Capitolul 2

1. Care sunt etapele procesului cercetării statistice?

1. Descoperirea și definirea temei de cercetat. Aceasta include: descoperirea temei;
alegerea metodelor de cercetare exploratorie și definirea temei.
2. Stabilirea ipotezelor și obiectivelor. Aceasta include: stabilirea ipotezelor și
obiectivelor cercetării.
3. Proiectarea cercetării. Aceasta include: alegerea metodelor de baza ale cercetării.
4. Culegerea datelor.
5. Prelucrarea și analiza.
6. Interpretarea rezultatelor.
7. Elaborarea raportului de cercetare.
2. Ce sunt ipotezele?
Ipotezele reprezintă afirmaţii sau supoziţii ale cercetătorului cu privire la rezultatele
previzibile ale cercetării.
3. Care sunt principalele aspecte în legătură cu care cercetătorul doreşte să obţină informaţii?
Aspectele de bază care sunt urmărite în cadrul cercetării:
– comportamente,
– atitudini,
– opinii,
– motive,
– intenţii ale populaţiei.
4. Ce sunt obiectivele cercetării?
Obiectivele cercetării exprimă scopul cercetării în termeni măsurabili şi definesc exact
ce informaţii trebuie să fie obţinute în urma cercetării.
5. Ce categorii de activităţi desfăşoară cercetătorul în faza de proiectare a cercetării?
În faza de proicetare a cercetării se necesită desfăşurarea unor activităţi specifice, cum
ar fi:
• alegerea metodei de cercetare;
• stabilirea surselor de obţinere a datelor;
• alegerea metodologiei de eşantionare şi stabilirea mărimii eşantionului;
• stabilirea variabilelor ce se vor examina şi a modului lor de măsurare;
• stabilirea instrumentelor de culegere a datelor (chestionare, ghiduri de observare,
formulare de introducere a datelor, baze de date etc.)
• identificarea metodelor adecvate de prelucrare şi de analiză a datelor primare;
• determinarea costurilor cercetării (a bugetului) şi a perioadei de desfăşurare a
acesteia.
6. Care sunt principalele caracteristici ale interviurilor?

CAPITOLUL 3

2. Care sunt principalele tipuri de interviuri?

– interviuri nestructurate (nondirective sau nedirijate)
– interviuri semistructurate (semidirective sau
semidirijate)
– interviuri structurate (directive sau dirijate)
• Fiecare din interviurile de mai sus poate fi:
– Individual,
– de grup.
3. Prin ce se deosebeşte un interviu semistructurat de unul nestructurat?
Interviurile nestructurate, sunt tehnici prin care se urmăreşte obţinerea unui număr mare de
detalii referitoare la problema cercetată, prin asigurarea unei libertăţi depline
subiectuluiintervievat. Interviurile semistructurate înlătură neajunsurile interviurilor
nestructurate, care constă în imposibilitatea direcționării subiectului către anumite subteme,
acest interviu conține 5-6 puncte care urmează să fie atinse în cadrul discuției.
4. Ce fel de interviu este focus-grupul.
Discuţia orientată de grup (Focus-group) - foarte des întâlnită în practică datorită rezultatelor
deosebite obţinute în urma potenţării reciproce a participanţilor la discuţii în vederea furnizării
unui volum ridicat de informaţii. Grupul este format din 6-12 membrii, discuţiile putând să
dureze între 2 şi 4 ore.
5. Ce este acela un ghid de interviu?
Ghidului de interviu are în vedere transpunerea fiecărui obiectiv în aspecte specifice, cu privire
la care se doreşte obţinerea unor informaţi de la membrii segmentului ţintă analizat. Ghidul de
interviu conţine acele aspecte ale temei de cercetat, considerate importante de către cercetător,
grupate pe fiecare obiectiv al cercetării în parte.

7. În ce constă analiza de conţinut?

Analiza de conţinut presupune reluarea înregistrărilor cu privire la discuţiile derulate în timpul
interviurilor şi analizarea conţinutului fiecărui răspuns în scopul identificării esenţei relatărilor
fiecărui individ.
8. Caracterizaţi principalele metode de cercetare proiectivă.
Cele mai importante metode proiective sunt:
– testul de asociere a cuvintelor; (Subiectului i se prezintă o listă de cuvinte şi i se cere să
găsească prompt câte un cuvânt pe care să-l asocieze
fiecărui cuvânt aflat pe listă.)
– testul completării propozițiilor; )( Subiectului i se cere să completeze un număr de propoziţii
neterminate, cu primul cuvânt sau propoziţie care îi vine în
minte.)
– testul continuării povestirii; (Subiectului i se oferă posibilitatea de a continua o
povestire.)
– tehnica benzilor desenate; (Subiectului i se prezintă fie un desen, fie un număr mic
de desene (imagini) urmând ca el să relateze o situaţie
care se manifestă sau se poate întâmpla.)
– tehnica persoanei a treia.( Presupune întrebarea subiecţilor şi aflarea răspunsului
lor în legătură cu ce crede o a treia persoană despre un
produs sau serviciu sau de ce aceasta face ceea ce
face.)

CAPITOLUL 4
1. Care sunt principalele caracteristici ale anchetei ca metodă de cercetare descriptivă?
Prin intermediul anchetei se pot afla o multitudine de informaţii
legate de:
– Comportamentele populaţiei cu privire la achiziţionarea şi
consumarea unor produse sau servicii.
– Atitudinile membrilor populaţiei cercetate faţă de produsele şi
serviciile studiate.
– Motivele care stau la baza diferitelor comportamente sau
atitudini.
– Intenţiile referitoare la achiziţionarea produselor studiate în
perioada următoare de timp.
2. Care sunt principalele tipuri de anchete?
În funcţie de modul de culegere a datelor, putem distinge
următoarele tipuri de anchete:
– ancheta bazată pe interviuri directe (faţă în faţă);
– ancheta prin intermediul telefonului;
– ancheta prin poştă;
– ancheta asistată de calculator;
– ancheta prin Internet;
– anchete speciale.
3. Care sunt avantajele şi dezavantajele principalelor tipuri de anchete?
– ancheta bazată pe interviuri directe (faţă în faţă); avantaje:se pot obține răspunsuri mai
detaliate, pot fi prezentate monster sau modele la care se referă unele întrebări, asigură o rată
ridicată de participare a subiecților. Dezavantaje: costul ridicat, completarea datelor din
chestionar este destul de mare, subiectul nu este anonim acesta având uneori rețineri în careva
răspunsuri, operatorii pot să nu adreseze toate întrebările- completândule ei singuri, operatorii
pot exercita a anumită influență asupra răspunsurilor subiecților.
– ancheta prin intermediul telefonului; avantaje: durata scurta de obținere a informației, cost
relative redus, absența contactului față în față face ca subiectul să răspundă mai liber la unele
întrebări. Dezavantaje: întrebările nu pot fi însoțite de unele monster sau înregistrări video,
întrebările sunt simple, de regulă cu răspunsuri de tip “da” sau “nu”.
– ancheta prin poştă; avantaje: subiectul poate răspunde în funcție de timpul liber, se poate
documenta pentru a da unele răspunsuri, este ideală pentru un eșantion dispersat din punct de
vedere geografic, are un cost redus și un anonomat deplin. Dezavantaje: chestionarul poate sa
nu fie luat în seamă, uneori este nevoie de retrimitere a chestionarului însoțite de scrisori care
urmăresc sensibilizarea subiectului, timpul de completare și expediere este foarte mare, poate
dura 6-8 săptămâni.
– ancheta asistată de calculator; avantaje: poate prelua date direct în cadrul unor baze de date,
fără intervența factorului uman, care poate introduce o serie de erori.
– ancheta prin Internet; avantaje: posibilitatea completării datelor de la domiciliu.
– anchete speciale. avantaje: se bazează pe utilizarea eșantioanelor special numite paneluri,
fiind consituită din gospodării, persoane sau agenți economici, care furnizează la anumite
interval de timp informații în legătură cu comportamentul sau opiniile acestora.

4. Ce este ancheta bazată pe paneluri?

Panelurile reprezintă eşantioane reprezentative şi semnificative din punct de vedere statistic,
constituite pe o bază permanentă, din gospodării, persoane sau agenţi economici, care
furnizează la anumite intervale de timp informaţii în legătură cu comportamentul sau opiniile
lor.
5. Caracterizaţi ancheta de tip barometru şi ancheta de tip omnibus.
– O anchetă tip “barometru” este un studiu periodic ce redă evoluţia unor indici legaţi de
imagine, marcă, produs sau sector de activitate, cotă de popularitate etc. Eşantionul, respectiv
panelul, precum şi întrebările sunt aceleaşi de la o anchetă la alta.
– În cadrul anchetelor tip omnibus, eşantionul (panelul) este acelaşi de la o perioadă la alta, însă
întrebările puse pot fi diferite. În cadrul chestionarului se întâlnesc de regulă întrebări despre
produse sau servicii diferite, astfel de anchete fiind efectuate pentru mai mulţi beneficiari.

6. Care sunt etapele de desfăşurare a anchetelor?

Procesul de derulare a anchetelor urmează în general următoarele
etape:
• Stabilirea obiectivelor şi ipotezelor cercetării
• Alegerea scalelor de măsură a variabilelor cercetării
• Conceperea chestionarului prin transpunerea variabilelor cercetării
în întrebări specifice
• Determinarea mărimii eşantionului
• Alegerea membrilor eşantionului pe baza unei metode de
eşantionare aleatoare
• Desfăşurarea activităţii de culegere a datelor
• Analiza şi prelucrarea datelor de statistice
• Formularea concluziilor cercetării şi a propunerilor pentru factorii
decizionali

Capitolul 5
7. Ce reprezintă obiectivele cercetării?
Ele exprimă necesarul de informaţii, în termeni măsurabili, definind exact ceea ce
trebuie să realizeze cercetarea.
8. Ce reprezintă ipotezele generale şi ipotezele statistice ?
Ipotezele generale reprezintă nişte afirmaţii cu un grad ridicat de generalitate
referitoare la rezultatele cercetării, care nu sunt exprimate în termeni măsurabili.
Validarea acestor ipoteze se face pe baza aprecierii logice a cercetătorului.

Ipoteze statistice - se referă la parametrii calculaţi pentru variabile măsurabile, putând

fi validate cu ajutorul unor teste statistice. Ipotezele statistice sunt concepute ca seturi
de ipoteze: ipoteze nule (H0) şi ipoteze alternative (H1). Ipoteza nulă este o afirmaţie
care indică întotdeauna inexistenţa unor diferenţe semnificative, în timp ce ipoteza
alternativă afirmă opusul ipotezei nule.

Capitolul 6

9. Care sunt principalele categorii de scale de măsură utilizate în cadrul cercetărilor de tip
statistic?
-Scala nominală
-Scala ordinala
-Scala interval
-Scala proportionala

10. Ce sunt caracteristicile fiecărui tip de scală de măsură?

Scala nominală- presupune conceperea răspunsurilor la o intrebare din cadrul
chestionarului prin enumerarea tuturor alternativelor posibile de răspuns. Exemple de
scala nominala: scala nominala cu posibilitatea de alegere unica, cu alegere multimpla sis cala
binara (dichotomică), care are doar 2 variante de raspuns: DA/NU.
Scala ordinala- este mai evoluată decât scala nominală, permiţând atât clasificarea cât şi
ordonarea alternativelor de răspuns. Scala nominala se clasifica in scala de ordonare a
alternativelor de raspuns, scala semantica, scala numerica, scala lui Stapel ( Scala lui Stapel
măsoară simultan atât direcţia cât şi intensitatea unei atitudini. Ea posedă 10 sau 6 nivele,
exprimate cifric, jumătate pozitive şi jumătate negative, între ele fiind situată caracteristica ce
urmează a fi măsurată. ) si scala lui Likert (Este utilizată pentru aflarea opiniilor subiecţilor în
legătură cu o afirmaţie făcută de cercetător. Opinia este exprimată pe o scală cu suport
semantic care conţine mai multe nivele de la „acord total” la „dezacord total” faţă de afirmaţia
cercetătorului.)
Scala interval - acesta stabileşte semnificaţia punctului zero, care nu reprezintă absenţa
caracteristicii studiate, o asemenea scală se referă la anumite evaluări cantitative (cheltuieli,
venituri, număr de produse), se considera valoare de mijloc, permite ordonarea obietelor,
permite masurarea distantei dintre obiecte, are drept dificultate necesitatea cunoasterei exacte a
valorii minime, repectiv maxime. Drept exemplu este scala Celsius.
Scala proportionala- presupune împărţirea scalei în intervale egale; punctul de origine este zero
absolut’ exista scala proportionala cu masurare directa si cu suma constanta sis cala
alternativei de referinta; are ca dificultate necesitatea respectarii simultane a 2 conditii:
1)variantele de raspuns trebuie sa corespunda unor produse sau mărci substituibile (satisfac
aceeaşi necesitate) 2) Subiectul trebuie să cunoască toate produsele conţinute în variantele de
răspuns pentru a putea să le facă o evaluare comparativă.

11. Care sunt deosebirile între diferenţiala semantică şi scala lui Stapel?
Scala semantică, cunoscută şi sub numele de „diferenţiala semantică”, presupune evaluarea
unor atitudini sau caracteristici ale produselor pe baza aprecierilor făcute de subiecţi. Scala are
de regulă 5 sau 7 nivele, nivelul intermediar indicând o atitudine neutră („nici bun -nici rău”).
Scala lui Stapel măsoară simultan atât direcţia cât şi intensitatea unei atitudini. Ea posedă 10
sau 6 nivele, exprimate cifric, jumătate pozitive şi jumătate negative, între ele fiind situată
caracteristica ce urmează a fi măsurată. De asemenea, scala nu are un nivel neutru („nici-nici”),
ca în cazul scalei semantice.

12. Care este caracteristica de bază a scalei lui Likert?

Scala lui Likert (Este utilizată pentru aflarea opiniilor subiecţilor în legătură cu o afirmaţie
făcută de cercetător. Opinia este exprimată pe o scală cu suport semantic care conţine mai
multe nivele de la „acord total” la „dezacord total” faţă de afirmaţia cercetătorului.)

13. Care sunt regulile de formulare a întrebărilor unui chestionar?

Folosirea unor cuvinte simple, uşor de înţeles şi în acelaşi mod de către toţi subiecţii.
Formularea întrebării trebuie să se facă într-o manieră directă
Formularea întrebării se va face într-un mod precis, fără ambiguităţi de genul: „Sunteţi un
mare fumător?” care poate avea conotaţii diferite pentru persoane diferite.

Evitarea întrebărilor care sugerează sau indică o anume variantă posibilă de răspuns: Ce marcă
de băutură răcoritoare preferaţi? Fanta sau alta?
Evitarea întrebărilor care sugerează răspunsuri dezirabile sub aspect social sau care au
încărcătură emoţională. De exemplu: Am fi foarte fericiţi să ştim că vă plac produsele noastre. Vă
rugăm să ne spuneţi cât de mulţumit sunteţi de acestea.
Evitarea întrebărilor interogativ negative
Evitarea formulării unei întrebări care conţine o negaţie sau o dublă negaţie: Nu credeţi că
marile centre comerciale nu oferă o îndrumare corespunzătoare clienţilor lor?
Evitarea cuvintelor ce reflectă o vorbire în argou sau jargon de genul: cool, mişto, bijniţari,
ţepari etc.
Evitarea cuvintelor lungi, cu multe silabe;

14. Care sunt regulile privind ordinea întrebărilor în cadrul chestionarului?

Întrebările din cadrul unui chestionar trebuie să fie aranjate într-o ordine logică;
Primele întrebări din chestionar vor fi întrebări uşoare;
Selecţia subiecţilor care au o anumită caracteristică de bază pentru cercetare se va face încă din
faza de eşantionare, nu la momentul aplicării chestionarului.
Întrebările mai dificile se vor plasa către mijlocul chestionarului;
La sfârşitul chestionarului vor fi plasate întrebările de caracterizare a subiecţilor;
Chestionarul se va încheia cu obţinerea unor informaţii de identificare a subiecţilor;

15. Cum se aşează întrebările chestionarului în pagină?

Întrebările chestionarului trebuie aranjate în pagină astfel încât acesta să aibă o estetică
deosebită, să fie uşor de citit şi parcurs.
Chestionarul va avea un antet în care se consemnează instituţia care organizează cercetarea,
data completării chestionarului şi numărul acestuia.
Imediat după antet se plasează titlul chestionarului, precum şi o prezentare succintă a ceea ce se
doreşte a se cunoaşte;
Dacă chestionarul este trimis prin poştă sau prin alte mijloace, acesta va fi însoţit obligatoriu de
o scrisoare;
După finalizarea chestionarului, acesta trebuie să parcurgă un proces de pretestare;
Pretestarea se face prin aplicarea chestionarului pe un număr restrâns de indivizi (20-30 de
persoane), în scopul corectării unor inadvertenţe înainte de a fi aplicat eşantionului de bază;

16. Ce reprezintă efectul de halo?

Efectul de halo", constă în tendinţa respondenţilor de a răspunde la fel la toate întrebările, fără
a mai analiza conţinutul acestora. Pentru evitarea apariţiei acestui efect se va proceda la
intercalarea unor întrebări de altă natură printre cele de acelaşi fel

17. Ce reprezintă pretestarea chestionarului şi de ce este necesară?

Pretestarea reprezinta analiza chestionarului efectuat cu scopul identificării acelor probleme
care pot să apară la formularea întrebărilor, stabilirea ordinii acestora sau a legăturilor dintre
întrebări. Pretestarea se face prin aplicarea chestionarului pe un număr restrâns de indivizi (20-
30 de persoane), în scopul corectării unor inadvertenţe înainte de a fi aplicat eşantionului de
bază, pentru a se preveni introducerea de erori datorate conceperii defectuoase a
chestionarului.

Cap 7
1. Care sunt condiţiile de reprezentativitate a eşantionului?
– Eşantionul să fie constituit printr-o metodă de eşantionare aleatoare (probabilistică).
– Eşantionul să aibă o dimensiune suficient de mare pentru a cuprinde toată diversitatea de
comportamente şi atitudini existentă la nivelul populaţiei şi pentru a asigura o marjă de eroare
rezonabilă a rezultatelor la nivelul întregii populaţii.
– Eşantionul trebuie să reflecte structura populaţiei sub aspectul caracteristicilor relevante,
care ar putea conduce la diferenţe de comportament (vârstă, venituri, sex, clasă socială etc.)

2. Cum se defineşte corect populaţia cercetată?

Pentru a stabili corect populaţia, se impune să identificăm foarte clar persoanele care
manifestă comportamentele vizate de cercetare, astfel încât populaţia să nu includă și
unități statistice care nu pot să furnizeze date cu privire la problema cercetată.

3. Care sunt factorii de care depinde mărimea eşantionului?

Determinarea mărimii eşantionului se efectuează pornind de la eroarea de eşantionare.
Eroarea de eşantionare depinde de trei factori:
– Este direct proporţională cu probabilitatea de garantare a rezultatelor şi cu abaterea
standard a populaţiei
– Este invers proporţională cu mărimea eşantionului.

4. În ce constă eşantionarea aleatoare?

Se mai numeste probabilista, se bazeaza pe principiul asigurarii pentru toti subiectii a egalitatii
de sanse privind includerea in esantion.

5. Care sunt metodele de eşantionare aleatoare?

- eşantionare aleatoare simpla;
- eşantionare aleatoare sistematica;
- eşantionare aleatoare statificata;
- eşantionare aleatoare de grup;
- eşantionare aleatoare in 2 faze.

6. Ce reprezintă cadrul de eşantionare?

Face parte din esantionarea in doua faze, ce se se constituie un eşantion de mărime stabilită, de
la care se va colecta întreaga cantitate de date necesare realizării anchetei.

Capitolul 8

1. Cum se stabileşte contactul iniţial cu membrii eşantionului?

-Contactul cu respondentul potenţial se realizează de către operator prin salutul de rigoare prin
indicarea numelui său şi apoi prin indicarea instituţiei sau organizaţiei care realizează
cercetarea.
-În continuare, operatorul va indica denumirea cercetării şi apoi îşi va exprima dorinţa şi
plăcerea de a culege o serie de idei ale respondentului în legătură cu tema abordată.
-Când operatorul se autoprezintă el trebuie să arate şi un document din care rezultă instituţia
pentru care lucrează şi implicarea sa în cercetare.
-Operatorul de interviu trebuie să evite ca în faza iniţială a luării contactului cu un respondent
să ceară în mod expres permisiunea pentru desfăşurarea interviului şi permisiunea de a intra în
casă, atunci când interviurile se desfăşoară la locuinţele subiecţilor.
-Dacă subiecţii refuză sau obiectează la luarea interviului, comportamentul operatorului trebuie
să fie cât se poate de politicos.
-În situaţiile în care subiectul răspunde că momentan este ocupat, atunci operatorul îl poate
întreba, dacă, mai târziu, la o anume oră, se pot reîntâlni pentru desfăşurarea interviului.

2. Cum se pun întrebările din chestionar în cadrul discuţiei cu subiecţii?

– Se pune întrebarea exact aşa cum este ea formulată în chestionar;
– Fiecare întrebare se citeşte foarte rar;
– Întrebările se pun exact în ordinea în care acestea se află amplasate în chestionar;
– Se trec în revistă toate întrebările cuprinse în chestionar;
– Se repetă întrebările care nu au fost înţelese şi interpretate corect.

3. Cum se consemnează răspunsurile în chestionare?

– înregistrarea răspunsului se face pe măsura prezentării sale;
– se utilizează exact vorbele subiectului;
– nu se sintetizează sau reformulează răspunsul subiectului;
– se înregistrează tot ce aparţine de întrebarea respectivă.

Capitolul 9

1. Care sunt indicatorii statisticii descriptive care se pot calcula pentru fiecare scală în parte?
- Scala nominala; Valoarea Modala (Modul)
- Scala ordinala: Modul, Mediana, Scorul mediu
- Scala interval: Modul, Mediana, Media, Variata (dispersia), Abaterea Standart, Abaterea
Standart de la media esantioanelor.
- Scala proportionala: similar cu scala interval + posibilitatea efectuarii de inmultiri si impartiri
intre nivelele scalei.
- Scala binara – face exceptie, deşi este o scală nominală, permite calcularea tuturor
indicatorilor statistici specifici scalei proporţionale, având în vedere proprietăţile scalei binare,
conform căreia absenţa unei caracteristici reprezintă zero absolut.

2. Ce reprezintă estimarea parametrilor populaţiei?

Estimarea parametrilor populaţiei reprezinta activitatea prin intermediul careia se exprima
unele marimi numerice sau a unui interval de marimi numerice, cu o anumita probabilitate. Se
realizeaza de obicei pentru parametrii medie si procent.