Sociologie aplicata. X.

Organizarea
unei cercetări sociologice aplicate

Lector dr. Adina IORGA

iorga_adinam@yahoo.com
0721649215
Cercetarea sociologică aplicată
 Din punct de vedere metodologic, cercetarea sociologică o
definim ca un proces cognitiv formalizat, în cadrul căruia
cercetătorul adună, sistematizează şi interpretează fapte,
călăuzindu-se după principiile metodologiei generale,
aplicând o metodă sau alta şi folosind tehnici standardizate
adecvate, în scopul cunoaşterii societăţii.
Presupune parcurgerea mai multor etape:
1. Etapa pregătitoare
2. Etapa recoltării datelor
3. Analiza datelor
4. Etapa finală a cercetării
 

1. Etapa pregătitoare

În această etapă proiectanţii cercetării trebuie să ia o serie de măsuri şi decizii de

planificare, de organizare şi chiar de ordin administrativ, astfel ca să se poată elabora un
Proiect de cercetare pe baza căruia se va desfăşura cea de-a doua etapă.
Proiectul de cercetare începe cu o expunere preliminară a temei de cercetare şi a
obiectivelor sale însoţită de o prezentare-studiu al lucrărilor anterioare atât empirice, cât
şi teoretice.
În fazele următoare se vor efectua unele operaţii indispensabile oricărei cercetări:
1. formularea ipotezelor;
2. elaborarea modelului conceptual;
3. traducerea conceptelor în indicatori;
4. stabilirea instrumentelor de lucru;
5. verificarea prealabilă a uneltelor muncii de cercetare;
6. instruirea observatorilor, a operatorilor de interviu etc.;
7. definitivarea proiectului de cercetare, care va deveni planul de lucru după care se va
desfăşura întreaga cercetare în etapele următoare, începând cu etapa de culegere a
datelor.
 a) Formularea ipotezelor
Ipoteza ştiinţifică este o propoziţie admisă cu titlu provizoriu, care
trebuie să fie verificată (confirmată sau infirmată) de către fapte.
Pe lângă ipoteza ştiinţifică, cercetarea implică aşa-numita ipoteză de
lucru. Prin ipoteză de lucru se înţelege o previziune asupra rezultatelor
respectivei cercetări empirice. Ipotezele trebuie să fie cercetate, bine
definite urmând ca faptele să le testeze empiric, să le valideze sau
invalideze.
Ipoteza ca o consecinţă prevăzută îmbracă de obicei forma: “majoritatea
celor observaţi sau interogaţi vor reacţiona aşa ...ori aşa”.

.
b) Elaborarea modelului conceptual.
Modelul conceptual este cel care determină la ce chestiuni trebuie să se răspundă
prin cercetare şi cum vor fi utilizate procedurile empirice ca unelte în găsirea
răspunsurilor la aceste chestiuni.
c) Traducerea conceptului din indicatori
Conceptul reuneşte proprietăţile comune ale constelaţiei de fapte, distingând-o
de celelalte constelaţii de fapte.
Exemplu. Să ne referim la conceptul de integrare socio-profesională.
Dar ce este integrarea socio-profesională?
Se poate spune că un individ este integrat în munca sa atunci când:
“Este bun profesionist”
“Este statornic în munca sa”
“Este disciplinat”
 
d) Stabilirea instrumentelor de lucru.
În funcţie de metoda sau metodele asupra cărora s-a
fixat cercetătorul, de obiectivul cercetării, de natura
datelor urmărite, deciziile vizează:
Stabilirea situaţiilor standard de observat sau a
variabilelor care vor fi izolate şi manipulate.
Stabilirea unor scheme de clasificare a materialului
(scări de apreciere, tipologii etc.).
3. Alegerea unor tehnici adecvate pentru culegerea unor
date cât mai semnificative şi cu minim de erori posibile
e) Verificarea prealabilă a uneltelor muncii
ştiinţifice

Proceduri obligatorii:
1. Investigaţia exploratorie care implică contactul direct cu ambianţa fizică şi
socială a unităţii în care urmează a se efectua cercetarea, pentru a se culege
impresii, informaţii, elemente, date – chiar şi dispersate şi nesistematizate –
referitoare la situaţia concretă studiată, care devin utile în proiectarea cercetării,
în definitivarea ipotezei, a planului de muncă etc.
2. Proba chestionarului (pretesting-ul). Dacă s-a recurs la chestionarul de
interviu sau de anchetă pentru a se culege datele, atunci se impune verificarea
acestuia. Înainte de a fi aplicat, chestionarul va fi verificat:
a) o dată, înainte de a fi definitivat, prin analiza detaliată şi critică a fiecărui item
(întrebări);
b) a doua oară în cadrul cercetării-pilot.
Evaluarea rezultatelor preliminare va permite reexaminarea instrumentului
însuşi, reducerea ambiguităţii, adăugarea de întrebări utile şi eliminarea celor
inutile, modificarea uneori a succesiunii întrebărilor ş.a.m.d.
e) Verificarea prealabilă a uneltelor muncii
ştiinţifice

Studiul-pilot (faza pilot) este de fapt repetiţia generală a oricărei

cercetări la scară redusă, parcurgându-se toate etapele cercetării
(recoltarea datelor, analiza şi interpretarea lor, întocmirea unui protocol
sau a unei dări de seamă asupra cercetării).
Cercetarea-pilot se realizează prin:
a) aplicarea metodei şi tehnicilor stabilite în vederea culegerii datelor;
b) efectuarea întregii cercetări pe un eşantion mai redus decât cel fixat
prin proiect;
c) punerea în acţiune a operatorilor pentru a-i selecţiona pe cei mai
buni;
d) concentrarea atenţiei asupra ipotezei emise pentru eventuala
precizare sau chiar revizuire a ei;
e) descoperirea surselor de erori.
e) Verificarea prealabilă a uneltelor muncii
ştiinţifice

4. Evaluarea erorilor

Verificarea fiecărei unelte de muncă (chestionar, tip de scară, tip de
eşantion, test etc.), ca şi studiul-pilot, permit să se evite pe de o parte
unele erori şi să se evalueze, pe de alta parte acele erori care se vor
menţine în ciuda tuturor testărilor şi verificărilor, dar care pot fi
controlate şi deci măsurate.
5. După verificarea uneltelor, ocazie cu care au fost verificaţi şi
observatorii (ei înşişi jucând rolul de instrumente de măsurare), are loc
instruirea observatorilor, operatorilor şi a tuturor celorlalţi
participanţi la cercetare.
După aceea, se definitivează proiectul de cercetare, care devine planul
de lucru pe baza căruia se va organiza şi desfăşura întreaga cercetare.
2. Etapa recoltării datelor

Definirea etapei. Este etapa contactului direct cu faptele, care conferă demersului
cercetării un caracter empiric. Cercetătorul va aplica metodă sau alta (ori va folosi
cumulativ mai multe metode), va recurge la tehnicile adecvate de culegere a datelor.
Specificul etapei. În această etapă de căutare şi adunare a datelor are loc contactul
cu grupurile şi sunt înregistrate fapte de comportament uman. De aici decurg câteva
precauţii necesare referitoare la:
a) raporturile dintre cercetător şi obiectul său de cercetare (oameni) provoacă
printre altele fenomenul de feed-back;
b) posibilitatea ca unii subiecţi să nu fie dispuşi să furnizeze anumite informaţii;
c) pentru depăşirea unor “bariere” psihologice şi a redistribuţiei unor subiecţi,
cercetătorul recurge la anumite “strategii” comportamentale, anumite abilităţi (tact,
răbdare, o conduită amicală, caldă);
d) respectarea anonimatului (secretul profesional);
e) notarea informaţiilor (implicit înmagazinarea şi codificarea lor);
f) controlul informaţiilor şi menţinerea calităţii datelor.
2. Etapa recoltării datelor
Dacă în etapa anterioară a cercetării principala sursă de erori putea
proveni dintr-o greşită eşantionare, în cea de-a doua etapă erorile pot fi
mult mai numeroase ca şi cauzele care le generează:
a) erori de înregistrare;
b) erori de numărare (recenzare);
c) erori de transcriere;
d) erori de codificare;
e) erori de clasificare.
Rezultatele etapei. Rezultatele imediate ale cercetării care a parcurs
această etapă se prezintă sub forma unei “recolte” de fapte care vor
dobândi o valoare ştiinţifică în etapa următoare când vor fi supuse unui
şir întreg de proceduri şi procedee prin care vor fi corelate, comparate,
analizate, interpretate etc.
3. Analiza datelor

Principalele operaţii care se cer întreprinse în scopul analizei sunt:

- codificarea;
- construirea de tabele;
-interpretarea datelor.
Codificarea înseamnă reducerea sub o formă standardizată a
informaţiilor culese. Codificarea poate îmbracă una din
următoarele forme:
a) convertirea unor date calitative în date cantitative;
b) clasificarea unor date calitative într-un număr limitat de
categorii;
c) reducerea unor date cantitative la o formă mai simplă.
3. Analiza datelor
Tabularea (construirea de tabele). În cadrul oricărei investigaţii, datele se cer
prelucrate şi pregătite în vederea analizei. În acest scop codificarea nu este
suficientă impunându-se reunirea datelor în variate tabele.
Tabularea înseamnă din punct de vedere statistic totalitatea numărului de cazuri
care intră în fiecare din clasele fixate dinainte. Tabelele sunt grupate în general
în serii (sortatorul, ordinatorul, tabulatorul şi alte maşini de prelucrare rapidă a
datelor permit serii lungi şi foarte lungi). Un tabel poate cuprinde de la două
până la trei variabile şi chiar mai multe, dar se recomandă alcătuirea de tabele
încrucişate cu numai două variabile (una independentă şi alta dependentă).
Variabila independentă este aceea care ajută la gruparea populaţiei în aşa fel
încât efectele acestei grupări asupra variabilei dependente să poată fi studiate cu
atenţie. Ceea ce face ca o variabilă să fie independentă într-un tabel încrucişat
este faptul că noi dorim să cunoaştem cum anume acţionează ea asupra
variabilei dependente. Importanţa operaţiilor de identificare şi deosebire a celor
două
3. Analiza datelor
Datele acumulate, după ce au fost supuse unor elaborări si
prelucrări (codificare, tabulare, stabilirea variabilelor),
urmează a fi analizate.
A analiza un corp de date înseamnă a găsi un răspuns la
următoarele întrebări:
Care sunt relaţiile care se pot stabili între variabilele
înscrise în tabele sau între clasificările calitative dacă le
comparăm între ele?
Ce încredere putem avea în aceste relaţii?
Relaţiile cauzale relevate de cazul particular al respectivului
studiu pot fi generalizate?
4. Etapa finală a cercetării

Specificul etapei. O cercetare sociologică se

consideră încheiată, atunci când permite o
interpretare globală, adică dacă oferă o privire de
ansamblu asupra întregii cercetări, asupra problemelor
ivite şi a eventualelor rezultate obţinute în scopul de a
prefigura în mod critic direcţiile către care se deschid
ipotezele verificate.
Etapa se încheie prin redactarea unui raport detaliat şi
complex.
4. Etapa finală a cercetării

Redactarea raportului final. De obicei, acest raport se prezintă

ca un document relativ lung, care cuprinde:
- introducere în problemă
- un istoric al proiectului;
- un rezumat al cercetărilor anterioare (ceea ce presupune o
documentare cât mai amplă asupra lucrărilor similare anterioare);
- reformularea problemei cercetării în lumina datelor prezente şi a
concluziilor desprinse din studii anterioare;
- prezentarea şi descrierea amănunţită a tuturor tehnicilor şi
procedeelor utilizate pentru colectarea, codificarea şi analiza
datelor;
- prezentarea concluziilor şi interpretarea rezultatelor.
Va multumesc.