Etapele unei cercetari sociologice

Metoda stiintifica este o succesiune sistematica si organizata de etape care asigura obiectivitate
maxima si consecventa in cercetarea unei probleme. Metoda de cercetare sociologica urmareste
studierea proceselor si faptelor sociale intr-o maniera obiectiva prin parcurgerea unor faze in studierea
acestora.

Schema unui plan de cercetare sociologica presupune urmatoarele etape obligatorii :

1. Definirea si delimitarea problemei cercetate (stabilirea temei) reprezinta prima faza a

unei cercetari sociologice. O cercetare nu poate aborda o tema in totalitate. Daca ne
propunem sa cercetam problema comportamentului politic in Romania este necesara o
delimitare a temei derivate din aceasta vasta problema. In aceasta faza cercetatorul
operationalizeaza conceptele aferente temei si selecteaza subiectele care merita sa fie
studiate si care pot fi examinate prin metode stiintifice. Odata definita problema de
studiu se impune formularea obiectivelor si a scopurilor cercetarii, deoarece orice
investigatie urmareste sa realizeze ceva cu aceasta cercetare si, totodata, isi propune sa
studieze pentru ceva anume, ea nu se desfasoara intamplator.
2. Documentarea in literatura de specialitate este urmatoarea faza din planul de cercetare.
Cunoasterea principalelor lucrari din domeniul temei, pentru evitarea unor greseli si a
repetarii descoperirilor deja facute. Despre comportamentul electoral s-au scris multe
studii, iar cunoasterea lor ne permite sa decelam acele subiecte tratate mai putin sau
investigate insuficient.
3. Formularea ipotezei este faza in care cercetatorul aseaza relatiile dintre variabile intr-o
forma care permite masurarea prin fapte semnificative observabile. O cercetare poate sa
testeze mai multe ipoteze, in functie de tema si obiectivele ei.
4. Stabilirea esantionului (lotului) de cercetat. O cercetare nu se poate realiza asupra
intregii colectivitati sau asupra unei intregi categorii (sociale, profesionale, religioase,
politice, etc.). Din populatia totala se selecteaza un esantion reprezentativ, pe baza unor
metode statistico-matematice, un numar de persoane considerate probabilistic
reprezentative care urmeaza a fi subiectii cercetarii.
5. Tehnicile si metodele de cercetare sunt stabilite in raport de tema, ipoteze si esantion.
Inainte de aplicarea tehnicilor de cercetare pe esantion este necesara pretestarea acestora,
pentru a cunoaste cu mai multa exactitate virtutile si limitele lor, pe care in perioada
cercetarii propriu-zisa sa le valorificam sau sa le inlaturam. Dupa pretestarea instrumentelor
de cercetare, acestea vor fi modificate pentru cresterea acuratetii informatiei.
6.1.Aplicarea instrumentelor se face conform planului de cercetare si pe baza tehnicilor de
cercetare stabilite. Important este ca instrumentele de cercetare sa se aplice pe esantioanele
selectate conform criteriilor enuntate de catre echipa de cercetare.
6.2.Prelucrarea informatiilor. Se impune inregistrarea in raportul cercetarii a tuturor datelor
relevante, chiar si a celor pe care cercetatorul le analizeaza mai putin, pentru a lasa astfel
posibilitatea altor specialisti sa le studieze. Este necesara o prezentare a datelor din care
apoi sa rezulte firesc concluziile cercetarii.
7. Interpretarea datelor si verificarea ipotezelor se realizeaza in scopul analizei informatiilor
empirice in raport cu cadrul teoretic, de problematica investigata si de ipoteze. Interpretarea
inseamna formularea de explicatii la situatiile desprinse din cercetarea empirica, care trebuie sa
demonstreze conditiile de manifestare a relatiilor de determinare intre procesele sau fenomenele
care au facut obiectul investigatiei. Concluziile sintetizeaza principalele date si idei ce s-au
conturat pe parcursul cercetarii si interpretarii. Ele trebuie sa fie concise, clare si in concordanta cu
tema si scopul cercetarii. Una sau mai multe concluzii vizeaza ipotezele cercetarii si trebuie sa
consemneze daca ele s-au confirmat sau au fost infirmate de cercetare.
8. Intocmirea raportului de cercetare. Este prezentata modalitatea de valorificare a rezultatelor si
concluziilor cercetarii prin publicarea in revistele de specialitate, elaborarea de carti sau comunicari
stiintifice, stimularea unor noi cercetari care sa adanceasca problematica respectiva. Raportul de
cercetare poate cuprinde sugestii concrete, cu trimitere directa la procese si fapte sociale reale, si
strategii privind optimizarea domeniului cercetat, adresate institutiilor care gestioneaza problemele
semnalate de o investigatie empirica.
Autoevaluare

1. Propuneti 3 teme de cercetare pe care le considerati de interes in contextul actual.

 Stabilirea temei de cercetare

Orice cercetare incepe prin formularea unei probleme. Se considerea adesea ca o

problema bine formulata este pe jumatate rezolvata.

Criterii in alegerea temei :

• Daca domeniul intereseaza cercetatorul
• Daca o anumita tema, in cadrul domeniului, prezintă interes pentru cercetator
• Competenta cercetatorului in acel domeniu/tema
• Daca tema este cercetabila/viabila: poate avea solutii, daca exista resurse de timp
(amploarea temei), personal de cercetare etc
• Noutatea/originalitatea: daca a mai fost cercetata si care este stadiul, respectiv care
sunt rezultatele, la ce constatari s-a ajuns.
Nu numai noutatea trebuie avuta in vedere, ci si Importanta si utilitatea temei (poate fi ceva
nou, dar neimportant sau/si inutil), relevanta acesteia ( este nerelevanta, deoarece nu are utilitate
teoretica sau aplicabilitate practica sau este minora in privinta importantei)

Tema se stabileste fie pornind de la rezultate ale cercetarilor/ publicatii, fie pe baza
observarii realitatii cu privire la probleme de solutionat, fie si intuitiv, pe baza cunostintelor
anterioare şi, în cel mai bun caz, pe baza mai multor ‘surse’ sau a tuturor acestor surse.
A se evita:
• teme mult batatorite (overdone), unde nu se poate aduce nimic nou (a reinventa
roata sau apa calda)
• teme foarte controversate, care pot conduce la abordari riscante si cu riscul
neacceptarii rezultatelor
• formularea foarte vaga si larga a temei (totul), dar si una prea ingusta (nimic): o parte
mai mică (tema) din una mai mare (domeniul); pornind de la ceva mai larg, intins, sa
fie posibila restrangerea cercetarii la o tema fezabila, care sa permita o adancire si o
anumita contributie originala.
Dimensiunea temei:
De la interes pentru domeniu (ex. Sistem sanitar international/relatii economice internationale), la
o tema larga (ex., Migratia internationala a fortei de munca din domeniul medical - o tema care
este dezbatuta, cercetata extins: Observarea unui fapt, a unei situatii, care necesita investigatii
specifice. De la o tema larga, la o ingustare treptata, pana la o tema ingusta/limitata ca
dimensiune, care va deveni tema cercetarii noastre ex. Impactul Pandemiei COVID-19 asupra
ocuparii fortei de munca, Impactul asupra schimburilor externe; Impactul asupra dezvoltarii
regionale; etc

Important!!!
- identificarea partilor acelei teme, legatura dintre ele, felul in care tema noastra se include intr-
un sistem mai larg, care este istoricul temei si care au fost intrebarile la care s-a cautat raspuns
in legatura cu tema respectiva.
- Daca tema este fezabila: se verifica daca exista deja date disponibile sau datele trebuie culese
(sunt resurse?), daca datele sunt accesibile sau au un caracter confidential.
- Daca accesul la date este conditionat de acordul unor persoane, organizatii, firme; de verificat
daca acest acord poate fi obtinut: cum, in ce conditii
- Daca exista o metodologie deja elaborata si testata pentru cercetarea temei: cum se prezinta
metodologia, in ce consta aceasta, ce date presupune respectiva metodologie, exista acele date,
unde, cum pot fi accesate, daca nu exista, cum pot fi create-obtinute care sunt dificultatile pe
care le presupune.
- Daca metodele folosite, in general (ex. anumite experimente, anumite tipuri de
chestionare, anumite instrumente statistice de prelucrare a datelor) sunt potrivite si acestei
teme sau este nevoie de a gasi metode noi; de a elabora programe noi.
Autoevaluare

1. Alegeti o tema de cercetare asupra careia considerati ca puteti refleta si pe care sa o puteti
sustine in cadrul unei cercetari.
 DOCUMENTAREA

Documentarea reprezintă etapa în care se studiază literatura de specialitate pentru a afla ce studii s-au
făcut cu privire la temă pe care am ales-o pentru cercetare.

În această etapă a cercetării este nevoie să urmați următorii pași:

• Studiați lucrările de referinţă ale literaturii în domeniu (cărți, manuale)

• Studiați articole-cheie în domeniul dumneavoastră, acordați atenție aspectelor precum: ce se ştia

în momentul în care autorii şi-au început lucrarea, care sunt teoriile majore, care sunt problemele
majore rămase nerezolvate?

• Identificați ce îmbunătățiri puteți aduce prin studiul de față.

Operaționalizarea conceptelor.
Definiția operațională a fost introdusă în sociologie de G.A. Lundberg. Potrivit concepției sale,
definirea unui concept se realizează numai în termenii operațiilor de măsurare.
Definiția operațională constă în prescrierea operațiilor empirice necesare trecerii de la teorie la
cercetarea concretă. Se asigură astfel trecerea de la nivelul teoretic la cel empiric printr-o procedură de
indicare a operațiilor de măsurare ce urmează să fie efectuate asupra domeniului cercetat.
A operaționaliza conceptul înseamnă a stabili dimensiunile, variabilele și indicatorii.
P.F. Lazarsfeld este cel care a elaborat paradigma operaționalizării conceptelor în sociologie.
Prima etapă a operaționalizării conceptelor este definirea riguroasă a conceptului (domeniul supus
cercetării) și stabilirea dimensiunilor conceptului, prin aceasta înțelegându-se un aspect principal al
domeniului cercetat.
A doua etapă este cea a determinării variabilelor. Termenul „variabilă” exprimă fenomene, procese sau
relații proprii realității desemnate de dimensiunile conceptului operaționalizat și care au proprietatea de
a-și modifica conținutul lor sau de a produce modificări de conținut asupra altor fenomene și procese
din câmpul realității.
A treia etapă – construcția indicatorilor generali și a indicilor empirici. Prin indicator se desemnează
un semn observabil, cu referire la anumite aspecte ale realității sociale. Prin acesta, analiza conceptuală
se apropie cel mai mult de concret.

1
 .

AUTOEVALUARE

1. Studiați articole-cheie pentru tema de cercetare aleasă la cursul anterior. Acordați atenție
aspectelor precum:

➢ ce se ştia în momentul în care autorii şi-au început lucrarea;

➢ care sunt teoriile majore;
➢ care sunt problemele majore rămase nerezolvate?

2
 CONSTRUIREA IPOTEZELOR

Construirea ipotezelor – a legăturilor între variabile de tipul:

„dacă … atunci”
„cu cât … cu atât”

Ipoteza în sociologie este un enunț științific cu valoare probabilă care urmează să devină
adevărată sau falsă în urma cercetărilor de teren. Aceasta reprezintă o legătură de
intercondiționare, sau cauzalitate între fapte, fenomene, procese și relații sociale.

Orice ipoteză reprezintă o presupunere rațională în legătură cu cauzele, condițiile

și legile fenomenelor avute în vedere.

Pentru a lua forma unei unei ipoteze științifice aceste propoziții trebuie să îndeplinească
o serie de caracteristici și anume:

a) să fie testabile, adică să poată fi supuse verificării prin observații și experimente;

b) să fie adecvate domeniului la care se referă;

c) să concorde cu explicațiile deja validate cu privire la respectivul domeniu.

Ipoteza conține o întrebare și un răspuns.

O întrebare, pentru că se imaginează o corelație între două variabile și un răspuns pentru că se
intuiește legătura ce urmează să fie confirmată sau nu în urma cercetării.
Ipotezele sunt de tipul:
a. Dacă X … atunci Y
Din punct de vedere logic, ipotezele sunt implicații materiale.
Ipoteza este falsă dacă antecedentul (X) este adevărat, iar consecventul (Y) este fals.
Exemplu de ipoteză:
 Dacă două colectivități sunt în conflict, atunci coeziunea membrilor în interiorul
colectivității crește.

b. Cu cât X … cu atât Y
Exemplu de ipoteză:
 Cu cât poziția în ierarhia organizațională este mai mare, cu atât satisfacția profesională
este mai mare.
1
 AUTOEVALUARE

1. Propuneți 2-3 ipoteze pentru tema de cercetare aleasă la cursul anterior.