REFERAT

RESURSE AGROTURISTICE
ŞI LEGISLAŢIE ÎN
ALIMENTAŢIA PUBLICĂ ŞI
AGROTURISM
STUDENT:
TĂGÎRȚĂ LILIANA MARIA
IMAPA; Anul III- ID, Grupa 6

BUCUREŞTI
2023
 CUPRINS
I. IDENTIFICAREA RESURSELOR AGROTURISTICE DIN COMUNA ȘOIMUȘ ..........................................................2
I.1. Prezentarea localității................................................................................................................................2
ARHITECTURA LOCALĂ ................................................................................................................................3
PORTUL POPULAR .......................................................................................................................................4
TRADIŢII ŞI OBICEIURI ..................................................................................................................................4
Populație .....................................................................................................................................................4
CLIMA ..........................................................................................................................................................5
I.2. Resursele naturale ale localității Șoimuș ...................................................................................................6
Apele subterane. .........................................................................................................................................6
Lunca Mureşului. .........................................................................................................................................7
Formele de relief .........................................................................................................................................7
Rezervația Boholt ........................................................................................................................................9
Vegetație .................................................................................................................................................. 12
I.3. Resursele agroturistice antropice ale localității Șoimuș ........................................................................ 14
Descoperiri arheologice............................................................................................................................ 14
Ocupaţii tradiţionale ................................................................................................................................ 17
II. IDENTIFICAREA PENSIUNILOR DIN LOCALITATE ȘI GRADUL LOR DE CLASIFICARE ....................................... 23
Pensiunea Angela din Bălata .................................................................................................................... 23
PENSIUNEA ANA – CHIȘCĂDAGA – ......................................................................................................... 23
PENSIUNEA OANA – GUEST HOUSE ......................................................................................................... 24
PENSIUNEA ATLAS – ȘOIMUȘ ................................................................................................................... 25
CONACUL ȘOIMILOR – ȘOIMUȘ................................................................................................................ 27
PENSIUNEA ADICRIS – BOHOLT ................................................................................................................ 28
Pensiunea ,,La taica Iacob” – Boholt ........................................................................................................ 28
III. STADIUL VALORIFICĂRII RESURSELOR AGROTURISTICE DIN COMUNA ȘOIMUȘ ........................................ 30
SITUAȚIA AGROTURISMULUI .................................................................................................................... 30
Agroturismul ............................................................................................................................................. 30
Analiza SWOT ........................................................................................................................................... 31
IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ..................................................................................................................... 32
V. BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................................... 33

1
I. IDENTIFICAREA RESURSELOR AGROTURISTICE DIN COMUNA
ȘOIMUȘ

I.1. Prezentarea localității

Comuna Şoimuş este o unitate administrativ-teritorială situată în partea centrală a judeţului
Hunedoara, pe Valea Mureşului, pe malul drept al acestui râu, la intrarea lui în defileul Deva- Radna.
Comuna se învecinează la E cu localitatea Hărau, la NE cu comuna Certejul de Sus, la N cu comunele
Vălişoara şi Băiţa, la V cu comuna Brănişca, iar la S râul Mureş desparte comuna Şoimuş de
municipiul Deva şi de comuna Veţel, toate acestea fiind asezări din judetul Hunedoara.
Comuna Şoimuş se întinde pe o suprafaţă de 6859 ha, reprezentând aproximativ 1 la sută din
suprafaţa judeţului Hunedoara. În această suprafaţă sunt incluse şi cele 3265 ha- terenuri agricole (din
care 1750 ha teren arabil, 907 ha păşuni, 603 ha fâneţe şi 5 ha livezi)şi 2771 ha- fond forestier.3594 ha-
terenuri neagricole din care 138 ha – ape,206 ha drumuri şi căi ferate,291 ha curţi şi construcţii şi 188
ha terenuri neproductive. Altitudinea medie la care se află satul centru de comună este de 245 m.
Satele comunei sunt situate, în funcţie de formele de relief, la altitudini cuprinse între 180 m (Lunca
Mureşului) şi 425 m ( Dealul Corbului în hotarul satului Sulighete).

Localizare în cadrul județului Hunedoara

2
 Comuna Şoimuş este situată la o distanţă de 5 km de municipiul Deva, reşedinţa judeţului
Hunedoara şi la 403 km de municipiul Bucureşti, capitala României.
Șoimuș (în maghiară: Marossolymos, în germană: Scholmosch, Falkendorf) este
o comună în județul Hunedoara, Transilvania, România, formată din satele Bălata, Bejan, Bejan
Târnăvița, Boholt, Căinelu de Jos, Chișcădaga, Fornădia, Păuliș, Sulighete și Șoimuș (reședința).

Intrarea în comuna Șoimuș

ARHITECTURA LOCALĂ

Arhitectura veche este cea comună aşezărilor situate în şesul şi dealurile Mureşului. Satele din
acest spaţiu sunt aşezate pe văile apelor şi de-a lungul drumurilor şi şoselelor şi, rareori sunt mai
retrase. Satele din zona de şes ale comunei Şoimuş, sunt adunate sau înşirate de-a lungul drumului,
iar cele din cutele dealurilor se răsfiră. Gospodăriile din zona de şes sunt largi, cu plantaţii bogate,
iar în zona de deal, curţile gospodăriilor au forme neregulate, străzile şi uliţele având un traseu
sinuos.
Printre cele mai vechi tipuri de planuri ale caselor sunt două: tipul hunedorean cu două
camere şi o prispă şi tipul general al caselor româneşti, cu tindă şi două camere.
O scurtă, dar sugestivă prezentare a peisajului constructIv al zonei o avem de la marele
istoric N. Iorga, care în anul 1906, aflat într-o vizita în Ardeal, trece şi prin Şoimuş: ,,Cum ai ieşit
din Șoimuș eşti la Mureş, pe care îl înjugă un mare pod de lemn. Aici apa e într-adevăr măreaţă’’.
La Bejan, prima aşezare ivită în cale, constată: ,,Casele sunt bune cu înaltele lor acoperişuri
şindrilite ce se reazămă pe stâlpii cerdacelor înconjurătoare”. Vechea arhitectură care mai putea fi
întâlnită până în prima parte a sec. XX, a fost înlocuită cu construcţii noi, materialelor tradiţionale
luându-le locul cărămida, ţigla etc. De asemenea şi planul caselor s-a schimbat, au apărut case cu 2-
3 nivele şi cu un număr sporit de camere.
O adevărată casă muzeu, care este încă locuită, se mai păstrează în satul Sulighete. Această
casă cu o vechime de peste 170 de ani, este construită din lemn şi acoperită cu paie. Are o singură
cameră şi o micuţă cămară pe colţ, în unghi cu prispa (talpă-târnaţ).
La intrarea în satul Sulighete, pe valea Fornădiei, se găseşte o moară de apă care nu mai
funcţionează, aflată într-o bună stare de conservare, această instalaţie tehnică populară putând fi
reparată şi pusă în circuitul turistic.

3
PORTUL POPULAR

La fel ca în majoritatea satelor din zona şi în satele comunei Şoimuş costumul popular nu se mai
poartă, el păstrându-se doar în unele lăzi de zestre şi în amintirea oamenilor mai in vârstă. Fac excepţie
de la cele de mai sus unele serbări școlare, la care se adaugă şi cetele de colindători din unele sate.

Costumul femeiesc – Pe cap femeile purtau un chişchineu negru cu ciucuri. Cămaşa din pânză
albă era încreţită la gât, cu o bentiţă cusută cu şnur. Cămaşa avea cusături pe piept, cu motive
decorative. Mâneca era bufantă şi se termina cu un pumnaş. Poalele erau din pânză albă, terminându-
se în partea de jos cu,,cipta”.Peste cămaşă femeile îmbrăcau un lăibăruţ din catifea neagră. Peste poale,
în faţă şi în spate, purtau oprege negre din lână.
Opregul din faţă avea ,,cipta” cu ciucuri negri, iar cel din spate doar ,,cipta”, fără ciucuri.

Costumul bărbătesc – Pe cap bărbaţii purtau vara o pălărie mică (colop), iar iarna căciula.
Cămaşa şi pantalonii erau din pânza albă de cânepă, in sau bumbac. Gulerul cămăşii era cusut cu arnici
negru, de-o parte şi de alta a deschizăturii cămăşii, pe piept, fiind cusături tot de culoare neagră. Peste
cămaşa lungă, bărbaţii se încingeau cu o curea lată din piele, unde îşi ţineau portmoneul, tabachera cu
tutun şi cosorul. Pe timp de iarnă, bărbaţii purtau cojoace înfundate, care se încheiau în lateral şi căput
din pănură. Pantalonii din pânză erau înlocuiţi iarna cu cioareci din lână, ţesuţi în război, de culoare
albă sau gri. În picioare femeile purtau ghete, iar bărbaţii bocanci sau cizme.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI

Puţine datini şi obiceiuri se mai păstrează în satele comunei Şoimuş. În unele sate, cum ar fi
Sulighete, la Sărbătorile de iarnă – Naşterea Domnului şi Anul Nou- tinerii, constituiţi în cete merg
din casă în casă cu dubele, cu irozii şi cu steaua.
Repertoriul colindătorilor cu dubele cuprinde peste 25 de colinde, din ceată, alături de feciori,
facând parte şi bărbaţii căsătoriţi. Ceata este constituită din 9-10 feciori plus cei căsătoriţi, la care se
adaugă instumentiştii (dube, taragot). A doua zi de Crăciun la căminul cultural are loc Balul de
Crăciun la care participă mare parte din comunitatea locală.
O sărbătoare locală intrată de mulţi ani în tradiţie este Nedeia, care se desfăşoară în fiecare
sat, de regulă cu prilejul hramului bisericii din localitate.
În satele comunei Şoimuş nedeile au loc la următoarele date:

– Boholt – la Înălţarea Domnului (Ispas);

– Bălata şi Chişcădaga – în prima duminică după Paşti;
– Fornădie – a doua duminică după Paşti;
– Bejan – la Sf. Petru şi Pavel;
– Sulighete – de Rusalii;
– Şoimuş -15 august (Sf. Maria).
În ceea ce priveşte folclorul, cel mai cunoscut joc este ,,Lina de la Sulighete”.

Populație
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șoimuș se ridică la 3.371
de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
3.549 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,99%), cu o minoritate
de maghiari (1,72%). Pentru 2,85% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,58%), dar există și minorități
4
de romano-catolici (1,33%), baptiști (1,07%) și penticostali (1,04%). Pentru 2,91% din populație, nu
este cunoscută apartenența confesională.

Componența etnică și confesională a comunei Șoimuș

CLIMA
Din punct de vedere climatic, judeţul Hunedoara se încadrează în două subdiviziuni climatice
ale ţării noastre şi anume:
- ţinutul climei de munte, cu versanţi expuşi vânturilor de vest, în care întră toată zona muntoasă;
- ţinutul climei continental-moderate de deal (200 - 800 m altitudine), o notă aparte în cadrul acestora
formând depresiunile Haţeg şi Brad.
Temperaturile medii anuale (+100 C lunca Mureşului, - 20 C Munţii Retezat şi Parâng), conduc la uncontrast termic
teritorial de 120 C , extremele fiind regăsite în zonele montane propriu-zise (- 20 C şi - 60 C) şi în sectorul Mureşului, aval
de Deva (circa 100 C). Temperatura medie în depresiuni este influenţată de mai mulţi factori, între care amintim poziţia
intramontană, gradul de deschidere, circulaţia maselor de aer). O situație a principalelor atribute termice de la nivelul zonei
sunt prezentate sitetic în tabelul următor.

Tabel 1. Principalele atribute ale regimelor termice de la nivelul zonei

Cod Valoarea Valoarea Valoarea Nr. de
Nume
stație. medie minimă (data) maximă (data) observații
-14.10C +28.30C
15230 Deva + 10.80C 1826
(31.12.2014) (25.07.2012)

Temperatura medie în depresiuni este influenţată de mai mulţi factori, între care amintim
poziţia intramontană, gradul de deschidere, circulaţia maselor de aer).
Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor scade în lungul Mureşului de la vest (600,9 mm la Deva) spre
est (540 mm la Geoagiu) şi dinspre munţi spre depresiuni: de la 1.400 mm pe munţii înalţi din sudul
judeţului la 700 mm în depresiunile Petroşani şi Haţeg, de la 1.200 mm pe Munţii Poiana Rusca şi
5
Găina aflaţi perpendicular pe direcţia dominantă de circulaţie a aerului - şi 1.000 mm în Munţii Zarand
şi Metaliferi la 750-800 mm în Depresiunea Brad (deschisă spre vest) şi 600-550 mm pe Valea
Mureşului.
Numărul anual de zile cu ninsoare este de cca 80 pe munţii înalţi şi de cca 20 în Valea Mureşului.
Cantitatea de precipitații (mm) înregistrate la stațiile meteo din zonă sunt prezentate în tabelul nr. 2.

Tabel 2. Cantitatea de precipitații (mm) înregistrate în perioada 2010 – 2014 de la nivelul zonei
Suma Valoarea Ponderea zilelor Nr. de
Cod stație Nume
precipitaților maximă (data) cu precipitații observații
57.8
15230 Deva 2954 649 1826
(10.06.2013)

I.2. Resursele naturale ale localității Șoimuș

Microzona Șoimuș este influenţată de climatul văii Mureşului, concretizat de un tip zonal
colinar cu nuanţe mediteraneene. Temperaturile medii anuale ale zonei se situează între 9 şi 11șC,
variaţia sezonieră a valorilor temperaturii fiind următoarea: -1 la -3șC (ianuarie), 10 la 11șC (aprilie),
20 la 21șC (iulie) şi 11șC (octombrie), pentru ca amplitudinea termică anuală să oscileze între 22 şi
23șC.
Categoriile hidrografice principale sunt apele subterane (pânza freatică, apele de adâncime,
apele minerale) şi reţeaua hidrografică, în cadrul căreia se remarcă râul Mureş și afluenţii direcţi ai
acestuia.

Harta localității Șoimuș

Apele subterane. Stratul acvifer este bine reprezentat la nivelul luncii Mureşului şi are
terminaţii ample care pătrund pe văile râurilor afluente principale, Boholt, Căian și Fornădia. Suportul
litologic al stratului acvifer este constituit din nisipuri, pietrişuri şi bolovănişuri, toate de vârstă
cuaternară, care se dispune omogen sau interferent până la adâncimi de 8-12 m, având un nivel mediu
de identificare la adâncime mai mici de 5 m. Reţeaua hidrografică. Mureşul are izvoarele în Munţii
Hăşmaşu Mare, la o altitudine de 850 m. Naşterea acestui curs de apă se pierde în legendă, dar se
6
regăseşte în numeroasele studii de specialitate, care au abordat direct sau tangenţial acest subiect.
Analizând reţeaua de râuri de pe teritoriul comunei, poate fi identificată categoria râurilor teritoriale
care au izvoarele, cursul inferior sau un segment al cursului în cadrul teritoriului : Mureşul, Boholtul,
Căianul și Fornădia. Componentele reţelei apelor curgătoare converg în totalitate către colectorul
principal, Mureşul.
Elementele reţelei hidrografice ale teritoriului comunei sunt: Valea Căianului, cu afluenţi mai
importanţi Pârâul Fornădia și Valea Pietroasă, Valea Boholtului, cu mai mulţi afluenţi în bazinul
superior nenominalizaţi. Teritoriul comunei Șoimuș este traversat pe latura sudică de un sector cu o
lungime de cca. 8 km, care aparţine cursului inferior al râului Mureş. Din punct de vedere tectonic,
unitatea de relief a culoarului Mureşului se integrează sistemului de dislocaţii majore, care separă
Munţii Apuseni de Muntii Poana Ruscă şi îi pun în evidenţă faţă de depresiunile şi unităţile carpatice
adiacente. Fundamentul culoarului se acceptă ca fiind structurat la nivelul mai multor horsturi şi
grebene, care expun către învelişul sedimentar ulterior aspect morfologice fosile. Acest paliorelief a
influenţat procesele de litogeneză şi tectogeneză a depozitelor mezozoice şi neozoice.
Caracteristicile terasei de luncă permit dezvoltarea intensă a culturilor agricole şi amplasarea
unor aşezări în mijlocul luncii sau extinderea până la nivelul albiei ( Soimuș, Bejan ). Sistemul de
terase al văii Mureşului se desfăşoară între 3m, nivelul terasei de luncă, şi 110m, nivelul terasei a
şasea. Situată la altitudinea relativă de 6-12m, prima terasă se dezvoltă asimetric şi discontinuu pe
anumite sectoare.
Lunca Mureşului. Nivelul de bază se racordează funcţional cu luncile râurilor afluente, Căian,
Fornădia și Boholt, ceea ce permite extinderi largi, în sensul râurilor secundare, compensând
frecventele sectoare de gâtuire impuse de configuraţia geostructurală. Configuraţia luncii Mureşului
în cadrul teritoriului comunei Șoimuș relevă sectoare în care prezintă lăţimi maxime în alternanţă cu
zone unde aproape lipseşte. Astlel, la intrarea în intravilanul satului Șoimuș lunca are lăţimi de cca.
250-350m, pentru ca la ieşirea din satul Bălata să se efileze puternic și să dobândească extensie
maximă (cca. 1.000m).

Lunca Mureșului la Șoimuș

Formele de relief specific luncii şi albiei minore a râului Mureş etalează întregul inventar
morfologic caracteristic. Principalele artere hidrografice perpendiculare pe cursul Mureşului împart
7
formațiunile deluroase în mai multe culmi alungite sau izolate, având diferiţi parametri morfometrici.
Un rol important în evoluţia reliefului actual îl are modelarea fluvială, produsă în spaţiile albiilor de
râuri. Râul Mureş contribuie decisiv la modelarea compartimentului sudic al teritoriului comunal. Ca
factor determinant în crearea potenţialului de locuire, relieful Munţilor Metaliferi şi cu atât mai mult,
dealurile premontane sau culoarul râului Mureş a generat mai multe straturi de locuire, fapt dovedit
de numeroasele ruine şi alte mărturii prezente atât pe culoarul Mureşului cât şi în zona Boholt. Satele
comunei Șoimuș s-au pliat pe oferta generoasă de habitat a văii Mureşului şi afluenţilor săi. Satele
Bejan, Șoimuș și Bălata se dezvoltă preponderent la nivelul terasei a doua, ocupând integral şi spaţiul
de luncă a Mureşului.
Bejan – este cel de-al treilea sat (după Bălata şi Şoimuş) a cărui latură sudică este scăldată de
apele râului Mureş.
De fapt, în zona respectivă apele Mureşului sunt zăgazuite de un baraj (la Mintia) formând un
mic lac de acumulare (pentru termocentrală). Din zona Bejan provin şi unele vestigii preistorice –
topoare din andezit şlefuite şi perforate – aparţinând Culturii Coţofeni. În sat s-au descoperit urme de
epocă romană printre care mina şi cariera de la Bejan. Localitatea se află în S – V comunei.
Satul este de tip adunat. Este locuit de 268 persoane. Are 126 de case. Pe teritoriul satului se
află cel mai modern târg de animale din judeţul Hunedoara, renumit şi în judeţele limitrofe atât prin
animalele ce se aduc în târg cât şi prin alte categorii de mărfuri destinate vânzării.
Satul Păuliş se găseşte pe cursul mijlociu al pârâului Căian, la poalele dealului Muncelul. Până
la ultima reorganizare administrativ teritorială a ţării, Păulişul a fost centru comunal.
Aşezat în partea de vest a comunei, satul se întinde de-a lungul şoselei ce se îndreaptă spre NV, spre
satul Băiţa. Satul Păuliş se găseşte la o depărtare de 5 km de centrul comunal, În sat sunt construite
73 de case, locuite de 266 de persoane.
Boholt – situat in partea de N – E a comunei, satul este unul de tip înşiruit, de-a lungul Văii
Boholtului şi a DJ 761 A. Este zona cu unele dintre cele mai atractive peisaje de la nivelul comunei
Şoimuş. Aici se află o rezervaţie naturală situată pe Valea Teiului, ce include un sector de chei, săpat
de respectiva vale. Tot aici în sat se află şi importante izvoare de apă minerală. Aşezarea a fost locuită
încă din preistorie, dovada fiind urmele Culturii Coţofeni. A fost semnalată şi o aşezare aparţinând
Culturii Petreşti, ca să nu mai vorbim de urme de locuire romană – villa rustica. În zonă au fost
descoperite şi materiale arheologice medievale şi mai apoi s-au făcut descoperiri monetare de sec
XVII.

Biserica din Boholt

8
 Satul Boholt are în prezent 141 de case şi 330 de locuitori. Potenţialul economic al localităţii
este dat de izvoarele de apă minerală şi de fabrica de îmbuteliere a acesteia. Apa minerală de Boholt
este carbogazoasă, feruginoasă, bicarbonatată, calcică, magneziană, hipotonă. Este utilizată în boli
digestive şi renale şi ca apă de masă.

Rezervația Boholt este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a
IUCN (rezervație naturală, tip mixt) situată pe teritoriul satului Boholt, comuna Șoimuș în județul
Hunedoara.
Rezervația Boholt cu o suprafață de 1 ha, a fost declarată inițial pentru protecția izvoarelor de
apă minerală din zonă, urmând ca apoi, obiectul protecției să se restrângă la un sector de chei de pe
Valea Teiului, cu aspect de canion, mărginit de vegetație forestieră în asociere cu specii vegetale
termofile, dezvoltate pe calcare. Are statut de arie protejată din anul 1995.
Una dintre cele mai frumoase rezervaţii naturale din judeţul Hunedoara este, poate, şi una
dintre cele mai puţin cunoscute: rezervaţia Boholt. Peisajul este splendid şi zeci de hunedoreni vin
zilnic aici, ca să-şi umple bidoanele cu apă minerală. Însă nici măcar localnicii nu ştiu că satul lor
adăposteşte o comoară: o mică rezervaţie naturală de interes naţional.

Rezervația naturală Boholt

La limita sudică a munţilor Apuseni o localitate mică, pierdută printre dealuri, începe să devină
tot mai cunoscută.
Satul Boholt, din comuna Şoimuş, pe care bunul Dumnezeu l-a dăruit cu frumuseţe, dar şi cu
o bogăţie vie, izvorâtă din adâncuri: apele minerale. Site-ul Agenţiei pentru Protecţia Mediului
Hunedoara informează că rezervaţia Boholt este o arie protejată de interes naţional, deşi se întinde pe
o suprafaţă restrânsă, de numai un hectar.
Zona a fost declarată iniţial rezervaţie pentru protecţia izvoarelor de apă minerală din zonă.
9
 În prezent, obiectul protecţiei s-a restrâns doar la un sector scurt de chei de pe Valea Teiului
(care include şi Valea Pietroasa), cu aspect de canion, mărginit de vegetaţie forestieră, dar şi cu o
mulţime de plante termofile, care s-au dezvoltat pe calcare.
Sătenii din Boholt, însă, habar n-au că în satul lor există vreo rezervaţie. De aşa ceva, ei n-au
auzit niciodată! Ştiu că sunt izvoare cu apă minerală, ba unii au chiar fântâni cu apă minerală, direct
în curte, dar de vreo arie protejată nu au ştiut în viaţa lor. Doar tehnicienii agricoli care colindau
odinioară văile şi dealurile Boholtului ar putea spune că, da, zona asta este arie protejată. Îşi amintesc
cum, în urmă cu mai bine de 20 de ani, când păşunile erau întreţinute şi curăţate ca-n palmă, izvoarele
minerale ţâşneau din pământ de peste tot şi te miri unde!

Rezervația natural – Boholt

Chişcădaga – este a doua aşezare din comună ca număr de locuitori, după satul de centru.
Localitatea este amplasată în partea de nord a comunei, învecinându-se cu alte sate aparţinătoare
comunelor Băiţa şi Certejul de Sus. Satul este de tip adunat numărând 151 de case şi 425 de locuitori.
În Chişcădaga sunt localizate două importante unităţi de producţie din industria materialelor de
construcţie: fabrica de lianţi şi fabrica de var. Din acest motiv se poate spune că este satul cel mai bine
reprezentat economic de la nivelul comunei, aducând importante venituri băneşti la bugetul local.

Fabrica de ciment de la Chișcădaga

10
 Sulighete – situat la 12 km depărtare de centrul comunal, pe un drum de ţară pietruit, satul
este aşezat pe cursul superior al văii pârâului Vălişoara. Localitatea este străjuită de înălţimile
dealurilor Corbul, Păiuşul, Măreşti, Părăieşti şi Stîlpul.

Biserica și cimitirul din Sulighete

Fornădia – se află pe artera de circulaţie Deva- Brad, la o distantă de 10 km de centrul

comunei. Satul Fornădia este străjuit de către dealulrile Pârveşti.
În sat sunt construite 98 de case, locuite de 205 persoane.

Biserica și cimitirul din Fornădia

Căinelu de Jos – Satul este situat în partea de Vest a comunei. Vestigii preistorice (un topor
de piatră slefuită) şi vestigii romane (monede şi aşezări minereşti) atestă vechimea acestei localităţi.
Explicabil de ce, fiindcă şi această aşezare se află pe una din treptele din imediata apropiere a râului
Mureş, dar şi în vecinătatea unor exploatări de aur din zonă. Aşezarea este de tip înşiruit, majoritatea
locuințelor aflânduse de-a lungul DN 76 Deva – Brad.

11
 Biserica din Câinelu de Jos

BALATA- este un sat amplasat in partea de SE a comunei. Configuratia lui este de tipul
înşiruit-adunat. In sat sunt construite 128 de case, locuite de 392 de persoane. Majoritatea caselor se
află de-a lungul DJ 761 care face legătura intre municipiul Deva și comunele Hărău și Certej.
Economia localității este dată de agricultura și de unități de creștere a păsărilor pentru carne, precum
și de prelucrare a cărnii. La Balata există și o fermă cu peste 200 de vaci-elită.

Vegetație

De la nivelul zonei studiate lipsesc formațiuni într-un facies natural, activitățile antropice
curente, presiunile continue ce sunt prezente pe toată durata anului, situarea proximală față de o arteră
majoră de transport, extrem de activ și intens circulată, au condus la o distorsionare profundă,
dominante rămânând speciile ruderale, adventive și invazive.
Proximal platformelor betonate, căilor de acces și a zonelor de locuire, apar o serie întreagă
de specii pioniere, inclusiv lemnoase, ce au colonizat mediile seminaturale. Din punct de vedere
fitocenologic, zona aparține etajului stejarului, altitudinea medie în zonă fiind de aproximativ 190 m.

12
 Vegetație din jurul localității Bălata

Aspectul profund distorsionat, al întregului spațiu de locuire, face ca structura de la nivelul

alveolelor și a perimetrelor verzi să rămână lipsit de funcționalitate și relevanță bio-eco-cenotică,
având o capacitate de suport mult diminuată ca urmare a colonizării cu specii sinantrope.
Repartiţia, densitatea şi bogăţia faunei judeţului Hunedoara sunt în legătură directă cu
altitudinea reliefului, specificul florei şi impactului factorului antropic asupra arealurilor de dezvoltare
ale acesteia.
Principalele specii faunistice ale României se regăsesc şi pe teritoriul judeţului Hunedoara. În
zona montană trăiesc capra neagră, vulturul pleşuv sur, vulturul pleşuv brun, acvila, cerbul carpatin,
ursul carpatin, cocoşul de munte, râsul, lupul, vulpea, vidra, precum şi o serie de endenisme.
În zonele cu dealuri regăsim cerbul lopătar, ursul, căpriorul, mistreţul, iepurele, dihorul,
veveriţa, râsul, pisica sălbatică, bizamul, ierunca şi o serie de păsări (ciocănitoarea pestriţă, piţigoiul,
scorţarul, gaiţa, cinteza, cioara de semănătură, stăncuţa, coţofana, grangurul, privighetoarea, sitarul,
potârnichea, corbul etc.), alături de care apar specii de curând statornicite (raţa sălbatică, pescăruşul,
fazanul). Fauna ichtiologică este reprezentată de salmonide (unele aclimatizate, ex. păstrăvul
curcubeu), lipani, scobari, cleni, crapi, mrene, ştiuci, somni.
Dintre depozitele ce conţin faună fosilă, merită a fi menţionate cele de la Buituri (oraş
Hunedoara), de vârstă badeniană (15-20 milioane ani), cele situate în amonte de satul Nandru sau cele
din perimetrul administrativ al satelor Muncelu Mic şi Chergheş . Importanţa acestor depozite este cu
atât mai mare cu cât în niveluri arheologice au fost depistate cochilii ale unor moluşte (ex. Conus),
cochilii utilizate ca şi obiecte de podoabă.

13
I.3. Resursele agroturistice antropice ale localității Șoimuș

In ceea ce privește atestarea documentară a localităților comunei, satul Șoimuș este amintit
pentru prima dată într-un document din anul 1278. Potrivit acestui document, Paul, banul Severinului,
atesta că a dat capitulului bisericii din Strigoniu, ocna de sare de la Turda, cu condiția ca acesta să dea
,,Bisericii Fericitei Sfinte Fecioare din Șoimuș, dijma din sarea provenită de la acea ocnă. La 1330
sunt atestate documentar satele Bejan, Câinel și Sulighete, Paulișul și (Buruene) la 1440, satele
Chișcădaga și Boholt sunt atestate la 1453, iar la 1499 este pomenit în documente satul Fornădie.
Satul Bălata este amintit în documente mult mai târziu, abia în anul 1850.
In perioada lui Iancu de Hunedoara, pentru faptele sale de vitejie contra turcilor, regele
Vladislav I al Ungariei îl va răsplăti pe acesta cu mai multe sate din jurul Devei. Astfel, Iancu de
Hunedoara primește în anul 1440 mai multe moșii, între care și Șoimuș și Păuliș.
In vremea stăpânirii Corvinilor, la 1459, Șoimușul apare în documente cu titulatura de
,,oppidum’’(târg), fapt ce demonstrează dezvoltarea deosebită a localității. La 20 februarie 1465,
Matei Corvin, regele Ungariei dăruiește satele Șoimuș, Bălata și Câinel lui Ioan Ungur din Nadaștie
și prin aceasta și tatălui și fraților săi Ladislau și Nicolae și urmașilor săi moștenitorilor acestora.
Impreună cu târgul Șoimuș erau donate și satele și locurile pustii ce țineau de acesta. După ce
satele dăruite în 1465 revin din nou coroanei regale, la 1506 regele Vladislav al-II- lea donează
Beatricei, văduva lui Ioan Corvin (fiul natural al regelui Matei Corvin) și fiicei sale Elisabeta, cea mai
mare parte a moșiilor fostului ei soț, deoarece posesiunile familiei Corvinilor, după moartea lui
Cristofor, singurul urmaș în linie bărbătească a lui Ioan Corvin, au revenit coroanei. Intre satele donate
erau Bejan, Câinelul de Jos, Fornădia, Sulighete și Șoimuș.
Descoperiri arheologice – Importante descoperiri arheologice au fost făcute pe teritoriul
comunei Șoimuș, fapt ce atestă existența unor așezări omenești înca din preistorie.
Bejan – aici au fost descoperite două topoare de andezit șlefuite și perforate, aparținând culturii
Coţofeni, de asemenea s-au descoperit urme romane. La marginea localității, în hotar cu municipiul
Deva, se găsește o carieră care a fost exploatată în epoca romană.
Noi și noi dovezi ale perenității noastre milenare pe aceste meleaguri apar din colbul miilor de
ani. Așa s-a întâmplat și cu un artefact mai deosebit descoperit de curând. Hunedorenii, dar și turiștii
care trec pragul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva luna aceasta vor putea admira acestă
nouă piesă care face parte din categoria „Exponatul lunii”. Este vorba despre o seceră preistorică din
piatră cioplită, descoperită la Șoimuș (comuna Șoimuș, județul Hunedoara), în punctul „Lângă sat”.
Piesa fragmentară poate fi datată în jurul anului 4.300 î.Hr. (acum aprox. 6.400 de ani), din
timpul epocii eneolitice, când pe Valea Mureșului în punctul amintit a existat o așezare a culturii
numite Tiszapolgár.

Seceră preistorică din piatră cioplită

14
 În urma săpăturilor de salvare, care au avut loc în anul 2011, pe traseul actualei autostrăzi A1,
tronsonul Deva – Orăștie, câteva mii de fragmente ceramice şi statuete cu reprezentări antropomorfice
şi zoomorfice din Eneolitic (epoca de tranziţie de la Neolitic la Epoca bronzului – n.r.), aparţinând
culturii Vinca-Turdaş (4.250-3.575 î.Hr.) au fost recuperate de echipa de arheologi care a lucrat în
sectorul Şoimuş 1. Cele mai vechi piese ceramice au o vechime de aproximativ 6.000 de ani, iar cea
mai nouă datează din epoca medievală. „În zonă, au fost descoperiţi idoli cu formă umane, câteva
piese cu reprezentări de animale, podoabe, cum ar fi pandantive din os sau ace de păr din os, dar şi
ace din os pentru străpunsul pieilor. Tot aici, s-au găsit greutăţi pentru pescuit – zona fiind foarte
aproape de cursul Râului Mureş. Cele mai vechi piese ceramice au aproximativ 6.000 de ani, iar cea
mai nouă se încadrează în perioada medievală, fiind vorba de un clopoţel din bronz ce datează de
acum 1.000 de ani”, a declarat arheologul Andrei Heroiu, de la Institutul de Arheologie „Vasile
Pârvan” din Bucureşti.
De asemenea, pe un perimetru de aproximativ 5.000 de metri pătraţi, au mai fost descoperite
urmele a 20 de bordeie şi case de chirpici, vechi de 6.000 de ani, fragmente de oale de lut şi vase
pentru mâncare sau pentru băut, iar pe unele dintre acestea au fost identificate reprezentări
antropomorfe. În plus, arheologii au scos la lumină un cuptor roman din ceramică, vechi de
aproximativ 1.700 de ani, dar şi alte şase cuptoare, care datează din perioada Evului Mediu. Până în
prezent, în şantierul Şoimuş 1, arheologii au cercetat 350 de complexe, dar se estimează că numărul
lor ar putea ajunge la 1.000, dacă se iau în calcul şi siturile învecinate, respectiv Şoimuş 2 şi Uroi.
Descărcările arheologice constituie etapa premergătoare construcţiei viitoarei autostrăzi Deva-
Orăştie, iar arheologii spun că pentru ei este o oportunitate să poată studia un sit dezvoltat pe o arie
foarte mare, într-un interval scurt de timp. Altfel, spun specialiştii, un şantier similar ar fi fost cercetat
în vreo două generaţii. Datele prelucrate până acum arată faptul că zona Văii Mureşului este locuită
de peste 6.000 de ani, locurile fiind propice pentru dezvoltarea comunităţilor umane.

Pentru iubitorii de istorie sau turiștii doritori, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane
Deva propune vizitatorilor, începând cu data de 1 iulie 2018, în cadrul proiectului intitulat „Exponatul
lunii”, secera preistorică din piatră cioplită, descoperită la Șoimuș, piesă ce poate fi admirată în spaţiul
special amenajat la intrarea în Palatul Magna Curia. Trebuie precizat faptul că în fotografii se observă
și o replică a unei seceri preistorice, replică realizată de dr. Marius Barbu, arheolog în cadrul MCDR
Deva.

Vestigii istorice
15
 Boholt – pe teritoriul acestei localități se afla mai multe puncte unde au fost descoperite
materiale arheologice, începand din preistorie și până în perioada medievală. Pe culmea dealului
Ciuta, din hotarul localității, s-a descoperit o așezare aparţinând culturii Coţofeni, precum și elemente
din epoca bronzului timpuriu.
Fragmente ceramice aparținând tot culturii Coţofeni, au fost descoperite pe dealul Măgulicea.
În localitate este semnalată şi o aşezare aparţinând culturii Petreşti. Din epoca romană, în hotarul
localităţii, către Şoimuş, s-au descoperit urmele unei construcţii romane. Din hotarul localităţii provin
materiale arheologice medievale. Tot pe teritoriul satului Boholt s-au descoperit 22 de monede
medievale, din sec. XVII.
Dacă, de-a lungul neoliticului, comunităţile umane au avut parte de o „viaţă liniştită” dovedită
de bogăţia materialelor arheologice găsite în aşezări, Epoca Bronzului (cca 3300 -1200/1100 a. Chr.)
a reprezentat o perioadă de constante transformări economice, sociale şi spirituale. Grosimea mare a
straturilor arheologice din aşezările neolitice, nenumăratele fragmente din pereţii locuinţelor, lipsa
fortificaţiilor în jurul aşezărilor, fineţea în modelarea ceramicii, numărul mare de figurine din lut arată
prosperitatea şi stabilitatea societăţii neolitice.
Epoca bronzului se caracterizează prin înlocuirea treptată a uneltelor, podoabelor şi armelor
de aramă cu cele de bronz, aliaj de cupru cu cositor (uneori cu arsen, antimoniu sau plumb), aliaj
superior cuprului, atât în privinţa procesului tehnologic, cât şi a eficienţei obiectelor. Paralel cu
obiectele de bronz, au fost folosite, în perioada timpurie şi mijlocie a epocii, cele de piatră, os şi cupru.

Vas ceramic

Căinelul de Jos – un topor din piatră şlefuită a fost descoperit în hotarul localităţii. Din epoca
romană s-au descoperit urme de pavimente şi monede. Aceste urme atestă existenţa unei aşezări a
minerilor de la exploatările de aur din minele din zonă. În vatra satului este o aşezare romană.
Şoimuş – în mai multe puncte ale localităţii au fost găsite importante vestigii arheologice. În hotarul
localităţii, la 300 m vest de punctul Teleghi, se semnalează o aşezare aparţinând culturilor Turdaş cu
elemente Vinca, dar şi Coţofeni. O aşezare de tip Coţofeni s-a descoperit în punctul Avicola. În
punctul Cuculeu, din hotarul localităţii s-a cercetat o aşzare aparţinând epocii timpurii a bronzului.
O staţiune arheologică cu stratigrafie complexă a fost dezvelită în punctul Teleghi, situat pe
marginea terasei de pe malul din dreapta Mureşului. Aici au fost descoperite materiale ceramice din
16
epoca bronzului (cultura Wietenberg), hallstattiene timpurii, romane şi un fragment de inscripţie. În
hotarul localităţii s-au descoperit urme arheologice din epoca romană. De aici provine o moneda
dacică de tip Răduleşti- Hunedoara.
Ocupaţii tradiţionale – După ce austriecii cuceresc la sfârşitul sec. XVII Transilvania, aceştia
vor intensifica exploatarea bogăţiilor provinciei, fapt ce va genera şi o sporire a obligaţiilor populaţiei
transilvănene. Pe baza conscripţiei făcute de autorităţile austriece în anul 1727, se constată că satele
comunei Şoimuş cuprindeau între 10-38 de gospodării, marea majoritate a locuitorilor fiind iobagi şi
jeleri. Într-un raport al autorităţilor din anul 1770 se arată că locuitorii din Căinel, Chişcădaga,
Sulighete şi Târnăviţa se ocupau cu lucrul pământului şi cu pomăritul, cei din Fornădia se ocupau în
plus şi cu creşterea porcilor îngrăşaţi cu ghindă. Locuitorii din Boholt, Păuliş şi Şoimuş, pe lângă
pomărit şi lucrul câmpului, se ocupau şi cu plutăritul. Plutăritul era o ocupaţie de baza pentru locuitorii
satelor situate de- a lungul celor două maluri ale râului Mureş. În perioada medievală, principala marfă
transportată pe Mureş era sarea extrasă din ocnele de la Turda şi Uioara, care era dusă până la
Szeghedin. Pe lângă sare pe apele Mureşului se transporta minereu de fier, cereale, cherestea şi piatră
de construcţie. Sarea a constituit însă cea mai preţioasă încărcătură ce cobora pe Mureş. La Şoimuş
exista un mare depozit de sare, al doilea după cel de la Partoş (Alba Iulia), de unde se făcea
aprovizionarea cu sare a ţinuturilor Zarandului, Hălmagiului, Devei şi Hunedoarei. Populaţia de pe
malurile Mureşului era obligată să participe la transportul sării, fie cărăuşind cu carele, fie intrând în
rândurile corabierilor regali. În anul 1771 erau 5 corăbieri la Şoimuş, 4 la Boholt, 11 la Păuliş; în 1774
erau 7 la Boholt, 15 la Şoimuş şi 25 la Păuliş; în anul 1777 erau 7 la Boholt, 8 la Şoimuş, 18 la Păuliş;
în 1810 erau 5 la Boholt şi 11 la Păuliş. O altă ocupaţie pe care documentele o atestă este prepararea
cărbunelui de lemn, a mangalului. În 1767 funcţionarii comitatului puneau în vedere vicejudelui
cercului Chimindia să recupereze restanţa de impozit pe anii 1761-1764 pe care o au cărbunarii din
Căinel. În caz contrar judelui şi juraţilor satului le vor fi confiscate animale până la împlinirea sumei
restante. Întreţinerea militarilor în cadrul gospodăriilor populaţiei era o sarcină grea pentru locuitorii
satelor, ei având obligaţia să-i cazeze şi să-i hrănească. Actele vremii consemnează numeroase abuzuri
săvârşite de soldaţii cantonaţi în Şoimuş şi în celelate sate.
Participarea la Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan – Numeroasele sarcini iobăgeşti, la care
se adaugă abuzurile nobilimii şi ale autorităţilor, au produs adânci nemulţumiri în rândurile ţărănimii,
care vor culmina cu marea răscoală din 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan. Izbucnită în părţile
Zarandului, răscoala s-a întins cu repeziciune spre Munţii Abrudului şi spre Valea Mureşului.
Evenimentele din Zarand, mişcă satele din comitatul Hunedoara. Ţăranii înaintând pe valea Căianului,
în Sulighete prădară pe Iosif Magulitsi, în Chişcădaga pe Nicolae şi Iosif Markotsan şi pe încă doi.
Mişcă toate satele din cale şi ating Mureşul. Năvălesc mai întâi în Brănişca şi Şoimuş, cei din Brănişca
luând-o pe Mureş în jos, cei din Şoimuş pe Mureş în sus. În Şoimuş răsculaţii au apărut în 4 noiembrie
încă de seara. Răsculaţii au tăbărât asupra curţilor, caselor lui Ludovic Bartsay, ale contelui Adam
Bethlen, ale lui Hollaki, Goro, Alexe Noptsa, Francisc Bradi, Ştefan Vadas şi ale altora. Prăpădul ar
fi ţinut trei sau patru zile, răsculaţii au spart uşi şi ferestre, au distrus şi prădat şuri, grânare, coşere de
porumb, au cărat din ele totul. Au prădat vinurile. Din grajdurile lui Ludovic Bartsay au dus cei mai
frumoşi cai de prăsilă din herghelia de 70 de capete. Au prădat şi pe preotul reformat Mihail Teleki
cu soţia şi trei copii, cu sora şi fiica acesteia. Preotul a scăpat ascuns mai întâii în viile Şoimuşului,
apoi în casa dregătorului sării. Crâşmarul nobilului Goro, Dănilă Suciu se plânge că i-a fost prădată şi
arsă casa. În ziua de 5 noiembrie, în zori, o parte a răsculaţilor pleacă spre Hărău, iar cei rămaşi în
Şoimuş trec în 6 noiembrie, dis-de-dimineaţă, în Mintia. În zilele de 6 şi 7 noiembrie 1784, ţăranii
răsculaţi atacă Cetatea Deva unde erau refugiaţi mulţi nobili, la aceste evenimente participând şi
locuitori din satele comunei Şoimuş. Ţăranii vor fi respinşi, răzbunarea nobilimii şi execuţiile atroce
împotriva acestora, neintimidându-i pe răsculaţi, care îşi vor continua acţiunile. Momentul culminant
al răscoalei îl va constitui ultimatul adresat de ţărani, nobilimii din Deva. Ultimatul este o scrisoare
17
adresată comitelui suprem şi Tablei comitatului Hunedoara de dregătorul oficiului sării din Şoimuş,
Carol Bruneck. Ea a fost scrisă de el sub ameninţarea cu moartea a trei reprezentanţi ai ţăranilor, care
veneau să comunice nobilimii din Deva, ca trimişi ai lui Horea, condiţiile lui şi ale poporului său de
pace. Cei trei ţărani erau Giurgiu Marcu şi Ion Abrudean din Crişcior şi Petru Abrudean din Ruda.
Acest adevărat program al răscoalei cerea desfiinţarea nobilimii şi a proprietăţii feudale, atrbuind
pământul în întregime ţăranilor. Ultimatul este cel mai important act al ei, cel mai general, cel mai
sintetic. Generalitatea lui îi dă un prestigiu istoric capital. O viziune de un moment, de pe culmea
biruinţei, dar aruncând o vie rază de lumină spre viitor. După atacurile nereuşite împotriva cetăţii,
numeroşi ţărani din jurul Devei sunt arestaţi, între aceştia fiind şi şapte ţărani, prinşi la Şoimuş: Borza
Ianeş, Suciu Dănilă, But Tănase, Suciu Loga, Vereş Gheorghe, Maier Urs si Sabo Armeanca. După
execuţia capilor răscoalei de la Alba Iulia, seria sentinţelor a continuat cu alte condamnări, între care
şi Lupu Lucaciu din Sulighete, condamnt la moarte, capul urmând să-i fie pus în ţeapă, iar cadravul
pe roată. Mihai Lupaş din Căinel, pentru că a participat la devastarea castelului baronului Iosika din
Brănişca, a fost condamnat la moarte. Deşi înfrântă, Răscoala de la 1784 va produce în deceniile
următoare mari nelinişti în rândurile nobilimii. Frica de o nouă răscoală s-a răspândit din nou între
nobili în 1790. În 6 aprilie 1790 comitatul Hunedoara adresează o circulară subprefecţilor săi cerându-
le să adune nobilimea în anumite centre pentru a preveni o nouă ridicare a ţăranilor. Pentru zona de
dincolo de Mureş, centrul de adunare urma să fie la Şoimuş.
Participarea la Revoluţia de la 1848 – Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania, condusă
de Avram Iancu va cupride în aria ei de desfăşurare şi zona Şoimuşului. În timpul revoluţiei, în fruntea
comitatului Hunedoara se instalează un funcţionar român- Dimitrie Moldovan –care avea la Şoimuş
un inspector, în persoana lui George Tăbăcariu. Acesta se ocupa de problemele administrative şi
militare, organiza comunicaţiile între Deva şi Brad pe valea Căianului, comanda pichetele de
observaţie care supravegheau trecerea peste Mureş şi drumul spre Brad. La 27 ianuarie 1849, George
Tăbăcariu îi scria din Şoimuş lui Dimitrie Moldovan, despre mişcările revoluţionarilor maghiari la
Vălişoara.În aceeaşi scrisoare el arăta că a organizat trecerea trupelor peste Mureş la Şoimuş şi cerea
trimiterea de oameni pentru a putea stăvili un atac dinspre Dealu Mare. Mai arăta, de asemenea,
situaţia pichetului de observaţie de la Dealu Mare, aflat în subordinea sa. O lună mai târziu, la 26
februarie, G. Tăbăcariu îi cerea lui D. Moldovan să-i trimita 70-80 de puşcaşi care să treacă Mureşul
la Şoimuş. În tabăra de la Dealu Mare,scrie mai departe G. Tăbăcariu, de unde tocmai au venit tribunul
Avram Suciu şi Simion Dumitru de la Chişcădaga, nu sunt decât 100 de puşcaşi, prea puţini pentru a
face faţă unui atac. O zi mai târziu, G.Tăbăcariu îi scrie lui D. Moldovan la Deva, să-i trimită imediat
vânătorii veniţi de la Haţeg şi ceruţi prin scrisoarea anterioara din seara zilei de 26 februarie.Într-o
ultimă scrisoare a inspectorului G.Tăbăcariu din 23 martie 1849, acesta îl informează pe D. Moldovan
despre mersul operaţiilor militare în zona Bradului, arătând că din Şoimuş au fost trimişi în sus pe
Căian, câţiva lăncieri pentru a se alatura celor din tabăra de la Dealu Mare.
Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania, a avut o importantă influenţă în evoluţia ulterioară a vieţii
sociale, dar mai ales naţionale din acest spaţiu..În anul 1851 apar primele sigilii ale satelor cu legenda
în limba română şi cu simboluri legate de realităţile locale, referitoare la ocupaţii, tradiţii istorice,
numele satelor,Astfel, satul Şoimuş are pe sigiliu desenată o corabie,semnificând străvechea ocupaţie
a locuitorilor de corabieri pe Mureş, Căinelul un hârleţ,o greblă şi o seceră încrucişate, satul Bejan o
barză, la Sulighete apare un stup de albine, la Păuliş un braţ cu o sabie, simbol al vitejiei în luptă, la
Fornădia un plug cu rotile, la Chişcădaga o capră.(Băneasa F. Vinelu-Monografia comunei
Şoimuş,1978).
Participarea la Marea Unire de la 1918 – Un alt mare eveniment la care au participat
locuitorii satelor comunei Şoimuş a fost Marea Unire de la 1 decembrie 1918. În zilele premergătoare
Marii Uniri,în toată Transilvania s-au constituit consilii şi gărzi naţionale, instaurându-se administraţia
românească ,proces care a întâmpinat multe greutăţi din partea vechilor autorităţi. În listele de membrii
18
ai gărzilor naţionale româneşti din 1918, găsim 15 locuitori din Sulighete, 12 din Fornădie, 9 din
Căinel, 8 din Bejan, 8 din Chişcădaga. Din Fornădia, Petru Şuteu şi Ion Pârva au primit credenţionale
pentru a participa la adunare ca delegaţi aleşi. După şedinţa de alegere a celor doi, poporul a aplaudat
şi a strigat: ,,Trăiască România Mare”. Mai mulţi locuitori din satele comunei au participat la marele
eveniment de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia. De altfel, Adunării i-au fost trimise adeziuni, cu
semnături a zeci si sute de săteni din Fornădia(200), Sulighete(118), Târnăviţa(92), Chişcădaga(62),
Bejan(50), Căinel(26).
Comuna Șoimuș dispune de una dintre cele mai bune rețele de cămine culturale din județ,
majoritatea acestora fiind renovate și modernizate în ultimii ani, oferind condiții deosebite pentru
organizarea de manifestări culturale, dar și pentru alte diverse întâlniri ale comunităților locale.
In fiecare sat functionează câte un cămin cultural, cele nouă cămine culturale având în total
un număr de 2250 locuri.

Șoimuș- 250 locuri

Bălata- 300 locuri
Boholt – 250 locuri
Bejan – 450 locuri
Câinelul de Jos- 100 locuri
Chișcădaga- 250 locuri
Fornădia- 250 locuri
Păuliș- 100 locuri
Sulighete – 300 locuri

Biblioteca dispune de un spaţiu corespunzător, având peste 7000 de volume şi un număr

de 360 de cititori. Fondul de carte cuprinde literatura pentru copii şi tineret, beletristică, istorie,
geografie, cărţi de agricultură şi medicină. Majoritatea cititorilor sunt tineri, dar sunt şi alte categorii
de cetăţeni interesaţi de cărţi de specialitate, din diverse domenii. În cadrul bibliotecii se organizează
expoziţii şi lansări de carte.
Puţine datini şi obiceiuri se mai păstrează în satele comunei Şoimuş. În unele sate, cum ar fi
Sulighete, la Sărbătorile de iarnă – Naşterea Domnului şi Anul Nou – tinerii, constituiţi în cete merg
din casă în casă cu dubele, cu irozii şi cu steaua. Repertoriul colindătorilor cu dubele cuprinde peste
25 de colinde, din ceată, alături de feciori, facând parte şi bărbaţii căsătoriţi. Ceata este constituită din
9-10 feciori plus cei căsătoriţi, la care se adaugă instumentiştii (dube, taragot). A doua zi de Crăciun
la căminul cultural are loc Balul de Crăciun la care participă mare parte din comunitatea locală. O
sărbătoare locală intrată de mulţi ani în tradiţie este Nedeia, care se desfăşoară în fiecare sat, de regulă
cu prilejul hramului bisericii din localitate. La fel ca în majoritatea satelor din zona şi în satele comunei
Şoimuş costumul popular nu se mai poartă, el păstrându-se doar în unele lăzi de zestre şi în amintirea
oamenilor mai in vârstă. Fac excepţie de la cele de mai sus unele serbări școlare, la care se adaugă şi
cetele de colindători din unele sate.
Comuna Șoimuș are o istorie bogată dar încă nevalorificată. În afară de zonele cu un pitoresc
deosebit, această comună este înzestrată cu câteva obiective turistice care nu trebuiesc ratate atunci
când plecați într-o drumeție. În afară de bisericile de lemn construite cu câteva secole în urmă,
Rezervația Naturală Boholt nu trebuie ratată: cu o suprafaţă de numai 1 ha şi situată pe raza localităţii
Boholt, comuna Şoimuş, rezervaţia a fost declarată la început pentru protecţia izvoarelor de apă
minerală din zonă.
În prezent obiectul protecţiei s-a restrâns doar la un sector scurt de chei de pe Valea Teiului, cu
aspect de canion, mărginit de vegetaţie forestieră cu asociaţii vegetale termofile, dezvoltate pe calcare.

19
Vulcanismul a dat naștere unei succesiuni largi de roci (piroclastite, marne, marnocalcare, gresii
calcaroase și argile), care se prezintă sub formă de curgeri de lavă vulcanice.
Patrimoniul cultural bisericesc din județul Hunedoara cuprinde numeroase edificii arhitecturale de
mare valoare, în care vechile biserici de lemn au un farmec aparte reprezentat prin măiestria creației,
simplitatea soluțiilor constructive, simbolistica motivelor decorative, toate purtând amprenta
personalității produsului expres a meșteșugului artei populare, rodul ingeniozității și talentului
artistului țăran, profund religios în actul creativ. Bisericile de lemn reprezintă astfel, o moștenire
spirituală de primă mărime în întreaga cultură națională, subliniindu-se încă o dată importanța acestora
în cadrul culturii naționale populare cu dimensiunile și problematica sa și implicarea meșterilor
populari din mâinile cărora au ieșit aceste adevărate bijuterii de artă popularã, la care mai adăugăm
termenul bisericească considerând că, universul tehnic al creației este influențat de elemente
adiacente, cum sunt: credințele religioase, normele etice, juridice, aspecte dintre cele mai largi,
economice, politice, sociale etc, proprii etnografiei.
De la începutul civilizației umane materialul fundamental era lemnul. În perioada medievală, când
la noi s-au construit cele mai multe biserici, existența umană, în spațiu tradițional, era în formele ei
esențiale, una a lemnului. Împreună cu rodul pământului lemnul, materie atât de prețioasă, însă
abundentă în spațiul comunităților devine simbolul valorilor pământești iar definitoriu pentru țăran
era credința în biserică, o gospodărie mai mică, casa sfântă a existenței sale.
De aceea am considerat, pentru început, că necesitatea realizării unui repertoar etnografic al
bisericilor de lemn hunedorene este necesar pentru cunoașterea globală a acestor monumente de artă,
deci un inventar etnografic existent în prezent dar și sentimental privind soarta unora dintre biserici
grav afectate de timp și nepăsare. În studiul de față, ne-am preocupat mai mult de implicațiile
meșterilor populari în arta lemnului, material primordial în construcția bisericilor.
Nu se poate concepe opera de artă fără „emanația materială sufletească a individului” a creatorului
popular care naște frumusețea ca pe ceva firesc, într-o permanentă relație cu uneltele și materialele
sale. Nimic nu este mai tulburător decât materialul – lemn unde există naștere, viață și moarte, un
ciclu cosmic al existenței comunităților tradiționale atât de prezent, în spațiu și timp, în calendarele
sale. Există în ele o experiență ancestrală acumulată de-a lungul timpului de meșterul popular.
Rezolvările arhitectonice în edificarea unor biserici țineau firește, de personalitatea meșterilor
care au semnat aceste adevărate bijuterii. În comunitatea sătească locul bisericii era bine stabilit, în
mijlocul satului sau pe un deluț de pe care se putea panorama întreg satul. În funcție de aceasta
construcțiile erau joase sau înalte după specificul locului geografic păstrând, astfel, un raport
corespunzător între volumul lor și înălțimea acoperișului, inițial acoperit cu șiță (șindrilă) iar mai
târziu cu țigle, tablă sau chiar eternit (plăci de azbociment). Aici se vede cu adevărat amprenta
meșterilor populari care prin eleganța liniei, diversitatea fenomenelor arhitecturale de concretizare,
prin bogăția detaliilor ornamentale ce înnobilau lemnul, prin execuții cu un înalt nivel artistic au
realizat cele mai izbutite întruchipări ale artei populare bisericești. În construirea unui locaș de cult
era nevoie și de o anume etică de la care meșterii populari nu se abăteau niciodată. Aceștia erau
implicați nu doar cu efortul fizic, de muncă ci sufletește. Profund credincioși, ca întreaga comunitate
țărănească, ei nu erau simplii meseriași ci persoane care contribuiau cu propria jertfă la realizarea
edificiului închinat lui Dumnezeu.
Meșterii populari știau că meșteșugul lor era o taină și se considerau niște inițiați acceptând
aceste valori ca obligatorii în exercitarea meseriei. Mai mult erau la rândul lor „pedagogi” învățândui
pe ajutoare (ucenici) să urmeze aceleași percepte pentru a deveni cu adevărat „meșteri mari” capabili
mai târziu, să ajungă la perfecțiunea profesorilor.
Din păcate, nu putem să nu constatăm starea nefericită a multora dintre bisericile de lemn din
județul nostru care abia mai supraviețuiesc degradării continue odată cu trecerea timpului; nu puține

20
au dispărut datorită intemperiilor și împrejurărilor defavorabile. Multe biserici de lemn au fost pur și
simplu părăsite, prin construcția în același sat a celor de zid, de nevoia altor mai încăpătoare.

Biserica de lemn ,,Sfântul Nicolae” din Sulighete

Întreaga istorie a spațiului hunedorean a fost un șir de fapte istorice, convulsii și prefaceri care au
marcat profund existența comunităților țărănești. Astfel multe sate împreună cu bisericile lor au fost
răpuse de calamități istorice cum ar fi cele de pe Valea Jiului, pârjolite de turci, împreună cu alte case,
în 1788, precum și cele din Țara Zarandului arse în Revoluția pașoptistă.

Biserica de lemn ,,Intrarea în biserică a Maicii Domnului” (monument istoric)

La ora actuală starea lăcașurilor de lemn se află într-o primejdie din ce în ce mai mare de a se
pierde. Se constată o indiferență cu totul păgubitoare atât din partea preoților și credincioșilor, dar și
21
a autorităților; motivul principal fiind lipsa resurselor financiare, deoarece costurile unor asemenea
lucrări sunt foarte ridicate. Ignorându-se valorile trecute și prezente ale bisericilor de lemn hunedorene
de adevărate documente istorice ale obștilor comunitare – noi credem că a venit timpul să punem la
adăpost, prin restaurare tot ce se mai poate salva, dacă nu în totalitate, cel puțin exemplarele
reprezentative pentru istoria și arta noastră.
Altfel vom pierde ireversibil o parte din conștiința și demnitatea unui popor greu încercat de istorie
de-a lungul timpului. Necesitatea muncii de restaurare ne privește pe toți, preoți și credincioși,
conducători ai forurilor administrative locale și centrale.

Biserica de zid (Șoimuș)

Împreună, cu responsabilitate și profesionalism putem să contribuim la salvarea acestui fond

principal al spiritualității noastre. Aceasta și ca un omagiu adus meșterilor populari, ctitori de sfinte
biserici, care au fost creatorii unei strălucite civilizații a lemnului ce impresionează și astăzi ca fapte
vii ale spiritului creator al locuitorilor hunedoreni, așa încât să nu lăsăm ca timpul și nepăsarea să
acopere aceste lăcașe de înțelepciune și reculegere.

22
II. IDENTIFICAREA PENSIUNILOR DIN LOCALITATE ȘI GRADUL LOR
DE CLASIFICARE

Pensiunea Angela din Bălata

• restaurant
• plata cu cardul
• internet
• grătar
• terasă
• foișor
• spațiu de campare rulote și corturi
• parcare
Facilități în camere Pensiunea Angela din Bălata:
• televizor
• internet wireless
• camere cu baie proprie
• încălzire centrală
Cazați în această localitate puteți vizita Biserica de lemn Intrarea în Biserică a Maicii Domnului din
Căinelu de Jos, Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Sulighete, Biserica de lemn Sfântul Nicolae din
Șoimuș, devenită monument istoric, Situl Arheologic din epoca bronzului de la Boholt și Rezervația
naturală Boholt.

PENSIUNEA ANA – CHIȘCĂDAGA – 3 MARGARETE

Pensiunea „Ana” este situata la 13 km de municipiul Deva si la 7 km de la nodul rutier al

autostrazii A1, in comuna Soimus, satul Chiscadaga.

23
 Pensiunea dispune de 5 camere, din care 4 sunt „Twin” cu baie proprie, iar una este cu baie
separata si pat matrimonial, un living, bucatarie complet utilata, o terasa acoperita, dotata cu 5 mese
a cate 4 scaune si parcare privata.
Numar total de locuri: 10 persoane la care se pot adauga paturi suplimentare.
Pensiunea dispune de piscina (dotata cu sezlonguri) cu o suprafata de 24 mp, cu o adancime
care variaza între 160 si 170 cm, apa fiind încalzita; zona verde, un barbeque complet utilat (cuptor
paine, ceaun, plita, gratar, apa curenta)
Fotografii reprezentative

PENSIUNEA OANA – GUEST HOUSE – 3 MARGARETE

Pensiunea Oana ☆☆☆ este situată în Șoimuș și pune la dispoziție un bar, acces gratuit la
internet WiFi în întreaga proprietate, terasă și grădină. Fiecare cameră are balcon.
Camerele pensiunii includ TV cu ecran plat. Fiecare cameră de la Pensiunea Oana ☆ ☆ ☆ este
prevăzută cu aer condiționat și baie privată.
Pensiunea oferă mic dejun tip bufet.
Pensiunea Oana ☆☆☆ se află la 7 km de Deva și la 36 km de Hunedoara.
24
 Cuplurile apreciază în mod deosebit această locaţie. I-au dat scorul 8,8 pentru un sejur pentru
2 persoane.

Fotografii representative

PENSIUNEA ATLAS – ȘOIMUȘ - 3 margarete

Pensiunea Atlas - lângă A1, ieșirea Deva (Șoimuș), jud. Hunedoara

25
Un loc de relaxare după un drum lung
Pensiunea Atlas Soimus, situată la doar 2 km de la ieșirea de pe autostrada A1 și intersecția cu cele
mai tranzitate drumuri din Romania DN7, DN68, ieșirea spre Deva, ieșirea spre Oradea, este totodată
suficient de departată de autostrada, astfel încât zgomotul șoselelor să nu se facă auzit în zona în care
pensiunea este localizată.
Pensiunea Atlas dispune de:
• 6 camere cu 3 paturi twin
• 2 camere cu 2 paturi twin
• acces internet wi-fi gratuit
• Televizor LED cu diagonala de 81cm
• LIVINGROOM comun tradițional, 23 locuri
• locuri de parcare privată, în fața pensiunii, supravegheate video non-stop
• încălzire în pardoseală
• clădire inaugurate în anul 2019.

Toate camerele sunt mobilate cu paturi și uși din lemn de brad, realizate la comandă, integrate
perfect în decorul rustic al pensiunii, având ferestre largi din PVC tripan pentru o antifonare și izolare
termică ideală.
Pensiunea Atlas Șoimuș vă oferă un spațiu comun ce include:

• un livingroom dotat cu mese și scaune din lemn de brad, create la comandă

26
 • o bucătărie modernă utilată complet cu veselă și tacâmuri;
• expresor pentru cafea - cafeaua este din partea casei, alături de zahăr și lapte condensat;
• combină frigorifică;
• plită cu inducție;
• microunde;
• mașina de spălat vase;
• Recepție de unde se poate procura uscător și placa pentru păr, la nevoie;
• Minibar contracost aprovizionat cu: Coca-Cola doză, Apa plată 0,5L, Bere Timișoreana,
Seven Days, Ciocolata Milka, Cappy;
• Televizor LED cu diagonala de 81cm.
• Mic dejun la cerere, pentru grupuri mai mari de 10 persoane.
In apropiere, la doar 5 minute se găsește orașul Deva, unde întâlnești terase, restaurante, Aqualand,
magazine, hypermaket-uri, mall-uri, obiective turistice de interes național și multe altele.
CONACUL ȘOIMILOR – ȘOIMUȘ
Conacul Soimilor Hotel oferă WiFi gratuit în toate camerele oferind cazare familiară în
Soimus. Proprietatea este situată lângă plajele private.
Această proprietate este situată într-o zonă de plajă, la 54 km de Alba Iulia. Rîu de Mori se
află la 49 km de această pensiune.
Această cazare de este situată la 130 km de Aeroportul Aeroportul International Sibiu.
Hotelul este format din 6 de camere dulap, minibar și balcon care sunt disponibile pentru
oaspeți. Aceste camere au, de asemenea, un uscător de păr, un bonetă de duș și prosoape în băile
private.
Acest hotel oferă un mic dejun la în restaurant. În incintă se află un restaurant gratar.
Există, de asemenea, mese speciale, zonă de joacă și un meniu special pentru copii. Oaspeții
Conacul Soimilor Hotel se vor bucura de drumeții, ping-pong și săgeți.
Wi-Fi este disponibil în în camerele hotel și este gratuit.
Parcarea, în parcare privată este posibilă pe loc, gratuit.
Numărul de camere: 6.
Vechiul nume: conacul lui Darius

27
 PENSIUNEA ADICRIS – BOHOLT – 3 Margarete

Pensiunea Adicris este situată în localitatea Boholt, la 13 km de orașul Deva, și la 7 km de

nodul de autostrada din Șoimuș. Este o pensiune cotată la 3 margarete, fiind apreciată de cei care ne-
au trecut pragul în anii trecuți.

Număr locuri disponibile: 10 locuri, distribuite astfel : 2 camere duble, 2 camere triple.
Toate camerele dispun de baie proprie, încălzire pe gaz, tv cablu, internet wi-fi.

La nevoie putem să mai asigurăm 2 paturi suplimentare confortabile.

Pensiunea vă pune la dispoziție o bucătărie utilată complet, cu aragaz, cuptor electric, cuptor cu
microunde, mașina de spalat vase, veselă, expresor de cafea, cafeaua fiind oferită din partea casei.
Pensiunea dispune de CIUBĂR, prețul pentru utilizarea acestuia nu este inclus în cazare.
Salonul este spațios având o masă mare, spațiu de recreere, și baie de serviciu.
In curte puteți să vă bucurați de o ZONĂ AMENAJATĂ pentru GRĂTAR , CEAUN, sobă și aragaz.

Pensiunea are terasă, curte și parcare proprie.

Este un loc unde puteți petrece un sfârșit de săptămână plăcut alături de familie sau prieteni, sau un
punct de plecare pentru a explora zona minunată în care se afla ( 12 km de CETATEA DEVEI,
AQUALAND, 17 KM - GIARDINI DI ZOE, 35 KM MUZEUL AURULUI DIN BRAD, 25 KM DE
CASTELUL DIN HUNEDOARA, ....și multe altele)

Pensiunea poate fi închiriată și pentru muncitori, firme, putând fi cazate până la 15 persoane.

Pensiunea ,,La taica Iacob” – Boholt – 3 margarete

Situată în Boholt, la 32 km de Castelul Corvinilor, Pensiunea La Taica Iacob oferă cazare cu grădină,
parcare privată gratuită, lounge comun și terasă. Oferind facilități de grătar, proprietatea este situată
la 37 km de AquaPark Arsenal. Unitatea de cazare are o bucătărie comună și WiFi gratuit în întreaga
proprietate.
Toate unitățile sunt dotate cu TV cu ecran plat cu canale prin cablu, frigider, fierbător, duș,
articole de toaletă gratuite și dulap. Toate camerele includ o baie privată, un uscător de păr și lenjerie
de pat.

28
 Oaspeții pensiunii se vor putea bucura de activități în Boholt și în împrejurimi, cum ar fi
drumeții și ciclism.
Parcul Gurasada este la 32 km de Pensiunea La Taica Iacob. Cel mai apropiat aeroport este Aeroportul
Internațional Sibiu, situat la 123 km de proprietate.

29
III. STADIUL VALORIFICĂRII RESURSELOR AGROTURISTICE DIN
COMUNA ȘOIMUȘ

SITUAȚIA AGROTURISMULUI
Turismul joacă un rol important în viaţa economică şi socială, acţionează ca un element
dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, ca o
pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ de educare, de ridicare a
nivelului de instruire, cultură şi civilizaţie al oamenilor. Turismul prezintă o complexitate în continuă
creştere, în plan economic sintetizează rezultatele unui mare număr de activităţi, în plan psiho-social,
se constituie ca o modalitate superioară de organizare a timpului liber. Deşi apariţia turismului se
pierde în negura timpurilor şi, în consecinţă, din cauza lipsei unor informaţii istorice nu se poate stabili
o dată exactă a detaşării sale ca activitate distinctă, se pare totuşi că unele forme incipiente de turism
s-au practicat din cele mai vechi timpuri. Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece,
ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă
economişti, geografi, psihologi şi sociologi.
Primele menţiuni privind preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operele geografului
Strabon. Turismul este considerat în primul rând, „o formă de recreere alături de alte activităţi şi
formule de petrecere a timpului liber”. El presupune mişcarea temporară a oamenilor spre destinaţii
situate în afara reşedinţei obţinute şi activităţile desfăşurate în timpul petrecut în acele destinaţii.
Astfel, turismul se prezintă ca o activitate complexă, cu o multitudine de alternative, cu încărcătură
economică semnificativă, poziţionată la intersecţia mai multor ramuri şi sectoare economice.
Se remarcă o evoluţie în timp a categoriilor de cazare, pornind de la componenta clasică, vila
(existentă încă din perioada antică romană), cunoscută şi sub numele de casă de odihnă sau tratament,
caracteristică până la jumătatea secolului trecut şi dominantă în aproape toate staţiunile balneoturistice
din România; cabana, unitate adaptată turismului montan; hotelul, iniţial prezent mai ales în marile
oraşe, pentru ca apoi să se extindă şi să devină adeseori dominant ca şi volum de locuri, dar şi ca
impact. În perioada postbelică a fost reconsiderată o altă formă de cazare tradiţională – hanul turistic
– devenit motel prin adaptarea funcţională la specificul turismului automobilistic; popasul turistic,
adaptat de asemenea unui turism de masă cu o mobilitate accentuată rutieră.
Numărul unităţilor de cazare a crescut în ultimii ani în special datorită apariţiei unor noi
forme de cazare (pensiuni rurale, urbane şi agroturistice, hoteluri pentru tineret). Cu toate acestea,
numărul locurilor de cazare pe toate tipurile de unităţi şi categorii, în ultimii zece ani, a scăzut datorită
retrocedării imobilelor naţionalizate (în special vile turistice) şi schimbării destinaţiei unor structuri.
Spaţiul românesc este printre puţinele din Europa unde se mai păstrează, încă nealterate, valenţele
tradiţionale, spirituale, cu precădere cele etnofolclorice, viaţa social-economică şi mediul
înconjurător. Prin aceste calităţi, mediul rural oferă condiţii favorabile dezvoltării turismului rural şi
agroturismului. Satele româneşti dispun de resurse turistice de mare varietate: tradiţii şi valori
etnofolclorice, monumente istorice şi de artă, cadrul natural nepoluat şi cu potenţial divers.
Agroturismul, ca formă particulară a turismului rural, trebuie să fie practicat de fermieri şi
gospodari ca o activitate secundară, agricultura rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit.
Agroturismul, ca formă particulară a turismului rural, este limitat la nivelul gospodăriei ţărăneşti, prin
valorificarea cadrului natural, a ofertei de cazare şi a serviciilor agroturistice, având o ofertă de
cuprindere mai restrânsă decât turismul rural. Astfel, el poate fi privit din următoarele puncte de
vedere: - al structurii de primire turistică: ca element de valorificare a excedentului spaţiului de cazare
existent într-o gospodărie, care este amenajat şi pregătit pentru primirea clienţilor-turişti; - al
activităţilor: ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodărie în vederea consumului de către
clienţii-turişti care sosesc în spaţiul rural cu dorinţa de a-şi satisface motivaţiile sosirii prin implicare

30
directă, activă dar neremunerată; - al economiei locale: ca o sursă de realizare şi sporire a veniturilor
locale.
Agroturismul prezintă unele particularităţi:
– reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţiu de cazare existent în gospodăria
ţărănească;
– proprietarul desfăşoară, de regulă în paralel şi activităţi cu specific agricol (cultivarea plantelor,
creşterea animalelor etc.);
– turiştilor li se oferă posibilitatea, în scop de recreere, să participe la activităţile gospodăriei (uscatul
fânului, culegerea fructelor, mulsul vacilor, pescuit, prelucrarea produselor agricole, prepararea hranei
etc.);
– în multe situaţii reprezintă o activitate secundară, activitatea agricolă, în gospodăria proprie,
rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit;
– contribuie la dezvoltarea durabilă a resurselor turistice, menţinerea diversităţii naturale, culturale,
etnografice etc.;
– constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului rural, cu potenţialul său natural, agricol,
economic, turistic, socio-uman.
Dinamica activităţilor turistice va fi urmărită prin prisma mai multor indicatori descriptivi ai
acestui tip de activitate economică, şi anume: elementele care condiţionează dezvoltarea activităţilor
turistice, zonele turistice şi localitaţi cu funcţiuni turistice, tipurile de turism practicabile în judeţ, baza
materială reprezentată prin numărul şi evoluţia diferitelor categorii de unităţi de primire a turiştilor,
numărul şi evoluţia locurilor de cazare în unităţile existente şi activitatea turistică.

Analiza SWOT este o metodologie de analiză a unui proiect. Numele este descriptiv: Strengths
(puncte tari), Weaknesses (puncte slabe), Opportunities (oportunități), Threats (riscuri).
Pentru a avea certitudine că politicile și programele existente corespund necesităților de
dezvoltare a comunei Hărău, în cadrul limitărilor impunse de resursele locale disponibile și pentru
accesarea fondurilor prin care Uniunea Europeană susține politica de dezvoltare regională a fost
impusă elaborarea strategiei de dezvoltare locală pentru perioada 2014-2020.
Punctele forte și cele slabe sunt legate de comună și de strategiile acesteia, dar și de modul cum
se compară cu concurența.
Oportunitățile și amenințările au venit dinspre mediul de piață și din partea concurenței; acești
factori, de regulă, nu au niciun control asupra zonei, în general.
Analiza SWOT ia în considerare organizarea așezării, performanțele acesteia, produsele cheie
și piețele strategice.
Analiza SWOT permite concentrarea atentiei asupra zonelor cheie si realizarea de prezumtii
(presupuneri) in zonele asupra carora exista cunostinte mai putin detaliate. In urma acestei analize se
poate decide daca zona isi poate indeplini planul si in ce conditii. Unele "oportunități" și "amenințări"
pot apărea din "punctele tari" și "punctele slabe" ale comunei. Amenințările pot fi concrete sau
potențiale.

31
IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Dezvoltarea activităţilor turistice desfăşurate în judeţul Hunedoara este condiţionată atât de

elemente de favorabilitate, cât şi de factori restrictivi.
- potenţialul turistic natural (condiţiile fizico-geografice) specific judeţului Hunedoara
favorizează dezvoltarea turismului. Existenţa unui relief variat, relativ proporţionat (deşi predomină
muntele), a unui climat temperatcontinental cu influenţe oceanice şi numeroase areale cu topoclimat
de adăpost (Culoarul Mureşului), extensiunea apreciabilă a suprafeţelor forestiere, prezenţa unor
rezervaţii naturale, existenţa unor izvoare crează premise naturale cu impact pozitiv nemijlocit asupra
desfăşurării activtăţilor turistice;
- potenţialul turistic antropic se constituie într-un alt element de favorabilitate pentru activităţile
economice turistice şi este reprezentat de obiectivele istorice, mănăstiri - monumente istorice şi
arhitecturale, etnografice , obiceiuri folclorice tradiţionale, şi economie rurală (edilitare, vestigii
industriale (tren clasic, locomotive cu aburi, hale, instalaţii industriale în Hunedoara);
- dezvoltarea conceptului de agroturism a determinat pe unii dintre proprietarii caselor din spaţiul
rural să presteze servicii în domeniul turismului.
Caracterizate prin slaba dezvoltare a activităţilor industriale, potenţial turistic insuficient
valorificat, predominanţa activităţilor din silvicultură, slabă dezvoltare a serviciilor sociale, scăderi de
populaţie, spor migrator ridicat, natalitate mică, îmbătrînirea populaţiei, accesibilitate redusă la
infrastructura de transport. Însăşi cei care locuiesc în mediul rural trebuie să fie principalii actori în
activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiari, însă, ospitalitatea tradiţională a ţăranului
trebuie însoţită de o pregătire specifică activităţii de cazare turistică, oferind vizitatorului consumator
satisfacţia cazării civilizate şi în acelaşi timp posibilitatea descoperirii unor locuri şi oameni noi.
Obiectivul principal al acestui plan propus este valorificarea potenţialului turistic al zonei montane a
judeţului Hunedoara.
La realizarea acestui obiectiv central concură mai multe obiective specifice:
- Îmbunătăţirea infrastructurii turistice;
- Studierea existenţei şi a posibilităţilor de centralizare a resurselor existente;
- Implicarea locuitorilor din zona montană a judeţului în activităţi care pot aduce venituri alternative;
- Realizarea unor sate de vacanţă cu locuri de campare, inclusiv prin strămutarea unor case tradiţionale
valoroase din punct de vedere arhitectural;
- Instruirea tinerilor pe domeniul agroturism;
- Acordarea de consultanţă pentru proprietarii de pensiuni din zonele rurale.
Rezultatele aşteptate reprezintă finalitatea planului, justificarea existentei sale. De obicei ele
sunt cantitative şi calitative. Trebuie să fie măsurabile, vizibile şi specifice, reprezentând, de fapt,
atingerea obiectivelor propuse.
Pentru a se asigura buna funcţionare a planului este bine ca fiecărui obiectiv stabilit iniţial
să-i coincidă un rezultat, pentru validare. Este un lucru clar că pentru implementarea planului este
nevoie şi de resurse umane adecvate. Toate obiectivele care concură la aplicarea acestui plan, inclusiv
dotarea tehnică, sunt condiţionate de un factor esenţial: resursele financiare. Transformarile nu sunt
uşor de realizat, ,,paşii” spre altceva decât ceea ce este acum, par a fi făcuţi cu timiditate şi cu puţină
susţinere, lipsindu-le siguranţa. Organismele de coordonare a activităţii turistice româneşti în general,
activtăţii turistice rurale în special, urmează să-şi facă mai mult simţită prezenţa, prin specialiştii care
lucrează în domeniu. Dacă avem în vedere că multe activităţi din agroturism se desfăşoară aproape la
voia întâmplării, îndrumarea, consultanţa şi coordonarea se manifestă cu acţiune necesară.

32
V. BIBLIOGRAFIE

- Ghid metodologic de elaborare a unei strategii de dezvoltare locală- proiectului StrategVest-

ezultatele proiectului “Strategii locale pentru oportunităţi globale şi pentru un viitor european al
comunităţilor locale din Vestul României: întărirea capacităţii de elaborare şi implementare a
strategiilor de dezvoltare socio-economică la nivel local în Regiunea Vest”.
- Enciclopedia libera Wikipedia;
- Informatii de pe site-ul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice: www.mdrt.ro
- Informatii de pe site-ul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale : www.madr.ro
- Monografia judetului Hunedoara:
- Monografie Șoimuș;
- Plan Urbanistic General Comuna Șoimuș, Județul Hunedoara.
- Planul pentru dezvolatrea regionala a regiunii vest - 2021-2027.
- „Recensamantul Populatiei si al Locuintelor” din 2011, Institutul National de Statistica,
www.insse.ro
- Strategia Regionalã pentru dezvoltarea durabila a regiunii Vest – 2021-2027;
- https://soimus.ro/
- https://www.turistinfo.ro/soimus/

33