Sunteți pe pagina 1din 9

Sociologie aplicata.

Metodologia sociologică

Lector dr. Adina IORGA


iorga_adinam@yahoo.com
0721649215
Sociologia – ştiinţă atât teoretică, cât şi empirică presupune
două domenii: acela al teoriei şi pe acela al faptelor (adică
domeniul empiric). Cele două domenii nu pot fi concepute
separat şi independent unul de altul, ele fiind legate prin
anumite activităţi.
Principala activitate care uneşte cele două domenii fiind ea
însăşi o parte componentă a ştiinţei - este Metodologia. Ea
asigură unitatea dintre teorie şi fapte, progresele
sociologiei şi creativitatea ei depinzând în ultimă instanţă
de relaţiile dintre cele două domenii
 

Definiţia metodologiei
Ca punct de plecare am putea să luăm în considerare etimologia, după
care am avea de-a face cu studiul sau teoria metodelor. În acest caz
metodologia nu este altceva decât studiul sistemic şi logic al
metodelor.
Dar un astfel de studiu comportă:
analiza logică a procesului de cercetare;
evaluarea critică a fundamentelor de cercetare;
condiţiile muncii ştiinţifice, ca proces de cunoaştere.
Metodologia îşi va propune deci studierea sistematică şi logică a muncii
ştiinţifice ca proces de cunoaştere.
Metodologia îşi concentrează însă atenţia mai mult asupra condiţiilor
ştiinţifice care duc la dobândirea de noi cunoştinţe decât asupra
produselor cercetării.
Principalele caracteristici sunt:
”Preocupările de elaborare a unei metodologii a cercetării sociologice sunt uneori considerate ca
raportabile mai degrabă la filosofia ştiinţei decât la ştiinţa în cauză. Metodologia ar fi în fond
normativă, ar indica mai ales spaţiile constitutive ideale ale domeniului teoretic de referinţă, ar fi
menită să orienteze căile (cele mai) bune de raportare a cercetătorului la realitatea socială, pentru a
ajunge la formularea de propoziţii ipotetice, testabile empiric şi integrabile în teorii coerente. Teoria
ar fi scopul şi premise cercetării, metodologia ar fi sistemul de norme, tehnici şi metode prin care o
teorie este testată, controlată şi dezvoltată empiric. Prima descrie, reconstruieşte, explică realitatea
în termenii limbajelor naturale şi/sau artificiale.Cealaltă identifică procedeele de construcţie
teoretică prin raportare la lumea empirică…….Metoda de cercetare nu este integral independentă de
teoria în raport cu care se dezvoltă şi care-i solicită ajutorul pentru raporta rea cercetătorului la
lumea empirică. Proiectarea unui experiment sau a unei anchete sociale, de exemplu, nu se
realizează ţinând seama doar de reguli metodice sau normative care se referă la controlul
variabilelor, dispunerea acestora într-o serie de indicatori operaţionali, ordonarea spaţiului de
atribute ale faptelor sociale investigate, formularea lingvistică cât mai accesibilă şi exhaustivă etc.
“( L. Vlăsceanu, Introducere în metodologia cercetării sociale, Universitatea București, Facultatea
de Sociologie și Asistență socială, 2008, pag:10-11)
Structura metodologiei

În structura metodologică a ştiinţei, metodele şi metodologia intră ca părţi componente


distincte, dar nu rupte una de alta. Dar să vedem în ce constă structura metodologică a
unei ştiinţe empirico-ştiinţifice, aşa cum este şi sociologia.
În primul rând, locul central în structura metodologică este deţinut de metodologie în
sensul său cel mai general de teorie a metodelor (şi implicit teorie a tehnicilor) şi de
reflexie metodologică (adică de activitate specializată care îşi propune să elaboreze
principii, criterii, concepte metodologice).
În al doilea rând, structura metodologica presupune existenţa unor metode euristice,
fără de care nu este posibilă nici o cercetare empirică. Din punct de vedere metodologic
trebuie să existe o instanţă ultimă de testare a ipotezelor prin recursul la observaţie şi
experiment. În această ipostază, metodele joacă rolul de bază empirică a ştiinţei.
O a treia componentă a structurii metodologiei o constituie aşa-numita rezervă de
fapte, adică totalitatea stărilor de fapt empirice transpuse în limbaj de observaţie care
urmează a fi testate, oferind astfel baza cunoaşterii ştiinţifice.
Sociologia aplicată

Rolul metodologiei

În primul rând metodologia oferă principiile cele mai


generale care ghidează orice cercetare sociologică.
În al doilea rând, ca teorie ştiinţifică a metodei,
metodologia trebuie să îndeplinească cerinţa de a furniza
reguli sistematice de operaţii care să ducă la rezultate
identice din punct de vedere intersubiectiv.
Rolul metodologiei
În al treilea rând, metodologia este aceea care
determină normele de folosire a tehnicilor de
investigaţie aferente metodelor, în procesul de
cercetare ştiinţifică.
Din punct de vedere metodologic, cercetătorul trebuie
să ştie când şi cum să folosească o metodă sau alta,
cum să folosească cumulativ metodele, când să recurgă
la o tehnică sau alta.
În al patrulea rând, metodologia are de îndeplinit şi
funcţii critice, interferându­-se astfel cu epistemologia.
Funcţiile critice mai importante ar putea fi rezumate astfel:
metodologia stabileşte valoarea şi limitele fiecărui tip de metode
(această funcţie decurge din faptul că este o teorie a metodelor);
metodologia oferă criterii de evaluare a validităţii şi rigurozităţii
tehnicilor de investigaţii (funcţia de teoria tehnicilor);
metodologia recomandă cercetătorului să supună interogării
epistemologice toate faptele culese, pentru a aprecia valoarea lor
ştiinţifică (adică să constate dacă aceste fapte aduc un spor de
cunoaştere, cât adevăr ne furnizează ele, etc.). Metodologia îşi
îndeplineşte funcţiile care-i revin nu numai înaintea efectuării
unei cercetări, ci şi în timpul desfăşurării ei, precum şi după
fiecare cercetare empirică în parte.
Va multumesc.

S-ar putea să vă placă și