UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ -

BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ ŞI
DEZVOLTARE RURALĂ
MASTER: MANAGEMENT ȘI DEZVOLTARE RURALĂ

STUDIU COMPARATIV PRIVIND PRINCIPALELE

CARACTERISTICI ALE SECTORULUI AGRICOL ȘI ALE
SISTEMULUI DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ DIN
ROMÂNIA ȘI OLANDA

Profesor coordonator,
Conf. Univ. Dr. Angelescu Carmen

București,
2015

1
INTRODUCERE

Sistemul de consultanță agricolă este un sistem complex format din diferite organisme de
consultanţă coordonate de un organism sau o autoritate centrală. Acest sistem garantează că
fiecare fermier din orice stat membru poate să solicite și să primească consultanţă privind
standardele obligatorii, cel puţin privind toate cerinţele legate de eco-condiţionalitate. Sistemul
cuprinde organizarea globală și diferiţii operatori publici și/sau privaţi care furnizează servicii de
consultanţă agricolă fermierilor dintr-un stat membru (articolul 12 din Regulamentul (CE) al
Consiliului nr. 73/2009).
Serviciile de consultanţă (extensie) agricolă reprezintă un element vital în domeniul
transferului informaţional şi tehnologic în agricultură, oferind fluxuri de informaţii care pot
contribui la îmbunătăţirea nivelului de trai al fermierilor şi al populaţiei din mediul rural. Din
această cauză, majoritatea guvernelor şi agenţiilor de dezvoltare internaţionale recunosc
necesitatea sprijinirii şi dezvoltării extensiei agricole.
După o perioadă de indiferenţă, serviciile de consultanţă agricolă au revenit în forţă în
agenda dezvoltării mondiale. Pe lângă funcţia convenţională de furnizare a cunoştinţelor pentru
îmbunătăţirea productivităţii agricole, se aşteaptă ca serviciile de consultanţă agricolă să
îndeplinească diferite funcţii noi, precum: asocierea miciior fermieri la pieţele de export,
promovarea tehnicilor de producţie durabile faţă de mediu, provocări legate de sănătate care
afectează agricultura.
Noile abordări privind furnizarea şi finanţarea serviciilor de consultanţă agricolă includ:
descentralizarea până la nivelurile inferioare, implicarea asociaţiilor de fermieri şi a
organizaţiilor neguvernamentale, subcontractarea serviciilor de extensie, parteneriatele public-
privat, privatizarea, includerea serviciilor de consultanţă în alte tipuri de contracte şi extinderea
tipurilor de metode de consultanţă aplicate, inclusiv folosirea tehnologiilor moderne de informare
şi comunicare.

2
 A. SECTORUL AGRICOL ȘI SISTEMUL DE CONSULTANȚĂ DIN
ROMÂNIA
România este o țară situată în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la
nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Pe teritoriul ei este situată
aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați. Se
învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și
Republica Moldova la est, iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est.
România este o republică semi-prezidențială. Este a noua țară după suprafața teritoriului (238
391 km²) și a șaptea după numărul populației (peste 20 milioane locuitori) dintre statele membre
ale Uniunii Europene. Capitala țării, București, este și cel mai mare oraș al ei și al șaselea oraș
din UE după populație (1,9 milioane locuitori)
România are mai multe forme de relief, repartiția fiind aproximativ (35% munți, 35% dealuri
și podișuri și 30% câmpii) .
La exterior Munților Carpați se află un inel de dealuri — Subcarpații și Dealurile de Vest —
locurile cele mai populate, datorită bogatelor resurse de subsol (petrol, cărbuni, sare) și
condițiilor favorabile culturii viței-de-vie și pomilor fructiferi. În est și sud se extind trei mari
podișuri (Moldovei, Dobrogei și Getic), dar și Podișul Mehedinți, în timp ce în sud și vest se
întind două mari câmpii, Câmpia Română (îngustată spre est) și Câmpia de Vest.
România beneficiază de toate tipurile de unități acvatice: fluvii și râuri, lacuri, ape subterane, ape
marine. Particularitățile hidrografice și hidrologice ale României sunt determinate, în principal,
de poziția geografică a țării în zona climatului temperat-continental și de prezența arcului
carpatic.
Clima României este determinată în primul rând de poziția sa pe glob, precum și de
poziția sa geografică pe continentul european.
Precipitatiile sunt moderate, variind de la insuficienta cantitate de 400 mm din Dobrogea
la 500 mm în Câmpia Română și până la 600 mm în cea de Vest. Odată cu altitudinea,
precipitațiile cresc, depășind pe alocuri 1000 mm pe an.
Conform recensământului din 2002, România are o populație de 21 680 974 de locuitori
și este de așteptat ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populației ca urmare a
sporului natural negative.
3
 După căderea regimului comunist, țara a cunoscut un deceniu de instabilitate și profund
declin economic, consecințe provocate de o administrare defectuoasă și coruptă și de lipsa unor
reale reforme structurale. De la începutul mileniului, economia României s-a transformat într-o
economie relativ stabilă, caracterizată de o creștere vizibilă, dublată de reducerea șomajului și a
inflației.
Economia este, predominant, bazată pe servicii, care reprezintă 55% din PIB, iar industria
și agricultura au de asemenea o contribuție importantă de 35%, respectiv 10% din PIB. În
schimb, 27,9% din populația tării este angajată în agricultură, aceasta fiind una dintre cele mai
mari rate din Europa.

1. Agricultura și industria agroalimentară

Suprafața agricolă a României este de 14,7 milioane de hectare, dintre care 9,4 milioane
hectare teren arabil (63,9%), 3,3 milioane hectare pășuni (22,4%), 1,5 milioane hectare fânețe
(10,2%), 218.000 hectare vii (1,5%) și 206.000 hectare livezi și pepiniere (1,4%)
Pe plan naţional, agricultura reprezintă una dintre ramurile importante ale economiei
româneşti. Contribuţia agriculturii, silviculturii, pisciculturii în formarea Produsului Intern Brut
se situează în jurul valorii de 6% din PIB, iar în statele membre ale UE se situează la aproximativ
1,7%.
Ponderea agriculturii, silviculturii, şi pisciculturii în PIB
mil.lei prețuri curente
Produsul intern brut 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Agricultură, silvicultură,
23992.2 34126.3 32297.8 29874.2 36341.6 28638.1 35195.8
pescuit și piscicultură
PIB TOTAL 416006.8 514700 501139.4 523693.3 557348.2 586749.9 628581.3
% din PIB 5.8 6.6 6.4 5.7 6.5 4.9 5.6
Sursa: Anuarul statistic al României 2013

Producția ramurii agricole

Evoluţia valorii producţiei agricole (care reprezintă preţurile la producător, la care se
adaugă subvenţiile pe produs şi se scad impozitele pe produs) este următoarea:

4
 2007 2008 2009 2010 2011 2012
mil.lei mil.lei mil.lei mil.lei mil.lei mil.lei
Specificare
prețuri % prețuri % prețuri % prețuri % prețuri % prețuri %
curente curente curente curente curente curente
Vegetală 28723.4 60.2 45742.2 68.3 35735.5 59.6 43488.5 67.5 54179.8 70.8 40169.1 62.5
Animală 18291.6 38.3 20535.7 30.6 23441.6 39.1 20406.8 31.6 21784.1 28.5 23555.2 36.7
Servicii agricole 684.8 1.5 716 1.1 751.3 1.3 557.3 0.9 544.8 0.7 535.1 0.8
TOTAL 47699.9 100 66993.9 100 59928.4 100 64452.6 100 76508.7 100 64259.4 100

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2013

În 2011 ponderea principală în valoarea producţiei vegetale au avut-o cerealele (36,4%),
legumele și pepenii (15,6%) și cartofii (12,2%). În 2012, ponderea principală în valoarea
producţiei vegetale au avut-o cerealele (31,2%), legumele și pepenii (20,8%) și plantele de nutreţ
(12,9%).

Exploatațiile agricole
Total Exploatații Exploatații
exploatații agricole fără agricole cu pe r.
Indicatori U.M.
agricole pe rs. jur. jur.
2010 2013 2010 2013 2010 2013
Nr. exploatații agricole mii 3859 3630 3828 3602 31 28
Suprafața agr. utilizată (SAU) mii ha 13306 13056 7450 7271 5856 5785
te re n arabil mii ha 8306 8198 4725 4558 3581 3640
pășuni și fâne țe mii ha 4506 4398 2307 2315 2199 2083
culturi permane nte mii ha 312 302 236 240 76 62
grădini familiale mii ha 182 158 182 158 ― ―
SAU/e xploatație ha 3.45 3.6 1.95 2.02 190.78 207.49
Sursa: INSSE
Potrivit datelor furnizate de către APIA, suprafața medie a exploatațiilor agricole din
România este de 3.6 ha/exploatație (de trei ori mai mică față de media UE, care este de 14.2),
ceea ce înseamnă că la nivelul țării noastre există un număr foarte mare de ferme mici și, în
paralel, un număr nesemnificativ de ferme foarte mari. Acest fenomen duce la un dezechilibru
structural și este afectată competivitate agriculturii.
Totuși, numărul exploataţiilor agricole de mici dimensiuni, care au utilizat o suprafaţă
agricolă de până la 1 hectar, s-a diminuat în anul 2013 faţă de anul 2010 cu circa 76 de mii de
exploataţii agricole, respectiv 3,8%, ele deţinând, în continuare, o pondere foarte importantă
(54,5% din totalul acestora). La scăderea numărului de exploataţii agricole de mici dimensiuni a
contribuit numărul celor care au utilizat o suprafaţă agricolă mai mică de 0,1 ha, acestea deţinând
o pondere de circa 11% din totalul exploataţiilor cu suprafaţă agricolă.

5
 Pe clase de mărime a suprafeţei agricole utilizate, în anul 2013, structura exploataţiilor
agricole a fost diferită atât ca număr cât şi din punct de vedere a suprafeţei agricole utilizate
astfel:
 exploataţiile agricole sub 1 ha deşi au reprezentat 54,5% din numărul total, au utilizat numai
5% din suprafaţa agricolă utilizată;
 exploataţiile agricole cu dimensiuni între 1 şi 5 ha au avut ponderi mai apropiate atât ca
număr, cât şi ca suprafaţă (37,5% din numărul total şi 23,5% din suprafaţa agricolă utilizată);
 exploataţiile agricole de dimensiuni mari, peste 50 ha, deşi cu o pondere mică (0,6%) în ceea
ce priveşte numărul, au deţinut peste 52,1% din suprafaţa agricolă utilizată.

Evoluția producției din sectorul agricol în anul 2013 raportat la 2012

Producţia de cereale pentru boabe a crescut cu 63,9% faţă de anul precedent, datorită
creşterii randamentelor la hectar, astfel: porumb boabe (de 2 ori), orz şi orzoaică (+39,8%), grâu
(+31,2%), ovăz (+16,6%).
La plante uleioase producţia a crescut cu 79,3%, datorită atât creşterii suprafaţei cultivate
(+13,6%), cât şi a randamentelor .
Creşteri ale producţiei s-au înregistrat la: rapiţă (de 4,3 ori) în principal datorită creşterii
suprafeţei cultivate (de 2,7 ori), floarea soarelui (+52,7%) şi soia (+45,2%). Suprafaţa cultivată
cu soia a scăzut cu 13,8%.
La sfecla de zahăr producţia a crescut cu 37,6%, în principal datorită creşterii
randamentului la hectar cu 32,7% dar şi a suprafeţei cultivate cu 3,7%.
La cartofi, producţia a crescut cu 31,8%, datorită creşterii randamentului la hectar
(+42,0%) deşi suprafaţa cultivată a scăzut (-7,1%), faţă de anul precedent.
La legume în 2013 producţia a fost mai mare cu 13,6% față de 2012, datorită creşterii
producţiilor medii la hectar deşi suprafeţele cultivate au avut o uşoară scădere. Producţiile au fost
mai mari la: ceapă (+10,1%), tomate (+9,1%), pepeni verzi şi galbeni (+9,0%), ardei (+8,7%),
varză (+3,7%).

6
Forme de sprijin
Principalele forme de sprijin pentru producătorii agricoli în 2014, conforme cu Politica
Agricolă Comună:
 În sectorul vegetal:
 Plata unică pe suprafaţă (SAPS);
 Ajutoare Naționale de Tranziție ANT (foste PNDC) în sectorul vegetal;
 Ajutor de stat pentru achiziţionarea motorinei cu acciză redusă;
 Ajutor de stat pentru asigurarea producţiei agricole: sprijin prin care se subvenţionează
50% sau 70% din prima de asigurare în funcţie de riscurile asigurate;
 Ajutorul specific pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de
agricultură ecologică, acordat exploataţiilor din sectoarele vegetal şi animalier aflate în
perioada de conversie către agricultura ecologică;

7
  Sprijin financiar acordat grupurilor de producători recunoscute preliminar şi
organizaţiilor de producători în sectorul fructe şi legume, pentru constituire şi investiţii,
sprijinul fiind corelat cu valoarea producţiei comercializate;
 Sprijin prin Programul Naţional Suport pentru sectorul vitivinicol.
 În zootehnie:
 Ajutoare Naționale de Tranziție ANT (foste PNDC) pentru bovine, ovine şi caprine -
Finanţarea Programului Naţional Apicol;
 Sprijin comunitar pentru producătorii de lapte şi carne de vită, ovine si caprine din zone
defavorizate;
 Ajutor de stat pentru ameliorarea raselor de animale;
 Ajutor de stat pentru colectarea cadavrelor de animale (ecarisare);
 Ajutor de minimis pentru conservarea raselor de animale în pericol şi pe cale de dispariţie
în România;
 Ajutor de minimis pentru achiziţionarea de tancuri de răcire a laptelui.

Agricultura ecologică în România

Potrivit datelor furnizate de căre Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, agricultura
ecologică a înregistrat un trend pozitiv în intervalul 2010-2013, însă se consideră că nu toți
operatorii economici înregistrați sunt și activi.

Indicatori 2010 2011 2012 2013

Număr operatori
certificați în agricultura 3155 9703 15544 15194
ecologică
Suprafața totală în
agricultura ecologică 182705.7 229945.7 288260.8 301148.1
(ha)

2. Sistemul de consultanță agricolă din România

În România sistemul de consultanță s-a organizat de-a lungul timpului în functie de
evolutia agriculturii insa din anul 1998 activitatea de consultanţă s-a desfăşurat în cadrul unei
organizaţii comparabilă cu cele europene şi mondiale. Această organizaţie este Agenţia
Naţională de Consultanţă Agricolă – ANCA.

8
 Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă - ANCA a fost înfiinţată în baza Hotărârii
Guvernului nr. 676/1998, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea
Guvernului 676/1999.
În temeiul Ordonanței Guvernului nr. 22/2005, aprobată prin Legea 77/2005, privind
reorganizarea activității de consultanță agricolă, ANCA a fost reorganizată ca instituție de
specialitate a administrației publice centrale, având în subordine unități teritoriale:
 La nivel județean, Oficii Județene de Consultanță Agricolă unități publice cu personalitate
juridică, sub titulatura unitară Oficiul Județean de Consultanță Agricolă (OJCA), respectiv
Oficiul Municipal de Consultanță Agricolă Bucuresti (O.M.C.A. Bucuresti) și există 41 de
oficii județene de consultanță agricolă, inclusiv OMCA;
 La nivel comunal Centre Locale de Consultanță Agricolă, unități fără personalitate juridică,
în subordinea directă a O.J.C.A., sub titulatura unitară Centrul Local de Consultanță Agricolă
(CLCA.) și avem 526 de centre locale de consultanță agricolă;
 Casele Agronomului, instituții publice cu personalitate juridică, finanțate integral din venituri
proprii, înființate în baza Hotărârii Guvernului nr. 1901/2004 (există 5 în România).
ANCA, prin structura sa, este singura instituţie publică ce poate furniza servicii de
specialitate gratuite în rândul fermierilor, la nivel de comună şi fermă. Actualmente însă există,
atât furnizori publici, cât şi privaţi de servicii de consultanţă agricolă.
Raportul dintre nr. consultanţilor ANCA şi cel al beneficiarilor de servicii este de 1:3636
(în cazul în care se consideră inclusiv fermele de subzistenţă) sau 1:1363 (considerându-se doar
fermele înscrise în Registrul Fermelor).
Pentru o activitate eficientă de sprijinire a fermelor familiale viabile şi cu bune rezultate
în plan economic, ar fi necesar ca un consultant să consilieze 80 de ferme, numărul consultanţilor
agricoli din ţara noastră fiind încă foarte redus.
ANCA dezvoltă relaţii de colaborare cu următoarele instituţii: Ministerul Educaţiei şi
Cercetării; Academia de Ştiinte Agricole şi Silvice Gh. Ionescu Siseşti; Academia de Studii
Economice; Unităţi de învăţământ agricol, institute şi staţiuni de cercetare agricolă, ONG-uri,
asociaţii profesionale; Prefecturile, Consiliile Judeţene, Consiliile Locale.
ANCA oferă fermierilor asistenţă tehnică, economică, juridică de specialitate, în
domeniile vegetal, zootehnic, respectarea codurilor de bune practici agricole şi de bunăstare a
animalelor, măsuri profilactice sanitar veterinare,diversificarea producţiei agricole, management,

9
marketing, circulaţia juridică a terenurilor, forme de asociere în agricultură, absorbţia fondurilor
naţioanle şi europene, dezvoltare rurală, etc.
Această instituție își poate asuma atribuții în ceea ce privește informarea şi extensia (se
asigură transferul de informaţii între instituţiile de învăţământ, cercetare şi alţi furnizori de
informaţii către fermieri).
Printre alte activități care pot fi întreprinse de către ANCA le putem enumera pe cele de
popularizare și promovare (prin intermediul loturilor demonstrative, demonstrații practice,
târguri și expoziții, seminarii, simpozioane, dezbateri, schimburi de experiență etc.), elaborare de
proiecte de accesare fonduri europene (prin elaborarea documentației necesare, monitorizarea pe
perioada implementării proiectelor și oferind consultanță de specialitate potențialilor beneficiari),
consultanță de specialitate pentru constituirea formelor asociative din agricultură ș.a.
De asemenea, ANCA poate asigura formarea profesională a fermierilor și specialiștilor
din domeniul agricol prin organizare de cursuri de calificare a producătorilor agricoli, de
perfecționare a pregătirii profesionale pentru producătorii agricoli și pentru specialiștii din
agricultură și cursuri de formare a formatorilor în domeniul consultanței agricole.
Având în vedere noile tendinţe la nivel mondial privind reformarea sistemelor de
consultanţă, se impune ca şi sistemul public de consultanţă din România să parcurgă paşii unei
reforme, care să ducă la compatibilizarea sistemului românesc cu cele de pe plan european şi
mondial.
Astfel, au existat unele propuneri de reformare:
 ANCA – instituţie publică cu finanţare din venituri extrabugetare şi subvenţii de la bugetul
de stat (consolidare instituţională ANCA);
 Organizarea Camerelor Agricole;
 Privatizarea serviciilor de consultanţă agricolă.
În actualele condiţii din ţara noastră, procesul de reformare a sistemului naţional de
consultanţă va fi unul de lungă durată, care se va desfăşura în mai multe etape.
Potrivit experţilor străini care au oferit asistenţă tehnică în cadrul proiectului MAKIS,
finanţat de Banca Mondială, numărul total al angajaţilor la nivel central, zonal şi judeţean trebuie
să fie de 8000 persoane. Concomitent cu creşterea numărului de personal, la nivel judeţean vor fi
formate echipe pluridisciplinare de specialişti, organizate în funcţie de specificul zonei, cu
preocupări preponderente privind absorbţia fondurilor europene (subvenţii, proiecte), domeniul

10
economic şi managementul fermei.
Camerelor Agricole sunt structuri organizatorice conduse de fermieri, finanţate parţial de
la bugetul de stat.
Camerele agricole au caracter obligatoriu sau facultativ, fiind întâlnite în ţări europene
precum Austria, Belgia, Elveţia, Franţa, unele landuri din Germania, Italia, Spania, Suedia,
organizarea juridică fiind diferită de la o ţară la alta.
Acestea sunt organizate şi funcţionează după următoarele principii: caracterul
profesional, universalitatea, reprezentativitatea, autonomia, descentralizarea, uniformitatea,
neutralitatea; incompatibilitatea între misiunea de reprezentare şi activităţile comerciale.
Ultima etapă a procesului de reformă este aceea de privatizare a serviciilor de consultanţă
agricolă. Acest lucru poate fi posibil doar în momentul în care se formează o clasă de fermieri
cu potenţial financiar, cu o mentalitate care să le permită să solicite şi să plătească servicii de
consultanţă agricolă.
Avantajele sistemului privat de consultanţă agricolă constau într-o mai mare iniţiativă şi
flexibilitate în găsirea de noi soluţii şi metode de cooperare cu fermierii, o mai mare eficienţă în
punerea în practică a noilor măsuri P.A.C.
Urmând exemplul Poloniei, Ungariei şi Letoniei, care au avut ca modele alte ţări
europene cu tradiţie în domeniul consultanţei agricole - obţinând deja rezultate încurajatoare, în
sensul organizării unor sisteme eficiente de consultanţă agricolă - şi ţara noastră ar putea realiza,
în perioada următoare, un sistem de consultanţă agricolă care să contribuie substanţial la
progresul agriculturii şi al satului românesc.

11
 B. SECTORUL AGRICOL ȘI SISTEMUL DE CONSULTANȚĂ DIN
OLANDA

Țările de Jos (denumite informal Olanda) este stat membru fondator al Beneluxului și al
Uniunii Europene, situat în nord-vestul Europei în vecinătatea Mării Nordului, Belgiei și
Germaniei.
Țările de Jos împreună cu câteva colonii de peste mări formează Regatul Țărilor de Jos.
Un sfert din teritoriul Țărilor de Jos se află sub nivelul mării cu altitudine medie, statul
având cea mai joasă altitudine din lume. De asemenea este una dintre țările cele mai dens
populate din lume.
Este cunoscută pentru digurile, morile de vânt și lalelele sale, dar și pentru toleranța sa pe
plan social.
Olanda are o populație estimată la 16 491 852 mil loc. (8 martie 2009). Este a 11–a țară
ca populație din Europa și a 68-a în lume. Procentul de ocupare a populației în agricultură este de
1.8%.
Între 1900 și 1950 populația aproape s-a dublat, de la 5,1 mil loc la 11 mil. loc. Din 1950
populația a crescut de la 10 mil loc la 15,9 mil loc.

1. Agricultura și industria agroalimentară

Este principala furnizoare la nivel mondial de produse horticole şi un exportator
important de carne şi de produse lactate
Chiar dacă deţine o suprafaţă agricolă de doar 2,3 milioane hectare, Olanda reprezintă la
ora actuală unul dintre cele mai de succes modele de agricultură, fiind practic al doilea exportator
de produse agricole din lume, după SUA.
Deoarece este o ţară cu o mare densitate a populaţiei, aici nimeni nu îşi permite să
irosească pământul. Agricultorii îşi fertilizează foarte bine solul, folosesc maşini de ultimă
generaţie şi reprezintă trei procente din populaţia activă a ţării.
Activitatea agricolă se desfăşoară sub forma unor holdinguri, care au la bază contracte de
cooperare şi cuprind:
 Producătorii;
 Colectorii de produse agricole primare;
12
 Transportatorii;
 Consultanţă (tehnică, economică şi legislativă).
Holdingurile sunt constituite în funcţie de specificul producţiei, iar suprafaţa terenurilor
agricole diferă în funcţie de acest specific (crescători de animale, în medie – 20 hectare, culturi
de câmp – 30 hectare, sere – 1 hectar). În prezent, în Olanda sunt 81.800 holdinguri.
Agricultura produce 11% din PIB și contribuie la export cu 26%.
Cea mai importantă parte a sectorului agricol olandez este horticultura.
Fermele pentru creșterea vitelor au un număr mediu de 50-70 de capete, reprezentând
peste 50% din totalul celor 24.000 de ferme.
Desfacerea produselor se face prin colectorii care prezintă produsele spre vânzare în
cadrul licitaţiilor zilnice, la bursele specializate, produsele fiind preluate de către angrosişti,
pentru vânzare la intern sau la export.
Olanda este in prezent cel mai eficient stat din lume in utilizarea potentialului agricol.

Cooperativele agricole
Fiecare fermier olandez este membru în trei-patru cooperative cu specializare îngustă,
cum ar fi: de aprovizionare, de credit, de prelucrare a fiecărui tip de produse.
Politica economică a guvernului olandez are în vedere menţinerea fermelor familiale şi
sprijinirea cooperativelor fermierilor, acestea fiind supuse unor impozite mai reduse. În plus,
sunt subvenționate dobânzile la credite, se acordă garanții financiare pentru obținerea unor
împrumuturi, fermierii care investesc în mediu primesc sprijin financiar din partea statului.
Nu sunt neglijate de statul olandez nici educația agricolă și cercetare, acestea fiind de
asemenea susținute financiar.
Majoritatea fermelor sunt de mici dimensiuni, însă productivitatea este foarte ridicată.
Mai mult de jumătate din exploataţiile agricole ocupă sub 20 hectare.

Creșterea animalelor
Creşterea vacilor pentru producţia de lapte este una dintre principalele îndeletniciri ale
fermierilor olandezi, combinaţia dintre câmpie şi clima plăcută şi umedă fiind ideală pentru acest
tip de agricultură.
Olanda înregistrează cea mai mare producţie de lapte pe cap de bovină din lume.
Industria de prelucrare a laptelui se află la un nivel tehonlogic foarte ridicat.

13
 Piaţa lactatelor este auto-suficientă şi cele mai multe produse derivate din lapte sunt
exportate.
Pe lângă vaci, olandezii se ocupă şi cu creşterea păsărilor, în special a puilor de găină şi
raţelor, a tineretului de ovine, a porcilor şi curcanilor.
Totodată, Olanda este cea mai mare exportatoare de ouă pe piaţa mondială.
Un rol important în rândul resurselor naturale ale micului regat îl ocupă bancurile
sezoniere de heringi din Atlantic. Peştele proaspăt şi midiile se exportă în cantităţi mari, aducând
venituri importante.
Sistemul naţional de irigaţii şi canalizare a favorizat fertilitatea deosebită a solurilor în
Olanda.
Pe de altă parte, folosirea extensivă a chimicalelor a condus la o presiune ecologică şi la
regularizări ale acestei politici, pentru a reduce amprenta negativă asupra mediului.
Pe de o parte de teama poluării şi pe de altă parte din motive de sănătate, consumul de
produse bio a crescut în ultimii ani.În principal se cultivă cereale, cartofi şi sfeclă de zahăr.
Olanda este cel mai mare furnizor de cartofi şi produse derivate acestora pe piaţa
europeană.
O parte deosebit de importantă a sectorului agricol olandez o ocupă legumicultura şi
horticultura.
Culturile de flori, în special lalele, sunt apreciate în întreaga lume.

Agricultura ecologică
Guvernul olandez, prin măsurile legislative pe care le-a promovat în ultimii ani,
stimulează dezvoltarea practicilor ecologice în agricultură.
În prezent, aproximativ 10 procente din bugetul ministerului agriculturii alocate pentru
cercetare revin acestui sector.
Pentru a permite producătorilor de produse ecologice să concureze cu agricultura
tradiţională, autorităţile au semnat convenţii cu reprezentanţii companiilor de retail, scopul fiind
creşterea consumului de produse ecologice cu 10 procente pe an.
Potrivit datelor oficiale, în 2010 existau în Olanda peste 1.400 de ferme certificate ca
fiind unităţi de producţie în agricultura ecologică, ocupând aproximativ 50.000 ha, ceea ce
reprezintă 2,6% din întreaga suprafaţă agricolă a ţării.
Două treimi din aceasta este acoperită de păşuni permanente.
14
 Mai mult de 10 la sută din suprafaţă este utilizată pentru a cultiva fructe, legume, cartofi
şi alte 10 procente pentru cereale.
Suprafeţe mai mici sunt utilizate pentru furaje şi alte culturi, iar aproape 740 ha sunt arii
protejate.
Suprafaţa medie a unei exploataţii ecologice este de 36,2 ha, cu 40 la sută mai mare decât
cea a unei ferme tradiţionale.
Mai mult de jumătate din producţia ecologică de fructe, legume, carne de vită şi de
pasăre, lactate şi ouă este exportată, în special, pe pieţele din Europa.
Consumatorii olandezi au cheltuit anul trecut 583 mil. euro pe produsele ecologice, o cotă
de 2% din piaţa agro-alimentară.
Supermarket-urile au generat creşteri de peste 11% pe acest segment, cu vânzări totale de
257 mil. Euro, iânzările în magazinele de specialitate au crescut cu aproape 9%, la 235 de mil.
euro.

Valoarea producției
Conform rapoartelor oficiale, valoarea totală a producţiei agricole obţinută în 2010 a fost
evaluată la 21,711 miliarde euro, ceea ce reprezintă 6,7 la sută din totalul înregistrat pe teritoriul
Uniunii Europene.
Valoarea economică a sectorului zootehnic a reprezentat 43,4 procente din totalul
producţiei agricole.
Sectorul vegetal a contribuit cu aproximativ 56,6 la sută, dintre care 39,5% a însemnat
valoarea producţiei de legume şi produse horticole.
Suprafață Recolta Producția
Culturi
cultivată (ha) obținută (t) medie (t/ha)
Grâu 142212 1304054 9.2
Orz 27613 196925 7.13
Porumb boabe 12594 173066 13.7
Porumb furajer 226151 10787993 47.7
Triticale 1520 9430 6.2
Rapiță 3086 10221 3.3
Cartofi 156252 7100258 45.7
Sfe clă de zahăr 75094 6821774 90.8
Sursa: Statistics Netherlands,2014

15
 Sursa: procesare date Statistics Netherlands,2014

2. Serviciile de consultanță
În Olanda consultanța este oferită de către firme private care oferă servicii fermierilor,
organizaţiilor particulare şi instituţiilor publice naţionale şi internaţionale.
Aceste servicii acoperă întreg spectrul de activităţi agricole, de la aspectele tehnice şi
economice ale producţiei agricole, la nivel de fermă, până la formularea politicii agricole
naţionale.
Cea mai mare companie de acest gen este DLV Advisory Group pentru care baza
serviciilor este constituita totuşi de furnizarea directă de consultanţă tehnică şi economică
fermierilor.
De-a lungul istoriei sale de 100 de ani, această organizaţie a avut un rol important în
câştigarea de către Olanda a unei poziţii internaţionale de vârf, ca producător şi exportator.
Inițial, serviciile de consultanță oferite fermierilor erau gratuite, DLV fiind în subordinea
Ministerului Agriculturii, care suporta toate costurile.

16
 Începând cu anii ′80, Guvernul a decis să privatizeze serviciile de extensie trecând printr-
un proces de tranziție graduală.
Procesul de privatizare a fost mult mai radical decat se aștepta. În 1990 DLV a devenit un
Serviciu independent al Ministerului Agriculturii, iar după 1993 s-a transformat într-o Fundație
cu 750 de angajați și fermieri dispuși să platească servciile de consultanță.
În timpul procesului de privatizare, o restructurare majoră a suferit numărul angajaților
(de la 750 în 1993 la 400 în 2005). O parte din personal a fost transferat către asociatiile
fermierilor, o altă parte a fost absorbită de către Ministerul Agriculturii. În final, o parte din
angajați au demisionat sau au ieșit la pensie anticipat.
Privatizarea serviciilor de extensie a facut sa apară modificări și în ceea ce privește
direcțiile de activitate, utilizatorii serviciilor, modul de furnizare a consultanței, managementul
activității și relațiile dintre actorii AKIS (Agricultural Knowledge and Information/ Innovation
Systems).
În ultimii anii au fost create multe companii private de consultanță care să furnizeze
servicii în agricultură și în domeniile înrudite: construcții, meteorologie, sistemul calității în
alimentație, ruralitate.
De departe se remarcă însă DLV Advisory Group care este cea mai mare companie
olandeză de consultanță, care furnizează asistență tehnică, economică și de management
fermierilor și altor afaceriști din domeniul agroalimentar dar la fel de bine și consultanță
instituțiilor publice și private.
Actualmente DLV are 5 direcții de business:
 Producția plantelor;
 Producția animalelor;
 Sisteme de management;
 Construcții, tehnologie și mediu;
 Ruralitate.
Compania are 500 de consultanți angajați care lucrează în echipe, iar din 2005 a fost
adoptat Managementul prin obiective. Fiecare consultant este responsabil de contractele cu
fermierii și are un plan financiar individual de aproximativ 80.000-100.000 euro.
Baza afacerilor DLV o constituie consultanţa acordată fermierilor în toate sectoarele
agricole pentru optimizarea producţiei, atât din punct de vedere tehnic cât şi economic.

17
 Pentru furnizarea acesteia în cele mai bune condiţii, există echipe de specialişti
perfecţionaţi în toate sectoarele agricole importante: producţia de lapte, producţia de carne de
vită, creşterea porcilor, creşterea păsărilor de curte, culturi de fermă, cultivarea legumelor în aer
liber, producţia de bulbi, cultivarea florilor în aer liber, culturi de seră, pepiniere de arbori,
producţia de fructe, creşterea oilor, creşterea cailor şi cultivarea ciupercilor.
Ca urmare a cererii tot mai mari din partea consumatorilor pentru produsele agricole
obţinute fără utilizarea chimicalelor şi a interesului fermierilor pentru aceste modalităţi de
producţie, a fost creată o echipă de specialişti în agricultura organică.
Experţii DLV îşi completează în permanenţă cunoştinţele asupra tehnicilor agricole,
economiei fermelor, construcţiei dependinţelor fermelor şi ingineriei mecanice.
De asemenea, au loc în mod regulat activităţi de perfecţionare în metodologia extensiei,
în domenii cum at fi abilităţi de extensie, comunicare şi diseminarea internă a cunoştinţelor.
Consultanţa asupra investiţiilor în echipament şi infrastructură (grajduri, sere, facilităţi
de stocare), rotaţiei culturilor şi utilizării optime a resurselor fermelor fără a dăuna mediului, sunt
importante domenii de activitate.
Consultanţii DLV folosesc programe software specializate pentru a-i ajuta pe fermieri să
determine fezabilitatea economică a investiţiilor în teren, dependinţe sau echipamente, precum şi
în alte aspecte privitoare la luarea deciziilor strategice în managementul fermelor.
Pe lângă consultanţa directă la nivel de fermă, DLV derulează, de asemenea, programe
finanţate de conducerile administraţiilor centrale şi locale. Majoritatea acestor programe au ca
scop reducerea presiunii asupra mediului, cauzate de caracterul intensiv al agriculturii olandeze.
Experții DLV lucrează și în afara țării, coordonând proiecte de dezvoltare a agriculturii
finanțate de investitori naționali și internaționali.
De exemplu DLV Plant, cu aproape 200 de consultanți și cercetători care lucrează în
sectoarele agricol și horticol, este activă în 50 de țări prin 8 filiale internaționale în UK, Belgia,
Rusia, Africa de Est, America Latina, orientul Mijlociu, Spania si Scandinavia.
Pe piața de consultanță agricolă din Olanda mai activează de asemenea, în afară de DLV,
și consultanți profesioniști individuali și alte câteva firme private de consultanță, cele mai multe
mici și specializate în diferite sectoare ( creșterea vacilor de lapte, construcții, etc) și pentru
diferite grupuri țintă (cum este agricultura ecologică).

18
 CONCLUZII
a) Din punctul de vedere al sectorului agricol, ponderea populației care este ocupată în
agricultură din România este de 27.9%, unul dintre cele mai mari procente din UE, spre
deosebire de Olanda, cu un procent de 1.8%.
b) Contribuția agriculturii în PIB din Olanda este de 11%, iar în România procentul ajunge la
10%.
c) Suprafața medie a unei exploatații agricole din Olanda este de 23.5 ha/exploatație, pe când a
uneia din România este de 3.6 ha/exploatație.
d) În privința organizării activității agricole, aceasta se desfășoară în Olanda sub forma unor
holdinguri constituite pe baza unor contracte de colaborare având ca părți producătorii
agricoli, colectorii produselor agricole primare, transportatorii și consultanții. De asemenea,
fermierii se organizează în cooperative, fiecare fermier olandez putând fi membru al mai
multor cooperative cu specializări diferite (de ex.,aprovizionare, creditare, prelucrare a
diferitelor produse etc). În România, asocierea fermierilor în cadrul unor cooperative sau
grupuri de acțiune locală a avut un start timid din cauza lipsei de informații și a lipsei de
încredere în astfel de tipuri de forme asociative.
e) În ceea ce privește indicatorul , din punctul meu de vedere, cu cea mai mare importanță din
acest sector, și anume producția obținută, Olanda reprezintă în prezent cel mai eficient stat
din lume în utilizarea potențialului agricol, majoritatea fermelor fiind de mici dimensiuni,
însă productivitatea fiind foarte ridicată. O tendință asemănătoare putem afirma că urmăresc
și fermierii români, întrucât în ultimii ani, în ciuda faptului că pentru cele mai multe culturi,
suprafața cultivată a scăzut, cantitatea recoltată a crescut, ceea ce înseamnă că și randamentul
a crescut.
f) Din perspectiva orientării spre agricultura ecologică, putem spune că Olanda manifestă un
real interes în acest sens, luându-se măsuri de către stat pentru a încuraja consumul de
produse ecologice, și pentru a ajuta producătorii să concureze cu producătorii din ramura
tradițională. De exemplu, suprafața medie a unei ferme ecologice este de 36,2 ha și în 2010
existau în Olanda peste 1.400 de ferme certificate ca fiind unităţi de producţie în agricultura
ecologică, ocupând aproximativ 50.000 ha, ceea ce reprezintă 2,6% din întreaga suprafaţă
agricolă a ţării. Pe de altă parte, pentru fermierii români agricultura ecologică încă nu

19
 reprezintă un domeniu atractiv întrucât aceasta încă este o piață nișată, iar statul nu adoptă
politici reale de susținere a actorilor de pe această piață. În prezent, majoritatea fermelor
ecologice înregistrate au o suprafață mai mică de exploatare, și se suspectează nu toți cei
înregistrați sunt activi.
g) În ceea ce privește sistemul de consultanță, în Olanda consultanța este oferită de către firme
private care oferă servicii fermierilor, organizaţiilor particulare şi instituţiilor publice
naţionale şi internaţionale. Cea mai mare companie de acest gen este DLV Advisory Group,
inițial serviciile de consultanță oferite fermierilor fiind gratuite, iar DLV fiind în subordinea
Ministerului Agriculturii, care suporta toate costurile. Începând cu anii ′80 Guvernul a decis
să privatizeze serviciile de extensie trecând printr-un proces de tranziție graduală. Spre
deosebire de Olanda, România nu are un sistem de consultanță foarte bine pus la punct. Deși
Agenția Națională de Consultanță Agricolă a fost înființată în 1999 și funcționa asemenea
unui sistem european și mondial, datorită reorganizării Ministerului Agriculturii și
Dezvoltării Rurale la data de 30 iunie 2010, ANCA a fost desființată prin Ordonanță de
Urgență, atribuțiile acesteia urmând să fie preluate de Camerele Agricole aferente fiecărui
județ.

20
BIBLIOGRAFIE
1. Curs Consultanță Agricolă, Conf. Univ. Dr. Angelescu Carmen
2. http://www.madr.ro
3. http://www.insse.ro
4. http://www.statline.cbs.nl
5. http://ec.europa.eu
6. http://academia.edu/
Organizarea_Activitatii_de_Consultanta_Agricola_pe_Plan_European_si_Mondial

21