Sunteți pe pagina 1din 11

Elaborarea unui REFERAT stiintific

Specificul nvatamntului necesita o initiere formala a studentilor n metodologia asimilarii


cunostintelor si deprinderilor specifice elaborarii unui referat. Aceste conditii metodologice trebuie
sa fie n conformitate cu reglementarile care calauzesc evolutia nvatamntului superior romnesc
contemporan.
La nivel procesual, participarea studentilor la activitatile incluse n programa seminariala
presupune, ca operationalitate:
formarea capacitatii de a purta discutii coerente si consistente n jurul unui subiect
prestabilit,
realizarea unor asocieri inferentiale si argumentative ntre subiectele zilei si cele 222h717c
dezbatute n activitatile anterioare, ntre tematica de curs si cea dezbatuta la seminar,
dezvoltarea unui spirit critic, ca problematizare a dezbaterilor n contradictoriu,
sustinerea si mobilizarea capacitatilor constructive si creative ale studentilor,
deprinderea metodologiei de ntocmire a unei lucrari stiintifice, a unui referat,
familiarizarea cu prezentarea referatului n fata unui public avizat
dezvoltarea capacitatii de a lucra n echipa.
Tocmai pentru a se atinge aceste capacitati studentii trebuie sa fie familiarizati cu premisele
formale ale construirii unui referat stiintific.
Regulile de baza ale realizarii unui referat stiintific sunt, din punct de vedere prestructural si
initiatic, cel putin trei:
Alegerea intentionala a subiectului din cadrul temei de cercetare. n orice referat stiintific
exista o parte a intentionalitatii acceptate si de catre student. Astfel, ca tematica, orice curs se
descompune ntr-o multime de subiecte, care este indicat a fi vizualizate si urmarite de catre
studenti n momentul n care acestia trebuie sa aleaga numai unul (sau cteva) dintre subiecte
prognozate pentru a ntocmi un referat stiintific. Alegerea facuta n mod rational[1](ma intereseaza
subiectul) sau n mod afectiv (mi place subiectul) ajuta la o pornire pozitiva a muncii de constructie
a referatului.
Schematizarea initiala a subiectului. Ca efect al alegerii unui subiect, este necesar sa se
conceapa o reprezentare initiala a subiectului ales pentru a se concepe un plan al cercetarii.
Aceasta schematizare initiala a subiectului vizeaza lamurirea problematicii de baza, conceptuale
ale subiectului respectiv. Prin raspunsul la cteva ntrebari: Care este subiectul de la care pornesc?
Ce semnificatii pozitive are acest subiect? ntre ce limite se plaseaza subiectul respectiv?
Definirea explicita a subiectului. Prin aceasta cerinta se observa necesitatea de a formula un
titlu al referatului stiintific pe care l-am ales. Uneori se indica titlul de catre profesor, alteori numai
tema este indicata iar studentul are posibilitatea sa elaboreze si titlul. Dar trebuie sa se aiba n
vedere faptul ca titlul initial al oricarui referat stiintific are un caracter provizoriu, daca este stabilit
nca de la nceput. Exigentele elaborarii referatului recomanda ca titlul exact al unui referat stiintific
sa fie definitivat doar la sfrsitul referatului, pentru ca ntre titlul si continutul referatului sa existe o
legatura nemijlocita, argumentativa si valida.
Aceste reguli initiale sunt urmate de cteva exigente ale ntemeierii, planificarii si elaborarii
unui referat stiintific.
vi.1. Reguli ale structurarii explicite a constructiei unui referat stiintific
I. Titlul unui referat stiintific este necesar sa cuprinda, n mod obligatoriu, trei puncte:
i. subiectul cercetarii.
ii. limitele cronologice ale cercetarii.
iii. spatiul la care se raporteaza cercetarea.
Subiectul cercetarii descrie aria de interes a studentului pentru o tema aleasa. Identificat subiectul (de exemplu o specie sau un
subgen al unui domeniu - politici sociale, randament scolar, drept procesual penal s.a.) este necesara o constructie mentala a
planului de abordare a acestuia. Nu este indicat ca subiectul cercetarii sa fie un termen general (politica, nvatarea, dreptul)
deoarece se considera ca fiind o inadecvare n termini si n constructia prestabilita posibilitatea ca un student sa reuseasca sa
surprinda un domeniu vast de cercetare ntr-un referat de dimensiuni reduse cantitativ. Subiectul cercetarii trebuie sa nu
depaseasca limitele pe care le presupune cercetarea realizata si sa fie definit ntr-o modalitate explicita. De exemplu,
Comunismul n Romnia, Dreptul constitutional European comparat, Drepturile omului, sunt titluri gresite de referat deoarece ele
sunt prea ample, prea mari, prea ntinse pentru o constructie de referat de dimensiuni mici sau chiar mijlocii.
Limitele cronologice ale cercetarii descriu ancorarea necesara a subiectului ntr-un interval
temporal. n absenta acestora subiectul este fie prea vast, fie prea vag. n primul caz, se refera la
abordarile diacronice, ceea ce este imposibil, n cel de-al doilea caz se refera la ntemeierile
sincronice. De exemplu, nu putem vorbi despre politici sociale la modul general ci trebuie sa le
ancoram ntr-o analiza istorica, periodica, socio-culturala, altfel, ar trebui ca referatul nostru sa
trateze subiectul respectiv de la nceputurile umanitatii, sau cel putin de la aparitia termenului-
subiect respectiv.
Spatiul la care se raporteaza cercetarea. Este o cerinta subtextuala. Datorita acestui fapt, n
multe titluri de referate se considera a fi o redundanta identificarea locului (tara, regiune s.a.) dar nu
este o repetitie inutila. De exemplu, analizele facute constituie exercitii metodologice ale unor studii
de caz, care se considera a fi subntelese. (Politicile sociale n Romnia postdecembrista - cazul
persoanelor defavorizate social) Spatiul indica locul concret al cercetarii iar timpul perioada la care
se raporteaza subiectul respectiv.
II. ntinderea spatiala a referatului este un criteriu cantitativ al constructiei unui referat
stiintific. n functie de acesta referatul stiintific poate sa fie de mici dimensiuni - tipul de lucrari
realizate de catre studenti n timpul anilor de studii, si care sunt realizate pe o structura de 20000-
30000 de semne grafice (aproximativ 7-10 pagini dactilografiate), sau referatul stiintific poate sa fie
de mari dimensiuni - cazul lucrarilor de absolvire, sau de licenta, care sunt realizate prin utilizarea a
aproximativ 1400000 de semne grafice.
III. Descrierea formala a continutului unui referat stiintific.
Elementele care compun un referat
a. Introducere succinta.
Se explica sau se ridica probleme pe care domeniul respectiv le cere a fi cercetate si
clarificate. Introducerea poate sa cuprinda: motivatia alegerii temei de cercetare (ca premise
obiective si/sau subiective prin care studentul si justifica tema aleasa) ; delimitarea subiectului
supus cercetarii - mai ales daca subiectul respectiv este controversat sau problematizant (ca
abordari critice sau ca raportare narativa la subiectul vizat); definirea conceptelor esentiale si mai
putin uzuale (prin care se lamureste att studentul ct si lectorul referatului n legatura cu
conceptele de baza utilizate si cu modalitatea de ntelegere a acestora); indicarea ipotezelor de
lucru de la care porneste cercetarea si enuntarea schematizata a modalitatilor de confirmare
/infirmare a ipotezelor.
n formularea ipotezei se tine seama de caracterul inferential al cercetarii, astfel nct, ca
premise logice si implicative, ipotezele pot sa fie formulate prin conectorii: "Daca.atunci..": "Daca si
numai daca...atunci": "Sau..sau..": "Cu ct..cu att." s.a.
Elaborarea ipotezelor de lucru este esentiala n orice referat. n practica elaborarii
referatelor s-a observat faptul ca multe lucrari au ipoteze implicite care nu sunt prezentate nca de
la nceput ca ipoteze explicite. Spus mai simplu, este indicat ca ipotezele sa fie identificate
pentru a obisnui studentul cu metodologia cercetarii. Spus si mai simplu: nu trebuie sa se mai
accepte referate fara ipoteze explicit formulate. Acestea au menirea sa directioneze cercetarea
nspre o structura, cel putin demonstrativa sau argumentativa. n absenta lor, referatele se reduc la
rezumari, la plagiat explicit, la sinteze neelaborate care nu definesc conceptual de referat stiintific.
Exemple:
Desi puternic criticata dupa caderea comunismului, birocratia are nca un rol important n
functionarea administratiei publice locale din Romnia.
sau
Daca putem identifica un nucleu de premise procedurale care fac posibila coruptia
legislativa, atunci putem defini si elimina prin ncadrare legislativa fenomenul coruptiei.
Urmeaza enuntarea schematizata a modalitatilor de confirmare/infirmare a ipotezelor.
Enuntarea schematizata face trimitere numai la precizarea de la nceput a metodelor si ale
metodologiilor utilizate pentru a analiza ipoteza elaborata (explicatie, comprehensiune, comparatie,
metode calitative sau cantitative, argumentare sau demonstratie s.a.m.d.). Dezvoltarea efectiva a
metodelor si metodologiilor are loc n continutul referatului.
Se raspunde la ntrebarea Cum vreau sa confirm/infirm ipoteza de lucru?
b. Continutul referatului.
A explica (explicare (lat.) - nseamna a derula, a desfasura) presupune a prezenta
sistematic, pas cu pas, toate momentele demonstratiei pe care vreti sa o faceti. Prin argumentare
puteti familiariza cititorul cu un subiect nou sau cu o modalitate noua de abordare a unor probleme
cunoscute. Nu uitati sa prezentati toate ideile pe care le considerati utile n sprijinul demonstratiei
pe care o faceti deoarece astfel evitati semnele de ntrebare sau nelamuririle pe care auditoriul le
poate avea (nu considerati ca o idee este banala si nu merita sa fie exprimata cel putin nainte de a
o prezenta si altora - cunostinte sau prieteni de familie - si de a le cere parerea).
Argumentarea presupune trei etape: enuntarea ideii pe care o sustineti prin ea nsasi (ce
reprezinta pentru sine), enuntarea celorlaltor argumente care sustin si justifica ideea prezentata,
folosirea ideii ntr-un exemplu concret, ntr-o situatie data.
n plus, argumentarea presupune si a nu afirma nimic din ceea ce nu se poate demonstra si
a respinge tezele care se opun ideii care este promovata de vreme ce finalitatea ei este sa
convinga, sa influenteze, sa inspire sau sa schimbe credintele, convingerile auditoriului.
Continutul referatului reprezinta partea cea mai extinsa a lucrarii. n analiza unei ipoteze si pentru
dezvoltarea unui continut se pot utiliza:
Surse directe ale continutului:
livresti - prin utilizarea bibliografiilor, a bibliotecilor, a bancilor de date.
anchete - prin utilizarea interviului, a sondajelor de opinie sau a chestionarelor.
personale - prin utilizarea interogatiilor interioare, ntelegerea punctelor de vedere etc.
Modalitatile de pregatire a ideaticii necesare unui plan al expunerii textului - presupun:
lectura - n limita timpului, a bibliografiei gasite, a materialului specific abordarii subiectului vizat
(cititi ct mai mult posibil); analiza si sinteza acestuia (surprindeti ideile esentiale si rezumati-le) ;
folosirea unor fise de lucru (scrieti - este mult mai sigur - aceste idei si chiar detalii - exemple, citate
- va vor ajuta n argumentare).
Planificare. De ce este necesar un plan al textului continutului? Deoarece prin acesta se
exprima posibilitatea de a prezenta si de a transmite ideile expunerii ntr-un mod ct mai eficient
lectorului. Ca tipologie, planurile se pot clasifica n functie de subiectul tratat si de obiectivul
discursului n:
Descriptive - planul cronologic, planul comparativ, planul analizei punctelor de vedere,
planul descriptiv etc.
Argumentative - planul dialectic (teza ca prezentare si confirmare a unei opinii, antiteza ca
dezvoltare a unei teze contrare si ca respingere a primei teze si sinteza ca pozitie diferita de teza si
antiteza dar care le pune, prin raspunsul dat, n relatie).
Demonstrative, de rezolvare de probleme - modelul stiintific, modelul diagnosticului
medical etc. (acest plan presupune: formularea problemei, analiza situatiei, cautarea solutiilor,
decizia finala).
Analiza textului - n redactarea textului trebuie sa se tina seama de cteva elemente
importante:
Utilizarea optima a aliniatelor. Prin structura lor, acestea releva nu numai o parte estetica ci
vizeaza chiar structura argumentativa. De aceea este indicat ca ele sa fie atent utilizate pentru a
indica relationarile demonstrative sau argumentative.
Utilizarea pertinenta a citatelor. Trebuie sa se tina seama de o corectitudine si de o
coerenta interna a citarii. Unde apar citate trebuie sa apara n mod obligatoriu indicatii asupra
verificabilitatii citatelor respective (autor, carte, editura, loc, anul aparitiei, numarul paginii).
Identificarea tabelelor sau ale figurilor care apar n text si numirea acestora. Fiecare tabel
sau figura trebuie sa fie numita. Trebuie sa se precizeze de unde este luat - daca nu este o
constructie originala si sa fie identificat printr-un cod (numar).
Identificarea rezumatelor si ale naratiunilor preluate din studiile bibliografice. Orice rezumat,
orice sinteza sau orice clasificare, orice definire caracteristica unor termeni care sunt proprii unor
autori, unor scoli, unor texte scrise trebuie mentionate prin note de subsol sau prin indici de citare.
Astfel se observa corectitudinea stiintifica a ntocmirii referatului si, mai ales, contributia originala pe
care studentul o aduce n lucrare.
c. Concluziile referatului.
Este ultima etapa, poate cea mai importanta, a comunicarii n care se permite ca auditoriul
sa puna ntrebari n legatura cu punctele neclare ale discursului si care se finalizeaza cu
CONCLUZIONAREA a ceea ce a fost expus pna n acel moment si, de aceea, este important sa
tineti seama de faptul ca: nu se ncepe un alt referat (gndind ca argumentarea a fost suficienta si
ca se poate folosi ncheierea ca sa se anunte proiectele viitoare).
nu se termina nehotart (daca nu sunteti voi nsiva convinsi de ceea ce ati prezentat cum ar
putea fi convinsi ceilalti?).
nu se divagheaza (aceasta ar putea duce la nentelegere si la bulversarea auditoriului sau
lectorului).
nu se folosesc repetitii (ale ideilor) exagerate.
n partea finala a discursului este important sa se realizeze concluzionarea prin
exemplificarea utilitatii expunerii n ceea ce priveste: actiuni sau fapte, alternative, initiative etc.
IV. Aparatul critic
Aparatul critic se fundamenteaza pe utilizarea reperelor bibliografice celor mai
reprezentative din domeniul respectiv. Din aceasta perspectiva sunt cteva modalitati prin care
putem descoperi sursele bibliografice cele mai eficiente prin:
Descoperirea surselor bibliografice prin studiu individual.
Respectarea surselor bibliografice initiale si initiatice recomandate de catre cadrul didactic.
Depasirea si mbogatirea surselor bibliografice initiale prin efortul propriu al cercetarii.
Mecanisme de analiza si cercetare: studiul realizat n biblioteci, prin fisare a indicilor care
inventariaza autori si/sau domenii fundamentale. Totodata, bibliografie suplimentara poate fi
descoperita prin utilizarea recomandarilor bibliografice care se regasesc n cartile de specialitate.
Aparatul critic prezinta ntr-o modalitate explicita si modalitatile de citare care pot fi utilizate
ntr-un text.
1. Notele reprezinta aparatul critic al lucrarii. Prin citare si prin notele de subsol sunt
inventariate ideile, citatele, etc. preluate din bibliografia de specialitate. Ori sunt date explicatii
pentru diferiti termeni, figuri, clasificari, anexe care nu apar n textul lucrarii.
2. Cum scriem notele de subsol?
Exemplu
"Comunic, deci exist!". (12)
La sfrsitul lucrarii sau n partea de jos a paginii se dau explicatii asupra cartii la care se
face referire. Se scrie: nti numele autorului, titlul cartii, volumul la care se face trimitere (n caz ca
exista mai multe volume), orasul aparitiei cartii, editura, anul aparitiei, pagina pe care o citam prin
trimitere:
(12) Prvu Ilie, Discursul filosofic al modernitatii, Bucuresti, Editura All, 2000, p. 115.
Autorul indica faptul ca se substituie transcedentalul kantian cu competenta
comunicativa(13). Deci, daca imediat dupa prima citare se foloseste o informatie din aceeasi
lucrare se pune o alta nota, n felul urmator:
(13) Ibidem, p.116.
n cazul n care informatia este preluata de la aceeasi pagina a aceleiasi lucrari, se
foloseste nota:
(14) Ibidem.
Daca studentul foloseste aceeasi lucrare / text / carte nu imediat, ci mai citeaza un alt autor
(15), n conditiile n care revine la autor citat anterior(16) atunci nota este prezentata astfel:
(15) Ricoeur, Paul, Metafora vie..
Revenirea la lucrarea anterioara se face dupa modelul:
(16) Prvu Ilie, op. cit., p. 167.
Cum se procedeaza atunci cnd se foloseste un articol extras dintr-o publicatie de
specialitate? Iata un exemplu:
(17) Nicolae Balca, "Teologia dialecta si Biserica Ortodoxa", n Revista de Filosofie,
Vol. XXIII, nr. 2/1938, p. 160- 185
Modelul de redactare a notelor prezentat este numit sistemul European de notare. Cele
doua variante ale sale, notele plasate la subsolul paginii sau notele plasate la sfrsitul textului.
Un alt sistem de ntocmire a aparatului critic este cel american. Conform acestuia dupa
preluarea unei informatii bibliografice, se trec ntr-o paranteza urmatoarele: numele autorului, anul
aparitiei lucrarii si pagina unde se gaseste informatia respectiva.
Exemplu:
Limbajul perfect este vazut a presupune "modelul unei structuri cu minimum doua limbaje"
".aceasta varianta a fost recent confirmata" (Lotman, 2005 : 87)
Bibliografia finala trebuie foarte atent alcatuita de catre cei care prefera sistemul american.
V. Redactarea bibliografiei finale
Este ultima faza a redactarii unei lucrari si se poate realiza la nivel procedural prin:
a) enumerare exhaustiva, cnd bibliografia cuprinde toate reperele bibliografice utilizate de
catre autor;
b) enumerarea selectiva, cnd contine doar titlurile cele mai importante folosite;
Orice tip de bibliografie se redacteaza prin nsiruirea titlurilor, n ordine alfabetica, dupa
numele autorilor. Prin titlu se ntelege: numele autorului, prenumele sau, titlul complet al lucrarii,
numarul editiei (daca este cazul), numele traducatorului sau a ngrijitorului editiei (daca este cazul),
editura, locul aparitiei si anul aparitiei. n cazul n care sunt enumerate mai multe lucrari ce apartin
aceluiasi autor, acestea sunt scrise n ordinea crescatoare a anilor de aparitie. Daca autorul are
mai multe lucrari aparute n acelasi an, ele se transpun n ordinea alfabetica a titlului.
VI.2. Metode suplimentare care trebuie sa fie cunoscute pentru elaborarea unui referat.
vi.2.1. Ce e un paragraf?
n redactarea unei lucrari, indiferent de stilul de asezare n pagina (bloc, semibloc, s.a.) a
continutului lucrarii trebuie sa se tina seama de faptul ca fiecare paragraf are o structura specifica
si aparte. Spus simplu, fiecare alineat al lucrarii trebuie sa fie judecat sub forma unui paragraf. n
cadrul acestuia intra un grup de propozitii. Indiferent de numarul propozitiilor care intra ntr-un
paragraf, acestea sustin si argumenteaza o singura idee sau un singur subiect. Printr-un paragraf
nou se realizeaza urmatoarele functii:
Se introduce un subiect nou (sau se dezvolta un aspect al unui subiect) si se dezvolta. Se
realizeaza sub aspect vizual (prin redactare) si structural (prin constructie logica) distinctia ntre
noul subiect si cel anterior ori fata de subiectul care urmeaza. Se realizeaza o relatie consistenta
logic ntre propozitiile care l alcatuiesc.
Structura unui paragraf
Paragraful are o structura logica n care intra judecati-propozitii care cuprind: subiectul,
dezvoltarea acestei judecati si concluzii. Aceste judecati-propozitii pot fi:
vi.2.2. Propozitia-subiect
Propozitia-subiect se regaseste, de regula, la nceputul paragrafului si exprima subiectul de
baza care va fi dezvoltat n paragraful respectiv. Este forma cea mai usoara si accesibila utilizata n
constructia unui referat. Lectorul textului respectiv percepe imediat subiectul care urmeaza sa fie
dezvoltat n paragraf..
Exemplu:
S-au scris multe despre paradigmele structurale create de analiza semiologica a limbajului
n secolul XX.
Uneori, propozitia-subiect nu apare chiar la nceputul paragrafului. De exemplu n paragraful
introductiv al unui eseu, propozitia-subiect apare ultima n paragraf.
Alteori, exista paragrafe care nu au o propozitie-subiect. Este cazul n care prin paragraful
respectiv se asigura trecerea la un alt paragraf sau exprima si dezvolta aceeasi idee.
vi.2.3. Expansiunea sau reformularea
Urmeaza logic dupa propozitia-subiect, daca aceasta este formulata prima, sau naintea ei
daca propozitia-subiect apare la sfrsit si semnifica dezvoltarea acesteia. Spus simplu, se ajunge la
o reformulare detaliata a primei propozitii. Este un truc stilistic prin care continutul unui referat este
dezvoltat prin reformulare.
Exemplu:
Cu similitudine, aceste paradigme structurale au aparut odata cu repozitionarea importantei
studiului limbajului realizata de catre Saussure.
vi.2.4. Limitarea
O alta strategie comuna dupa formularea propozitiei-subiect este limitarea acesteia, adica
imediat dupa formularea ei, propozitia-subiect se limiteaza la un aspect precis al problemei care va
fi discutata.
Exemplu:
Dintre aceste paradigme, cea mai importanta si discutata este problema autoreferentialitatii
limbajului.
vi.2.5. Exemplificarea
Orice paragraf bine structurat are cel putin un exemplu prin care se sustine subiectul. Prin
exemplificare se ajunge la dezvoltarea aparatului critic si la persuadarea lectorului.
Exemplificarea poate fi realizata si prin citare sau prin realizarea unor trimiteri la lucrari de
specialitate.
Exemplu:
Cotitura lingvistica pare a fi un efect al cercetarilor realizate prin studiul logic asupra
limbajului realizat odata cu dezvoltarea filosofiei analitice.
vi.2.5. Analiza
Operatia de analiza este necesara deoarece nu este suficient sa formulam, sa reformulam
si sa exemplificam un subiect. Prin analiza realizam punctual esential care poate fi utilizat ntr-un
paragraf, este vorba despre demonstrarea subiectului propus studiului respectiv. Este indicat ca
analiza sa fie realizata n relatie directa cu prima propozitie prin analizarea unor aspecte ale
subiectului, expansiunea sau limitarile lui.
Exemplu:
Problema autoreferintei limbajului este prezenta implicit sau explicit n studiile lingvistice.
Unii autori au solutionat-o prin evitarea ei, altii au relationat-o cu procese ale enunturilor atomice
elementare, cu functii ale indicarii lor. Oricum, ntemeierea limbajului este prioritara, deoarece la
nivel metalingvistic si avnd un suport subtextual, fara ca aceasta sa fie lamurita, limbajul are
numai un rol instrumental. Ori, n actualitate, limbajul experimenteaza nsasi gndirea umana
.
vi.2.6. Concluzia
Concluzia trebuie sa fie finalizata printr-o propozitie care reitereaza sau reformuleaza
propozitia initiala a paragrafului. Chiar daca apare o suprapunere ntre analiza si concluzie, aceasta
este necesara pentru a ntemeia studiul paragrafului.
Exemplu:
Este o consecinta fireasca faptul ca studiul autoreferentialitatii limbajului semnifica
ntemeierea acestuia ca studiu asupra conditiilor de posibilitate ale functionarii oricarui limbaj.
TEM 17
1. REDACTAI UN REFERAT sTIINIFIC PE O TEM LIBER DIN DOMENIUL METODOLOGIEI
CERCETRII N sTIINELE SOCIALE, RESPECND TOATE CERINELE NECESARE
NTOCMIRII ACESTUIA! NTINDEREA REFERATULUI S FIE PE MINIM 6 PAGINI.
BIBLIOGRAFIE
Atkinson, Rita L., Richard C. Atkinson, Edward E. Smith, Daryl J. Bem, Introducere n
psihologie, Editura Tehnica, Bucuresti, 2002.
Bakhtine, M., Esthetique de la creation verbale, Gallimard, Paris, 1984.
Boboc, A., Hermeneutica si ontologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999.
Bondoir, Ana, La mthode des tests en pdagogie, P.U.F., Paris, 1972.
Buzarnescu, stefan, Sociologia civilizatiei tehnologice, Editura Polirom, Iasi, 1999.
Septimiu Chelcea, Chestionarul n investigatia sociologica, Editura stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1975.
Chelcea, Septimiu Metodologia cercetarii sociologice, Editura Economica, Bucuresti, 2001.
Cristescu, Gabriela, Regis Roman (coord.), Comunicarea profesionala, Editura Mirton, Timisoara,
1999.
Culic, Irina, Metode avansate n cercetarea sociala, Editura Polirom, Iasi, 2004.
Lieblich, Amia, Tuval-Mashiach, Rivka, Zilber, Tamar, Cercetarea narativa. Citire, analiza si
interpretare, Editura Polirom, Iasi, 2006.
Dafinoiu I., Mecanisme si strategii ale persuasiunii, Editura Polirom, Iasi, 1996.
Douglas, Mary, Cum gndesc institutiile, Editura Polirom, Iasi, 2002.
Dragan. Ion, Nicula, Ioan, Cerecetarea psihopedagogica, Editura Tipomur, Tg. Mures, 1993.
Druta, F., Dialectica si hermeneutica, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1990.
Durkheim, mile, Regulile metodei sociologice, Editura Polirom, Iasi, 2002.
Goodman, Norman, Introducere n sociologie, Editura Lider, Bucuresti, 1992.
Vasile Isdraila, Buna-cuviinta si comportamentul civilizat, Ed. Facla, Timisoara, 1988.
Jeffrey C. Alexander, Steven Seidman (coord.), Cultura si societate. Dezbateri contemporane,
Institutul European, Iasi, 2001.
King, Gary, Keahane, R., Verba, S., Fundamentele cercetarii sociale, Editura Polirom, 2000.
King, Ronald F., Strategia cercetarii. Treisprezece cursuri despre elementele stiintelor sociale,
Editura Polirom, Iasi, 2005.
Kuhn, Thomas, Structura revolutiilor stiintifice, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999.
Mihailescu, Ioan, Sociologie generala. Concepte fundamentale si studii de caz, Editura Polirom,
Iasi, 2003.
Mihu, Achim, Introducere n sociologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992.
Mucchielli, Alex, (coord.), Dictionar al metodelor calitative n stiintele umane si sociale, Editura
Polirom, Iasi, 2002.
Andrei Novak, Sondajul de opinii, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1998.
Quine, W., V., O., Ontological Relativity and Other Essays, Cambridge, Mass., 1971.
Planchard, E., Cercetarea n pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976.
Radu, I. (coord.), Metodologie psihologica si analiza datelor, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1993.
Roman, Regis, Comunicare si societate. Elemente de sociologie generala, "Vasile Goldis"
University Press, Arad, 2006.
Rateau, Patrick, Metodele si statisticile experimentale n stiintele umane, Editura Polirom, Iasi,
2004.
Rotaiu, Traian, P. Ilut, Ancheta sociologica si sondajul de opinie, Editura Polirom, Iasi, 1997.
Rotariu, Traian, Metode statistice aplicate n stiintele sociale, Editura Polirom, Iasi, 1999.
Roth, Andrei, Individ si societate, Editura Politica, Bucuresti, 1986.
Sava, Florin, Analiza datelor n cercetarea psihologica, Editura Ascar, Cluj-Napoca, 2004.
Socobeanu, Ionel, Iordana Socobeanu, Secretele secretariatelor, Editura Eficient, Bucuresti, 1999.
Trigg, Roger, ntelegerea stiintei sociale, Editura stiintifica, Bucuresti, 1996.
Zamfir, Catalin, L. Vlasceanu, (coord.), Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993.
Zamfir, Catalin, Spre o paradigma a gndirii sociologice, Editura Polirom, Iasi, 2005.
Weber, Max, Teorie si metoda n stiintele culturii, Editura Polirom, Iasi, 2001.
Weber, Max, Etica protestanta si spiritul capitalismului, Editura Incitatus, Bucuresti, 2003.
Wright, G. H. Von, Explicatie si ntelegere, Editura Humanitas, Bucuresti, 1995.
***, Oxford, Dictionar de filozofie, Editura Univers Enciclopedic, 1999.
***Flew, A., Dictionar de filosofie si logica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1996.