Metode calitative

Metode cantitative, mixte și

calitative
Metode cantitative Metode mixte Metode calitative

Predeterminate metode predeterminate, cât și metode Metode emergente

emergente

Întrebări bazate pe instrumente Întrebări deschise și întrebări închise Întrebări deschise

Date de performanță, date de atitudine, Forme multiple de date care utilizează toate Date din interviuri, date din observații, date
date de observație și date de posibilitățile din documente și date audiovizuale
recensământ

Analize statistice Analiza statistică și a textului Analiza textului și a imaginii

Interpretare statistică Interpretarea pe baze de date Teme, interpretare tipare

Întrebări cantitative
Examinează relația dintre două
sau mai multe variabile
Descriptiv, predictiv sau cauzal
Ex.: Cum influențează grupurile
de abilități sociale succesul
interacțiunii de la egal la egal a
elevilor cu autism
Întrebări calitative
Explorează problema, situația sau
fenomenul
de obicei deschise, dar pot
include subîntrebări specifice
Ex.: Cum descriu mamele
coreene-americane ale copiilor cu
nevoi speciale procesul de
adaptare la a avea un copil cu
dizabilități?
Întrebare privind metodele
mixte
Explorarea, testarea sau
colectarea datelor calitative și
cantitative
Poate include unul dintre
scopurile majore ale cercetării
metodelor mixte (triangulare,
complementaritate, dezvoltare,
inițiere și extindere)
Ex.: Cum funcționează
interacțiunea online dintre
studenți și profesori în cursurile
de metode de cercetare online de
succes și nereușite, inclusiv
măsuri precum reținerea,
realizarea și satisfacția?
Întrebare de acțiune
Concentrare pe schimbarea în
contextul studiului
Amestecă elemente cantitative și
calitative, după cum este necesar,
pentru un studiu unic
Ex. : Ce factori influențează
succesul sesiunilor noastre de
dezvoltare profesională în
îmbunătățirea practicii profesorilor
la Școala X?
 Cercetarea calitativă vs.
Cercetarea cantitativă
Criteriu Cercetare calitativă
Tipul analizei datelor tipare de identitate, caracteristici, teme
Obiectivitate și subiectivitate Subiectivitatea este de așteptat
Rolul cercetătorului Cercetătorul și prejudecățile acestuia pot fi
cunoscute de participanții la studiu, iar
caracteristicile participantului pot fi
cunoscute cercetătorului
Rezultate Descoperiri particulare sau specializate
care sunt mai puțin generalizabile
Metodă științifică Explorator sau de jos în sus: cercetătorul
generează o nouă ipoteză și teorie din
datele colectate
Cercetare cantitativă
Relația statistică de identitate
Obiectivitatea este critică
Cercetătorii și prejudecățile lor nu sunt
cunoscute de participanții la studiu, iar
caracteristicile participanților sunt ascunse
în mod deliberat cercetătorului (studii
dublu-orb)
Descoperiri generalizabile care pot fi
aplicate altor populații
Confirmator sau de sus în jos: cercetătorul
testează ipoteza și teoria cu datele
 Tipul proiectării cercetării
Metode de cercetare cantitative Metode de cercetare canlitative Metode de cercetare mixte

Proiecte experimentale Narative Secvențial

Proiecte non-experimentale, Fenomenologice Concurent
cum ar fi sondajul Etnografice Transformativă
Teorie solidă
Proiectarea cercetării Proces Scop Nivelul de Prioritatea Exemplu
interacțiune
Paralelă convergentă Calitativ și Pentru a obține date Date colectate și Egal Petter și Cotton (2013) au colectat sondaje
cantitativ diferite, dar analizate poștale și au întreprins interviuri nestructurate
(concurent) complementare, pentru independent cu femei cu dizabilități fizice pentru a obține o
a răspunde la o singură înțelegere largă a barierelor și pentru a
întrebare de cercetare permite medicilor asociați accesului și
experimentării serviciilor de screening pentru
cancerul de sân și cancerul de col uterin.

Explicativ secvențial Cantitativ, apoi
calitativ
Datele calitative sunt Cadru de date Dominant Pfaff et al (2014) au folosit sondaje poștale
colectate pentru a cantitative pentru cantitativ pentru a măsura încrederea percepută în
explica constatările colectare de date colaborarea interprofesională între asistenții
cantitative calitative medicali nou-absolvenți. În urma analizei
datelor sondajului, aceștia au realizat
interviuri cu 16 asistenți medicali noi pentru a
explica rezultatele cantitative și a le extinde

Explorator secvențial Calitativ, apoi
cantitativ
Datele cantitative se Cadru de date Dominant Hamshire și colab. (2013) au realizat o serie
bazează pe constatări calitative pentru calitativ de interviuri cu studenții care asistenții
calitative pentru a oferi colectare de date medicali moașe pentru a le explora
generalizare cantitative experiențele și așteptările cu privire la cursul
lor de asistență medicală. Rezultatele
interviului au informat dezvoltarea unui sondaj
online care a fost finalizat de 1080 de studenți
în nouă universități din Marea Britanie.

Încorporat sau Cantitativ în Pentru a obține date Setul de date Poate fi fie Kinseer și colab. (2013) au efectuat un studiu
imbricat cadrul calitativ diferite pentru a încorporat oferă calitativ, fie controlat randomizat al unei intervenții de
sau calitativ în răspunde la o întrebare răspunsuri la o cantitativ yoga de opt săptămâni pentru femeile cu
cadrul cantitativ complementară de întrebare dominant depresie majoră. Rezultatele măsurate au
cercetare complementară inclus severitatea depresiei, stresul,
de cercetare anxietatea și ruminarea. Interviurile calitative
au fost încorporate în proces pentru a explora
fezabilitatea și acceptabilitatea intervenției
Epistemologia metodelor calitative
Dilthey în secolul al XIX-lea a reacţionat cu
reflecţii la pozitivismul lui A. Comte şi J.S.Mill.
Acesta se axa în reflecţia sa pe apărarea
ştiinţelor sociale şi dorea construirea unei
metode specifice acestora
În viziunea lui Dilthey, scopul ştiinţelor este
de a înţelege şi nu a explica, în opoziţie cu ce
se întâmpla în ştiinţele naturii
Obiectivul acestora este de a înţelege sensul şi
acţiunile actorilor sociali şi istorici
Metodele calitative ar fi, în viziunea lui Dilthey, o
cale unică de dezvoltare şi afirmare a ştiinţelor
sociale, acestea înlocuind explicaţia cu
înţelegerea
Opoziţia dintre ştiinţele exacte şi ştiinţele umane
a fost menţinută şi de faptul că fizica deţinea
legile universale
De la sfârşitul anilor ’60, tot mai mulţi cercetători
încearcă să pună sub semnul întrebării
abordarea experimentală clasică, considerată ca
insuficientă pentru explorarea realităţii umane şi
sociale complexe şi în evoluţie continuă
A fost declicul care a antrenat şi a stimulat
interesul tot mai mare pentru cercetarea
calitativă, a cărei fundamente fenomenologice
vor determina construirea unui demers care să
ţină cont de complexitatea situaţiilor,
contradicţiile lor, dinamica proceselor şi punctele
de vedere ale actorilor
Tot în anii ‘60, Garfinkel lansează
etnometodologia, curent al sociologiei
americane, curent care produce o
schimbare totală în modul de gândire a
sociologiei tradiţionale
Cercetarea etnometodologică se
construieşte în jurul ideii că toţi suntem
“sociologi în stare practică”
Realul este descris de către oameni
Realitatea socială este descrisă şi
constituită în acelaşi timp de către oameni
printr-un limbaj obişnuit
Etnometodologia este în strânsă legătură
cu fenomenologia şi interacţionismul
simbolic
Pozitivismul suferă şi el transformări
aproape radicale
Blalock (1969), promotorul pozitivismului
sociologic, afirmă că “faptele nu vorbesc
de ele însăşi”
Snow (1974), Cronbach (1974),
Campbello (1974), Cook (1979) şi-au
reorientat concepţiile pozitiviste prin
punerea sub semnul întrebării a
demersului cantitativist
Campbell a difuzat planurile experimentale
ale lui Fisher, planuri generate de şcoala
de agricultură
Studiile calitative nu erau considerate ca
fiind ştiinţifice de către acesta,
argumentele fiind că nu puteau fi
controlate şi că nu aveau randomizare
(distribuire întâmplătoare a variantelor în
câmpul de experiență)
Prin 1974, aproape brusc îşi schimbă
discursul: “o perspectivă care uneşte
cunoaşterea calitativă şi cantitativă”
În acelaşi timp dar independent, Cronbach
recomanda o analiză mai nuanţată a
datelor şi interpretarea datelor astfel încât
să se poată evidenţia efectele determinate
de condiţii necontrolate
Tot Cronbach admite că generalizarea se
impune mai târziu şi că analiza de
excepţie este la fel de importantă ca
cercetarea legii
Prigogine şi Stengers (1979) impun
abandonarea perspectivei prin care se
reduce complexitatea la un mic număr de
legi
Elementele definitorii care bulversează
oarecum abordările clasice sunt: mutaţiile,
crizele, evoluţiile greu de predicţionat
Toate acestea impun şi modificarea
metodologiilor şi logicilor prin punerea
accentului pe fenomenul de schimbare şi
nu pe stări
Unii văd această nouă abordare
epistemologică ca o reîntoarcere la
empirismul idealist la Şcolii de la Chicago
din anii 20, chiar dacă şi aceasta era
depăşită
Ideea empirismului idealist constă în faptul
că “fiinţele umane construiesc propria lor
realitate socială”
Cercetările au ca scop de a cunoaşte
procesul de construcţie a acestei realităţi
sociale
Conştiinţa este văzută ca o legătură a
realităţii
Toate acestea sunt opuse pozitivismului
Empirismul Şcolii de la Chicago refuză
determinismul
A. Pires (1985) lansează două teze
complementare:
- teza hiper-mişcării (caracterul schimbător şi
în permanentă evoluţie a realităţii)
- teza hiperpluralismului (diversitatea realităţii
prin conştiinţele spaţiului)
Chiar dacă pe alocuri, prin sensibilitatea şi
subiectivismul manifestate în lumea socială,
empirismul sociologic a depăşit anumite limite,
contribuţia sa rămâne fundamentală:
– Subiectul este văzut ca fiind creator şi constitutiv al
realităţii
– Subliniază importanţa subiectivităţii în înţelegerea
cunoştinţelor
– Pun sub semnul întrebării tehnicile cantitative etc.
Abordări calitative, cantitative și
metode mixte
Paradigme/Viziuni/Abordări Abordarea calitativă
Abordări filosofice -Constructivistă, transformatoare
Strategii de cercetare -Fenomenologico – comprehensivistă,
etnometodologia şi fenomenologia,
studii de caz, descrieri narative
Metode -Întrebări deschise, texte, imagini,
design în contrucție pe parcurs
Practici - bazate pe subiectivitatea umană,
încărcată de judecăți de valoare și
dependentă de context
- bazată pe socialul construit şi
interpretat
-validare și interpretare subiectivă,
prin prisma valorilor cercetătorului,
- bazată pe interacțiunea cu
participanții la studiu
Abordarea cantitativă
-Postpozitivism,
- Anchete și experimente
-Întrebări închise, date
exacte, cifre, design
predeterminat (uneori se
folosesc și întrebări
deschise)
- bazate pe testare și
validare;
- pe observaţia structurată,
- pe ipoteze derivate logic,
- analiza statistică a datelor
Abordarea mixtă a metodelor de
cercetare
-Viziune Pragmatică, Secvențială,
convergentă și transformatoare
Întrebări deschise și închise, design de
cercetare predeterminat, dar și în
construcție pe parcurs, analiza calitativă
și cantitativă a datelor
- colectare atât de date cantitative, cât și
calitative
- design mixt de cercetare,
-integrează date în diferite etape ale
cercetării
-prezintă imagini și scheme ale
raționamentului folosit;
- implică analize de conţinut calitative,
dar și utilizarea instrumentelor
cantitative de analiză a datelor;
Caracteristicile metodelor calitative
J.S.Taylor şi R. Bogdan (1984) considerau
că cercetarea calitativă are 10
caracteristici esenţiale:
1. este inductivă (cercetătorii caută să
dezvolte înţelegerea fenomenelor plecând
de la date mai ales şi nu de la culegerea
datelor pentru evaluarea unui model
teoretic preconceput sau ipoteze a priori)
2. subiecţii sau grupurile nu sunt reduşi la
variabile dar sunt consideraţi ca un tot
(cercetătorul “calitativ” studiază contextul
ecologic în care evoluează persoanele dar
şi trecutul acestora)
3. cercetătorul “calitativ” este atent la
efectul pe care îl produce asupra
persoanelor studiate (acest efect de
interacţiune nu poate fi anulat şi trebuie
luat în calcul la intrepretarea datelor; este
vorba de observaţia participantă)
4. cercetătorul “calitativ” încearcă să
înţeleagă subiecţii din start după jocul lor
de referinţă (perspectiva fenomenologică
este centrală)
5. cercetătorul “calitativ” nu este luat de
valul propriilor sale păreri, perspective sau
predispoziţii (nimic nu este adevărat, nimic
nu este fals)
6. toate punctele de vedere sunt
importante şi preţioase (nu trebuie să facă
diferenţa între părerea unui adolescent
delincvent şi un judecător, de exemplu)
7. curentul umanist implică deschiderea
către altul şi către social (apropierea
calitativă a persoanelor presupune
studierea experienţelor acumulate zi cu zi
şi modalitatea cum acestea văd
frumuseţea, suferinţa, dragostea etc.)
8. calitatea validităţii cercetării (observarea
subiecţilor în viaţa lor cotidiană prin
ascultarea acestora – amintiri, experienţe,
analizarea documentelor produse de către
aceştia; datele obţinute astfel nu sunt
afectate de concepte, de definiţii etc.)
9. toate subiectele sunt demne de a fi
studiate (toate subiectele sunt egale dar
rămân unice)
10. cercetarea calitativă este punerea în
practică a unei abilităţi (nu este
standardizată aşa cum este cercet.
cantitativă iar căile de a o face sunt
flexibile; cercetătorul îşi poate crea propria
metodologie)
 Critică
Cele 10 caracteristici sunt destul de
ataşate empirismului social în timp ce în
prezent aceste poziţii extreme ale
empirismului idealist sunt depăşite
Chalmers (1987) afirmă că demersul
inductiv este criticabil deoarece o
observaţie nu este neutră (întotdeauna
există o teorie care precede observaţia şi
care o susţine)
Burgess (1985) vede cercetarea calitativă
ca fiind dirijată în interiorul unui cadru
teoretic, cercetătorul având un număr de
întrebări pe baza cărora orientează studiul
Ferrarroti (1980) spune că “datele nu
vorbesc ele singure şi că fără o
problematică, materialul calitativ este mut”
Actualmente, utilizarea conceptelor
“senzitive” (Blumer), legate de experienţa
imediată este considerată ca fiind depăşită
şi sunt acceptate teoriile mai generale
Cercetătorii “calitativi” se afundă tot mai
mult în probleme metodologice, care
altădată erau ocultate:
- eşantionarea
- generalizarea
- validarea rezultatelor
Nume mari ca Huberman, Pires, Finch,
Burgess, Griffin etc. afirmă că nu trebuie
puse în opoziţie metodologia cantitativă cu
cea calitativă
În cadrul abordării cantitative, cercetătorii
înţeleg limitele operaţionalismului clasic şi
se îndreaptă şi spre utilizarea metodelor
calitative
Abordarea calitativă îşi diversifică poziţiile
sale teoretice şi se concentrează pe
probleme metodologice care nu erau luate
în considerare altădată
Astăzi nu mai trebuie asociate automat tehnicile
cantitative la pozitivism şi tehnicile calitative la
abordarea calitativă
Tehnicile sunt mai flexibile metodologic
Întrebările care rezultă din cercetările calitative
sunt:
- cum pot ajunge la rezultate care nu răspund
doar la o caracteristică a unui particularism steril
(maniera de evitare a relativismului
cunoştinţelor)
- cum să operezi reducerea datelor calitative
fără a provoca o simplificare exagerată
- valoarea cunoaşterii care decurge din
abordările sale
Chiar dacă după Weber, în abordarea calitativă,
construcţia ştiinţifică se referă la semnificaţia
subiectivă a acţiunilor umane, aceasta trebuie
să fie obiectivă prin alegerea datelor, concluziille
şi interpretările trebuie să fie supuse verificărilor
şi nu plasate sub forma unei experienţe
particulare
Guba (1981) stabileşte un paralelism între cele
două:
- validări interne şi externe = credibilitate şi
transferabilitate
- fidelitate = constanţa internă
- obiectivitate = fiabilitate
Definirea cercetării calitative
„orice studiu empiric în ştiinţele umane şi
sociale care are următoarele cinci
caracteristici:
1) cercetarea este concepută în mare
parte dintr-o perspectivă comprehensivă,
2) îşi abordează obiectul de studiu într-un
mod deschis şi amplu
3) include o culegere de date efectuată cu
ajutorul metodelor calitative, adică a
metodelor care nu implică, în momentul
culegerii, nici o cuantificare [...],
4) dă prilejul unei analize calitative a
datelor în care cuvintele sunt analizate
direct prin intermediul altor cuvinte, fără să
fie trecute printr-o operaţie numerică
5) se termină cu o povestire sau o teorie”
(Mucchielli, 2002, pag. 55).
Tipuri de cercetări calitative
1. Studiul de caz exprimă interesul faţă de un
caz individual. Stake (1998) precizează că sunt
trei tipuri de studiu de caz: intrinsec (urmăreşti
înţelegerea,
investigarea cât mai minuţioasă a unui caz
particular; studiul monografic este un studiu de
caz intrinsec), instrumental (cazul e de interes
secundar și facilitează înţelegerea a altceva;
cazul ales ne foloseşte ca instrument) şi colectiv
(cercetare intensivă a mai multor cazuri în ideea
descoperirii unor trăsături sau mecanisme
comune)
În alegerea cazurilor cea mai importantă e
oportunitatea de a învăţa din acel caz.
Cazul sau cazurile alese spre studiu au
ceva deosebit, alegerea lor e ghidată de
faptul că sunt speciale, sunt interesante în
sine sau oferă informaţii esenţiale pentru
rezolvarea unor probleme
Alte tipuri de cercetări calitative sunt:
cercetările narative, cercetările biografice,
cercetările de istorie orală, cercetările
monografice şicercetările etnografice
 Cercetarea narativă
se bazează pe ideea că „oamenii prin natura lor duc vieţi -
poveşti şi spun poveştile acestei vieţi, iar cercetătorii
narativi descriu astfel de vieţi, colectează şi spun poveşti
despre ele, scriu naraţiuni ale experienţei” (Clandinin şi
Connelly, 1998)
studierea experienţei personale este orientată simultan în 4
direcţii: înăuntru (condiţiile interne ale sentimentelor,
speranţelor, reacţiilor estetice, dispoziţiilor morale etc.)
/afară (condiţii existenţiale, mediul, realitatea) şi înapoi /
înainte (temporalitate - trecut, prezent, viitor)
Se pot povesti și evenimente, întâmplări, episoade
în cadrul cercetării narative se pot distinge: cercetările
biografice (povestea vieţii sau istoria vieţii) şi cele de istorie
orală
 studiul de caz despre
cercetarea monografică
„Monografia este studiul complet şi
detaliat, sub toate aspectele sale (formal
şi reglementar, organizaţional,
comunicaţional, fizic şi geografic, ecologic,
istoric, economic, demografic, psihologic,
social, cultural…), al funcţionării unei
entităţi umane şi sociale (o organizaţie, o
întreprindere, un serviciu, un cartier, un
sat…)” (Mucchielli, 2002).
 Cercetarea etnografică
presupune „explorarea naturii unui fenomen social
particular […].
Cercetătorul participă, deschis sau ascuns, la viaţa
zilnică a oamenilor pentru o perioadă extinsă de timp,
asistând la ce se întâmplă, ascultând ce se spune,
punând întrebări” (Flick, 1998).
Silverman (2004) menţionează că studiile etnografice au
în special ca obiect de interes triburile, subculturile,
spaţiul public şi organizaţiile (ex. studiul modului în care
se comportă oamenii în mijloacele de transport în
comun, a modului în care se desfăşoară viaţa într-un azil
de bătrâni sau într-o închisoare etc.)
 Identificarea problemei
Pentru a da naştere la o problemă, tot ce trebuie să faci este
să(-ți) pui întrebări. Chiar dacă sunt încă destul de vagi şi
generale, imprecise şi puţin specifice, nu-i deloc anormal.
Problema devine precisă mai târziu (se clarifică, se
completează, se transformă, uneori se schimbă cu totul pe
parcursul cercetării)
Ce este de fapt problema cercetării? Este o întrebare la care
încă nu ştim să răspundem. Există bănuieli, dar nu putem
răspunde cu certitudine. Este o întrebare al cărei răspuns e
important să fie aflat. Aflarea răspunsului aduce un plus de
cunoaştere sau generează noi probleme. Este o întrebare la
care se poate răspunde printr-un demers de cercetare
De cât este ea de bine formulată
întrebarea depinde, în mare măsură,
succesul cercetării tale.
Ar mai trebui precizat că, prin cercetare
calitativă, nu poţi rezolva orice tip de
probleme
Metode de culegere a datelor
 Observaţia
Observaţia este o metodă ştiinţifică de colectare
a datelor cu ajutorul simţurilor. Ea înregistrează
comportamentele şi evenimentele aşa cum apar
ele
dezavantaje ale aplicării acestei metode: control
redus asupra variabilelor externe, dificultăţi de
cuantificare, eşantioane mici, dificultatea de a
pătrunde în anumite medii şi de a studia
comportamente intime, percepţia selectivă a
observatorului care poate distorsiona datele sau
observarea unor comportamente care pot fi
atipice
Cercetarea calitativă foloseşte mai ales
observaţia de teren, necontrolată, deschisă
sau ascunsă şi observaţia participativă
Observaţia participativă presupune
studierea din interior a unei comunităţi, de
exemplu, prin participarea pe o perioadă
mai lungă de timp la activităţile ei
observaţia extensivă
Observaţia nestructurată
Cercetarea calitativă se foloseşte în special
de tehnicile nestructurate (sau
semistructurate) şi intensive ale observaţiei
 Caracteristici ale cercetării
observaţionale calitative
- priveşte evenimentele, acţiunile, normele, valorile
vizibile „prin ochii” oamenilor studiaţi;
- descrie folosind „detaliul lumesc” care ne ajută să
înţelegem ce se petrece într-un context particular;
- încearcă înţelegerea evenimentelor numai când
acestea sunt situate în contextul social şi istoric mai larg;
- nu produce date asemănătoare celor furnizate de
anchetă sau experiment; materialele nu sunt statistice ci
constau în note de teren detaliate, rapoarte de
observaţie, întâmplări, reflecţii;
- nu se bazează pe eşantioane, nu e reprezentativă, se
pune doar problema de a fi tipică şi pentru alte grupuri;
generalizările sunt limitate
Demersul de observare se concretizează în redactarea notelor.
Sunt trei categorii de note:
de observaţie,
de metodă (probleme de abordare, de relaţie, de înţelegere)
teoretice (conceptele şi formele de generalizare la care se
gândeşte cercetătorul în timpul observaţiei sau lecturilor).
Datele de observaţie cuprind informaţii despre:
acţiuni (gesturi, interacţiuni, expresii verbale),
grupuri sociale (personaje principale şi secundare, date
biografice, categorii socio-demografice),
dispozitive materiale (loc, decor, instrumente, obiecte utilizate
sau produse, ţinute vestimentare),
puncte de vedere ale participanţilor (declaraţii, cum se
adresează unii altora)
situaţia observatorului (rolurile cercetătorului, relaţia cu
subiecţii)
 Interviul
Interviul se foloseşte când se studiază
comportamente dificil de observat pentru
că se desfăşoară în locuri private; se
cercetează credinţele şi atitudinile pentru
care nu există documente scrise.
În raport cu observaţia, prin interviu se
accede la motivaţie, la definiţia şi
semnificaţia pe care actorii sociali le
acordă acţiunilor lor
Interviul este structurat atunci când întrebările
şi ordinea lor sunt dinainte stabilite.
În interviul semistructurat prestabilite sunt
doar temele în jurul cărora se va purta
discuţia (ghid de interviu). Este posibil să fie
predefinite şi câteva întrebări, însă
intervievatorul poate oricând să devieze de la
plan şi să pună alte întrebări relevante.
În interviul nestructurat cercetătorul poartă
discuţii total libere cu subiecţii (este adesea
folosit pentru identificarea problemei)
 Tipuri de tehnici de interviu
tehnica interviului creativ - "se recomandă ca deopotrivă
intervievatorul şiintervievatul să renunţe la orice regulă
de gândire şi conduită formală, să uite toate
convenienţele, să se exprime cât mai liber şi creativ"
Interviul polifonic - „spusele fiecărui subiect să fie
înregistrate cât mai fidel şi perspectivele distincte ale
oricărui intervievat să se regăsească în raportul final de
cercetare” (Iluţ, 1997),
interviul interpretativ - exploatarea în convorbirile cu
subiecţii a „momentelor considerate de eica fiind cruciale
în traiectoria vieţii lor”
Interviul centrat pe problemă - tehnică propusă de Witzel
(apud Flick, 1998) - colectează date biografice cu privire
la o anumită problemă.
Interviul expert – dezvoltat de Meuser şi Nagel (apud
Flick, 1998) - în care subiectul are mai puţină importanţă
ca persoană şi mai multă ca şi expert într-o anumită
activitate.
interviul convergent prin care pot fi obţinute date despre
„cele mai ascunse aspecte ale comunităţii, organizaţiei
sau altora asemenea. […] Întâi persoana este adusă în
stare de relaxare; după ce s-a stabilit raportul se pune o
singură întrebare generală. Persoana este pusă să
vorbească o perioada cât mai îndelungată de timp,
aproximativ o oră sau puţin mai mult. Abia apoi sunt
puse întrebări mai specifice”.
interacţionismul simbolic „prescrie”, mai degrabă,
interviul comprehensiv, focus grupul şi observaţia
participativă, interviurile biografice şi de istorie orală
(în ideea de a descoperi felul cum înţeleg subiecţii
lumea, cum construiesc şi atribuie semnificaţii, cum
interacţionează).
Etnomentodologia „prescrie”, mai degrabă, studiul
conversaţiilor cotidiene, a jurnalelor, a documentelor
sociale care surprind cotidianul (staţia de autobuz,
sala de aşteptare a unui cabinet medical etc.).
Fenomenologia „prescrie”, mai degrabă, interviul
polifonic, culegerea jurnalelor, scrisorilor (în general,
a documentelor sociale neprovocate), observaţia
participativă
Abordările structuraliste se bazează pe
documente care reproduc discursuri,
naraţiuni, caricaturi, bancuri etc.
cercetarea biografică foloseşte interviul
biografic, narativ, centrat pe problemă,
jurnalele, fotografiile; studiile de istorie orală
folosesc interviul narativ, jurnalele;
cercetările monografice se bazează, în
special, pe culegerea documentelor sociale
(de toate tipurile) şi pe observaţie;
etnografia presupune observaţie participativă
şi se foloseşte de interviul convergent
 Triangulaţia
Flick (1998) defineşte triangulaţia ca o „combinare a
unor metode diferite, grupuri de studiu, cadre temporale
şi locale şi perspective teoretice diferite în legătură cu
studiul unui fenomen”
triangulaţia metodologică înseamnă că în una şi aceeaşi
cercetare putem folosi mai multe tehnici ale aceleiaşi
metode (triangulaţie în cadrul metodei) pentru culegerea
aceluiaşi tip de date.
De exemplu, pentru a descoperi importanţa şcolii în viaţa
subiecţilor tăi, poţi aplica, mai întâi, interviuri biografice
(indivizii îşi povestesc viaţa fără a-i direcţiona spre
subiectul şcolii) şi apoi, interviuri centrate pe problemă
(indivizii vor fi invitaţi să prezinte doar acele aspecte
biografice legate de şcoală).
 Triangulația datelor
Un alt tip de combinare folosit în
cercetarea calitativă este triangulaţia
datelor.
Ea presupune folosirea unor surse de date
diferite (în timp - acum şi peste câtva timp,
în spaţiu (mediu, context) - urban, rural,
public, privat, în nivel - individual, colectiv,
instituţional)
 Triangulaţia teoretică
interpretarea datelor se va face plecând de la mai multe
cadre teoretice. Combinarea lor îl va forţa pe cercetător
să ia în considerare mau mult de un singur unghi de
interpretare (Mucchielli, 2002)
Dacă ar fi să analizezi teza de doctorat (cu informaţiile
pe care le deţii până la acest punct) ar trebui să fii în
stare să o caracterizezi după următoarele criterii:
- ce tip de cercetare este,
- câte unităţi de investigare vei avea (una sau mai multe,
nu un număr exact),
- în ce abordare teoretică se situează problema
cercetării tale,
- ce metodă sau metode (în ce combinaţie) de culegere
a datelor vei folosi
Metodele şi tehnicile de analiză
a datelor calitative.
Codarea materialului textual se poate face
în mai multe feluri:
- Codarea teoretică
- Codarea tematică
- Analiza globală
-
 Codarea teoretică
Codarea teoretică are trei proceduri:
codarea deschisă, codarea axială şi
codarea selectivă
Codarea deschisă urmăreşte decuparea,
cu ajutorul cuvintelor, a esenţialului din
text. Se caută „organizarea unei mari
cantităţi de detalii specifice într-o imagine
coerentă (model sau set de concepte
interconectate)” (Neuman, 1997)
Codarea are ca scop descoperirea ideilor şi
înţelesurilor conţinute în textele de teren.
Conceptualizarea este primul pas în analiza
datelor. Prin spargere şi conceptualizare,
Strauss şi Corbin înţeleg selectarea unei
observaţii, propoziţii sau paragraf şi oferirea
unui nume fiecărui incident, idee sau
eveniment prezentat (etichete conceptuale).
pentru o bună analiză a datelor, categoriile
ar trebui definite sub acest aspectul
proprietăţilor şi dimensiunilor
exemplu: categoria - supraveghere, proprietatea
- frecvenţă, dimensiunea - des / rar şi
proprietatea - durată, dimensiunea - lung / scurt
Codarea deschisă are mai multe tehnici ce pot fi
folosite :
-linie cu linie, aceasta fiind cea mai detaliată
analiză, însă nu poate fi aplicată întregului
material (datorită minuţiozităţii ei exagerate);
-propoziţie cu propoziţie sau paragraf cu
paragraf (se atribuie nume ideii aduse de o
propoziţie sau paragraf).
-poate lua în considerare întregul document,
atribuindu-se nume şi comparându-se cu
celelalte documente codate anterior
codarea deschisă presupune descoperirea
şi compararea fenomenelor, conceptelor.
Pentru realizarea acestora te poţi folosi de
o tehnică ajutătoare: formularea de
întrebări adresate textului (ce, cine, cum,
când, cât timp, unde, cât de mult, cât de
puternic, de ce, pentru ce, de către cine -
mijloace, tactici, strategii) (Flick, 1998)
Prima categorie de coduri: foloase (beneficii
ale închisorii) și coduri componente (care
sunt)
Categorii pe dimensiuni și proprietăți:
verificare, frecvența ei, efectele învățării,
frecvența
o tehnică folositoare în dezvoltarea
categoriilor este adresarea de întrebări
textului
Analiza nu se încheie, însă cu codarea
deschisă. Aceasta este doar o primă trecere
în revistă a materialului, o primă reducere a
lui.
 Codarea axială
Codarea teoretică continuă cu codarea axială.
Strauss şi Corbin (1990) o definesc ca fiind un
set de proceduri prin care datele sunt puse
înapoi împreună în feluri noi, prin realizarea
conexiunilor între categorii şi subcategoriile lor.
Deci, „nu este vorba despre legarea câtorva
categorii principale pentru a dezvolta formule
teoretice, ci despre dezvoltarea a ceea ce ar
putea deveni categorii principale. Cu alte cuvinte
suntem în continuare preocupaţi de dezvoltarea
categoriilor, dar dezvoltare dincolo de proprietăţi
şi dimensiuni”
Se va căuta să se specifice un fenomen (o
categorie) precizând condiţiile în care apare
(contextul), strategiile prin care este realizat,
consecinţele aplicării strategiilor. Şi acestea sunt
categorii, dar pentru că le legăm prin diverse
relaţii de o altă categorie, le vom numi
subcategorii.
Strauss şi Corbin (1990) aduc în discuţie un
istrument ajutător în stabilirea acestor relaţii între
categorii şi subcategorii. Este vorba despre
paradigma de codare. Ea arată astfel: condiţii
cauzale → fenomen →context → condiţionări →
strategii de acţiune / interacţiune →consecinţe.
Fenomenul se referă la ideea principală, la eveniment.
condiţiile cauzale se referă la evenimentele care au dus la
apariţia şi dezvoltarea acestui fenomen.
Contextul este setul specific de proprietăţi care aparţin
fenomenului.
Condiţionările se referă la contextul mai larg al fenomenului (de
exemplu: timp, spaţiu, cultură, statut economic, carieră, istorie,
biografie individuală).
Strategiile de acţiune / interacţiune se referă la realizarea
fenomenului sau la răspunsul dat la apariţia fenomenului (sunt
procesuale, orientate spre scop).
consecinţele sunt rezultatele acţiunilor sau interacţiunilor puse în
practică (se referă şi la consecinţele care nu au fost prevăzute);
pot fi consecinţe asupra indivizilor, dar şi asupra locurilor,
lucrurilor, pot fi chiar alte acţiuni sau interacţiuni. Ele pot apărea
imediat sau pot fi potenţiale, întâmplate în prezent sau viitor. De
aceea, spun autorii menţionaţi, „consecinţele acţiunii / interacţiunii
de la un moment dat, pot deveni parte a condiţiilor într-un alt
moment dat”
Spre deosebire de codarea deschisă, în codarea axială
te vei concentra mai degrabă pe coduri decât pe text.
Întrebările pe care le pui textului în codarea axială sunt
cele care denotă tipuri de relaţii, cauţi să grupezi
conceptele şi categoriile, să le legi. Neuman (1998)
sugerează câteva astfel de grupări: organizarea
categoriilor în secvenţe temporale (A, apoi B, apoi C)
sau după localizare (unde apar) sau după relaţiile lor cu
un subiect major de interes.
De exemplu. Dacă am avea „mariajul” ca fenomen, am
putea descoperi subcategoriile: logodnă, nuntă etc. sau
sexualitate, diviziunea muncii casnice, îngrijirea şi
educarea copiilor etc. sau atitudini diferite ale bărbatului
şi femeii faţă de căsătorie.
 Codarea selectivă
„proces de selectare a categoriei centrale,
de legare sistematică de alte categorii,
validare a acestor relaţii şi umplere a
categoriilor care necesită rafinare şi
dezvoltare suplimentară” (Strauss şi
Corbin, 1990)
Față de codarea axială, în cea selectivă,
analiza se realizează la un nivel mai
abstract.
 Codarea tematică
se foloseşte mai ales în cazul strategiilor de analiză
orientate pe variabile.
Se aplică atunci când te interesează studierea anumitor
teme (definite anterior, nu descoperite în text), subiecte
specifice din ansamblul materialului de analizat şi atunci
când este esenţială studierea comparativă a acestor
teme pe grupuri
grupurile ce sunt studiate sunt predefinite în funcţie de
problema de cercetat, nu derivate din analiză şi
interpretare.
Codarea tematică este folosită în astfel de studii
comparative. Se presupune că în grupuri diferite, în lumi
sociale diferite, se întâlnesc perspective, puncte de
vedere diferite
 Analiza globală
Ea oferă mai degrabă o perspectivă generală asupra
materialului analizat, un inventar al temelor identificate.
Se foloseşte mai degrabă pentru familiarizarea cu textul,
pentru clarificarea problemei de cercetat.
Flick (1998) descrie procedura analizei globale
precizând că se citeşte textul, se notează alături
cuvintele cheie şi se structurează pasajele largi prin
marcarea conceptelor sau propoziţiilor centrale. Autorul
prezintă, de asemenea, posibilitatea realizării unui „tabel
de conţinut al textului care include cuvintele cheie cu
numărul liniei în care apar. Temele (cu numărul liniei)
sunt ordonate alfabetic şi ideile notate în diferiţii paşi ai
analizei sunt colectate într-o listă”
Există programe de calculator care
uşurează foarte mult munca de codare, în
general (de exemplu, NUD.IST, ATLAS.ti,
AQUAD, HiperRESEARCH).
Textele sunt prelucrate (fragmentate,
segmentate, rezumate, clasificate, reunite
în forme diferite)
 Analiza secvenţială
distinge secvenţe la nivelul textelor şi le
analizează şi explică fără a consulta
propoziţii sau interacţiuni ulterioare
se foloseşte mai degrabă în strategiile de
analiză orientate pe variabile (varabilele
sunt secvenţele specifice, tematice
urmărite)
tipurile analizei secvenţiale: analiza
conversaţiei, analiza discursului şi analiza
narativă
Prezentarea vizuală a datelor
Necesitatea de metode, tehnici şi
instrumente de prezentare a acestor date
într-o formă condensată, dar care să
surprindă legăturile, conexiunile, asocierile
între ele
Formatele de prezentare a datelor
calitative sunt variate. Principalele două
familii de formate sunt matricea şi reţeaua
 Eșantionarea
procesul sistematic de selectare a unităţilor de investigare ce vor fi
incluse în cercetare
În cercetarea calitativă, eşantionarea nu este statistică, probabilistă
sau reprezentativă (ca în cazul cercetării cantitative). În eşantionarea
statistică ştii înaintea intrării pe teren câţi oameni vor intra în eşantion
şi ce caracteristici au aceştia.
Selectarea persoanelor care intră în eşantion se face după criterii
metodologice stricte. Nu vei încheia culegerea datelor până când nu
vei parcurge întreg eşantionul.
În cercetarea calitativă eşantionarea este diferită. Ea se numeşte
eşantionare teoretică şi nu se supune decât criteriilor concrete de
relevanță
Te mai poţi folosi de o tehnică ce se numeşte „bulgărele de zăpadă” şi
care se bazează pe ideea că, oamenii care sunt asemănători (din
diverse puncte de vedere) sau care au avut experienţe asemănătoare
se cunosc sau fac parte din acelaşi grup. anţă a cazurilor de studiat
pentru cercetarea ta.
Flick (1998) susţine că, în cercetarea calitativă,
eşantionarea se realizează:
la colectarea datelor (selectarea cazului sau a grupului
din care să facă parte subiectul),
la interpretarea datelor (selectarea materialului de
analizat şi interpretat din ansamblul materialului colectat
– vezi analizele secvenţiale şi „decuparea materialului” şi
selectarea în interiorul materialului ales pentru studiu –
vezi codarea teoretică şi selectarea codurilor şi
categoriilor)
la prezentarea rezultatelor (selectarea materialelor ce
urmează a fi prezentate din ansamblul materialului
rezultat în urma analizei şi interpretării)
 Interpretarea datelor
Interpretarea datelor nu se face nici ea
independent de colectarea sau
eşantionarea materialului
 Grounded Theory
ideea de întemeiere a unei teorii pe baza datelor empirice
colectate
procesul întemeierii teoriei : „conceptele sunt descoperite,
legăturile între ele sunt explorate, create şi testate, ideile
sunt documentate şi sistematic refăcute în modele şi
diagrame textuale exprimând explorarea, specificarea şi
elaborarea unei teorii” (Richards şi Richards,1998)
Grounded Theory a fost elaborată de Glaser şi Strauss în
1967.
Teoria se întemeiază pe date adunate şi analizate
sistematic şi evoluează permanent pe parcursul cercetării
prin comparaţii şi modificări rezultate din integrarea
permanentă a noilor materiale
 Story Telling
Această modalitate de interpretare a
datelor are la bază ideea de „lumi
construite” prin limbaj, discursuri şi texte.
Poveştile construiesc astfel de lumi
Tipuri de sondaj probabiltate – semihazard – cota (quota)
Tipuri de eşantion non-exhaustiv – exhaustiv – fracţionat
sondat varibil
Tipuri de anchetă la domiciliu – în stradă – prin telefon – prin
corespondenţă
Tipuri de întrebări asupra: faptelor – motivaţiilor – intenţiilor -
preferinţelor
Ordinea întrebărilor introductive – punerea în situaţie – de
tranziţie – întrebări capcană – variabile
explicative
Formele întrebărilor răspuns unic – alegeri multiple - clasament
Alegerea locurilor analize statistice trebuie să fie făcute
întotdeauna asupra matricei locuri/persoane
După J.P.Paulet, 2002
 Chestionare
Chestionarele trebuie să respecte 2 reguli:
confruntarea răspunsurilor şi factorilor
explicativi
Alegerea formei întrebărilor:
– Răspuns unic (o singură variantă de bifat)
– Răspuns multiplu
– Clasamentul (scara clasamentului nu trebuie
să depăşească un cod de la 1 la 10
Precauţiile care trebuie luate în aplicarea
chestionarelor sunt:
- scopul cercetării să fie bine fundamentat,
plecând de la ipoteze teoretice
- adaptarea întrebărilor strict la analiza
statistică ce urmează a fi făcută
- codarea răspunsurilor
Cercetările vizate de un chestionar au în
vedere trei posibile problematici:
- evaluarea cunoştinţelor şi a ignoranţei
- măsurarea preferinţelor şi motivaţiilor
- cercetarea fluxurilor (origine-
destinaţie, mijloace de transport
utilizate, reprezentarea distanţelor –
distanţa reală, distanţa percepută etc.)