Sunteți pe pagina 1din 37

METODOLOGIA

CERCETĂRII ŞI SCRIEREA
ACADEMICĂ

CONF. UNIV. DR. RADU FLOREA

UNIVERSITATEA GEORGE BACOVIA – BACAU

1
2018 - 2019
1. ȘTIINȚA. DEFINIRE ȘI CARACTERISTICI.

Ştiinţa - fenomen definitoriu al lumii contemporane.


Deși frânată de o serie de factori
-nivelul scăzut al tehnicii
-diverse forme ale conştiinţei sociale
-intervenţia statului, bisericii, etc.
-nivelul necorespunzător de dezvoltare a învăţământului ş.a.
ştiinţa a înregistrat ritmuri accelerate în tot cursul formării şi dezvoltării
sale.
Dezvoltarea ştiinţei este realizată printr-o revoluţie ştiinţifică
(transformări radicale care au loc în domeniul ştiinţei).

2
1. ȘTIINȚA. DEFINIRE ȘI CARACTERISTICI.

„Ştiinţa este încercarea de a face diversitatea haotică a experienţelor


noastre senzoriale să corespundă unui sistem de gândire uniform din
punct de vedere logic”. (Einstein)
„Un ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și
gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii.”
(DEX)

„Știinţa este orice cunoaştere care s-a maturizat suficient de mult pentru
a putea fi predată ca disciplină în învăţământul superior”. (Tadeusz
Kotarbinski)

Știinţa urmăreşte studierea legilor care guvernează faptele şi pe baza


cărora se pot elabora previziuni ştiinţifice; cunoştinţele referitoare la un
anumit domeniu al realităţii se cristalizează într-o ştiinţă numai atunci
când ele sunt reunite pe baza principiilor şi legilor într-o teorie.

3
1. ȘTIINȚA. DEFINIRE ȘI CARACTERISTICI.

Ştiinţa are trei caracteristici fundamentale:

1. Raţionalitatea;
2. Obiectivitatea - corespondenţa dintre lume şi imaginea ei in mintea
noastră;
3. Completitudinea, caracteristică a etapei actuale a ştiinţei, in care
pătrunde logica şi matematica, pentru sistematizare şi explicare.
La caracteristicile mai sus amintite se mai adaugă şi cea de predicţie,
adică de construire a viitorului pe baza datelor existente.

4
1. ȘTIINȚA. DEFINIRE ȘI CARACTERISTICI.

Caracteristica definitorie a ştiinţei este finalitatea ei practică (producţia


materială, schimbarea relaţiilor sociale, etc).

Ştiinţa se caracterizează prin:


- unitate;
- generalitate;
- certitudine;
- obiectivitate;
- intemeiere metodică;
- dezvoltare progresivă.

5
1. ȘTIINȚA. DEFINIRE ȘI CARACTERISTICI.

Pentru a fi ştiinţifice, cunoştinţele trebuie să aibă următoarele caracteristici:


- să respecte aceleaşi legi, principii - unitatea cunoştinţelor;
- să reflecte esenţialul, generalul şi cauzalul obiectelor, proceselor, fenomenelor
investigate - esenţialitatea şi generalitatea cunoştinţelor astfel dobândite;
- să fie verificate, veridice, adevărate, certe (certitudine);
- să ducă la eliminarea oricărui element subiectiv in determinarea cunoştinţelor;
- concordanţa imaginii reale a fenomenelor cu imaginea lor in mintea noastră -
obiectivitatea cunoştinţelor;
- cunoştinţele să fie relevate pe baza unei intemeieri metodice;
- cunoştinţele se acumulează in timp, din aproape in aproape (dezvoltare progresivă);
- acumularea cunoştinţelor să poată determina predicţii, prognoze asupra felului in
care vor evolua fenomenele studiate pe baza datelor existente;
- ştiinţa urmăreşte cunoaşterea cat mai exactă, pe bază de cercetare, observaţie,
experiment etc., măsurarea unui număr cat mai mare de fenomene sau de cazuri.

6
1. ȘTIINȚA. DEFINIRE ȘI CARACTERISTICI.

Știința =
Obiect +(Scop)+ Metodă

7
1. ȘTIINȚA. DEFINIRE ȘI CARACTERISTICI.

Metoda
(de la grecescul methodos [gr. meta – după, hodos – cale] =
drum, cale, mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a
realităţii obiective) - aspectul teoretic cel mai activ al ştiinţei,
marchează calea dobandirii de cunoştinţe noi.
Metoda mai poate fi definită şi ca procedeu sau ansamble de
procedee folosite in vederea cunoaşterii unui obiect.
Ex: cele mai cunoscute metode de cercetare folosite in
majoritatea ştiinţelor: observaţia, experimentul, modelarea,
statistica, ancheta etc.
Complexitatea obiectului determină complexitatea
metodelor.

8
1. ȘTIINȚA. DEFINIRE ȘI CARACTERISTICI.

Metodologie (gr. Methodos = cale, mijloc;


Logos = ştiinţa).
Prin metodologie se inţelege ansamblul metodelor
folosite intr-o ştiinţa anumită al cărui fundament il
constituie sistemul celor mai generale legi si principii
ale ştiinţei respective.
Metodologia este o parte a filozofiei care se ocupă cu
analiza teoretică a metodelor folosite in ştiinţa
moderna; este ştiinţa despre metodă.

9
1. ȘTIINȚA. DEFINIRE ȘI CARACTERISTICI.

Tehnici si procedee de cercetare


Procedeele si tehnicile constituie modul
particular in care este aplicată o metodă la
domeniul specific al cercetării. Ele sunt
modalităţi practice de acţiune in cadrul
metodei.

10
1. ȘTIINȚA. DEFINIRE ȘI CARACTERISTICI.

EX:
Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care
scop se ocupă cu "măsurarea, evaluarea, cunoașterea,
gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea
persoanelor fizice și juridice", în care scop "trebuie să
asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea,
publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția
financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie,
atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu
investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și
comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori“
(Legea contabilității nr.82/1991)

11
2. CERCETAREA. TIPURI DE CERCETARE.

Termenul cercetare este folosit in legătură cu o


anumită activitate individuală sau colectivă.
Cercetarea ştiinţifica este definită ca o investigaţie,
studiu, in vederea descoperirii si punerii in
evidenţă a noi cunoştinţe (legi, fenomene, procese
etc.) şi verificarea acestora.
Noţiunea de cercetare, de regulă, este corelată cu
noţiunea de ştiinţă, deoarece ştiinţa nu se realizează in
afara cercetării.
Cercetarea reprezintă una din funcţiile ştiinţei, a doua
funcţie fiind interpretarea.

12
2. CERCETAREA. TIPURI DE CERCETARE.

Pentru cercetare aspectele definitorii sunt


investigarea realităţii concrete, in mod
sistematic şi pe baza observaţiei si
experimentului, urmărind descrierea şi
clasificarea calitativă de ordin logic, cat şi
inregistrarea cantitativă de ordin matematic.

13
2. CERCETAREA. TIPURI DE CERCETARE.

Criteriul de clasificare a tipurilor de cercetare îl


reprezintă scopul urmărit (intenţionalitatea
cercetării).
Trei tipuri de cercetare:
A.- cercetarea fundamentală;
B.- cercetarea aplicativă;
C.- cercetarea pentru dezvoltare.

14
2. CERCETAREA. TIPURI DE CERCETARE.

A. Cercetarea fundamentală urmăreşte să


descopere ceea ce este esenţial într-o
anumită direcţie a domeniului, dacă are
caracter de lege sau normă şi reprezintă
baza teoretică a unui anumit aspect al
acestuia.
In cercetarea fundamentală se incadrează
investigaţiile sub formă de studii teoretice sau
cercetări experimentale care duc in final la
constituirea cadrului si conţinutului ştiinţei

15
domeniului.
2. CERCETAREA. TIPURI DE CERCETARE.

B. Cercetarea aplicativă are ca principală


sarcină furnizarea de date pentru direcţionarea
activităţii practice, pentru creşterea muncii
metodice.
Cercetarea aplicativă poate fi rezultatul folosirii
unor concluzii ale cercetării fundamentale.
Cercetarea aplicativă indică direcţia in care o
problemă practică poate fi rezolvată.

16
2. CERCETAREA. TIPURI DE CERCETARE.

C. Cercetarea pentru dezvoltare constituie


acea investigare care urmăreşte crearea
acelor produse (tehnici, procedee, dispozitive)
ce pot influenţa direct activitatea practică.
- Cercetarea aplicativă indică posibilităţile de
rezolvare a unei probleme
- Cercetarea pentru dezvoltare dovedeşte in
practică aceste posibilităţi şi oferă tehnologia
cea mai adecvată.

17
3. METODOLOGIA GENERALĂ A CERCETĂRII.

In procesul de cunoaştere se disting două etape


inseparabile şi contradictorii, in stransă
intercondiţionare: analiza şi sinteza.
Analiza constă din descompunerea raţională a
intregului şi desprinderea insuşirilor sale caracteristice.
Sinteza reprezintă operaţia inversă de reflectare a
intregului din părţile sale componente.
Ambele operaţii pot fi aplicate atat in plan senzorial cat
şi in cel al cunoaşterii.

18
3. METODOLOGIA GENERALĂ A CERCETĂRII.

Inducţia şi deducţia sunt metode logice ale gandirii care au


aplicabilitate extrem de largă in construirea teoriei ştiinţifice.
Inducţia este o mişcare de la planul senzorial la cel logic, ea
reprezentand calea prin care cunoaşterea trece de la reflectarea
individualului la cea a generalului.
Deducţia este un proces cu mişcare inversă, care constă din
derivarea riguroasă a unei propoziţii (concluzia) din alte propoziţii
date (premisele).
Mersul său se face de la idee la idee, oferind astfel superioritatea
obţinerii de noi adevăruri fără investigarea realităţii in mod direct.

19
3. METODOLOGIA GENERALĂ A CERCETĂRII.

Analogia este al treilea tip de raţionament. Raţionamentul prin


analogie se referă la interferenţa probabilă care, din asemănarea
a două obiecte in unele privinţe conchide asemănarea lor şi in
alte privinţe.
In raţionamentul prin analogie, concluzia are un caracter
probabilistic.
Condiţiile care conferă concluziei un grad inalt de probabilitate
sunt următoarele:
•numărul cat mai mare de cazuri de coincidenţă a insuşirilor (ale
celor fenomenelor sau lucrurilor considerate);
•lipsa cazurilor contradictorii, care dezmint această coexistenţă;
•insuşirile transferate de la un obiect sau fenomen la altul să fie
cat mai esenţiale.

20
4. ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ.

1. Stein
• Formarea ipotezei (fază pregătitoare);
• Testarea ipotezei (fază de investigare propriu-zisă);
• Comunicarea (fază de finalizare).
2. Kaufman şi Köstler
• Faza logică;
• Faza intuitivă (include incubarea şi iluminarea);
• Faza critică (verificarea şi finalizarea).

21
4. ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ.

3. Moles
• Percepţia şi documentarea (echivalează cu pregătirea);
• Selecţia şi incubarea;
• Iluminarea;
• Verificarea;
• Difuziunea şi socializarea (legate de verificare).

22
4. ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ.

a. Faza de pregătire - cuprinde operaţiuni de debut, raţionale


cum sunt:
• identificarea, delimitarea şi formularea problemei ce trebuie
rezolvată;
•documentarea şi colectarea de informaţii;
•prelucrarea informaţiilor colectate, analiza şi sinteza acestora;
•cercetarea diferitelor soluţii existente.

23
4. ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ.

b. Faza de incubare - se caracterizează printr-o stare de


concentrare a cercetătorului, prin eforturi repetate de găsire a
soluţiei, prin eforturi conştiente, pe bază de raţionamente logice,
angajând gândirea, memoria activă. După încercări repetate,
neîncununate de succes, problema se fixează în subconştient,
în memoria pasivă (9/10 din informaţiile acumulate de creierul
uman; numai 1/10 revine memoriei active).
Incubarea are următoarele momente caracteristice:
• acţiunea gândirii conştiente, de concentrare asupra problemei;
• fixarea problemei în subconştient;
• acţiunea gândirii subconştiente, în condiţiile în care cercetătorul
se relaxează şi se detaşează de problemă.

24
4. ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ.

c. Faza de iluminare este punctul culminant al procesului


creativ, o fază de inspiraţie, când ideea soluţiei apare brusc,
simplă şi evidentă.
O idee nouă nu este altceva decât un ansamblu de informaţii
reactualizate în cadrul unui nou aranjament.
De altfel, experienţa trecută (informaţia stocată) este remodelată
ori de câte ori revine în memorie.

d. Faza de verificare este în întregime o fază logică a procesului


de creativitate. În cazul acesteia are loc finalizarea actului
creativ, când descoperirea, invenţia sau inovaţia încetează să
mai fie proprietatea creatorului, devenind un bun al societăţii în
cadrul căreia se valorifică.

25
4. ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ.

a) Alegerea temei de cercetare.


Alegerea temei de cercetare (fundamentale, aplicative) se face
pe baza unor principii generale, cum sunt:
• temele mai complexe pot fi realizate cu rezultate bune de echipe
mari de cercetare ştiinţifică;
• temele complexe se pot diviza în teme şi subteme mai
restrânse, pentru a putea fi distribuite unor echipe şi
cercetători individuali.
• cercetătorii pot alege tema de cercetare pe care o doresc, de
care se simt atraşi, sau în legătură cu care ei au anumite
acumulări;

26
4. ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ.

b) Documentarea (învăţarea) ştiinţifică


Încă din faza de alegere a temei, mai ales cercetătorul debutant
are nevoie să realizeze o informare-documentare sumară care
să-i permită să pună tema în relaţie cu unele din cunoştinţele
existente.
În faza de documentare, această relaţie teoretico-practică se cere
aprofundată (învăţată) sub cel puţin trei aspecte:
• să cunoască conceptele, noţiunile şi categoriile;
•să cunoască bine întreaga teorie a domeniului în care se
circumscrie tema (opinii pro şi contra);
• să aleagă indicatorii şi metodele de măsurare şi analiză.

27
4. ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ.
b) Documentarea (învăţarea) ştiinţifică
Tipuri de documentare:
•Documentarea (învăţarea) bibliografică: este obligatorie,
deoarece nici o teză teoretică nu poate apare pe loc gol, în afara
cunoştinţelor existente (în ţară, în afara ţării, în cele mai diferite
epoci istorice). Documentarea (învăţarea) bibliografică începe cu
consultarea manualelor, a tratatelor, monografiilor,
enciclopediilor şi dicţionarelor, a articolelor, studiilor şi
comunicărilor etc., care constituie în ansamblu literatura de
specialitate.
•Documentarea directă: are rol distinct pentru că vizează învăţarea
şi cunoaşterea realităţii practice, a faptelor empirice proaspete,
din zilele noastre. Ea se realizează sub forma culegerii de date
statistice şi alte informaţii privitoare la o firmă, o zonă geografică,
o ramură, o ţară sau mai multe, la întreaga lume, etc.
•Consultarea specialiştilor - specialişti din teorie, cât şi din practică.
Aceasta poate uşura mult munca şi scurta termenul de elaborare.

28
4. ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ.
Surse de documentare (informare):
•După provenienţă:
• Primare (originale)
• Secundare (interpretate)
• Terţiare (indexuri)
•După format:
• Tipărite
• Digitale
• Audio / video
• Multimedia
• Umane, etc.
•După tip:
• Ficţiune / non-ficţiune
• Tipărite / media
• Cărţi / reviste / multimedia
•După adresabilitate:
• Populare
• Ştiinţifice

29
• Comerciale
4. ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ.
c) Explicarea fenomenului.
Este cea mai complexă etapă a cercetării ştiinţifice - subetape:
•analiza critică a lucrărilor de specialitate: concepte, teze, teorii
(ipoteze), date şi informaţii, metode şi tehnici utilizate;
•elaborarea şi formularea ipotezelor de lucru;
•observarea şi analiza atentă a realităţii;
•experimentul şi verificarea ipotezelor;
•formularea şi fundamentarea concluziilor.
d) Redactarea şi susţinerea publică a lucrării ştiinţifice
reprezintă o etapă constituită din cele două faze: redactarea şi
susţinerea publică.
e) Valorificarea lucrării ştiinţifice. Este o etapă de predare a
raportului de cercetare, de aplicare a rezultatelor obţinute şi de
acordare a asistenţei de specialitate, a consultaţiilor necesare

30
pentru beneficiari şi alţi solicitanţi, de evaluare a
4. ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ.
PROIECTAREA TEMEI (TEMELOR) DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ.

Este o operaţiune complexă, de definire a tuturor activităţilor


implicate de cercetarea respectivă, de corelarea lor judicioasă,
dar şi de corelarea lor cu termenele posibile, astfel încât
termenul final să fie respectat, conform contractului de
cercetare ştiinţifică.

Etape:
a. Elaborarea schiţei proiectului de cercetare
b. Elaborarea proiectului temei de cercetare
c. Elaborarea planului preliminar al structurii lucrării

31
4. ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ.
PROIECTAREA TEMEI (TEMELOR) DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ.

a. Elaborarea schiţei proiectului de cercetare


Elaborarea schiţei de proiect începe imediat după alegerea
temei de cercetare ştiinţifică. Schiţa proiectului de cercetare
ştiinţifică cuprinde:
♦ termenul de predare a lucrării la beneficiar;
♦ principalele operaţiuni ale documentării bibliografice;
♦ sursele de documentare bibliografică importante şi greu de
obţinut; locul unde ele pot fi consultate;
♦ termenele celorlalte etape de cercetare să fie suficiente,
nerestricţionate de întinderea cercetării documentare
bibliografice.

32
4. ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ.
PROIECTAREA TEMEI (TEMELOR) DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ.

b. Elaborarea proiectului temei de cercetare


Proiectul temei de cercetare se realizează, de regulă, după
terminarea documentării bibliografice şi după o primă formulare a
ipotezelor.
Proiectul temei include:
♦ etapele ulterioare de cercetare ştiinţifică;
♦ documentarea practică (în unităţi economice, ministere, zone
geografice, ţări), în vederea procurării datelor empirice, a faptelor şi
informaţiilor, privind geneza fenomenului, factorii care îl determină;
♦ modalităţile de prelucrare a informaţiei practice şi termenele de
execuţie a prelucrării;
♦ termenele pentru fundamentarea concluziilor, pentru redactarea şi
predarea lucrării la beneficiar;
♦ operaţiile de asistenţă pentru aplicarea propunerilor;
♦ cheltuielile necesare fiecărei etape de cercetare ştiinţifică.

33
4. ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ.
PROIECTAREA TEMEI (TEMELOR) DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ.
c. Elaborarea planului preliminar al structurii lucrării
Planul preliminar de structură a lucrării cuprinde:
• principalele teze, idei, concluzii;
• principalele ipoteze confirmate şi infirmate;
• metodele de analiză şi calcul;
• argumentele teoretice şi practice, economice şi social-politice pentru
fundamentarea concluziilor şi a soluţiilor;
• sursele de informare practică şi modalităţile de prelucrare;
• probleme speciale pe care cercetarea nu a reuşit să le clarifice şi
cauzele care au împiedicat acest lucru;
• conturarea proiectului structurii tematice: părţi, secţiuni, capitole,
paragrafe etc.

34
TIPURI DE LUCRĂRI DE CERCETARE.
- după conținut :
articole științifice de sinteză bibliografică
articole științifice predominant teoretice și/ sau fenomenologice
articole științifice predominant experimentale
- după nivelul de aprofundare :
articole științifice predominant descriptive
articole științifice predomninat comparative
articole științifice predominant interpretative
- după extensie:
articole științifice tip “note” sau “letters”
articole științifice originale (original papers)
articole științifice de sinteză (review papers)
articole științifice în volumele unor conferințe (lucrări cu număr limitat de
pagini 4 – 10)

35
Principalele elemente definitorii ale
unui stil editorial ştiinţific

a) Formatul general al lucrării


b) Principalele secţiuni
c) Citările în text
d) Titlurile
e) Notele de subsol (“footnote”)
f) Notele finale (“endnote”)
g) Prezentarea tabelelor, figurilor si exemplelor
h) Lista referinţelor bibliografice
Stiluri editoriale ştiinţifice
• APA - American Psychological Association - http://www.apastyle.org/index.aspx

• Stiinţe sociale: afaceri, comunicare, educaţie, geografie, psihologie,


sociologie, studii etnice, stiinţe economice, stiinţe juridice, stiinţe politice

• MLA - Modern Language Association - https://www.mla.org/


• Stiinţe umaniste: artă, arhitectură, film, filologie, filozofie, literatură, muzică,
religie, teatru

• AMA - American Medical Association - http://www.amamanualofstyle.com/


• Ştiinţe medicale şi ştiinţe biologice

• ASA - American Sociological Association


• Sociologie

• CSE - Council of Science Editors - https://www.councilscienceeditors.org/

• Biologie, genetică, ştiinţele pământului, zoologie