Interviul

Frederic Nils $i Bernard Rim6^

ji

Introducere
inca din Antichitate, metoda discutiei a fost frecvent utilizatS de c5tre filozofi,
medici, preoti sau avocafi. Totu§i, in cursul celei de-a doua jumatSji a secolului
al XlX-lea, un cuvant englezesc - care, in realitate, este traducerea literal^ a
francezului entrevue („intrevedere") - a cSpatat o semnifica{ie tehnica aparte
in contextul jurnalismului. Interviul a fost desemnat drept o intalnire in cursul
cSreia un reprezentant al presei intreab^ o persoanS de la care sperS sS objina
declara{ii in vederea public^rii lor. Avand aceastS conotafie mediaticS, cuvan-
tul englezesc cu origini franluze§ti cunoa§te un succes rapid in multe alte limbi.
Prin extensie, interviul a devenit denumirea data unci metode de culegere a
informaliilor. Conform acestei metode, doua persoane intrefin o conversatie.
Una dintre ele a luat inijiativa §i asigurS conducerea conversajiei prin intreb^ri.
Ea vizeazS un obiectiv precis. In general, cealalta accepta sa serveasca acest
obiectiv §i i§i dezvolta rSspunsurile la intrebarile puse. AceastS tehnicS este
folosita acum doar pentru culegerea informatiilor intr-un numSr considerabil
de profesii; economistul, asistentui social, medicul, observatorul, avocatul,
detectivul, consilierul educativ, psihologul din cadrul unui serviciu de anga-
jSri, psihiatrul §i mulji aljii o utilizeazS zilnic. In aceastS accepjie a utilizarii
profesionale, de cele mai multe ori este vorba despre lucrul la cazuri separate.
Dar cand depa§im acest stadiu, iar intrebSrile analoage sunt puse unor diferite
persoane pentru a Integra datele, metoda interviului trece in categoria metodei
§tiin{ifice.
Freud a fost unul dintre pionierii interviului. Obiectivul pe care il urmarea
era explorarea unor motive incon§tiente. La inceput, a practicat interviul sub
1. Frederic Nils este asistent la Facultatea de Psihologie §i Stiinje ale Educajiei din
cadrul Universitajii din Louvain-la-Neuve, Belgia, iar Bernard Rim6 este profesor in
cadrul acelea§i institujii.
204 METODE SPECIFICE
hipnozS, dar imediat a optat pentru metoda prin care pacientul era invitat s5
se exprime pur §i simplu liber, el intervenind doar pentru a propune o inter-
pretare a celor spuse (Breuer §i Freud, 1895). Discursul dezvoltat in aceste
condijii trebuia sS serveasca fmalitajilor psihoterapiei fiecarui client. Dar
discursul tuturor pacien{ilor lua{i la un loc a constituit materialul de la care
Freud a putut sa-§i dezvolte teoriile generale privind motivajiile incon§tiente
§i ale dinamicii personalitlfii. Un alt pionier al metodei interviului a fost Jean
Piaget. El expunea succesiv diferi{i copii la aceea§i situate problematics,
apoi le asculta comentariile privind maniera de a aborda situajia §i de a o
rezolva. i i chestiona in detaliu despre unui sau altul dintre aspectele reflectiilor
lor. FScand aceasta, a avut la dispozijie un material care i-a permis sS dezvolte
0 teorie asupra unuia dintre aspectele gandirii infantile §i a evolu{iei la diferite
varste. Ast^zi, exists numeroase aspecte ale §tiintelor sociale care pot utiliza
metoda interviului. De exemplu, aceastS metodS este un instrument privilegiat
pentru antropolog, atunci cand ii consulta pe cei care ii fumizeaza informajiile,
Astfel, in general, el ia ca obiect un element cultural: o credin{a, un obicei
sau un mit. Pune intrebSri pregStite cu grija despre diferite aspecte ale obiec-
tului, iar raspunsurile pe care le prime§te ii suscita noi intrebari. In felul acesta,
culege elementele care i i vor permite sa elaboreze un raspuns la chestiunea
cercetarii sale. Sociologii au recurs frecvent la interviu in cadrul investigajiilor
§tiintifice pe care le intreprind. In domenii destul de variate (de exemplu,
raspindirea zvonurilor, studierea unor probleme pe care le intampina tinerii in
ob{inerea unui prim loc de munca sau stabilirea de relatii intre modul cum
este perceputa violenja urbana §i votul extremist), deseori, interviul se dove-
de§te un instrument puternic in culegerea unui material bogat §i pertinent
pentru un mare numar de obiecte de cercetare.
in acest capitol, vom examina mai intai caracteristicile de baza ale metodei
interviului (sec{iunea 1), apoi vom face inventarul diferitelor tipuri de infor-
majii pe care acesta ne permite sa le adunam (secjiunea 2) §i a diferitelor forme
pe care le poate lua metoda (sec{iunea 3). Apoi, vom examina intr-un mod foarte
concret diferitele momente ale pregatirii (secjiunea 4) §i ale realizarii interviu-
lui (secjiunea 5). i n final, vom discuta despre atitudinile pe care trebuie sa le
aiba intervievatorul, daca vrea sa se asigure de o cooperare optima din partea
respondenjilor (secjiunea 6).
INTERVIUL 205
1. Caracteristicile esen^iale ale tehnicii intervievarii
A m putea defini interviul drept un dialog a carui finalitate este adunarea de
informafii legate de o tema determinata. Intervievatorul pune intrebari prega-
tite in prealabil, iar interlocutorul reactioneaza la ele. In timpul acestui schimb,
persoana intervievata produce un discurs in care arata, dupa caz, semnificatia
pe care o da practicilor sale, perceptia pe care o are asupra unui eveniment sau
a unei situatii, interpretarea unei reprezentari pe care §i-a fScut-o despre lumea
inconjuratoare, Prin intrebarile §i reacUile sale, intervievatorul urmare§te doua
obiective imediate: pe de o parte, se straduie§te sa faca exprimarea acestui
discurs mai u§oara §i sa-l conduca pe interlocutor catre reflectii mai proftmde;
pe de alta parte, este atent sa men{ina conversatia in limita tematicilor cer-
cetarii. •-•'••''•^••'^-••^
A§adar, interviul se inscrie intr-un cadru interactiv: el este constituit
dintr-o secvenja de actiuni reciproce intre doua persoane (uneori mai multe).
A§adar, nu este vorba despre o situate in cursul careia una dintre cele doua
parii i-ar comunica celeilalte informatii „de-a gata", de care ar fi dispus
inainte de intalnire. Dinamica interviului da nagtere, in mare parte, informajiei
ce va fi culeasa. De aceea, toate elementele care pot afecta derularea discutiei
sunt, in egaia masura, susceptibile de a avea un impact asupra datelor care vor
rezulta in urma ei. Aceste elemente sunt numeroase. Ele {in de caracteristicile
celor doua parji prezente, cat §i de contextul in care interacjioneaza.
Astfel, atat intervievatorul, cat §i interlocutorul sau au caracteristici proprii.
Aspectul fizic (Jinuta vestimentara, coafura, un handicap vizibil etc.), unele tra-
saturi ale personalitafii (siguranja, anxietatea, capacitatea de a fi extravertit etc.),
statusul (cercetator intr-o universitate, student, sindicalist, §ef de intreprin-
dere etc.), nivelul de §colarizare, varsta, genul sau originea etnica sunt tot
atatea ingrediente ce caracterizeaza §i pot fi la originea inhibitiilor sau a
tendintelor de raspuns personal pentru eel intervievat. ^*M:-i^-.i:vi^*^
in plus, contextul in care se deruleaza o discujie poate influenta desfSgu-
rarea acesteia, Contextul e reprezentat in primul rand de mediul fizic inconju-
rator. Prezenja unor terji, zgomotele din jur sau dispunerea obiectelor dintr-o
incapere sunt tot atatea elemente poten{iale ce distrag atenjia pe care trebuie
sa o controiam. De asemenea, contextul trebuie privit din punct de vedere
cultural §i institutional. Tocmai la acest nivel sunt definite pozijiile, statusurile,
rolurile §i ritualurile de interacjiune ce vor prevala in timpul interviului. Oare
o persoana intervievata in ciadirile unei universitaji prestigioase va da raspunsuri
206 METODE SPECIFICE
asemanStoare celor pe care le-ar da dacS ar f i intrebata pe stradS, la locul de
munca sau la domiciliu? Probabil ca nu. Dupa aceea§i logica, un interviu
privind practicile literare va trezi, foarte probabil, atitudini diferite, daca eel
care i l comanda vine din partea unui centru de cercetare in sociologia culturii
sau a unui departament de marketing al unei importante edituri.
in sfar§it, contextul unui interviu trebuie luat ca un cadru semiotic, adica
drept un univers de semnificajii pe care intervievatorul §i intervievatul le pot
culege pentru discursul lor. In aceasta privinja, pericolul major ar fi inexistenja
unui referential comun celor doi protagoni§ti ai discutiei: termenii folositi ar
deveni echivoci §i, in eel mai rau caz, cei doi interlocutori ar avea impresia ca
vorbesc limbi diferite. .r*v.,r
Dupa cum am vazut, interviul nu se situeaza numai intr-un cadru interactiv.
in plus, se inscrie intr-unul discursiv, in masura in care pune in joc un proces
dinamic ce se bazeaza in principal pe limbajul vorbit. Cea care da bogatie §i
profunzime datelor furnizate este natura discursiva a metodei interviului.
intrebarile directe sau cele mai nuantate, cererile de clarificare §i reformuiarile
sunt tot atatea strategii de care dispune un intervievator pentru a accede mai
bine la sensul pe care interlocutorul sau i l da temei de cercetare. De asemenea,
in functie de aceasta tema, flexibilitatea tehnicilor de interviu i i ofera cerceta-
torului ragazul sa procedeze intr-un mod structurat §i standardizat sau, dimpo-
triva, sa adopte o atitudine non-directiva, lasand persoana intervievata sa se
exprime liber. Totu§i, oricare ar fi marja de libertate acordata participantului
la un interviu, tine exclusiv de competenja intervievatorului sa orienteze dialo-
gul in functie de ipotezele sale de lucru. D i n acest motiv, este cazul ca el sa
stapaneasca un ansamblu de practici conversational^ Tocmai prin aceasta,
intervievatorul va f i in masura sa-l motiveze pe intervievat sa interactioneze §i
sa orienteze adecvat discursul spre finalitatile pe care le urmare§te.
Vom incheia acest scurt tur de orizont al caracteristicilor metodei interviu-
lui subliniind remarcabila sa flexibilitate in privinta nivelurilor de analiza pe
care le permite. Unii cercetatori claseaza dintr-odata interviul printre metodele
calitative de culegere a informatiei. Dupa opinia noastra, este o grava eroare.
Denumirea de „calitativa" sau „cantitativa" tine mai putin de metoda observa-
tiei utilizate §i mai mult de tehnicile de analiza carora aceste observatii le vor
fi supuse. Materialul recoltat pe calea unei disculii poate la fel de bine sa faca
obiecml unor analize statistice aprofundate, cat §i al unei abordari pur cali-
tative. El se preteaza unor masuri prin numararea anumitor cuvinte sau clase
de cuvinte. Insa, la fel de bine, se va putea ca acela§i continut sa fie supus
unei analize manuale de tip structural sau unor metode inductive.
INTERVIUL 207
2. Informajiile disponibile in situafia de interviu
Exista trei tipuri de informatii ce pot fx accesibile in situatia de interviu:
informatiile inerente continutului discursului, cele legate de forma pe care o
ia discursul §i cele care tin de manifestarile nonverbale sau expresive. i'
2 . 1 . Continutul discursului , ^
in majoritatea cercetarilor din §tiintele socioumane, tehnicile de interviu sunt
folosite pentru a stoca informatii de continut. Acestea servesc drept baza pentru
a trage concluzii in privinta perceptiilor, atitudinilor, sentimentelor, reprezen-
tarilor, valorilor sau a credintelor participantilor. Spre deosebire de textul
scris, aceste continuturi constau intr-un discurs relativ spontan, organizat mai
mult sau mai putin liber de persoana intervievata. Prin acest discurs, partici-
pantul la interviu i§i exprima realitatea sa singulara, verbalizata prin limbaj.
De aceea, continutul este bogat, dar uneori §i contradictoriu §i chiar dificil de
sesizat. Va fi cu atat mai dificil de sesizat, daca nu ne multumim sa ramanem
la continutul manifest al discursului produs, pentru a intreprinde analiza
structurii sale latente - §i, prin aceasta, implicita - care se degajeaza din el.
Desigur, studierea sensului latent al continutului unui interviu nu e valabiia
in cazul interviurilor structurate §i standardizate. Dhnpotriva, cercetatorul
aflat in lupta cu ni§te continuturi produse in cadrul discutiilor mai putin
directive se va gasi foarte repede in fata unei dileme importante, formulata de
o intrebare a lui G. Michelat (1975): „Cum sa pastrezi ecuatia personam a
individului, cum sa te serve§ti de singularitatea individuaia pentru a atinge
socialul ? Cu alte cuvinte, trebuie privilegiata rigoarea interferentei stabilite
pornind de la o analiza transversaia a ansamblului continuturilor interviurilor
realizate sau trebuie pastrata singularitatea fiecaruia dintre conlinuturile luate
izolat, recurgand la metode de analiza mai inductive ? Idealul ar consta i n a
adopta un dublu demers. Primul. eel transversal, se ocupa cu explorarea
regularitatilor §i a diferentelor dintre ansamblul continuturilor de interviu,
pornind, de exemplu, de la o analiza tematica. Cei de-al doilea demers, care
ar viza studierea continutului latent al fiecarui interviu, s-ar centra pe explora-
rea relatiilor dintre elementele unui acela§i continut, trecand printr-o analiza
a co-ocurentelor sau o analiza structuraia. In ultima instanta, desigur, alegerea
in raport cu aceasta dilema trebuie dictata de catre obiectivele fixate ale
cercetarii. :::m^^:o^. •
 208 METODE SPECIFICE
2.2. Forma discursului l^^i f w .
i n fata continutului unei discutii, ne putem hotMri s^ ne centrum pe cuvintele
folosite de c5tre subiect. Aceste informatii ne permit sa aflSm multe. Intr-ade-
v5r, cuvintele pe care intervievatul le reia in discursul s5u pot face obiectul
unor categorizSri pe dimensiuni absolut pertinente pentru un mare n u m ^ de
teme de cercetare. De exemplu, pentru a §ti mai multe in legaturS cu afectivi-
tatea in privinta unei teme specifice dezvoltate in interviu, cuvintele pot fi
evaluate in functie de colorarea lor afectivS. Pentru aceasta, exista dictionare
ce preiau un vast ansamblu de cuvinte din limba, pentru care a fost calculat un
indice de afectivitate. O alta dimensiune interesanta este cea a abstractiei. Ca
§i in cazul afectivitafii, exista repertoare ce permit sa se includa cuvintele in
anumite categorii, in functie de continuumul ce porne§te de la cuvintele cele
mai concrete (casd, cal, a manca) pana la termenii cei mai abstracti (justifie,
concentrare, putere). Acest gen de abordare permite interferenta codurilor
lingvistice folosite de subiecti.
In aceea§i ordine de idei, unii cercetatori, lucrand pe parametrii enuntarii,
au dezvoltat o intreaga serie de indicator! ce permit sa se procedeze la
interferente pe baza cuvinteior folosite. De exemplu, TIR {Type Token Ratio)
masoara bogatia vocabularului folosit pornind de la numarul de cuvinte diferite
utilizate din numarul total al acestora. Cu cat acest rezultat este mai ridicat,
cu atat vocabularul este mai bogat. DRQ {Discomfort-Relief Quotient) este un
indicator al tensiunii ce se calculeaza impartind numarul de cuvinte ce exprima
starea proasta cu numarul de cuvinte ce exprima relaxarea.
Printre altele, cercetatorul se poate concentra asupra unor elemente para-
lingvistice prezente in enuntare. Din acest punct de vedere, G.F. Mahl (1987)
a fost precursorul analizelor de discurs ce face legatura intre starile emotionale
§i tulburarile de limbaj. Prin intermediul acestui gen de analize, este posibil
sa afiam multe in privinta felului in care un subiect apreciaza o tema, pornind
de la debitul sau verbal, de la ezitari, pauze totale sau umplute („aaa..."), de
la taceri, de tremurul vocii sau de la elementele ce marcheaza dezorientarea
sau mania care ii caracterizeaza discursul.
•i INTERVIUL 209
2.3. Informatiile ce reies d i n registrul nonverbal
Exprimarea verbaia nu se poate disocia de un ansamblu de manifestari ce pun
inpractica motricitatea locutorului. Varietatea acestor „comportamente nonver-
bale" ce insotesc discursul este de a§a natura, incat studierea lor constituie un
camp de investigatie in sine (pentru o trecere in revista, vezi Feldman §i Rim6,
1991). i n continuare, vom schita cateva date esentiale reie§ite din cercetarea
privind diferitele manifestari nonverbale ale unui locutor.
i n timpul schimbului verbal, privirea interlocutorului alterneaza, Ea se
focalizeaza uneori asupra chipului partenerului, pentru ca, mai apoi, deseori
nefocalizata, sa se indrepte spre puncte din spatiul indepartat (vezi Brossard,
1992; Rim6, 1977). Aceste variatii sunt determinate mai ales de activitatea
de codare-decodare. i l privim pe ceiaialt atunci cand vorbe§te, cat §i atunci
cand are manifestari nonverbale §i, dimpotriva, ne indreptam privirea „in alta
parte" atunci cand suntem pe cale de a vorbi. Dar aspectele motivationale intra
§i ele in calcul. Cand motivatia sociaia fata de ceiaialt este ridicata (fie ca este
pozitiva, ca in cazul atractiei §i al simpatiei, sau negativa, ca in cazul maniei §i
agresivitatii), pentru partener, atentia vizuaia cre§te. Dimpotriva, atunci cand
motivatia sociaia este scazuta (dispret, jena, rugine, refiiz de a interactiona etc.),
timpul in care partenerul este privit va tinde spre valori minime.
O parte importanta a comportamentelor nonverbale ale unui locutor rezida
in mi§carile ritmice ale capului, trunchiului, bralelor §i mainilor, care insotesc
ritmul comunicarii verbale. Aceste migcari o puncteaza §i tind sa-i accentueze
momentele importante. Totu§i, exista manifestari mult mai specifice care
insotesc gesturile mainilor (Rime §i Schiaratura, 1991; Rim6, in curs de
editare ; Schiaratura, 1991). Prezenta acestor gesturi reveleaza complexitatea
deosebita a universului mental al celui care vorbe§te. Astfel, gesturile de
marcaj sunt gesturi nu prea elaborate, cu o alura ritmica ce se manifesta
atunci cand locutorul are con§tiinta ambiguitatii potentiale a ceea ce spune,
cand introduce in discursul sau un element important ori nou sau atunci cand
enunta etapele rationamentului sau. Acestea iau, deseori, forma unor rai§cari
scurte §i sacadate din maini sau din incheietura lor. Elementele ideografice
insotesc procesul gandirii, indicand intr-o oarecare masura incursiunea men-
taia a locutorului. Este ceea ce se manifests atunci cSnd, evocind verbal
notiunea de reciprocitate, mana stanga a locutorului porne§te cStre cea dreapta,
apoi cea dreapta catre cea stanga. Elementele iconice se manifesta fie sub
forma referintelor verbale, fie prin actiunea caracteristicS, fie prin relatiile

210 METODE SPECIFICE
spatiale pe care le pune in legatura cu alte obiecte referenjiale. Astfel, in cazul
unui locutor care poveste§te despre o coliziune dintre ma§ini, mainile care i se
izbesc una de cealalta constituie un exemplu tipic de element iconic. Elemen-
tele depantomimd nu se limiteazS la gesticulatia mainilor, ci ajung chiar la un
adevarat ansamblu al dinamicii corporale, dand astfel impresia pantomimei,
ca atunci cand, adresandu-ne cuiva mai scund decat noi, indoim genunchii;
locutorul „joaca" atunci rolul de referent, fie ca este vorba despre o persoana,
despre un obiect sau despre un eveniment. Elementele ideografice, iconice §i
pantomimice fac in a§a fel incat, in timp ce locutorul evoca in plan verbal
configurari spa{iale sau dinamice, acesta sa dispuna in acela§i timp de imagini
sau de scheme imediat traductibile in acte §i capabile sS dubleze cuvantul sau
chiar sa-l substituie. Elementele deictice implica gesturi de punctare §i orien-
teaza cStre obiectul referential, fie ca acesta e prezent realmente sau doar
virtual, aratand ca locutorul se mentine in relafie topologicS activa cu referenjii
discursului sau (de exemplu, a vorbi de „oamenii aia" arStand cu degetul in
directia unde ace§tia efectiv se afla). In fine, gesturile simbolice se substituie
discursului; avand o formS arbitrary, ele fac parte dintr-un cod imparta§it de
membrii unei ciilturi sau subculturi (de exemplu, a ridica degetul mare pentru
a spune „ 0 . K . " ) . Ele indica faptul ca oratorul este capabil sa schimbe instan-
taneu codul §i sa treaca de la codul verbal la unui gesuial, de indata ce obiec-
tivele sale de comunicare necesita acest lucru.
Vom incheia acest tur de orizont evocand pe scurt manifestarile faciale ale
locutorului. In acest caz, pot fi distinse doua mari categorii. Pe de o parte,
elementele de mimicd faciald (a face cu ochiul, a te incrunta, a ridica ochii
catre cer) pun in actiune o singurS zonS faciala. Ca §i gesturile simbolice
mentionate mai sus, elementele de mimica sunt de cele mai multe ori o forma
arbitrary §i fac parte dintr-un cod comun. Pe de alta parte, expresiile faciale
emotionale configureaza schimbSri ce implica mai multe zone faciale §i
corespund in mod tipic unor slari emofionale specifice (vezi Ekman, 1989;
Ekman §i O'SuUivan, 1991). Trebuie sS subliniem cS, daca aceste manifestari
insotesc - §i, prin urmare, pun in valoare - anumite stSri emotionale spontane
ale interlocutorului, ele nu sunt mai pufin susceptibile de manipulari deliberate
din partea acestuia. Manifestarile expresive faciale pot intr-adevar sS fie
accentuate sau reduse, pot fi totalmente inhibate, modificate sau ascunse.
in incheiere, vom sublinia cS aceste comportamente vizibile ale locutorului
scapa deseori atentiei focalizate a auditorului sSu, fiindc3 acesta trebuie sa
dea prioritate obligatiei de prelucrare a informatiei verbale. A§adar, ele con-
stituie mai degraba un fel de fundal, aparand, in general, doar in zonele
INTERVIUL 211
precon§tiente ale periferiei atentionale. Nu ajung la atentia propriu-zisa decat
atunci cand par bizare, neobi§nuite sau discordante in raport cu contextul
verbal sau situational. Atunci cand acest lucru se produce, de cele mai multe
ori el este in detrimentul prelucrSrii a ceea ce se transmite verbal. Situatia
aceasta implied faptul cS intervievatorul care ar decide sa-§i indrepte atentia in
mod deliberat asupra registrului manifestSrilor nonverbale ale respondentului
sau risca sS piarda o parte din firul discursului acestuia. SS mai notSm cS, cu
cat locutorul se angajeazS mai profund in discursul sau, cu atat miscSrile
corporale tind sa se desfa§oare mai mult §i s5 fie in concordant^ mai strans^
cu continutul verbal. Cand are loc acest fenomen, intervievatorul are mari
§anse sa poatM crede ca tema respective este pe placul intervievatului §i cS
acesta se exprima cu spontaneitate §i in mod sincer.
. . • ,,, J
3. Diferite tehnici de interviu , i/ A i,/s'\^';4<r;u':\
Vom pune in discutie mai jos diferitele moduri de a realiza un interviu.
Evantaiul propus nu tinde spre exhaustivitate, intrucat unele tehnici foarte
specifice au fost dezvoltate in functie de obiectele de investigat. Dezvoltarea
lor ar depa§i cadrul acestui capitol. Ne vom opri totu§i putin, i n scop ilustrativ,
la una dintre tehnicile specifice, cea numitS laddering.
3 . 1 . Interviul structurat sau directiv
Utilizand aceastS tehnicS de discutie, posibilitatea de manevrS oferitS inter-
vievatorului este redusS, chiar nulS. Acesta dispune de o listS de intrebSri
precise, a cSror formulare §i ordine sunt prestabilite. Unele tehnici de discutie
§i mai directe vor tinde sS standardizeze contactul initial dintre cercetStor §i
interlocutorul sSu, dar §i raspunsurile §i reformuiarile pe care §i le poate per-
mite intervievatorul in functie de intrebSrile celuilalt. Uneori, chiar raspunsu-
rile furnizate de cStre participant vor trebui sS facS parte dintr-un ansamblu de
propuneri predefinite, din care va avea de ales.
i n cursul discutiilor directive, intervievatorul noteazS chiar el reactiile
interlocutorului pe foaia de raspuns prevSzutS in acest scop, i n majoritatea
cazurilor, aceste reactii vor face obiectul unei prelucrari de tip cantitativ.
Discutia directs este o metodS de cercetare ce serve§te, adeseori, ca substi-
tut al chestionarelor, Datorita fapmlui cS oferS posibilitatea contactului perso-
nal, discutia directivS este mai atragStoare decat chestionarul §i e de preferat
 METODE SPECIFICE
212
fa{a de acesta, atunci cand vrem sS asigurSm o rata crescutl a rSspunsurilor.
Discutia direct! este preferata chestionarului §i atunci cand dorim sS verificam
cum inteleg participantii intrebarile ce le sunt puse. Prin comparatie cu alte
modalitati de discutie in domeniul cercetarii, discutia structurata garanteaz3 o
fiabilitate mai ridicata, dat fiind gradul slu ridicat de standardizare. Insa vom
alege aceasta tehnica doar daca tematicile ce trebuie investigate sunt foarte
precise, operationale la un nivel foarte ridicat §i daca indicatorii diferitelor
variabile de studiat au fost deja validati anterior. In fine, aceasta metoda
extrem de standardizata va fi preferata in locul altor metode de interviu atunci
cand intervievatorilor de care dispunem le lipse§te experienta.
lata, de exemplu, o parte a unui protocol de discutie standardizat, folosit in
cazul prostituatelor ce reprezentau obiectul unui studiu asupra violentei i n
privinta ocupatiei l o r :
Intrebarea 1. V i s-a intamplat sa fiti agresata verbal cand faceti trotuarul?
Da Nu
Z]
1.1. Daca da, de cate ori v i s-a intamplat in cursul ultimelor §ase luni?
1.2. Daca da, care sunt agresiunile verbale tipice care v i s-au adresat?
Intrebarea 2. V i s-a intamplat sa fiti agresata fizic i n timp ce faceti trotuarul ?
|| Da I Nu I §i de intervievat, spatiul alocat afectivitatii, distanta dintre cele doua parti). I n
•
2.1. Daca da, de cate ori v i s-a intamplat in cursul ultimelor trei luni?
intra 2 §i 5 ori Intre 6 §i 10 ori Paste 10 ori
2.2. Daca da, aii avut nevoie de ingrijiri medicale?
Z3....
INTERVIUL 213
3.2. Interviul semistructurat sau semidirectiv
Interviul semidirectiv este probabil tehnica de intervievare cea mai utilizata i n
cercetarea din cadrul §tiintelor socioumane. Acest tip de tehnica, foarte flexibil,
se situeaza undeva la mijloc intre discutiile standardizate §i cu cele non-direc-
tive, in masura in care nu este nici complet structurat, utilizand o lista de
intrebari precise, nici pe deplin liber.
Pentru realizarea unor discutii semidirective, intervievatorul dispune de o
serie de intrebari care i i servesc drept ghid §i pe care nu le pune intr-o ordine
stricta, ci in functie de fluxul conversational §i al reactiilor interlocutorului
sau. Pe cat posibil, el i l va lasa pe intervievat sa se exprime liber, in termenii
care i i convin §i in succesiunea pe care o dore§te. Rolul intervievatorului va fi
acela de a focaliza discutia pe temadcile studiate, punand intrebarile adecvate
in momentele propice.
3.3. Interviul liber sau non-directiv ).
In acest caz, doar tematica sau tematicile ce trebuie investigate servesc inter-
vievatorului drept ghid a priori. Cele care vor orienta atitudinile §i intrebarile
acestuia vor fi mai mult dinamica interactiunii §i fluxul conversational. Totu§i,
este posibil §i, de multe ori, necesar sa pregatim un interviu liber. In primul
rand, cercetatorul va incerca sa formalizeze §i sa descrie problematica pe care
el intelege sa o investigheze in cursul discutiilor sale, Apoi, va defini tipul
optim de actiune ce trebuie stabilit in cursul interviului (rolul de intervievator
al treilea rand, cercetatorul va reflecta asupra genului de informatii pe care va
trebui sa le obtina de la interiocutorul sau, astfel incat sa nu piarda timp
cautand in timpul interviului §i sa fie in masura sa adune o suma de informatii
necesare bunei deruiari a cercetarii sale. r.^rr i
Exemplul urmator este retranscrierea unei parti dintr-un interviu liber,
realizat cu o persoana care a trait experienta de a f i la un pas de moarte {near
death experience):
Intervievatorul: Tocmai mi-ati ralatat circumstantele accidentului §i ale axperientei
pe cara ati trait-o imediat dupa aceaa. Ati putea sa-mi spunati ce a schimbat
aceasta experienta in viata dumneavoastra? ;
Intervievatul: Acast lucru mi-a schimbat falul da a vedea lucrurile. Nu imadiat,
ci dupa un an sau doi. Mi-am zis : „Ceea ce ai trait trebuie sa-ti foloseasca mai
 214 METODE SPECIFICE
tarziu". Este ca §i cum cineva imi daduse o a doua §ans3. Din cauza accidentului,
nu mai §tiu sa profit, aga ca acum incerc sa ajut oamenii cat mai mult. Asta s-a
schimbat in mine. Simt nevoia sa fiu in contact cu ace§ti oameni §i sa-i ajut. Acest
lucru a devenit foarte important. Inainte, munceam, aveam via^a mea... Acum, ma
preocupa tot ce se petrece in juml meu.
Intervievatorul: Ce intelegeti prin aceasta ?
Intervievatul: Ei, bine, de exemplu. cand privesc §tirile la televizor, cdnd vad cate
razboaie §i cate accidente exista, asta ma impresioneazS mult mai mult ca inainte.
Dupa cite am vazut, razboiul este o idiojenie. Atunci. incerc sa vorbesc despre
toate astea celor din juml meu, sa le explic faptul ca nici un conflict nu serve§te
la nimic, ca, intr-adevar, toate au la baz§ lucruri lipsite de vreo importanta...
3.4. Povestea viejii
Povestea viejii, discu{ia §i istorisirea biografica constimie un ansamblu de
tehnici esenjial narative pe care nu le vom discuta aici, fiindca sunt dezvoltate
in alta sec{iune a acestei lucrari.
, ^ . . ^ ^ • '^fW^ i^;>-.y ]i.r. ,,
3.5. Discutia exploratorie ^ ' -
Discutia exploratorie nu vizeaza punerea la incercare a unei constructii
ipotetice, dar se situeaza deasupra cercetarii. Este vorba despre o tehnica al
carei obiectiv este de a completa lectura facuta in legatura cu o tema de
cercetare. Pentru a realiza aceste discutii, cercetatorul se va adresa in special
expertilor in domeniu (alti cercetatori, profesori etc.), actorilor din teren
direct vizati de publicul-tinta (de exemplu, educatori, asistenti sociali, psiho-
terapeuti) §i, in fine, unor persoane apartinand publicului-tinta al studiului.
Ideal ar fi ca aceste interviuri sa duca spre un nou chestionar pentru cercetator
§i catre descoperirea de aspecte ale problematicii ignorate pana atunci. Pentru
a indeplini acest obiectiv, tehnicile semidirective sau libere se vor dovedi cele
mai eficiente.
3.6. Discutia centrata
Focused interview (Merton, Fiske §i Kendall, 1956) este deosebit de util
pentru studierea perceptiei §i impacmlui unui eveniment sau ale unei experiente
precise asupra celor care i-au fost martori sau participanti. In cursul discutiei,
intervievatorul abordeaza o serie de aspecte privitoare la acest eveniment sau
INTERVIUL \5
la aceasta experienta. Este liber sa puna interlocutorului sau intrebarile pe
care le dore§te §i nu trebuie sa se plieze nici unui ordin specific, nici unei
formuiari riguroase, cum se intampla in cazul discutiei structurate. De aseme-
nea, remarcam ca discutia centrata este frecvent folosita in grup §i are, sub
acest aspect, un succes remarcabil, mai ales in domeniul cercetarilor de
marketing, i n acest caz, participant^ sunt invitaji, de exemplu, sa priveasca
atent o serie de spomri publicitare, iar mai apoi trebuie sa-§i exprime impre-
siile asupra a ceea ce i-a marcat, schimbarea de atitudine in raport cu produsul
prezentat, ceea ce le-a displacut etc. V;^;^';'^
3.7. Tehnicile specifice ;
In vederea urmaririi unor obiective specifice de investigare, putem dezvolta la
infinit tehnicile specifice de interviu. Le vom ilustra prezentand pe scurt teh-
nica numita laddering (Reynolds §i Gutman, 1988 ; Grunert §i Grunert, 1995 ;
Martins, 1997). Ea ii va permite lectorului sa-§i dea seama ca ni§te instrumente
foarte „punctate" pot fi puse in practica atunci cand vrem sa realizam inter-
viuri special adaptate la ni§te tematici de cercetare particulars
Pe plan teoretic, laddering~n\e dimr-o generalizare a Means-End
Theory (Gutman, 1982; Olson §i Reynolds, 1983). Conform acesteia, semnifi-
catia data unui comportament este stocata in memorie sub forma unui lan
compus din elemente organizate in mod ierarhic. Acest lant ar incepe de la
atributiile asociate direct comportamentului. Acestea ar fi conectate la conse
cintele lor pentru Individ, ele insele fiind legate, in final, de valorile personale
ale acestuia. Astfel, in cazul comportamentului intitulat „periatul dintilor"
atributele pe care individul le va evoca vor fi de tip descriptiv : folosirea une
paste de dinti §i a unei periute, realizarea unei serii de mi§cari cu periuta etc
Consecintele la care se va gandi ca fiind legate de aceste atribute ar f i
evitarea cariilor, a avea dintii curati, o respiratie proaspata etc. In caz
cariilor, valorile personale asociate acestor consecinfe ar putea fi sanatatea
general; in cazul dintilor albi §i al respiratiei proaspete, stima de sine la nive
fizic. Tehnica laddering are ca obiectiv retrasarea acestor lanturi de asociere
intre un comportament, atributele sale, consecintele ce decurg de aici §i
valorile personale asociate.
La nivel practic, laddering-u\a intr-o discutie semidirectiva fata in
fata. Discutia incepe chestionand participantul in legamra cu comportamenm
pe care 1-ar manifesta intr-o situatie aparte. Urmarea interviului consta in
 216 METODE SPECIFICE
urea treptat la valorile care presupun acest comportament, punand de mai
multe ori intrebari de tipul: „De ce acest lucru este important pentru dumnea-
voastra ? Odata realizate o serie de interviuri de acest tip, este posibilS organi-
zarea rSspunsurilor persoanelor intervievate sub forma de harta, reprezentand
lan{urile celor mai frecvente asocieri ce leaga comportamentele, atributele,
consecintele §i valorile asociate.
4. Etapele pregatirii unui interviu
Aceasta sectiune urmare§te sS ofere lectorului o viziune de ansamblu a modului
de elaborare §i realizare a unui interviu.
4 . 1 . Alegerea metodei ^: . , .
Alegerea unei metode de observare depinde, in principal, de obiectivele speci-
fice §i de ipotezele cercetarii ce trebuie indeplinite. La randul lor, resursele
disponibile (timp, bani, material, capital uman) orienteaza aceasta alegere.
Pentru a selecta metoda cea mai adecvata, se recomanda insistent cererea de
sugestii de la utilizatorii experimentati.
Metodele care presupun dialogul se dovedesc deosebit de judicioase pentru
urmarirea obiectivelor, precum reconstituirea unei secvente de actiuni, a
experientelor sau evenimentelor din trecut, studierea sensului pe care actorii
il dau practicilor lor §i situatiilor cu care sunt confruntati sau studierea unei
probleme precise (Quivy §i van Campenhoudt, 1988). Principalele avantaje
ale metodei sunt profunzimea datelor culese §i respectarea cadrului de referinta
de catre participanti, gratie flexibilitatii tehnicilor de strangere a informaliilor.
Dezavantajele metodei dialogului sunt costurile §i faptul ca ea se adapteaza in
functie de eel intervievat. Drept urmare a acestui ultim aspect, metoda cere
din partea celui care o practica o experienta solida atat la nivel metodologic,
cat §i la nivel comunicational. Daca aceasta lipsegte, cercetatorul va reu§i cu
greu sa instituie un contact direct cu ceiaialt protagonist al discutiei. i n ceea
ce prive§te costul, daca timpul acordat strangerii de informatii este scurt, va
trebui sa se renunte la ideea de a folosi aceasta metoda, intrucat realizarea
unei serii de discutii, codarea lor, analizarea §i interpretarea informatiilor
culese implica mai mult timp.
In privinta respondentilor, intotdeauna este util sa ne intrebam care sunt
motivele ce-i imping pe unii indivizi sa participe la un interviu de cercetare,
INTERVIUL 217
in timp ce altii refuza. Altfel spus, oare persoanele care se ofera voluntar
pentru acordarea unui interviu imparta§esc anumite caracteristici ce le disting
de cele ce refuza un asemenea angajament? Daca este a§a, validitatea datelor
obtinute poate fi alterata.
4.2. Pregatirea ghidului de interviu ' ' \^ ^
i n cursul acestei faze prealabile, va fi vorba despre conceperea unui instrument
capabil sa produca toate informatiile necesare pentru a testa ipotezele cerceta-
rii. Dispozitivul care va aduna aceste elemente va constimi ghidul de interviu.
Evident, acesta va tine cont de gradul de directivitate ce i s-a dat intervieva-
torului. i n cazul unei discutii standardizate, ghidul de interviu reia ansamblul
intrebarilor ce trebuie puse interlocutorului, in timp ce, in cazul interviului
liber, problema este rezolvata cu o lista de tematici care trebuie abordate. i n
orice caz, ghidul de interviu va trebui sa atinga doua scopuri fundamentale :
asigurarea ca interviul se focalizeaza pe tematicile cercetarii §i facilitarea schim-
bului dintre cei doi protagoni§ti. i n general, un ghid de interviu se compune
din trei parti distincte : partea introductiva prealabiia interviului, cea consa-
crata elementelor de descriere a participantului §i criteriilor ce vor sta la baza
includerii sale in e§antion §i, i n fine, lista intrebarilor interviului sau a tema-
ticilor ce trebuie abordate.
Partea introductiva este cruciaia, intrucat de calitatea sa depinde in mare
parte motivatia initiaia a subiectului de a participa la discutie; ea trebuie pre-
gatita in a§a fel incat sa-l faca pe viitorul participant sa aiba incredere. Pentru
aceasta, ea trebuie sa-l prezinte clar pe intervievator §i pe eel care comandi-
teaza cercetarea, sa explice tipul de informatie ce trebuie obtinut §i in ce scop,
sa expliciteze conditiile interviului (respectarea confidentialitatii, consimtaman-
tul liber, durata aproximativa, posibilitatea participantului de a pune intrebari),
sa descrie posibilele beneficii pentru participant §i, in fine, sa ceara permisiu-
nea de a trece ia intervievare.
Cea de-a doua parte a ghidului, care prive§te elementele descriptive, trebuie
sa permita intervievatorului sa-§i dea seama inca de la incepuml discutiei daca
interlocutorul raspunde criteriilor de includere in e§antion. i n acest scop, va
fi elaborata o lista de intrebari descriptive, care sa reia caracteristicile necesare
participarii la cercetare. Astfel, de exemplu, daca este vorba despre o cercetare
destinata smdierii beneficiilor diferitelor dispozitive de insertie profesionaia
pentru tinerii §omeri, vor fi necesare intrebari referitoare la varsta §i la
218 METODE SPECIFICE
participarea la diverse dispozitive de inserjie, pentru a se §ti daca potenjialul
participant poate fi inclus in e§antion. , :'-'y-^'-h'nyi':ym?--':,-j,
Ultima faza a pregatirii materialului prive§te intrebarile ce urmeaza a f i
puse in cadrul interviului propriu-zis. In acest caz, trebuie indeplinite doua
sarcini de baza: redactarea intrebarilor §i aranjarea lor intr-un document
coerent - ghidul de interviu. Scopurile ce trebuie urmarite in redactarea intre-
barilor sunt: 1. circumscrierea continuturilor pertinente pentru obiectivele
cercetarii; 2. utilizarea unui limbaj clar §i purtator de sens pentru populajia-
-{inta §i, in fine, 3. folosirea unei formule de prezentare, menita sa maximizeze
validitatea §i fiabilitatea raspunsurilor, Scopurile ce trebuie urmarite in organi-
zarea ansamblului intrebarilor sunt asigurarea unui flux conversational agreabil
§i reducerea ezitarilor in privinta ordinii intrebarilor.
4.3. Elaborarea intrebarilor
Pentru ca ansamblul intrebarilor pregatite sa atinga obiectivele cercetarii, aces-
tea trebuie anuntate in prealabil, iar componentele fiecareia dintre ele (variabile,
relatii intre variabile, indicator!) trebuie optionalizate cat mai precis. Odata
indeplinita aceasta dubla sarcina, se poate elabora o prima schita a intrebarilor
pentru fiecare dintre aceste componente. Pentru elaborarea intrebarilor, se va
tine cont de urmatoarele recomandari:
1. Sa se evite intrebarile care, in formularea lor, sugereaza interlocutorului sa
raspunda mai degraba intr-un fel decat in altul. In acest sens, va fi preferata
intrebarea: „ Folositi un prezervativ in raporturile sexuale ? ", decat „Prefe-
rati sa riscati in timpul actelor sexuale?". i r: ^
2. Sa se adopte o formula corespunzatoare mai degraba limbajului vorbit,
decat a celui scris. De exemplu, se vor evita formuiari de genul: „in
introducere, a§ dori sa raspundeti la intrebarea urmatoare...", preferandu-se
cele de tipul: „Pentru inceput, a§ dori sa §tiu daca...".
3. Sa se evite termenii proveniti din argou, din jargon sau cei tehnici, cat §i
abrevierile, intrucat exista riscul ca intrebarea sa nu fie inteleasa corect sau
chiar deloc. Astfel, intrebarea: „Cand sunteti victima unei fram^antari legate
de urmarile accidentului rutier, aceste ganduri sunt insotite de simptome
fizice, ca lombalgii, dureri gastro-duodenale sau cefalee?" va fi inlocuita
cu : „Cand, fara sa vreti, va ganditi la accidentul de ma§ina, simtiti dureri
de spate, de stomac sau de cap?". •
INTERVIUL 219
4. Sa fim preci§i in privinta conceptelor folosite, a perioadelor la care facem
referire §i a faptelor implicate. In locul intrebarii: „Sunteti la curent cu
programul politic al partidului X inainte de alegeri?", va fi preferata
intrebarea: „ Sunteti la curent cu programul politic al partidului X inainte
de alegerile municipale din 21 iunie 1999?".
5. Structura intrebarilor sS fie simpla §i sa se evite cu orice pret negatiile
duble. De exemplu, vor f i evitate intrebari de tipul: „Nu credeti c5 nu ar
fi mai bine?.,.".
6. Sa fie evitate formuiari ce implica o dubla intrebare, cum ar fi : „Sunteti
satisfacut de conditiile dumneavoastra de lucru §i de salariu ? ".
7. Sa fie pregatita o lista de intrebari incitante, atunci cand persoana inter-
vievata ezita sau raspunde confuz. Este vorba despre replici de genul:
„Daca va inteleg bine..." sau: „Ca sa va dau un exemplu...",
• • . , ^ , <
4.4. Prezentarea intrebarilor , . .
Dupa ce am formulat intrebarile, trebuie sa avem in vedere prezentarea lor,
fiindca acest fapt are un impact important asupra intelegerii §i, din acel mo-
ment, asupra validitatii interviului. Exista un mare numar de tehnici curente.
Astfel, tehnica split question consta in a pune o prima intrebare destul de
generala, pentru a continua cu intrebari de clarificare mai precise, formulate
in functie de primul raspuns dat de cStre participant. De exemplu, daca ne
intereseaza nivelul de §colarizare al unui individ, vom incepe prin a-l intreba
care sunt studiile cele mai inalte pe care le-a absolvit, iar mai apoi vom cere
lamuriri cu privire la acestea. Astfel, daca participantul raspunde ca e absol-
vent de bacalaureat, va fi intrebat mai apoi cu ce rezultate 1-a obtinut,
Tehnica lui Funnel este destul de asemanatoare §i e foarte potrivita pentru
obtinerea unor raspunsuri referitoare la un concept complex. Prima intrebare
pusa ramane generala, in a§a fel incat sS putem obtine primele comentarii din
partea respondenmlui. De exemplu, daca punem intrebari in privinta ele-
mentelor de ordin ergonomic din cadrul locului de munca al functionarilor
unei administratii, se va pune o prima intrebare generala, de tipul: „Ce
credeti despre mobilierul dumneavoastra din birou?". Apoi, se vor pune o
serie de intrebari in legatura cu fiecare dintre indicatorii conceptului. Pentru
a continua cu exemplul nostru, se vor adresa intrebari mai precise, mai cu
seama asupra calitatii fiecaruia dintre elementele mobilierului, asupra apara-
turii informatice etc.
 220 METODE SPECIFICE
INTERVIUL 221

Tehnica lui Funnel inversatM este folosita atunci cand participanjii nu trebuie In general, in privinta organizarii intrebarilor, intervievatorul va incerca sa
sa aiba multe cuno§tinJe referitoare la o anumita tema. O serie de intrebari
respecte urmatoarele criterii: ,
precise in privinta componentelor temei de smdiat sunt puse la inceput, cu
scopul de a activa cuno§tintele subiectului legate de aceasta. Odata ce partici- 1. sa inceapa cu intrebari la care sa se poata raspunde u§or §i care sa reflecte
pantul a pumt sa-§i faca o ideea mai cuprinzatoare asupra tematicii avute in direct obiectul cercetarii, a§a cum a fost stipulat pentru faza de pregatire a
vedere, se trece la intrebari mai generale. De exemplu, sa ne imaginam ca vor interviului;
fi realizate interviuri cu persoane defavorizate, cu scopul de a cunoa§te mai 2. sa se plaseze intrebarile complexe sau cele sensibile dupa ce s-a stabilit
bine care sunt beneficiile politicii de discriminare pozitiva la care sunt supuse. raporml de incredere, dar inainte ca oboseaia sa se instaleze i n mintea
Interviul va demara prin intrebari foarte concrete legate de viata cotidiana §i respondentului;
de masurile punctuale (acces la stagii de formare, activitati de cartier, valo- 3. sa se ordoneze intrebarile i n mod logic, in a§a fel incat sa aiba sens pentru
rizarea diferentelor culturale etc.), pentru a se ajunge apoi la intrebari mai intervievat;
abstracte §i mai generale. ^ ,^, ^. ^ , , ^ .,;,„.. 4. sa se grupeze intrebarile asupra unei anumite teme;
5. in cadrul aceleia§i teme, sa se mearga de la general la specific (in afara
utilizarii tehnicii inversate a lui Funnel); ,,,, , . , ; r
4.5. Organizarea ansamblului intrebarilor 6. sa fie utilizate comentarii de tranzitie. . , ,. , , , ,

Din acest punct de vedere, este important sa se ia in considerare doua criterii:

fluxul conversational §i ordinea intrebarilor. 4.6. Pretestul
In ceea ce prive§te primul criteriu, regula este de a fi utilizate fraze de
i n cazul colectarii de informatii cu ajutorul interviului, pretestul se poate
tranzitie de la o tema la alta, intrebarile referitoare la o aceea§i tema fiind
dovedi foarte folositor in mai multe privinte. El permite intervievatorului sa
grupate in aceea§i parte a ghidului de discutii. Aceste fraze de tranzitie sunt
se familiarizeze cu ghidul de interviu §i sa-§i verifice propriile competente. In
de tipul: „Ne-am referit pana acum la problema X , acum a§ dori sa §tiu ceva
plus, dat fiind ca un pretest nu se realizeaza de catre o singura persoana, pot f i
mai mult despre problema Y".
luate masuri de fiabilitate, pornind de la raspunsurile mai multor participanti.
In privinta unui interviu, exista trei tipuri de efecte legate de ordinea in fine, faza de pretest este momentul cand este asigurata validitatea comuni-
intrebarilor: efectul de consistenta, eel de oboseaia §i eel de redundanta. carii cu ajutorul unui instrument bine pus la punct. Pentru aceasta, intervieva-
Efecml de consistenta intervine atunci cand participantul are sentimentul ca torul se va opri asupra fiecarei intrebari §i i i va cere participantului sa-i spuna
raspunsul sau la o intrebare trebuie sa aiba legatura cu raspunsurile date la cum 0 intelege. Obiectivul este acela ca sensul fiecarei intrebari sa fie identic
intrebarile precedente. Pentru a remedia cat de cat aceasta situatie, putem atat pentru intervievator, cii §i pentru persoana intervievata. !
folosi ni§te comentarii ce-i vor permite respondentului sa inteleaga faptul ca
ne afiam la un alt nivel al chestionarii. Efectul de oboseaia poate surveni dacS
respondentul incepe sa considere ca timpul acordat interviului este lung sau
5. Etapele realizarii unui interviu
§i-a epuizat capacitatile de concentrare, Pentru a remedia situatia, trebuie
inserate in mod regulat comentarii, cu scopul de a recupera atentia respon-
dentului. De asemenea, este de dorit sa se inceapa cu intrebari dificile §i sa se 5 . 1 . Contactul initial
termine cu tematici care necesita mai putine resurse de atentie. In fine, efecml
Primul contact trebuie sa urmareasca doua obiecUve cruciale: motivarea
de redundanta este legat de impresia ca aceea§i intrebare se repeta de mai
interlocutorului pentru a participa la interviu §i eel de a-l face sa aiba incredere
multe ori in cursul discutiei, ceea ce diminueaza probabilitatea unui raspuns
in a§a fel incat sa raspunda cat se poate mai onest la intrebari. In acest scop,
corect din partea participanmlui. In acest caz, vor fi utilizate acelea§i mijloace intervievatorul va acorda o importanta capitaia fapmlui ca participanml sa fie
ca §i in cazul remedierii efectului de consistenta. con§tient de interesul general al cercetarii §i de beneficiile potentiate pe care
 222 METODE SPECIFICE
le-ar putea avea de aici. Pentru a se instala o relate de incredere, intervieva-
torul va adopta o pozi{ie modesta §i va pune in vedere aspectul confidential al
colectarii datelor. Pentru acest contact initial, intervievatorul va trebui, de
asemenea, sa se pregSteascS pentru motivele de refuz i n privinta participarii ce
ar putea fi invocate de cStre interlocutorul sau, avand la dispozitie mijloacele
prin care sa le poatS contracara. In plus, va mai trebui s! se gandeascS la
eventualele intrebari pe care i le-ar putea adresa viitorul participant.
5.2. intrebarile descriptive
Pentru a-§i da seama daca interlocutorul sau are caracteristicile necesare care
sa-i permits includerea in e§antion, inteiTievatorul trebuie s!-i adreseze diverse
intrebari. Aceasta faza a interviului va trebui sS fie scurtS, iar excluderea unui
respondent potential va trebui sS-i fie justificatS acesmia in eel mai respectuos
mod posibil.
5.3. Continutul interviului ;,;
Daca ghidul de interviu a fost preg2tit i n mod corect, atunci intervievatorul
cunoa§te succesiunea exact! a intrebarilor ce trebuie puse. Misiunea sa se va
limita l a : 1. eventuala reformulare a intrebarilor, fSra a le altera sensul, i n
cazul unei intelegeri eronate a respondenmlui; 2. reorientarea respondentului,
daca acesta se pierde i n vreo digresiune lipsit! de relevata §i 3. discutia
motivSrii interlocutorului §i mentinerea atentiei sale la un nivel optim. Printre
altele, intervievatorul va avea g r i j ! s! nu-§i exprime niciodat! acordul sau
dezaprobarea fata de raspunsurile date, intrucat exist! riscul ca acest aspect s!
modifice intreaga discutie, A§adar, este preferabil sa fie evitat! orice mimic!
sau orice interjectie.
A m semnalat deja c!, i n cazul discutiilor semidirijate §i al interviurilor
libere, intervievatorul nu dispune decat de o list! neordonat! de intreb!ri sau
de teme de tratat. i n aceste conditii, el va treblii neap!rat s! aib! competentele
conversationale necesare pentru ca discursul s! raman! focalizat pe tematicile
smdiului, p!strand atitudinea empatic! indispensabil! unei bune desf!§ur!ri a
acestui tip de discutie.
INTERVIUL 223
5.4. Sfar§itul interviului :^iv -
Cand s-a epuizat lista intrebarilor adresate sau a temelor abordate, interlocu-
torul va avea grija sa-i multumeasca participantului §i s! raspund! la diverse
intrebari pe care acesta i le pune in legatur! cu cercetarea §i interviul pro-
priu-zis. i n cazul interviurilor cu referire la teme mai sensibile, intervievatorul
va da coordonatele centrului de cercetare pentru care le realizeaz!, pentru a
evita orice disconfort moral sau psihologic pe termen lung §i pentru a-i
permite intervievatului contactul cu o persoan! competent!. ;
5.5. Codarea informatiilor
in cazul discutiilor standardizate, se intampla deseori ca intervievatorul s!
codifice informatiile pe durata interviului, insemnand r!spunsurile date intr-o
grila de codare prevazut! in acest scop. Daca unele intreb!ri deschise presupun
o munc! asidu! de colectare a datelor, intervievatorul trebuie s! inregistreze
pe suport vocal r!spunsurile date. Ideal ar fi ca aceasta inregistrare s! fac!
mai apoi obiectul unei transcrieri complete inainte de a fi supus! analizei.
Dac!, in cadrul unui interviu, registrul nonverbal este luat i n calcul, acesta
trebuie i n intregime inregistrat video, i n ambele cazuri, inregistrarea poate s!
fac! obiectul unei cod!ri de c!tre factori de decizie independenti, ce trebuie sa
respecte un ansamblu de criterii importante, ascultand §i/sau vizionand inre-
gistrarea.
in majoritatea cazurilor, folosirea unui suport (microfon, camer! etc.)
pentru inregistrare treze§te neincrederea persoanelor participante la interviu.
Pentru a contracara aceast! neincredere, de obicei, l i se reaminte§te, inc! de
la incepuml interviului, respectarea confidentialit!tii §i §tergerea benzilor
magnetice imediat ce analizele au ajuns la final. Ca regul! general!, neincre-
derea datorat! prezentei unui mijloc de inregistrare sau a unei camere dispare
in urmatoarele cinci minute. De asemenea, acest interval este in strans!
dependent! cu m!rimea §i vizibilitatea aparatului folosit.
6. Atitudinea generala a intervievatorului
Neutralitate, empatie sau non-directivitate sunt termeni ce revin frecvent in
scrierile metodologice consacrate tehnicilor de interviu. Ace§ti termeni se
refer! la o atitudine general! pe care un bun intervievator trebuie s! o adopte
224 METODE SPECIFICE
in cursul unei discujii, Tocmai la aceast! problem! ne vom referi in randurile
urm!toare. Printre altele, ne punem intreb!ri §i in privin{a comportamentelor
ce trebuie evitate intr-o situatie sau alta. Diferitele puncte pe care le abord!m
acum sunt valabile pentru majoritatea tehnicilor de interviu. Totu§i, lectorul
i§i va da repede seama c!, in anumite situajii, discutia structurat! nu poate
indeplini condijiile pe care le vom trece in revist!.
Pe toat! durata unei discu{ii, intervievatorul va trebui s! dea dovad! de o
atitudine binevoitoare fa{! de interlocutor. Astfel, acesta va avea incredere §i
se va simji incurajat s! se exprime in modul eel mai profund, dand acces la
propriul cadru de referini!. Aceast! bun!voint! se va manifesta atat in registrul
verbal, cat §i in eel comportamental.
i n ceea ce prive§te registrul verbal, tonul optim ce trebuie adoptat va
imbina simultan respectul §i modestia, inspirand siguran^!, Pentru reu§ita
unei discutii nu este recomandat tonul lipsit de bun!voint!, dispretuitor sau
timid. La fel, va fi evitat! exprimarea laconic!, intrucat aceasta ar putea
provoca foarte repede necazuri persoanei intervievate. Stilul folosit atat in
introducerea in discutie, cat §i in formularea intreb!rilor va fi cat mai deschis
posibil. Prin aceast! „deschidere" intelegem stilul care i i ofer! intervievamlui
posibilitatea de a se exprima dup! propriile categorii mentale. Aceasta i i
permite s!-§i elaboreze discursul in functie de propriul cadru de referint!,
far! a trebui s! fac! eforturi de adaptare la o structur! f i x ! §i impus! abrupt,
„Deschiderea" se refer! §i la un mod de chestionare ce trebuie perceput de
catre participant mai degrab! ca pe un ajutor in exprimarea discursului sau,
decat ca pe un interogatoriu (cum e eel de la politic sau, §i mai r ! u , eel folosit
de Inchizitie). Exact aici capacit!tile de empatie ale intervievatorului i§i
dovedesc importanta. Distantandu-se de propriul cadru de referint! §i apro-
piindu-se de eel al interlocutorului, intervievatorul va deveni „oglinda" aces-
tuia §i i i va u§ura elaborarea discursului. i n plus, acest fapt i i va permite
intervievatorului s! p!streze o perfect! neutralitate atat in cele ce spune, cat
§i in privinta remarcilor sau a reflectiilor. Aceasta implic!, a§adar, abtinerea
de la orice judecat! referitoare la discursul intervievamlui, dar §i st!panirea
vocii, a respiratiei, a elementelor de mimic!, a atitudinilor, pentru a nu
orienta r!spunsurile participantilor intr-o directie in care s-ar simti incurajati
prin asemenea indicii verbale sau comportamentale.
Lucrul acesta ne face s! privim mai de aproape registrul nonverbal, fat! de
care se impun dou! remarci. i n primul rand, exist! o distant! optim! ce
trebuie respectat! intre protagoni§tii unui interviu. Aceasta este evaluat! la
aproximativ un metru. Dincolo de aceast! limit!, distanta este prea mare
pentru a asigura o interactiune optim!. Dac! e mai mic!, exist! riscul de a
INTERVIUL 225
intra in spatiul personal al participantului, ceea ce poate provoca reactii de
ap!rare §i chiar agresivitate. I n al doilea rand, intervievatorul trebuie s! fie
atent la atitudinea §i la pozitia sa in raport cu persoana intervievat!. Pozitia
ideal! este aceea de a sta jos in fata interlocutorului, fund desp!rtit de acesta
printr-o mas! sau un birou. Bratele intervievatorului vor fi a§ezate pe mas!.
Pentru ca gesmrile s! fie controlate, este preferabil s! aib! la dispozitie un
material necesar pentru a lua note, ceea ce va permite §i scrierea catorva
cuvinte-cheie in timpul interviului. In privinta pozitiei, intervievatorul va sta
u§or aplecat inainte, ceea ce va permite manifestarea interesului fat! de cele
spuse de interlocutor, f ! r ! s! dea tom§i senzatia c! 1-ar invada.
i n final, cateva cuvinte in leg!tur! cu privirea pe care intervievatorul o
adreseaz! intervievatului. Trebuie s! tinem minte c!, prin privire, un individ
confer! congenerilor coexistenta social!. In societate, eel care nu este privit
se simte ignorat sau negat. Ca urmare, va c!uta cu orice pret s!-§i fac! simtit!
prezenta in con§tiinta celuilalt - §i, ca atare, s! primeasc! atentia vizual! -
sau va inceta s! interactioneze. Dimpotriv!, cine este privit insistent va accede
la o stare aparte a con§tiintei de sine (Rime §i Lebon, 1984). Ca §i cand s-ar
afla sub lumina unui proiector (sau in prezenta unei oglinzi, a unei camere de
filmat sau a unui microfon), este con§tient c! reprezint! un obiect de observare
pentru celelalte persoane. A f i congtient de sine are ca particularitate faptul de
a actiona ca un activator specific pentru toate informatiile legate de propria
persoan!. Cu aceast! ocazie, aceste informatii - aparent! fizic!, tr!s!turi
caracteristice, atitudini, st!ri afective, scopuri §i norme pe care le urm!resc,
sperante, aspiratii etc. - devin mai accesibile decat in mod curent. In fond,
sub privirea f i x ! a cuiva, eel privit simte o luciditate aparte, Dac! aceast!
situatie nu se prelunge§te prea mult, exist! §anse ca luciditatea s! se soldeze
cu o sinceritate deosebit! din partea intervievatului. Dimpotriv!, atunci cand
dep!§e§te un anumit prag de durat!, in general, aceast! stare, a con§tientiz!rii
sinelui, are efecte negative asupra celui in cauz!. Astfel, pentru intervievator,
privirea adresat! celuilalt este, in acela§i timp, un atribut necesar, un instru-
ment auxiliar potential §i o arm! periculoas!... ' '--^^''^ ; ^
Concluzii
Sper!m c! lectorul a g!sit in acest capitol elementele teoretice care s!-i alimen-
teze reflectia in privinta temeiniciei interviului ca metod! de observare in
cercetarea ^ c u t ! in cadrul §tiintelor socioumane. Enumerarea caracteristicilor
discutiei, cat §i dezvoltarea referitoare la tipurile de informajii pe care le
226 METODE SPECIFICE
poate aduna ar trebui sa confirme acest lucru. Apoi, am incercat s! furnizam
un instrument de lucru pentru orice persoana dornica sa recurga la observarea
prin dialog in cadrul unei colectari de date riguroase. Ne-am ocupat mai intai
de diferite tehnici de interviu aflate la dispozifia cercetatorului. Apoi, am
detaliat etapele de elaborare §i de realizare a unui interviu. i n final, ne-am pus
intrebari in privinja atimdinilor pe care un intervievator trebuie sa le dezvolte
pentru a-§i garanta cooperarea optim! din partea interlocutorului sau.
Acest rapid tur de orizont nu se poate incheia f ! r ! o remarc! legat! de
evolujia interviului faf! de inovaliile recente in materie de tehnologie de
informare. Existen{a unor forumuri de discu{ii accesibile pe internet, cat §i
posibilitatea de a comunica on-line prin intermediul c!ilor informatice vor
oferi in curand celor ce utilizeaz! tehnicile de interviu posibilit!{i noi de
colectare a datelor. Cu aceste noi mijloace de comunicare, intervievatorul nu
va mai cunoa§te limite datorate distanjelor sau costurilor pe care le presupune
comunicarea telefonic!. El va putea s! adune informajii de la indivizi r!span-
diti pan! §i in cele patru colfuri ale planetei. Dac! acest canal, inc! pu{in
tblosit pentru a realiza discujii de cercetare, se dezvolt!, va f i totu§i nevoie ca
tehnicile actuale de interviu s! fie adaptate... Ne dam intalnire intr-un viitor
apropiat.
Referinje bibliografice ; >^ , V
Banaka, W.H., 1971, Training in depth interviewing. Harper & Row, New York.
Bertaux, D., 1980, ,.L'approche biographique, sa validity m^thodologique, ses potentialit6s'\
Cahiers internationaux de sociologie, LXIX, pp. 197-225.
Blaiichet, A., 1991, Dire et faire dire: I'entretien, Armand Colin, Paris.
Blanchet, A . ; Pages M., 1985, L'entretien dans les sciences sociales: Vicoute, la parole
et le sens, Dunod, Paris.
Brossard, A., 1992, Lapsychologie du regard, Delachaux & Niestl6, Neuchatel, Paris.
Demazi^re, D . ; Dubar, C , 1997, Analyser les entretiens biographiques, Nathan, Paris.
Desmarais, D . ; Pilion, J.-M., 1996, Pratique des histoires de vie: au carrefour de la
formation, de la recherche et de Vintervention, L'Harmattan, Paris.
Eionan. P., 1989, „L'expression des 6motions", in B. Rim6, K.R. Scherer (ed.), Les
Amotions, Delachaux & Niestle, Neuchatel, Paris, pp. 183-202.
Ekman, R ; O'SuIlivan M., 1991, „Facial expression: Methods, means and moues", in
R.S. Feldman, B. Rime (ed.), Fundamentals of Nonverbal Behavior, Cambridge
University Press, New York, pp. 163-199.
Feldman, R.S. ; Rime B., 1991 (ed.). Fundamentals of Nonverbal Behavior, Cambridge
University Press, New York.
INTERVIUL 227
Fowler, F . J . ; Mangione, T.W., 1990, Standardized Survey Interviewing: Minimizing
Interviewer Related Error, Sage, Newbury Park.
Freud, S.; Breuer, J . , 1956, Etudes sur Vhysterie, Payot, Paris (prima edijie : 1895).
Frey, J.H., 1989, Survey Research by Telephone, Sage, Newbury Park.
Frey, J . H . ; Oishi, S.M., 1995, „How to conduct interviews by telephone and in person",
in A. Fink (ed.). The Survey Kit, Sage, Thousand Oaks.
Grunert, K . G . ; Gmnert, S.C., 1995, „Measuring subjective meaning stmctures by die
laddering method: Theoretical considerations and methodological problems", Inter-
national Journal of Research in Marketing, 12, pp. 209-225.
Gutman, J . , 1982, „A means-end model based on consumer categorisation processes".
Journal of Marketing, 46, pp. 60-72.
Habermas, J . , 1987, Theories de Vagir communicationnel, Fayard, Paris.
Kahn, R . L . ; Cannell, C.F., 1957, The Dynamics of Interviewing, Wiley & Sons, New York.
Legrand, M., 1993, L'approche biographique : theorie, clinique, Hommeset Perspectives,
Marseille.
Mahl, G . R , 1987, Explorations in Nonverbal and Vocal Behaviour, Erlbaum, Hillsdale.
Martins, A.H., 1997, „Laddering", Marketing and Research Today, pp. 162-168.
Merton, R . K . ; Fiske, M . ; Kendall. P L . , 1956, The Focused Interview, The Free Press,
Glencoe. y^ 'rr--:
Michelat, G . , 1975, „Sur Tutilisation de Tentretien non directif en sociologie". Revue
frangaise de sociologie, 16.
Mucchielli, A., 1991, Les methodes qualitatives, PUF, Paris.
Olson, J . ; Reynolds, R., 1983, „Understanding consumer's cognitive stmctures : Impli-
cations for advertising strategies", in L . Percy, A. Woodside (ed.), Advertising and
Consumer Psychology, vol. I, Lexington Books, Lexington.
Quivy, R . ; Van Campenhoudt, L . , 1988, Manuel de recherche en sciences sociales,
Dunod, Paris.
Reynolds, T . J . ; Gutman, J . , 1988, „Laddering theory, method, analysis, and interpre-
tation". Journal of Advertising Research, 2, pp. 11-31.
Rim6, B., 1977, „Les determinants du regard en situation sociale, LAnniepsychologique,
2, pp. 497-524.
Rime, B., „Expression verbale, expression non verbale et communication", in S. Moscovici
(ed.), Psychologie sociale, PUF, Paris (sub tipar).
Rim6, B . ; Lebon, C , 1984, „La conscience de soi et ses operationnalisations", LAnnie
psychologique, 84, pp. 535-553.
Rime, B. ; Schiaratura, L . , 1991, „Speech and gestures", in R.S. Feldman, B. Rime(ed.),
Fundamentals of Nonverbal Behavior, Cambridge University Press, New York,
pp. 239-281.
Schiaratura, L . , 1991, Expression verbale, activiti motrice et gestualite, tezS de doctorat
nepublicata. University de Louvain, Louvain-la-Neuve (Belgia).
Schorderet, L . , 1971, La technique de l'entretien, Chotard et associes, Paris.