CURS 1 -2

ETICA SI INTEGRITATE ACADEMICA

CERCETAREA STIINTIFICA

1. Ce este cercetarea stiintifica?

 investigatie sistematica., controlată, empirică si critică
 descoperire pentru aflarea adevărului
 experiență,atitudine.
 arta investigării științifice
 eforturi de a dobândi noi cunoștiințe, activitate de a găsi răspunsuri la întrebări.

2. În România activitatea de cercetare- dezvoltare constituie prioritate națională și are rol

determinant în strategia de dezvoltare economică durabilă.

3. Rolul de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de Gurvernare în domeniul

educației, formării profesionale și cercetării științifice îl are Ministerul Educației Naționale.

4. În Europa există Consiliul European pentru cercetare iar Agenția Executivă a Consiliului
European pentru Cercetare gestionează programele UE în domeniul cercetării.

5. Legislația cercetării științifice în România cuprinde :

 Ordonanța Guvernului nr 57/2002 privind cercetarea științificăși dezvoltarea tehnologică
 Legea nr. 206/2004 privind noua conduită în cercetare științifiă, dezvoltarea tehnologică și
inovare
 Legea Educației Naționale nr . 1/2011

6. De ce se face cercetare stiintifica?

 Pentru a obtine o diploma (licenta, master, doctor)
 Pentru a rezolva o problema : nevoile practicii au nevoie de cercetare
 Placere intelectuala : a invata sa citesti texte si sa gandesti critic ; a dobandi cunostinte
aprofundate, intr-un domeniu; a intelege anumite mecanisme, legaturi, societatea
 A servi societatea : progresul economic si social noi produse, noi politici
 A castiga un venit: nu doar institutele de cercetare castiga venituri din cercetare, ci si
Universitatile, care in mod firesc au nevoie de venituri suplimentare fata de alocarile , care
pot fi obtinute prin proiecte de cercetare (Uniunea Europeana, vezi CORDIS, Marie Curie
etc.; Banca Mondiala, alte institutii regionale, internationale)

1
 7. Funcțiile didactice sunt:
a. Asistent universitar
b. Lector universitar/șef lucrări
c. Conferențiar universitar
d. Profesor universitar
8. Funcții de cercetare sunt:
a. cercetător științific grad 4 se echivalează cu asidtent universitar, pentru persoane care
dețin titlu de doctor
b. cercetător științific grad 3 se echivalează cu lector universitar/sef lucrări
c. cercetător științific grad 2 se echivalează cu conferențiar universitar
d. științific grad 1 se echivalează cu profesor universitar

9. Cercetarea științifică cuprinde:

 Cercetarea fundamentală
 Cercetarea aplicavivă

10. Cercetarea științifică ate protejată legal de către stat care a definit Strategia Natională de
cercetare.
11. Tipuri de cercetare

a. Cercetare Teoretica (fundamentala):

 Se bazează pe activități experimentale sau teoretice desfășutate pentru dobândirea unor

cunoștiințe fără a se baza pe aplicarea lor imediată.

b. Cercetare Aplicativă

 Este o investigație originală desfășurată pentru dobîndirea de cunoștiinț e în vedera unui

obiectiv practic, specific.
12. Condiţii pe care trebuie să le îndeplineasca cercetarea ştiinţifică

 Obiectivele si scopul cercetarii sa fie clar definite

 Planul activitatii de cercetare sa fie intocmit astfel incat sa duca la atingerea
obiectivelor
 Datele sa fie verificate pentru corectitudine
 Metode adecvate de analiza a datelor iar analiza sa fie corecta
 Concluziile cercetarii sa fie in conformitate cu rezultatele analizei fac trimitere la obiective si
scop
 Cercetatorul: competent si onest

13. Ce studiazǎ metodologia cercetǎrii?

2
• cum trebuie sa se faca cercetarea stiintifica, cum se procedeaza,
• pasii de urmat,pentru a raspunde la intrebarile pe care le ridica tema, a atinge obiectivele
cercetarii si a realiza scopurile acesteia.
• care sunt sursele

In concluzie : Metodologia se refera la ansamblul de tehnici si metode prin care teoria existenta
este verificata, pentru a dobandi o mai buna cunoastere a acesteia , a utilitatii acesteia
(verificarea aplicabilitatii) , a dezvoltarii (noi intelesuri, noi utilitati, directii de aprofundare).

14. Activitatea de cercetare presupune parcurgerea unor etape, care se refera la:

A. Alegerea temei de cercetare (care va fi tema lucrarii)

B. Derularea cercetarii

C. Redactarea lucrarii pe baza rezultatelor cercetarii (articol, referat, raport, lucrare de licenta,
dizertatie de master, teza de doctorat

15. Criterii in alegerea domeniului si a teme

 Daca domeniul intereseaza cercetatorul

 Daca o anumita tema, in cadrul domeniului, prezintă interes pentru cercetator Competenta
cercetatorului in acel domeniu/tema
 Daca tema este cercetabila/viabila: poate avea solutii, daca exista resurse de timp (amploarea
temei), personal de cercetare (ex. documentarist, statistician, laborant) si bani
 Noutatea/originalitatea: daca a mai fost cercetata si care este stadiul, respectiv care sunt
rezultatele, la ce constatari s-a ajuns.
16. A se evita:

 teme mult batatorite (overdone), unde nu se poate aduce nimic nou (a reinventa roata sau
apa calda)
 teme foarte controversate, care pot conduce la abordari riscante si cu riscul neacceptarii
rezultatelor
 formularea foarte vaga si larga a temei (totul), dar si una prea ingusta (nimic): o parte mai
mică (tema) din una mai mare (domeniul); pornind de la ceva mai larg, intins, sa fie posibila
restrangerea cercetarii la o tema fezabila, care sa permita o adancire si o anumita contributie
originala. Deci, se pune problema dimensiunii temei.

17. Surse si modalitati de alegere a temei de cercetare

 Lectura in domeniul respectiv (carti, articole in reviste de profil,

referinte etc.)
 Consultare ex. profesorul din domeniul respectiv, colegii, cercetatori
 Activitate proprie intr-un anumit domeniu-important si din
3
 perspectiva

18. Ce se urmareste?A cunoaşte stadiul la care s-a ajuns in cercetarea

temei respective. Pentru aceasta, este necesar sǎ se parcurgǎ
literatura şi sǎ se afle:
• Care sunt cele mai relevante lucrari in domeniu/autorii de referință
• Care sunt conceptele cheie ale temei si principalele perspective asupra temei in cercetarile
anterioare
• Care sunt intrebarile la care s-a cautat raspuns

• Care sunt principalele concluzii ale cercetarilor anterioare

• Care sunt chestiunile in dezbatere in legatura cu aceasta tema, care sunt marile diferente de
opinii si unde cercetarea trebuie continuata

19. De ce este necesara Literature review/overview?

Descrierea şi analiza literaturii domeniului (literature review/overview) este un capitol distinct in

lucrare, reprezintând o sinteza şi o privire critică asupra cercetărilor din domeniul temei, sau poate
să fie inclusă secvenţial, cu aspecte specifice, la începutul unor capitole. Nu există o schemă rigidă
iar modul şi locul în economia lucrării în care se face descrierea literaturii depinde de domeniu şi de
specificul temei.

În toate cazurile, descrierea şi analiza literaturii ajută la:

• buna cunoastere a domeniului

• pentru a se afla care este stadiul actual al cunoasterii in domeniu

• Pentru a intelege cum se leaga ideile in literatura, ale tale cu cele din literatura

• pentru dezvoltarea capacitatii de a citi in mod critic literatura, pentru a formula clar punctele
de vedere existente, autorii acestora, eventual formuland noi interpretari

• permite formularea unor criterii de evaluare si argumentare a propriei cercetari

• a dobandi cunostinte despre modul in care se elaboreaza o lucrare la nivel master sau
doctoral-dovada a capacitatii de intelegere a cerintelor academice

4
 20. Derularea cercetǎrii

Presupune efectuarea unor paşi, parcurgerea anumitor etape, intr-o succesiune logica, prin care sa
se ajunga la atingerea obiectivului/elor şi la realizarea scopului cercetarii/proiectului si anume:

 Formularea problemei de cercetat

 Ipoteze

 Culegere de date-metode

 Prelucrarea datelor

 Analiza siinterpretarea rezultatelor

21. Lucrarea- rezultat al cercetarii- partile lucrarii:

PARTEA A cuprinde :
1. Pagina de titlu (conform ghidului facultăţii/universităţii):

Instituţia, titlul (lucrării trebuie să sugereze conţinutul) autorul. Lucrare de dizertaţie,

Îndrumătorul lucrării

2. Pagina de Rezumat (Abstract): într-un singur paragraf de cca 150-200 cuvinte, scris la un rand,
se face o prezentare a lucrării:

 ce trateaza/subiectul lucrarii; problema pe care a cercetat-o;

 metodologia folosita,

 rezultate obtinute,

 principalele concluzii.

Important: formularile trebuie să permită înţelegerea conţinutului lucrării, deci să fie un rezumat
informativ, nu de insirare a titlurilor capitolelor. Nu se fac nici trimiteri la lucrări sau la autori.
Imediat dupa rezumat, se mentionează câteva (4-5) cuvinte cheie (keywords). Pentru domeniul
economic, se poate menţiona şi JEL Classification :

3. Cuprins

4. Lista tabelelor, Figurilor,graficelor, ilustratiilor

5. Teza

6. Referinţe bibliografice

7. Anexe

5
 PARTEA B cuprinde:

Corpul lucrării

Cap.1. Introducere

Nu este o parte de ‘generalitati’, în care nu se spune nimic despre cercetare si lucrare.

Prezinta sintetic (literature overview)situatia cercetarilor din acel domeniu, motiveaza alegerea
temei, intrebarile la care isi propune sa raspunda Scopul si obiectivele, ipotezele, metodologia
folosita; anunta structura lucrarii. Pentru a elabora o introducere corectă, lucrarea trebuie să fie
finalizată sau autorul să cunoască foarte bine toate cele menţionate, din elaborarea părţilor lucrării.

Este o analiza temeinica a temei, nu o ingramadire de fraze, manipulare a unor date, informatii,
unele luate din surse discutabile sau neindicate corect, intr-o succesiune logica. Este, deci, un
elaborat intelectual, care are o logica, o argumentare, o succesiune de idei si o structura care sa
arate cum s-a ajuns la partea finala, la concluzii.

Tema se subdivide in parti/subteme/capitole

Cap.2: Cadrul teoretic, conceptual al temei. Acesta include si ceea ce se numeste literature review,
din care se desprinde, urmand o anumita logica/succesiune, care sunt chestiunile cercetate in
legatura cu tema lucrarii, lucrările de referinţă în domeniul temei, care sunt principalele rezultate la
care s-a ajuns, care sunt limitele cercetarilor/unde sunt parti neacoperite, care pot eventual justifica
cercetarea si lucrarea. Prezinta scopul si obiectivele lucrarii, , ipotezele de la care a pornit in
cercetare.

Doua erori se intalnesc in acest capitol:

Sa se prezinte o poveste generala , fara nimic riguros sau,

Sa se prezinte consideratii teoretice foarte sofisticate dar care nu vor avea legatura cu ceea ce
urmeaza.

Intre aceste doua, trebuie gasit un echilibru

Capitolul 3 : Metode aplicate in cercetarea temei

Se descriu şi se analizează metodele folosite în alte cercetări/lucrări. Scoate în evidenţă importanţa

acestor metode, dar şi limitele; In funcţie de specificul temei, autorul alege metoda cea mai
potrivita (cantitativa, calitativa, mixta); Se motiveaza alegerea metodei/metodelor şi, dacă este

6
cazul, originalitatea metodei pe care o propune.

Cap. 4. Analiza datelor şi interpretarea/discutarea rezultatelor

Analiza continutului: descrierea sistematica si obiectiva a datelor rezultate din cercetare (prin
interviuri, chestionare etc.), aranjarea acestora apeland la diferite criterii, categorisire, a se examina
legaturi de tip cauza-efect, sensul legaturii si marimea acesteia etc.

Teoretizarea pe baza rezultatelor prelucrarilor . Atentie: generalizari cu precautie; depinde mult de

amploarea şi profunzimea cercetării, de relevanţa acesteia pentru domeniul de care aparţine.

5. Concluzii; remarci finale, recomandări

Se refera la cele rezultate din cercetare, se raporteaza la obiectivele lucrarii, la verificarea

ipotezelor;

Formuleaza contributiile personale, teoretice si practice, in functie de tema,

Face pe baza acestora, propuneri de utilizari practice ale rezultatelor, pentru masuri (daca este cazul),

Reitereaza directiile de continuarea a cercetarii in domeniu

Ce nu trebuie sa apara in concluzii:

repetari aidoma ale unor idei din lucrare

trimiteri bibliografice

noi date, deja analizate sau neanalizate

5. Lista de referinţe

In lucrare se reda exact sursa ideilor (sub formă de citat sau de comentariu, rezumare, parafrazare,
indiferent daca au aparut intr-o lucrare publicată sau doar au fost prezentate la o manifestare
ştiinţifică, sau comunicate printr-o modalitate media; datelor, figurilor, fiind proprietatea
intelectuala a autorilor.

Modul de trimitere la sursa, în text, respectiv de întocmire a listei de referinţe formează obiectul
unor ghiduri, care formulează norme de citare/folosire a referintelor, la o anumită standardizare.
Recomandăm citarea APA (American Psychological Association)

6. Anexe

De obicei, la anexe sunt trecute tabele cu date de prelucrat sau prelucrate, dar care ocupă un spaţiu
mare şi nu sunt obligatorii în textul lucrării (unde se face doar trimite la anexa respectiva),
7
chestionare, scheme, unele grafice etc.

22. Cerinţe privind redactarea lucrarii

Textul să fie redactat în conformitate cu normele stilului academice.

Stilul academic înseamnă :

• Exprimare corecta din punct de vedere gramatical, cu formulări atente, impersonale (opinia
noastra este...), limbaj clar, evitand jargonul sau expresiile ‘de strada’. Frazele sa nu fie foarte lungi
(mai ales cand lucrarea se scrie intr-o limba străină, existând riscul unor greşeli de exprimare, de
topică, ceea ce poate face textul neclar. De asemenea, trebuie să se evite repetiţiile de fraze şi de
idei precum şi informaţiile nerelevante.

• Scriere ortografic corecta (greşelile de ortografie fac o impresie foarte proastă şi inspiră, din
start, neîncredere faţă de nivelul de educaţie al cercetătorului ; este necesar a avea mereu la
îndemână dicţionare); folosirea diacriticelor ; atentie la semnele de punctuatie

• Indicarea clara, corecta, conform regulilor, a tuturor surselor folosite in lucrare, pastrarea
aceleasi modalitati de citare pe tot parcursul lucrarii; A se verifica: dacă toate trimiterile din lucrare
se află şi în lista finala de referinte; respectiv tot ceea ce apare în lista bibliografică, se găseşte şi în
referinţele din lucrare

Final:

• lucrarea, parţi din lucrare, să fie prezentate la seminarii, workshopuri, conferinţe, publicate
sub forma de working papers, articole în reviste de profil

• calitatea lucrării sporeşte sau se reduce şi prin modul de prezentare a lucrării (Power Point:
un număr limitat de slide-uri cu idei clare, convingătoare, care rezumă conţinutul.

23. Conditii ale unei bune lucrări

Cerinţe privind conţinutul

Să trateze o temă importantă şi actuală

Să dovedească o bună cunoaştere a temei, a literaturii

Să rezulte clar că lucrarea este rezultatul unei cercetări şi analize proprii; să nu facă doar o
compilaţie de idei sau bucăţi de text din diverşi autori (chiar dacă se indică sursa), ci să facă şi o

8
analiză proprie

Metodologia utilizată să fie corectă trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

 Să aibă o structură coerentă: părţile, capitolele lucrării să aibe legătură între ele şi să se
succeadă in mod logic;

 Conţinutul fiecărei părţi/capitol să corespundă titlului acelei părţi/capitol, iar ansamblul

lucrării să răspundă titlului

 Ideile să fie clare, să nu genereze confuzii, înţelegere şi/sau interpretare greşită

 Rezumatul (abstracl) să fie întocmit cu mare atenţie, pentru a permite persoanei care-l
citeşte să se edifice cu privire la ceea ce conţine lucrare şi să poată decide dacă lucrarea
prezintă interes pentru preocupările sale

 Concluziile lucrării să fie clar formulate şi să conţină rezultatele cercetării, evidenţiind

contribuţia proprie

9
 CURS 3
ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ
STANDARDIZAREA
1. Definiția standardizării națională:
Activitate de interes public general și contribuie la” promovarea
rezultatelor cecetării-dezvoltării și inovării ”
2. Potrivit Legii 163/ 2015 art.3 litera d standardizarea națională definește
conceptul de ``standardizarea`` ca fiind ”activitate specifică desfășurată de
un organism recunoscut, prin care sunt elaborate, aprobate, revizuite,
modificate, adoptate și anulate standardele și alte documente de
standardizare, destinate unei utilizări comune și repetate”
3. Potrivit comunicării comisiei către Parlamentul European, Comitetul
Economic și Social European și Comitetul Regiunilor Standardelor pentru
secolul 21 reprezintă: un standard este un instrument tehnic voluntar care îi
ajută pe operatorii economici de a lungul lanțului valoric să conclucreze mai
ușor.
4. Obiectivul principal al standardizării il constituie:
”definirea unor specificații voluntare de ordin tehnic și calitativ care poate fi
respectate de produsele, procesele de producție sau serviciile actuale sau
viitoare”
5. In România există un organism consultativ la nivel național, care își
desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii Educației
Naționale nr 1/ 2011 care se numește Consiliul Național de ATESTARE A
Titlurilor,Diplomelor și Certificatelor Universitare- CNATDCU
6. CNATDCU are rolul de a soluționa sesizările cu privire la renerespectarea
standardelor de calitate sau de etică profesională
7. Legea privind EDUCAȚIA include: Legea educației naționale nr 1/2011;
Ordinul Ministrului Educației Naționale și Cercertării Științifice privind
aprobarea standardelor minimale necesare și obligatorii pentru conferirea
titlurilor didactice din învățămâmtul superior, a gradelor profesionale de
cercetare-dezvoltare.
8. În concluzie există:
 legislație specifică activității de cercetare, dezvoltare-inovare
  legislație generală privind educația națională care include Legea
Educației Naționale, ordonanțe de guvern, o serie de acte
administrative
 autonomie autonomie universitară pe baza căreia universitățile
elaborează metodologii proprii cu privire la activitatea de cercetare
științifică dar și referitor la activitatea didactică, incluzând și criterii
de dobândirea gradelor didactice, sub denumiri diverse: Codul de
conduită, Carta Universitară, etc
9. Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior,
precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt:
a) principiul echităţii - în baza căruia accesul la învăţare se realizează
fără discriminare;
b) principiul calităţii - în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la
standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale;
c) principiul relevanţei - în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare
personală şi social-economice;
d) principiul eficienţei - în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate
educaţionale maxime, prin gestionarea resurselor existente;
e) principiul descentralizării - în baza căruia deciziile principale se iau de către
actorii implicaţi direct în proces;
f) principiul răspunderii publice - în baza căruia unităţile şi instituţiile de
învăţământ răspund public de performanţele lor;
g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului
intercultural;
h) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor
culturale ale poporului român;
i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând
minorităţilor naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea
identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase;
j) principiul asigurării egalităţii de şanse;
k) principiul autonomiei universitare;
10.Există o legislație aplicabilă la nivel național în ce privește standardele
privind întocmirea lucrărilor cu caracter științific, a regulilor de redactare și
de prezentare a unei lucrări.
11.Fiecare universitate stabilește condițiile cu privire la fiecare tip de lucrare cu
caracter științific, începând cu tematica, cu regulile de redactarea unei
lucrări, cu formatarea paginilor.etc
12.Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior
(ARACIS) este agenția publică însărcinată prin lege cu evaluarea, acreditarea
și autorizarea temporară a învățământului superior din România. Din anul
2005, ARACIS a preluat funcțiile Consiliul Național de Evaluare Academică
și Acreditare (CNEAA), conform Hotărârii de Urgență a Guvernului nr.
75/2005, care a fost adoptată cu unele modificări în Legea nr. 87/2006.
ARACIS este membră deplină a Asociației Europene a Agențiilor pentru
Asigurarea Calității Învățământului Superior (ENQA) și este înregistrată în
Registrul European pentru Asigurarea Calității Învățământului Superior
13.Referitor la elaborarea lucrării de licență, ARACIS are prevăzute
standarde specifice si anume:
 are caracter științific, pe care studentul o realizează și o susține în fața
comisiei, în vederea obținerii diplomei de licență
 trebuie să conțină rezultatele propriei cercetări ; investigații în domeniul
temei alese, care vor deține ponderea principală în volumul lucrării
 trebuie să demonstrexe familiarizarea cu literatura relevantă pentru tema
abordată, rigoare științifică și metodologică, să aibă structură logică și să
fie redactată coerent, în stil științific. Iar forma grafică să respecte
normele academice specifice domeniului
 tema aleasă sau propusă să fie relevantă domeniului sau specializării
absolventului
 în metodologiile și procedurile interne ale instituției de învățământ
proprii sunt prevăzute condițiile de acceptare a lucrărilor de licență
 cadrul didactic coordonator este responsabil, împreună cu candidatul în
legătură cu asigurarea autencității lucrării
 este recomandabil ca lucrările de licență să fie verificate cu un soft
antiplagiat
 universitățile vor stabili procentajul de simiitudine acceptat
14. Literatura de specialitate afirmă că ” un tânăr cercetător trebuie să știe
câteva lucruri atunci când se implică într o activitate de cercetare”:
 tema aleasă pentru studiu să fie una la care să lucreze cu plăcere
 cercetarea trebuie să fie restrânsă la un domeniu precis
 încadrarea în subiect, adecvarea conținutului la tema aleasă ( multe
texte nu nu corespund orizontului de așteptare al cititorului, în sensul
că nu respectă promisiunile din titlu)
 revizuirea textului , se recomandă după ce terminăm o lucrare, să nu
o publicăm imediat. La o nouă lectură putem sesiza nenumărate
 greseli, de exprimare, punctualitate, logică. Cu ocazia reviziei finale,
putem controla anumite informații, citate, traduceri, putem corecta
cuvinte, expresii.
15.Structura unei lucrări cu caracter științific
Pentru elaborarea lucrarii de licență se recomandă o structură anume:
 COPERTĂ – informaţiile care trebuie să apară pe coperta lucrării de
licenţă sunt:
 PAGINA DE TITLU – informaţiile care trebuie să apară în pagina de
titlu a lucrării de licenţă sunt CUPRINS- să fie structurat pe capitole,
subcapitole
CUPRINS trebuie să cuprindă la urmă Lista figurilor şi lista tabelelor
– în cazul în care lucrarea de licenţă conţine figuri (imagini, grafice)
şi/sau tabele, care vor fi prezentate, sub forma unor liste (separat
pentru figuri şi tabele) care conţin explicaţia acesteia şi numărul
paginii la care se află acesta.
 INTRODUCERE- în această parte se prezintă după caz , motivația
alegerii temei lucrării, importanța acesteia și obiectivele lucrării
 PARTEA TEORETICĂ
a. prezintă conceptele, teoriile și modelele relevante prin care se
fundamentează elaborarea temei.
b. se recomandă o abordare comparativă, nu strict despcriptivă.
c. se poate prezenta o dezvoltare istorică evolutivă a problemei.
d. datele trebuie să fie actuale și actualizate
e. partea teoretică trebuie să fie relevantă pentru partea practică. Să
prezinte suportul acesteia
 PARTEA PRACTICĂ
a. Prezintă contribuția autorului
b. Contribuțiile se pot concretiza in cercetare cantitativă sau
calitativă, un proiect, un studiu de fezabilitate, funcție de
specificul domeniului
 CONCLUZII ( eventual propuneri) aici se exprimă modul de
valorificare, formularea unor opinii observații asupra aspectelor
sesizate în urma evaluării studiului sau cercetării
În acestă secțiune se regăsesc concluzii , pornind de la ipotezele
din introducerea lucrării, opinia personală privind rezultatele
obţinute în lucrare, precum şi potenţiale direcţii viitoare de
cercetare legate de tema abordată.
  BIBLIOGRAFIA este reprezentată de lista referințelor
bibliografice utilizate la elaborarea lucrării pentru redactarea
lucrării de licenţă
Bibliografia nu se va numerota ca şi capitol al lucrării.
 ANEXE, dacă este cazul acestea apar într-o secţiune separată,
care nu se numerotează ca şi capitol. Anexele se numerotează
crescător (Anexa 1, Anexa 2, etc.);
16. Reguli de prezentare şi susţinere a lucrării de licenţă:
a. Momentul şi locaţia prezentării: absolvenţii vor fi anunțați asupra datei, orei şi
locaţiei la care îşi vor putea susţine lucrarea de licenţă în faţa comisiei.
Neprezentarea absolventului la data, ora şi locaţia stabilite poate atrage eliminarea
acestuia din examenul de licenţă. Cadrul didactic coordonator va însoţi absolventul
în faţa comisiei;
b. Prezentarea. Se recomandă prezentarea lucrării în PowerPoint cu un număr de
maxim de 15 slide-uri, cu următoarea structură orientativă: titlul lucrării – cu
menţiunea verbală prin care să argumenteze de ce a ales această lucrare, scopul
lucrării, ipotezele lucrării, structura lucrării – capitolele, elementele specifice ale
lucrării, să se axeze pe partea practică/aplicativă, ce anume au urmărit, ce metode
au folosit şi la ce concluzii au ajuns. Este indicată folosirea a 2, 3 tabele sau
statistici relevante cu privire la fenomenul urmărit respectiv rezultatele părţii
practice
c. Întrebări: membrii comisiei pot adresa absolventului oricâte întrebări
referitoare: la subiectul lucrării de licenţă şi/sau metodologia şi resursele folosite,
din literatura de specialitate consacrată temei sau care are legătură cu aceasta;
17.Recomandări pentru realizarea prezentării multimedia:
 prezentarea va conţine între 8 şi 16 diapozitive (slide-uri);
 existenţa obligatorie a unui slide de titlu, care va conţine, cel puţin, titlul
lucrării, numele absolventului şi numele cadrului didactic coordonator;
 1-2 slide-uri despre cuprinsul lucrării;
 1 slide ce va cuprinde cuvintele cheie (cu ajutorul acestuia se vor prezenta
cele menţionate în introducerea lucrării de licenţă);
 6-10 slide-uri cu text, tabele, figuri (cu ajutorul acestora se vor prezenta
acele aspecte ale lucrării ce se doresc a fi comunicate comisiei);
 1-2 slide-uri pentru concluzii
 slide-urile nu vor conţine prea mult text (maximum 10 linii a câte 10
cuvinte fiecare), iar absolventul nu va citi informaţia de pe diapozitiv.
 Curs 4 -5 EIA
ETICA UNIVERSITARĂ ŞI INTEGRITATEA ACADEMICĂ

1. Definiţi conceptul de etica: “

este o disciplină socio- umană, îndrumătoare şi prescriptivă, bazată pe
principiile deliberării şi alegerii, vizând natura personalităţii şi vieţii,
formarea caracterului, studiului moravurilor”.

2. Prevederi privind etica univerisitară regasim în Legea Educaţiei

Naţionale nr. 1/ 2011, respectiv Secţiunea 5 intitulată expres Etica
Universitară capitolul 2 “ statutul personalului didactic şi de cercetare
în învăţământul superior”.

3. Legea Educaţiei Naţionale dispune ca în Codul de etică şi deontologie

profesională să fie incluse în mod obligatoriu:
a. Stabilirea situaţiilor de conflicte de interese şi incompatibilităţi
b. Prevederi ca persoanele care se află în relaţie de soţi sau rude până la
gradul 3 inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul
sau una să se afle în faţă de celălalt într o poziţie de conducere, de
control, evaluare instituţională, nu pot fi numite în comisii de
doctorat, concurs, etc.
c. Măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau pentru
garantarea originalităţii lucrărilor de licenţă, masterat, doctorat,
articole ştiinţifice, precum şi sancţiunile aferente.

4. Definiţie “Sistemul de valori etice academice”:

a. constituie cadrul de formalizare a regulilor consensuale morale şi de
integritate în domeniul academic;
b. orientează activitatea domeniului învăţămîntului superior, în interiorul
mediului academic şi al comunităţii universitare
c. definesc relaţiile moral profesionale dintre membrii comunităţii
universitare, între aceştia şi colaboratorii externi.
5. Valorile etice universitare sunt:
a. libertatea academică
b. autonomie personală
c. transpartenţă
d. etica relaţiilor între membrii comunităţii academice
e. respectul, grija şi toleranţa
f. dreptatea şi echitatea
g. profesionalismul
g. primatul mediocraţiei
i. responsabilitate profesională şi socială
6. Raportat la sistemul de valori etice din domeniul academic, se consideră
abateri următoarele fapte:
a. obstrucţionarea activităţii didactice, de cercetare ştiinţifică, administrative ;
b. frauda sub orice formă în procesul de învătământ, de cercetare ştiintifică;
c. acceptarea lipsa de reacţie fată de corupţie, favorizarea acesteia, obţinerea sau
pretinderea sau nerefuzarea unor avantaje necuvenite;
d. inducerea in eroare a conducerii universităţii prin dezinformare;
e. agresarea fizica sau morală săvârşită sub orice formă împotriva memrilor
comunităţii universitare sau în legătură cu activitatea academică;
f. discriminarea, în toate formele de manifestare a acesteia;
g. favoritismul, sub orice aspect;
h. participarea la activităţile din cadrul universităţii prin încălcarea prevederilor
legale a dispozitiilor Cartei universitare privind consumul de alcool, droguri, alte
substanţe interzise;
i. practicarea unor atitudini şi comportamente indecente, insultatoare sau obscene
şi folosirea unui limbaj neconform spiritului academic;
j. denigrarea publică a personalului sau instituţiei de către membrii comunităţii
universitare;
k. folosirea abuzivă a calităţii de membru al comunităţii academice;
l. organizarea şi desfăsurarea de activităţi nepermise în universitate, folosirea
numelui, a resurselor umane, financiare sau materiale ale acesteia în scopuri
nelegale sau contrare acesteia;
m. distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor şi a bazelor de date ale
universităţii, ca şi utilizarea lor în scopuri ilicite;

7. Autonomia universitară este garantată prin Constituţie iar libertatea

academică este garantată prin lege art.123 din legea educaţiei nationale
nr 1 /2011.

8. Astfel legea are ca viziune anumite măsuri care se bazează pe promovareaa

unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, cunoştiiţe fundamentale,
capacităţi cognitive, capacităţi volitive, capacităţi acţionale, competenţe,
cunoştinţe şi abilităţi de utilizare directă, în profesie şi în societate.

9. Autonomia universitară ii dă dreptul universităţii sa:

a. Îşi stabilească misiunea proprie;
b. Strategie instituţională, structura, activităţi , organizare şi funcţionare
proprie;
c. Gestionare resurse materiale şi umane cu respectarea strictă a legilor în
vigoare.

10.Aspectectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta

universitară, care este aprobată de Senatul universitar în concordanţă cu
legislaţia in vigoare.

11.Carta universitară a UNIVERSITĂŢII MARITIME DIN

CONSTANŢA se referă la următoarele aspecte :
CAPITOLUL I. ELEMENTELE DE IDENTIFICARE
CAPITOLUL II. DISPOZIŢII GENERALE
CAPITOLUL III. MISIUNEA ŞI VALORILE UNIVERSITĂŢII
CAPITOLUL IV. COMUNITATEA UNIVERSITARĂ
CAPITOLUL V. AUTONOMIA UNIVERSITARĂ ŞI RĂSPUNDEREA
PUBLICĂ
CAPITOLUL VI. LIBERTATEA ACADEMICĂ ŞI DEONTOLOGIA
UNIVERSITARĂ
CAPITOLUL VII. ORGANIZAREA STUDIILOR UNIVERSITARE
CAPITOLUL VIII. PROGRAMELE DE STUDII
CAPITOLUL IX. ORGANIZAREA PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT ŞI
CERCETARE
CAPITOLUL X. STRUCTURILE DE CONDUCERE
CAPITOLUL XI. FUNCŢIILE DE CONDUCERE
CAPITOLUL XII. FINANŢAREA ŞI PATRIMONIUL UNIVERSITĂŢII
CAPITOLUL XIII. RELAŢIILE DE PARTENERIAT ALE UMC
CAPITOLUL XIV. MANAGEMENTUL CALITĂŢII UNIVERSITARE
CAPITOLUL XV. CODUL UNIVERSITAR AL DREPTURILOR ŞI
OBLIGAŢIILOR STUDENŢILOR ŞI CURSANŢILOR
CAPITOLUL XVI. ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ

12. Legea educaţiei naţionale nr. 1/ 2011 impune ca” autonomia universitară să
se exercite numai cu condiţia asumării răspunderii publice. În instituţiile
de învăţământ superior este asigurată liberatea cercetării în ceea ce priveşte
stabilirea temelor de cercetare, alegerea metodelor, procedeelor şi
valorificarea rezultatelor, conform legii”.

13. Conceptul de integritatea academică definire concept

Conform Legii educaţiei nr 1 2011 defineste principiile care guvernează
învăţământul preuniversitar şi universitar, acestea sunt:
a. Principiul echităţii
b. Principiul calităţii
c. Principiul relevanţei
d. Principiul eficienţei
 e. Principiul descentralizării
f. Principiul raspunderii publice
g. Principiul garantării culturale a tuturor cetăţenilor români si dialogului
intercultural
h. Principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a
valorilor culturale ale poporului român
i. Principiul autonomiei universitare
j. Principiul libertăţii academice
k. Principiul transparenţei

14. Integritatea membrilor comunităţii academice este senţială pentru

desfăşurarea în condiţii de excelenţă a activităţii didactice şi de cercetare.

15. Centrul de Integritate Academică din SUA defineşte conceptul de

integritate academică ca fiind un angajament faţă de 5 valori
fundamentale, atât pentru conduita profesională cât şi pentru cea
morală:
a. Onestitatea
b. Increderea
c. Corectitudinea
d. Respectul
e. Responsabilitatea

16. Constituie încălcări ale principiului integrităţii în cercetarea ştiinţifică

următoarele fapte:
a. Plagierea rezultatelor sau publicaţiilor;
b. Confecţionarea de rezultate sau înlocuirea de date fictive;
c. Inventarea de rezultate prin metode care nu sunt folosite în cercetare;
d. Introducerea de informatii false în solicitările de granturi sau finanţare
e. Înlocuirea datelor obţinute cu date fictive;
f. Interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea
concluziilor;
g. Neatribuirea, ascunderea sau nerecunoaşterea corectă a paternităţii unei
lucrări;
h. Utilizarea fondurilor de cercetare în alte scopuri decât pentru cele care
au fost alocate;
 i. Omisiunea recunoaşterii, fie prin menţionarea ca autor al altei opere, fie
prin indicarea sursei, a contribuţiei unor terţi la elaborarea unei opere;
j. Obligarea autorilor unei opere de a mentiona ca autori şi persoane care nu
au participat la elaborarea acesteia;
k. Orientarea activităţii de cercetarea studenţilor , masteranzilor,
doctoranzilor în scopul obtinerii unui avantaj personal de catre
îndrumător;
l. Fapta profesorului coordonator sau indrumător de a si pune avizul pe o
lucrare de licenţă sau disertaţie despre care a aflat că nu respectă
condiţiile de citare a unui text şi regulile de întocmire a unei astfel de
lucrări.

17. Malpraxisul academic

a. Se referă la utilizarea în spaţiul public a termenului de “malpraxis
universitar” este un termen apropiat de cel al respectării eticii sau
integrităţii academice, ) fiind vorba despre cazuri şi greşeli în cercetarea
ştiinţifică);
b. În spaţiul academic, se remarcă existenţa unei declaraţii de etică şi
malpraxis pe care trebuie să o completeze participanţii la o conferinţă dar
şi referenţii de specialitate, conţinutul acestei declaraţii se referă strict la
respectarea eticii şi integrităţii academice;
c. Cadrele didactice şi de cercetare din învăţământul superior nu pot fi
calificate drept “ profesionişti” în înţelesul codului civil raportat la legea
educaţiei nationale nr 1 /2011 însă acestia efectuează cercetări cu carcater
ştiinţific de multe ori autofinanţate, publică cursuri, tratate, ,monografii,
studii etc., desi pot gresi în munca lor şi se pot numi”profesionişti”.

18. Propuneri de lege ferenda

a. Se referă la introducerea obligatorie a poliţei de asigurare de
răspundere civilă pentru activitatea de cercetare ştiinţifică;
b. Eliminarea răspunderii coordonatorului ştiinţific al unei lucrari , atât
timp cât există declaraţie de adevăr din partea autorului care este cel
care documentează şi redactează lucrarea;
 CURS 6 ETICA SI INTEGRITATE ACADEMICA

PLAGIATUL

1. Există trei principale forme de conduită imorală în scrierea lucrărilor academice:

a. falsificarea datelor cercetării;
b. fabricarea lor ;
c. respectiv plagiatul.
2. Definiţi conceptul de” plagiere”

“ Plagiatul este activitatea prin care cineva își însușește prin copiere, parafrazare sau
rezumare o idee, concepție, expresie, text, schemă, partitură etc., publicate sau nepublicate,
aparținând unei alte persoane, prezentând-o drept a sa, fără a menționa explicit sursa la care
a apelat”.

3. Cât priveşte cadrul legal al reglementarii plagiatului, potrivit legislaţiei în

vigoare la acest moment, reţinem următoarele:
- Noţiunea de plagiat nu este definită de Legea Educaţiei nr. 1 /2011 dar este
considerat în art. 310 abatere gravă dela buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi
activitatea universitară;
- Atât “plagiatul” cât şi “autoplagiatul “ sunt sanţionate de lege, fiind considerate
abateri grave de la cercetare stiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare,
potrivit legii educaţiei nr 1 2011 si fraude academice, încălcări ale eticii
universitare sau abateri de la buna conduită în cercetare ştiinţifică, potrivit Codului
studiilor universitare de doctorat adoptat prin Hotărârea de Guvern 681 /2011.

4. Tipuri de plagiat

a. Plagiatul copy paste- Înseamnă preluarea și folosirea cuvânt cu cuvânt

(verbatim) a muncii unei alte persoane fără citare corectă, prin atribuirea
sursei și utilizarea ghilimelelor. Potrivit Turnitin, este
 cel mai des întâlnit tip de plagiat, fiind și cel mai simplu, în condițiile
accesului facil la resurse bibliografice online, înlesnit de conexiunea la
internet. Procedeul de copiere se realizează prin simpla utilizare a
comenzilor Ctrl + C urmat de Ctrl + V de pe computer sau prin copierea
ad litteram a conținutului unei lucrării.
b. Plagiatul prin citare partiala- preluarea de conținut dintr-o singură
sursă, asupra căruia se fac intervenții minimale. În cazul acestui tip de
plagiat sursa originală poate să nu fie indicată deloc sau poate să fie
menționată prin notă de subsol sau paranteze, însă nu și prin plasarea între
ghilimele a textului preluat. Lipsa ghilimelelor, deși s-a făcut trimiterea
către autor face ca respectivul pasaj să fie declarat plagiat.
c. Plagiat prin parafrazare- apare atunci când cuvintele cheie sau unele
porțiuni din propoziție sau frază sunt înlocuite cu cuvinte sau expresii
sinonimice, dar conținutul de bază este păstrat, sursa originală nefiind
menționată. Debora Weber-Wulff denumește această tehnică „plagiat
camuflat‖. Parafrazarea poate să se rezume la unul sau câteva paragrafe în
care au fost operate modificări și se poate întinde până la rescrierea unei
lucrări întregi. Acest tip de plagiat poate fi destul de greu de identificat
deoarece este modalitatea de mascare prin schimbarea unor cuvinte cu
unele cu înțeles identic sau similar, prin schimbarea ordinii cuvintelor
într-o frază sau chiar a topicii frazei. Cu toate acestea, scheletul unei idei
rămâne același, ideea principală rămâne aceeași, chiar dacă efortul de a
ascunde proveniența conținutului este unul important.
d. Plagiatul prin mixare- apare atunci când porțiuni de propoziție sau frază
sunt preluate din mai multe surse și sunt folosite în așa fel încât să se
potrivească. Acest tip de plagiat este unul „muncit‖, însă riscul de a fi
depistat nu merită efortul de a combina texte diferite. În acest caz
intenționalitatea actului este una evidentă, la fel și încercarea de a ascunde
modalitatea de realizare a lucrării.
e. Plagiatul prin reciclare- sub această denumire avem de-a face, de fapt, cu
autoplagiatul. Înseamnă utilizarea propriei munci a autorului, folosită
 anterior într-o altă lucrare publicată, la care au fost aduse modificări
minimale, fără a se specifica (cita) faptul că respectivul text a mai fost
publicat anterior. Un text al aceluiași autor poate fi republicat doar cu
condiția de a se specifica faptul că nu este o creație nouă, ci una deja adusă
la cunoștința publicului. Acest tip de practică este una dezaprobată de
comunitatea academică, mai ales atunci când autorul încearcă să obțină un
avantaj din republicare. În cazul studenților poate fi vorba despre
obținerea unor note sau promovarea unor examene la mai multe materii
folosind aceeași lucrare, în cazul cadrelor didactice, promovarea pe o
poziție superioară.
f. Plagiatul hibrid- este modalitatea prin care se combină surse citate corect
cu propoziții, fraze sau paragrafe copiate fără referire la sursa originală. Și
în acest caz intenția este una evidentă, având în vedere faptul că autorul
demonstrează, fără echivoc, că și-a însușit modalitățile de citare impuse de
regulile academice.
g. Plagiatul prin confuzie- este tipul de plagiat care combină propoziții,
fraze sau paragrafe întregi din surse diferite care nu sunt atribuite. Mai
exact, acest tip de plagiat combină propoziții sau fraze, una câte una, în
așa fel încât conținutul să fie din cât mai multe surse, chiar dacă de multe
ori acesta nu se potrivește și nu are cursivitate sau logică. Și în acest caz
intenția autorului de a plagia este evidentă, chiar dacă nu folosește nicio
formă de citare.
h. Plagiatul mascat- este tipul de plagiat mascat prin folosirea unor referințe
inexistente sau inexacte despre autorii lucrărilor sau materialele de
proveniență a datelor. Autorul încearcă să dezinformeze și oferă informații
eronate cu privire la sursa folosită, scopul fiind, de fapt, de a ascunde faptul
că a plagiat. Aceste situații pot să apară atunci când se încearcă acoperirea
plagiatului nu prin citarea autorului din care au fost preluate informațiile
sau textele în mod fraudulos, ci prin citarea autorului citat de acesta. Este
vorba, în fapt, despre citarea la a doua mână.
i. Plagiatul de tip agreat- apare atunci când autorul folosește în lucrare în
 mod corect atribuirea sursei originale, prin referire la aceasta și utilizarea
ghilimelelor, însă lucrarea nu conține niciun fel de contribuție originală
fiind o simplă însăilare de citate. O lucrare realizată prin această
procedură nu are niciun fel de valoare științifică.

5. Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 (art.318) prevede următoarele

sancţiuni pentru încălcarea normelor morale:
 avertisment scris;
 retragerea şi sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor
de bună conduită
 diminuarea salariului de bază , cumulat, când este cazul, cu
indemniyaţia de conducere, de îndrumare şi control
 suspendarea temporarădint-o funcţie de conducere;
 destituirea dintr-o funcţie de conducere;
 desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

6. Pentru studenţi şi doctoranzi suntprevăzute următoarele pedepse:

a. avertisment scris;
b. exmatriculare;
c. alte sancţiuni prevăzute în Carta Universităţii;
Tipul sancţiunii este stabilit de Comisia de Etică şi aplicat de Rector sau
Decan în cel mult 30 de zile. Cazurile indubitabile de plagiat total vor fi
sancţionate cu desfacerea contractului de muncă sau exmatricularea. În
general, sancţiunile vor fi nuanţate în funcţie de circumstanţele cazului.

7. Pentru a evita plagiatul se pot lua următoarele măsuri:

 gândeşte cu capul propriu, nu te gândi cum să iei ideile altora;
  foloseşte ideile altora numai pentru a te inspira sau a verifica ideile tale;

 fă conspecte complete, menţionând citatele şi deosebindu-le de propriile gânduri

notate pe conspect;

 foloseşte ghilimelele pentru a trimite la ideile şi textele altora, chiar şi când faci
un rezumat sau o parafrază;

 citează ideile şi textele culese de peinternet;

 nu ezita să mulţumeşti tuturor celor ce te-au ajutat.

CUM INSERĂM CITĂRILE:
1. CITAREA CĂRŢILOR

Regula pentru bibliografie;

AUTOR ( nume de familie, prenume), Titul cărţii, locul publicării,
editura, anul.
Exemplu:
Popa, Nicolae, Teoria generală a dreptului, Bucureşti: Editura
C.H.Beck, 2014.
2. CITAREA ARTICOLELOR
Autorul, “ Titul articolului”, Tilul Revistei şi volumul, numarul (anul):
pagina paginile.

Exemplu:
Susan Satterfield, “ Livy and the Pax Deum”, Classical Psihology 111, no 2
(April 2016): 170
3. CITAREA DE INTERNET
Cum se realizează citarea:

“Titulul sau descrierea paginii web”, autorul, proprietarul/ sponsorul website ului,
Data ( publicarii, modificarii sau accesului), URL localizator uniform de resurse
Exemplu:
“Privacz Politz”, Privacz&Terms, Google, last modifield April 17, 2017,
http://google.com / politicies/ privacz/.
Exemplul1 Textul debază:
“Creșterea industriei, a orașelor și expansiunea populației au fost cele trei realizări ale sfârșitului secolului
al XIX-lea din istoria americană. Fabricile noi, mari, bazate pe aburi devin o caracteristică a peisajului
american din Est; ele au transformat fermierii în muncitori manufacturieri şi au oferit slujbe în vremea
în care creştea populația imigranților. Industria a permis urbanizarea- progresul orașelor mari (ca Fall
River, Massachusetts, unde trăia familia Borden), oraşe care au devenit centrul producției, al comerțului
și schimbului”. (Lizzie Borden: A CaseBook of Familyand Crime in the 1890s, Blackwell: Oxford, 2001,
p.15)
INCORECT CORECT
Creșterea industriei, creșterea orașelor si explozia Fall River, unde trăia familia Borden, era un oraș tipic
populației au fost cele trei evoluţii de la sfârșitul industrial din nord-estul american al secolului al XIX-
secolului al XIX-lea din istoria ameri-­ lea. Producția bazată pe aburi oferea slujbe noi agricultori-­­
cană.Companiile bazate pe aburi devin o lor slujbede muncitori manufacturieri, și
caracteristică a estului american ce a transformat odată ce imigranți au ajuns în America au găsit asemenea
fermierii în industriași și a oferit locuri de muncă slujbe în aceste fabrici. Ca rezultat al imigrării, populația a
unui val mare de imigranți. Industria a permis crescut și o multitudine de arii urbane s-au dezvoltat şi
progresul orașelor mari ca Fall River, Massachu-­ ele.Fall River a fost unul din aceste centre comerciale și
setts, unde trăia familia Borden, ce s-au manufacturiere. (cf. Bowen, p. 15).
transformat în centru al producției, al comerțului
și schimbului.
Este plagiatdindouămotive:
1. Autorul a schimbat doar câteva cuvinte, modificând însăordineapropozițiilor.
2. Nu a citat nici o idee sau fapt din acest pasaj,dând impresiacăe alsău.
Este acceptabilpentru că autorul:
1. Foloseșteînparafrazăpropriile cuvinte;
2. Citează la sfârşit sursa;
3. Prezintăcorectinformațiadinoriginal.

Fall River, unde trăia familia Borden, era un oraș tipic industrial din nord-estul american al secolulului al XIX.lea.
Producția bazată pe aburi oferea slujbe de muncitori manufacturieri agricultorilor iar cererea de asemenea locuri de
muncă “a transformat munca bazată pe agricul-­­ tură într-una industrială”,creând şi slujbe pentru imigranți. În schimb ,
populația în creștere a creat în partea sud- estică, mai ales, un fenomen de urbanizare. Fall River a devenit “ centrul
producției, al comerțului și schimbului.” (L. Bowen, CaseBook of Familyand Crime in the 1890s, Blackwell: Oxford,
2001,Bowen, p. 15

Parafrazarea estecorectă deoarece:

2. Este oferită sursa;
3. Prezintăbineinformația;
4. Indică ce părți sunt luate direct din sursă punând acele pasaje între ghilimele.

SURSE CONSULTATE LA ELABOREA ACESTOR NOTE DE CURS AU FOST:

1. Ghid impotriva plagiatului, Editura din Bucuresti, Centrul de cercetare in etica

aplicata
2. Elena Emilia Stefan, Etică si integritatea academică, curs universitar, Pro
Universitaria
3. Emilia Sercan, Deortologie academica, Curs practic, Universitatea din
Bucuresti
4. ROIG, Miguel, Avoiding plagiarism, self-plagiarism, and other questionable
writing practices: A guide to ethical writing,
http://facpub.stjohns.edu/~roigm/plagiarism

5. BACHELET, Rémi, Voler des idées : Le plagiat,ÉcoleCentrale de Lille,

Coursdis-­‐ poniblehttp://plagiat.ec-lille.fr

6. TODD, Peter A., LADLE, Richard J., Hidden dangers of a ‘citation

culture’,Ethics in Science and Environmental Politics, Vol. 8: 13–16, 2008.

7. HEXHAM, Irving,The High Cost of Plagiarism,Department of Religious

Studies, Uni-­‐ versity of Calgary Copyright IrvingHexham 2000 & 2005,
http://people.ucalgary.ca/ 17
~hexham/content/articles/plagiarism-cost.html
 8. ROBINSON, George, Plagiarism, „Encyclopedia of Ethics”, 2nd Edition, L. & C.
Beck-­‐ er, Garland Publishing, 2001,
http://sophia.smith.edu/~jmoulton/plagiarism.pdf

9. RUGHNIȘ, Cosmina, Plagiatul, Februarie 2010

10. ISOC, Dorin, Ghid de acțiune contra plagiatului, EcouTransilvan, Cluj-Napoca, 2012.

11. FOWLER, J., Avoiding plagiarism: A student survival guide, 2003,

http://grad.msu.edu/researchintegrity/docs/
Plagiarism_Avoiding_Unintentional_Plagiarism.pdf

12. Code of Students Rights, „Responsabilities and Conduct Indiana University”,

June 2004, http://www.iu.edu/~code

13. Universitatea din București, Codul de Etică al UniversitățiiBucurești, http://

www.unibuc.ro/n/despre/Codul_de_etica_al_Universitatii_din_Bucuresti.php

14. Stanford University,Standford Code of Conduct, http://studentaffairs.stanford.edu/

judicialaffairs/policy/honor-code

15. Indiana University, Howtorecognizeplagiarism?, http://search.iu.edu/?

q=plagiaris#gsc.tab=0&gsc.q=plagiaris&gsc.page=1

16. Universite de Montreal, Recueil officiel, règle-­‐

ments,directives,politiques et procédures, Plagiat, no. 30.3.

17. American Psychological Association, Publication Manual of the American

Psychologi-­‐ cal Association (5th ed.). Washington, DC, 2001,
http://www.apa.org/ethics/ code/92-02codecompare.pdf

18. Ohio University, Student Code of Conduct Policy, 2006, http://www.ohio.edu/

judiciaries/conduct_policy.cfm

19. Liviu Răducan,Manual anti-fraudă, site CCEA.ro

Indexul operelor plagiate în România, Asociaţia Graur,http:// www.plagiate.ro/cu

17
17