o cunună din hârtie, unde este scrisă în limba
slavonă următoarele cuvinte: “Sfinte, puternice și nemuritorule Dumnezeu, îndură-te de noi!”, iar
în mână i se dă o hârtie cu binecuvântarea preotului. Ceremonia de înmormântare se ține la
biserică, iar după ce îl inmormântează, la casa acestuia este organizată o masă întinsă în numele
celui decedat.

78
4.4.1.Gastronomia
Rușii lipoveni păstrează de câteva sute de ani, nu doar tradițiile creștinești, cât și pe cele
culinare, lâsând în urmă acestora moștenire din generație în generație câteva zeci de rețete de
mâncare.
În populația ucraineană situată în nordu României, gospodinele gătesc 12 feluri de
mâncare de post pentru masa din Ajunul Crăciunului, folosind mai multe ingrediente, și anume:
hribi, fasole, făinnă, mălai, cartofi, dar și varză murată. Un preparat tradițional este reprezentat
de colțunașii făcuți din făinăalbă. Modul lor de preparare este următorul: se întinde foaia, se
secționează în pătrate în care este pusă umplutura, dulceață, nuci, varză murată. După ce se
așează foaia peste umplutură, colțunașii se așează la fiert în apă cu puțină sare, iar atunci când
ajunge la suprafață, sunt stropiți cu ulei încins.
În ceea ce privește masa de Crăciun a rușilor lipoveni din Delta Dunării, sunt incluse pe
lângă preparatele din carne de porc, și delicatese tradiționale cum ar fi: o piftie specială, care este
servită cu hrean, lapșa, care se mai numesc tăiței fierți în supă de pasăre, sărmăluțe în foi de viță
sau varză. De pe masa acestora, nu lipsește peștele. În ceea ce privește desertul, aceștia servesc
cozonac cu nucă și colțunași cu brânză.
Mâncărurile tradiționale ale rușilor lipoveni au mai multe denumiri și anume: bor; de
peste, Blinî (clătite cu urdă sau brânză), Kașnik sau Pșovnik (Budincă de orez) și Vareniki
(Colțunași cu brânză).

Mijloace de transport
În Sfântu Gheorghe se ajunge cu nave de pasageri, care circulă pe brațul respectiv în
anotimpul de vara, de trei ori pe săptămână, iar în anotimpul de iarnă, de două ori pe săptămână.
În anotimpul de vară, navele sosesc, mai ales, luni, miercuri și vineri, iar acestea pleacă, marți,
joi și duminică, iar după o călătorie de 4 ore, oprește în portul Tulcea. În anotimpul de iarnă,
navele de pasageri ajung în sat marți și joi, iar miercuri și duminică, pleacă.
Un interes deosebit care trezește bucuriz vizitatorilor, îl reprezintă traseul care pornește
de la Tulcea la Murighiol, cu autocarul. După ce ajung aici, sunt luați în primire de către o navă,
pentru a-și continua traseul pe brațul Sfântu Gheorghe. Principalul avantaj, îl constituie faptul că,
se poate vizita toată zona unde Dunărea se varsă în Marea Neagră. Dar dezavantajul traseului, îl
constituie faptul că unul din drumuri este parcurs pe uscat.

79
 Cel mai atractiv mijloc de transport dar șicel mai comod, este reprezentat de pontonul
dormitor. Acestea sunt compuse din generatorare proprii de curent electric, bucătării, iar cabinele
sunt de 2-4 locuri, Ele sunt trase de remoechere cu putere mare pe traseul stabilit, iar acolo unde
turiștii vor să facă pauză, ele opresc. Ca și turist, principalul avantaj, il constituie faptul că, poți
fotografia peisaje splendide, poti face plajă, etc. Acest tip de excursie poate fi realizat doar de
grupuri organizate de turiști, pe baza unei programări stabilite. Există mai multe servicii incluse
in acest traseu turistic, și anume: asigurarea de ghizi însoțitori, dar și organizarea de partide de
vânătoare și de pescuit.

80
4.5.Traseul turistic din Sfântu Gheorghe

Figura nr 45- Traseu turistic de 4 zile- Bucla Uzlina, Bucla Perivolovca, Canalul Dunavăț (Sursa:
https://www.xn--delt-3sa.ro/ro/trasee-propuse/propunere-de-traseu-de-4-zile-%C3%AEn-delta-
dun%C4%83rii-pe-bra%C8%9Bul-sf%C3%A2ntul-gheorghe )

Prima zi
Excursia va debuta din momentul în care se va urca la bordul navei. Aici, turiștii vor fi
întâmpinați de personalul lor, unde îi va informa în ceea ce privește programul, precum și traseul
pe care il vor parcurge, iar în cele din urmă, turiștii vor fi conduși la camerele unde aceștia vor fi
cazați. După ce sunt informați cu privire la tot ce îi interesează, nava va pleca din portul Tulcea.
Se va sergi masa în timp ce nava merge spre localitatea Uzlina.

81
 În drum spre Uzlina, turiștii vor opri în dreptul canalului Litcov pentru a face o plimare
cu barca, în timp ce nava continuă traseul. Această plimbare are o durată de 5 ore, iar turiștii vor
vizita lacurile Rotund, Rădăcinos, Gogova, Potcoava, Gorgovăț, Isac și, nu în ultimul rând, lacul
Uzlina, în cele din urmă întânind nava în apropiere de localitatea Uzlina.
După ce aceștia se întorc la navă, vor servi masa de seară și vor înnopta în acel loc.

Ziua a doua
Dimineața, după ce se servește micul dejun, aceștia vor pleca cu barca într-o plimbare
care are o durată de 6 ore. Vor călători pe canale pline de păsări și vegetație și vor vizita lacul
Gorgoșel și Taranova. Această plimbare se va termina pe canalul Perivolovca, unde vor întâlni
nava la Bucla Perivolovca.
Vor sosi la bordul navei și vor servi masa. La alegere, înainte de a se lăsa seara, aceștia
pot pleca într-o plimbare sau se poate avea loc un concurs de pescuit. După servirea mesei, vor
înnopta în acest loc.

Ziua a treia
După servirea micului dejun de dimineață, eu vor pleca sa viziteze lacul Razim. Întreaga
dumă-amiază și-o vor petrece în preajma lacului. Vor servi masa de prânz sub forma unui picnic
în natură.
Razim sau Razelm, reprezintă un lac care a luat naștere pe litoralul Mării Negre prin
bararea de către cordoanele litorale a golfului antic. Acesta are o suprafață de 394,30 km 2, iar
adâncimea maximă este de 2,80 metri.
Pe lângă lac se întâlnesc multe situri argheologice de o valoare inestimabilă, ca de
exemplu Cetatea Argamum, precum și multe alte sate pescărești reprezentative Deltei Dunării. În
partea nordică a lacului este localizată Insula Popina, unde este interzez accesul, deoarece este un
areal protejat, un loc de popas destul de important și de cuibărit pentru califarul alb, precum și
multe alte specii de animale protejate de lege.
Cetatea Enisala este localizată în apropierea localității cu același nume, pe un deal
calcaros care domină arealul lacurilor Razim și Babadag. Turnurile, dar și zidurile cetății se
înalță până la 5-10 m și se pot vedea aproape din orice unghi de pe lacul Razim.
Seara, turiștii se vor întoarce la pontoane unde vor servi cina și vor înnopta în acest loc.

82
Ziua a patra
În ultima zi din traseul turiștilor, aceștia își vor petrece timpul în preajma celor dragi, în
timp ce nava va merge spre Tulcea. Drumul va avea o durată de aproximativ 7 ore.
Vacanța acestora se va termina din moment ce vor sosi în portul Tulcea.

83
Concluzii finale
Ca și concluzii finale, în lucrarea de față, s-a discutat atât despre Delta Dunării în
capitolele I și II, dar și despre Sfântu Gheorghe în ultimul capitol.
În capitolul I, s-a vorbit despre caracterizarea fizico-geografică a Deltei Dunării. În ceea
ce privește poziția geografică, aceasta este situată în emisfera nordică la intersecția paralelei de
450 lat N, mai exact la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord cu meridianul de 29 0 long
E. Un alt aspect important este acela că reprezintă a doua deltă ca mărime din Europa, cu o
suprafață de 4180 km2, și mai important este faptul că a fost încadrată ca Rezervație a Biosferei
Deltei Dunării în Patrimoniul UNESCO.
În ceea ce privește clima din Delta Dunării, aceasta este temperat continentală cu
influențe pontice. Temperatura aerului are valori moderate și crește de la vest la est. În ceea ce
privește durata de strălucire a soarelui, aceasta este de aproximatic 2300-2500 ore/an, iar radiația
solară globală este de 1 Rezervației Biosferei Delta Dunării, pe lângă delta propriu zisă, au mai
fost înglobate următoarele: Complexul Lacustru Razim-Sinoie, apele marine costiere, Lunca
Dunării neamenajată între Isaccea și Tulcea și șenalul Dunării, mai exact partea românească între
Cotul Pisicii și Ceatalul Chiliei, cu o suprafață totală de 5800 km2.
Rezervația Biosferei Delta Dunării este împărțită: arii strict protejate cu un număr de 18
cu o suprafață de 506 km2, zone tampon de 2233 km2 și zone economice cu o suprafață de 3061
km2, unde au loc, în mod frecvent activitățile economice tradiționale și care înglobează toate
localitățile rurale și urbane.
Ariile protejate sunt împrăștiate pe toată suprafața rezervației, cu diferite extinderi și cu
ca scop protecția păsărilor de apă, adică 10 specii monumente ale naturii și 224 de specii
protejate prin intermediul Convenției de la Berna și anume: pelicanul comun și creț, stârcul
lopatar, egreta mare și mică, lebăda mută și cântătoare, piciorongul, călifarul alb și roșu, dar și a
păsărilor de pădure (vulturul codalb), precum și a unor mamifere, plante și peisaje naturale cu
totul interesante, mai puțin degradate.
În ceea ce privește flora și fauna, aceasta este în curs de îmbogățire prin intermediul
cercetărilor ce au loc în cadrul unor programe de către instituții iscusite, printre care se numără
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării, care are un rol deosebit de important.

84
Până în prezent au fost înregistrate un număr de 1839 de specii de floră și 3586 de specii de
faună, printre care, aproximativ 2244 de specii de insecte, 91 specii de moluște, 135 de specii de
pești, 11 specii de reptile, 8 specii de broaște, 320 de specii de păsări și 44 de specii de mamifere.
25-135 kcal/cm2/an, situându-se printre cele mai mari din țară.
În capitolul al II-lea, s-a discutat despre agroturismul în Delta Dunării, urmărind
următoarele aspecte, și anume: noțiunea de agroturism, evoluția agroturismului, tipuri și forme
de agroturism. Principalele tipuri și forme de turism sunt: turism balneo-climatic (realizat mai
ales pe litoralul deltei), turism științific, care cuprinde cercetare și informare, turism sportiv,
cuprinde vânătoare și pescuit, turism de agrement, dar și turism educativ pentru tineret.
Aceste tipuri și forme de turism au fost clasificate după mai multe criterii și anume:
- După perioada din an, se practică în funcție de resursa turistică, turism sezonier, în
anotimpul cald al anului, și anume mai-octombrie, pentru recreere, educație de mediu, cură
helio-marină, pescuit, îar în anotimpul rece, pentru petrecerea sărbătorilor de iarnă, precum și a
finalului de an. Se mai practică turism permanent pentru găzduire, conferințe, workshop-uri și
agrement.
- După durată, turismul se desfășoară, mai ales la un interval de 3-5 zile pentru pescuit,
monitoring și cercetare științifică, și anume workshop-uri, simpozioane, 10-15 zile alocate pentru
odihnă: recreere și cură heliomarină.
- După mijloacele de transport utilizate, date fiind condițiile fizico-geografice, se
desfășoară, aproape în exclusivitate, turism naval, în care principalul avantaj este faptul că, oferă
turiștilor posibilitatea de a cunoaște valoarea peisagistică a Deltei Dunării. Turisml nautic solicită
turiștilor o pregătire sportivă mai bună, pentru străbaterea deltei cu ambarcațiuni mai mici.
- După mobilitate, se desfășoară următoarele tipuri de turism: turism sedentar rural la
Sfântu Gheorghe, Uzlina, Maliuc, Crișan, Jurilovca, Chilia Veche, dar și alte localități, ori
sedentar în exteriorul lolcalităților, în spațiile de popas în corturi; turism itinerant, pe traseele
stabilite pe apă cu ambarcațiuni de tip hoteluri plutitoare, nave fluviale, șalupe, dar și bărci.
În ceea ce privește baza tehnico-materială din Delta Dunării, am extras date statistice de pe
INS, din perioada 2015-2019, pentru a observa evoluția infrastructurii de cazare.
Construcția unor așezări moderne a luat naștere însă din anul 2001, iar în felul acesta, în
Delta Dunării au apărut multe case de vacanță, care îmbină tradiția locului cu tot ce înseamnă
confortul, precum și condițiile pentru turism de calitate.

85
 În comuna Murighiol sunt o mulțime de atracții, începând de pe brațul Sfântu Gheorghe,
satul Uzlina, în care se află și complexul Cormoran , mai multe pensiuni și case de vacanță, dar
și Dunavățul de Jos, localități unde oamenii pot ajunge cu masina, dar și pe apă. La Gura Portiței
a fost deschis un sat de vacanță modern cu bungalouri de 3 stele, situat între Lacul Razim și
Marea Neagră.
Referitor la căile de acces și mijloacele de comunicație, în Județul Tulcea se întâlnesc toate
tipurile de transport, mai exact: transportul rutier, transportul feroviar, transportul aerian,
transportul fluvial și transportul maritim.
În ultimul capitol, și anume capitolul III, s-a vorbit despre studiul de caz al comunei Sfântu
Gheorghe, și anume: așezarea geografică, istoricul și ocupațiile locuitorilor.
În ceea ce privește așezarea geografică, Sfântu Gheorghe, este situat în Delta Dunării,
aparținânt în totalitate Județului Tulcea. Se învecinează la nord cu orașul Sulina, la nord-vest cu
satul Caraorman, la vest cu satul Dunavăț, la sud cu Grindul Perișor și Marea Neagră, iar la est,
comuna este scăldată în totalitate de marea Neagră.
În ultimă fază, s-a vorbit despre ocupațiile locuitorilor din Sfântu Gheorghe. Aceste
ocipații sunt următoarele: pescuitul, agricultura, silvicultura, creșterea animalelor, recoltarea
studului, comerțul, meșteșugurile și turismul.
Ca o ultimă idee, se poate spune că, Sfântu Gheorghe este o localitate linistită, față de
celelalte stațiuni de pe litoralul românesc, unde îti poți petrece un weekend sau un concediu mai
lung, fără să fii deranjat de poluarea fonică, cât și de cea atmosferică.

86
Bibliografie

1) Antipa, Gr. (1914), Câteva probleme științifice și economice privitoare la Delta Dunării,
Analele Academiei Române, Secț. Științ, Seria II, 36.
2) Antipa, Gr. (1914), Delta Dunării, București.
3) Antipa, Gr. (1942), Valorificarea stufăriilor Deltei Dunării, Analele Academiei Române,
XVIII.
4) Banu, A.C, Rudescu, L. (1965), Delta Dunării, Edit. Științifică, București.
5) Banu, A.C. (1965), Contribuții la cunoașterea vârstei și evoluției Deltei Dunării,
Hidrobiologia, 6, București.
6) Bondar, C., State, I., Cernea, D., Blendea, V (1999), Bilanțul morfologic al liniei de
coastă a Deltei Dunării între 1962-1997, The Delta’s: State of the art, protection and
management, Tulcea, România.
7) Constantin C. Giurescu (1964), Istoria pescuitului și pisciculturii în România, vol. I,
Editura Academiei Republicii Populare Române, București, , p. 192.
8) Coteț, P. (1969), Delta Dunării- geneză și evoluție, Peuce vol I, Muzeul “Delta Dunării”,
Tulcea.
9) Gâștescu, P. (1977), Modificîrile țărmulu Mării Negre în dreptul Deltei Dunării în
perioada 1857-1975, SCGGG- Geografie1x-Geografie, XXIV.
10) Gâștescu, P., Romulus Știucă (2008), Delta Dunării-Rezervație a Biosferei, Editura Cd
Press.
11) Gavrilă Simion (1977), Cetatea dacică de la Beștepe, în “Peuce” VI, , p. 31 și urm.
12) I. Năvodaru, M. Staraș, Evoluția (1995), cercetarea și administrarea pescăriilor din
Rezervația Biosferei Delta Dunării, în “Analele Științifice ale Institutului Delta Dunării”,
tulcea, , vol. IV-1, p. 243.
13) Paicu, Claudia Elena; Dobre, Iuliana (2004), Agroturismul și turismul rural –
componente ale pluriactivității în mediul rural, Tribuna economică, nr 49, p. 81-82, 84,
București .
14) Panin, N. (1989), Danube Delta. Genesis, evolution and sedimentology, Rev. Roum.
Geol., Geophys., Geogr., Ser. Geographie, 33, București.
15) Paula-Grațiela Cernamoriț (2004), Sfântu Gheorghe-Deltă, Studiu monographic, Editura
“Școala XXI, Casa Corpului Didactic Tulcea.

87
 16) S. Muhcina (2006), Posibilități de creare a unor produse turistice de tip rural în
Dobrogea, http://anale. Steconomice. Evonet.ro/arhiva//management și marketing/17.pdf.
17) Arhivele Naționale, Tulcea, Prefectura județului Tulcea, Serviciul administrativ, dos.
29/1942, f. 312
18) Arhivele Naționale, Tulcea, Primăria comunei Sf. Gheorghe, dos. 18/1920, f. 10
19) Arhivele Primăriei comunei Sf. Gheorghe, Dări de seamă, 2001, f. 1
20) http://caldarilezabalei.ocolulsilvicnaruja.ro/despre-aria-protejata/specii/lutra-lutra-vidra/)
21) http://ro.wikipedia.org/wiki/Agroturism
22) http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table)
23) http://timpuleco.blogspot.com/2014/01/salcia-energetica-o-afacere-profitabila.html).
24)http://viverosveron.com/productos/ornamental-trees-en/fraxinus-angustifolia-5/?
lang=en).
25) http://www.cse.uaic.ro
26) https://destepti.ro/broasca-mare-de-lac-rana-ridibunda).
27) https://hu.wikipedia.org/wiki/Knipowitschia).
28) https://ierburiuitate.files.wordpress.com/2014/08/trapa7.png).
29) https://ro.wikipedia.org/wiki/Nuf%C4%83r#/media/Fi%C8%99ier:Seerose-oben.jpg).
30)https://species.wikimedia.org/wiki/Mustela_erminea#/media/File:R
%C3%B8yskatt_(Mustela_erminea_erminea),_Lista,_Norway.jpg).
31) https://www.cotidianul.ro/stuful-din-delta-dunarii-cautat-de-casele-de-lux-din-europa/).
32)https://www.directbooking.ro/obiectiv-rezervatia-sf-gheorghe-palade-perisor-zatoane-
635.aspx).
33) https://www.europafm.ro/padurea-letea-jungla-din-delta-dunarii-galerie-foto/)
34) https://www.info-delta.ro/delta-dunarii-17/padurea-caraorman--119.html
35) https://www.info-delta.ro/delta-dunarii-17/rosca--buhaiova--123.html).
36) https://www.info-delta.ro/orasul-tulcea-23/cai-de-comunicatii-in-orasul-tulcea-150.html
37)https://www.info-delta.ro/orasul-tulcea-23/cai-de-comunicatii-in-orasul-tulcea-150.html
38)https://www.infopensiuni.ro/cazare-jurilovca/obiective-turistice-jurilovca/rezervatia-
naturala-periteasa--leahova---portit_7428).
39) https://www.i-tour.ro/delta-music-fest-2012-19-21-iulie-sfantu-gheorghe/)
40) https://www.iucnredlist.org/species/22697590/132595920).

88
 41) https://www.xn--delt-3sa.ro/ro/trasee-propuse/propunere-de-traseu-de-4-zile-%C3%AEn-
delta-dun%C4%83rii-pe-bra%C8%9Bul-sf%C3%A2ntul-gheorghe )
42) Institutul Național de Statistică
43) www.antrec.ro

89
Anexe

Lista figurilor

Figura nr 1-Delta Dunării și Complexul lacustru Razim-Sinoie (limite) (Sursa: după Petre
Gâștescu și Romulus Știucă, 2008…………………………………………………………10
Figura nr 2- Tipuri și subtipuri morfogenetice (Sursa: după Petre Gâștescu și Romulus
Știucă, 2008)……………………………………………………………………………….15
Figura nr 3- Unitățile morfologice majore ale Deltei Dunării (după N.Panin, 1995)
…………………………………………………………………………………….....18
Figura nr 4- Evoluția morfologică a țărmului românesc (Sursa: P. GÂștescu, B. Driga,
1995)……………………………………………………………………………….............20
Figura nr 5-Evoluția deltei secundare a brațului Chilia între 1830 și 1971 (Sursa: după P.
Gâștescu și B Driga, 1995, imagine satelitară 2003)………………………………………21
Figura nr 6- Repartiția valorilor medii lunare ale temperaturii aerului în luna ianuarie în
perioada 1994-2015 la stațiile meteorologice din Delta Dunării…………………………..24
Figura nr 7- Repartiția valorilor medii lunare ale temperaturii aerului în luna iulie la
stațiile meteorologice din Delta Dunării…………………………………………………...25
Figura nr 8- Repartiția valorilor medii anuale ale umezelii aerului în perioada 1994-2015
la stațiile meteorologice din Delta Dunării………………………………………………...25
Figura nr 9- Repartiția valorilor medii anuale ale precipitațiilor atmosferice în perioada
1994-2015 la stațiile meteorologice din Delta Dunării…………………………………….27
Figura nr 10- Repartiția valorilor anuale a vitezei vântului în perioada 1994-2015 la
stațiile meteorologice din zona litorală a Deltei Dunării…………………………………..28
Figura nr 11- Repartiția valorilor medii anuale a duratei de strălucire a soarelui în
perioada 2001-2010 la stațiile meteorologice din Delta Dunării………………………….29
Figura nr 12-Repartiția valorilor medii anuale a nebulozității atmosferice în perioada
2001-2010 la stațiile meteorologice din Delta Dunării……………………………………29
Figura nr 13- Stuful în delta Dunării........................................................................35
Figura nr 14 –Nufăr..................................................................................................35
Figura nr 15 – Ciulinul de baltă...............................................................................36
Figura nr 16-Păduri de salcie....................................................................................36
Figura nr 17- Frasin...................................................................................................37
Figura nr 18 - Knipowitschia cameliae.....................................................................38

90
 Figura nr 19- Broasca de lac mare............................................................................39
Figura nr 20- Pelicanul comun…………………………………………………….39
Figura nr 21- Vidra (Lutra lutra)..............................................................................40
Figura nr 22- Hermina (Mustela erminea)................................................................41
Figura nr 23- Harta solurilor din Rezervația Biosferei Delta Dunării…………….41
Figura nr 24-Rezervația Roșca-Buhaiova-Hrecișca……………………………….43
Figura nr 25-Rezervația Perișor-Zotoane……………………………………….....44
Figura nr 26-Rezervația Periteașca-Leahova-Portița………………………………45
Figura nr 27- Pădurea Letea………………………………………………………45
Figura nr 28- Pădurea Caraorman…………………………………………………46
Figura nr 29- Gara din Tulcea……………………………………………………..58
Figura nr 30- Drumul European E87……………………………………………...58
Figura nr 31- Poziția geografică a Sfântului Gheorghe în cadrul Deltei Dunării…60
Figura nr 32- Pensiunea Delta Marină…………………………………………….70
Figura nr 33- Restaurant Cherhanaua Veche……………………………………...70
Figura nr 34- Brutăria din Sfântu Gheorghe………………………………………71
Figura nr 35- Camera din pensiunea Delta Marină………………………………..71
Figura nr 36- Miniportul din Sfântu Gheorghe……………………………………72
Figura nr 37- Plimbare cu barca…………………………………………………...72
Figura nr 38- Resort Green Village………………………………………………..73
Figura nr 39- Sporturi în Sfantu Gheorge- caiac………………………………….,73
Figura nr 40- Evoluția numărului de vile turistice în localitatea Sfântu Gheorghe în
perioada 2014-2019………………………………………………………………………...75
Figura nr 41- Evoluția numărului de campinguri în localitatea Sfântu Gheorghe în
perioada 2014-2019………………………………………………………………………...76
Figura nr 42- Evoluția numărului de campinguri în localitatea Sfântu Gheorghe în
perioada 2014-2019………………………………………………………………………..76
Figura nr 43- Evoluția numărului de pensiuni agroturistice în localitatea Sfântu
Gheorghe în perioada 2014-2019………………………………………………………….77
Figura nr 44- Traseu turistic de 4 zile- Bucla Uzlina, Bucla Perivolovca, Canalul
Dunavăț…………………………………………………………………………………….81

91
 Lista tabelelor
Tabelul nr 1- Brațele principale ale Dunării în Deltă.......................................................30
Tabelul nr 2-Lacurile din Delta Dunării...........................................................................32
Tabelul nr 3- Suprafețele mlăștinoase, inclusuv stufăriile și plaurul................................33
Tabelul nr 4- Infrastructura de cazare din Delta Dunării………………………………..52

92