FUNDAMENTE ALE STIINTELOR SOCIALE I. Stiintele sociale si problema epistemologic a fundamentelor lor I.1. Natura stiintelor sociale I.2.

Problema fundamentelor stiintei. Epistemologia fundationist I.3. Programul empirist al fundamentrii cunoasterii si conceptia stii ntific despre lume I.4. Critica programelor fundationiste clasice I.4.1. Karl Popp er: critica mitului inductiei si a imaginii infailibile a stiintei I.4.2. W. V. O. Q uine si critica dogmelor empirismului I.4.3. W. Sellars si critica mitului datului I .4.4. Th. Kuhn si critica istorist a epistemologiei fundationiste I.4.5. Critica post-empirist a miturilor fundationiste I.5. Fundamente ale stiintelor sociale II. Fundamente epistemologice ale stiintelor sociale II.1. Conditia epistemic a stiintelor sociale II.2. Epistemologia naturalist a sti intelor sociale II.2.1. Stiinta social pozitiv n viziunea lui A.Comte II.2.2. John St uart Mill si logica stiintelor morale II.2.3 Emile Durkheim si regulile metodei soc iologice II.3. Epistemologia anti-naturalist a stiintelor sociale II.3.1. W. Dilth ey: dihotomia dintre explicatie si ntelegere si contrastul dintre stiintele natur ii si stiintele sociale II.3.2. Max Weber si ntelegerea explicativ II.3.3. Peter Win ch: ntelegere si limbaj II.4. Fundamente epistemologice ale stiintelor sociale III. Fundamente ontologice ale stiintelor sociale III.1. Stiintele sociale si ontologia socialului III.2. Critica holismului ontol ogic III.3. Critica individualismului ontologic III.4. Niveluri de analiz ale ont ologiei socialului IV. Paradigme ale stiintelor sociale

IV.1. Fundamente epistemologice si paradigme stiintifice IV.2. Matricea tipurilo r de gndire (M. Hollis) IV.3. Paradigme ale stiintelor sociale (analiza Burrell-M organ) IV.4. Analiza metodei paradigmatice V. Stiintele sociale, valorile si comunicarea (Fundamente axiologice ale stiintelor sociale) V.1. Stiinta si valorile V.2. Distinctia fapte-valori V.3. Valorile n stiintele s ociale V.4. Fapte, interpretri, valori. Critica imaginii-standard a stiintei libere de valori V.5. Stiintele sociale, valorile si comunicarea I. Stiintele sociale si problema epistemologic a fundamentelor lor

I.1. Natura stiintelor sociale Stiinte sociale discipline intelectuale care au c a obiect de studiu lumea sociala ( sau realitatea sociala ) Lumea sociala acea s fera a realitatii care este determinata de existent in comun a oamenilor si de i nteractiunile lor in cadrul diferitelor forme de comunitate Dimensiuni ale lumii sociale indivizii care traiesc impreuna, actiunile si interac tiunile lor, dar si produsele acestor interactiuni ( institutii, structuri si relatii sociale ) Stiintele naturii stiintele intelectuale care studiaza lumea naturala Stiinta conc eptul care desemneaza genul comun Sociale conceptul care desemneaza diferentele specifice Exemple de stiinte sociale sociologia, economia, statistica, psihologi a, stiinta comunicarii Conditie epistemica ntelegem natura proprie cunoasterii pe care o numim stiint, diferentiind-o de alte tipuri de cunoastere, precum cunoasterea comun , sau cunoasterea filosofic, artist ic, religioas, moral

OBS. n genere, cnd vorbim despre stiint avem n vedere faptul c stiinta este constitui t dintr-un ansamblu de Prin asemenea caracteristici descriem conditia sa epistemic. Examinarea conditiei epistemice a unei stiinte din perspectiva unei teorii generale epistemologice u rmreste s determine ceea ce am putea numi statutul su epistemologic adic natura sau tipul acelei stiinte. n aceast privint, distinctia care ne intereseaz este cea dintr e epistemologia general adic teoria general a cunoasterii stiintifice si epistemolo giile speciale sau regionale ca discursuri despre anumite categorii de stiinte. De exemplu, epistemologia stiintelor sociale este o epistemologie regional ntruct se oc up de cunoasterea lumii sociale, ca regiune distinct n cadrul realittii globale a lumi care include, de asemenea, si lumea naturii; si este o epistemologie special, n msur a n care cunoasterea social este una diferit de cea din stiintele naturale. cunostinte, stabilite de manier critic, organizate ntr-un mod sistematic si viznd ex plicarea fenomenelor studiate. Epistemologie teoria generala a cunoasterii stiintifice, indiferent de formele s ale, considerata ca o investigatie generala asupra cunoasterii stiintifice in ce priveste natura, intinderea si limi tele sale I.2. Problema fundamentelor stiintei. Epistemologia fundationist

Fundamente ale stiintei - ceva ce asigur cunoasterii o baz sigur si solid, adic temei urile de nezdruncinat ale constructiei sale

Fundationismul - o conceptie referitoare la structura sistemului de cunostinte, conform creia acest sistem se mparte n baz (foundation) si suprastructur, aflate ntr-o relatie determinat numit rela ie de ntemeiere: cunostintele din suprastructur depind de cel din baz, dar nu si in vers invariabil de adevruri pe care s se edifice cunoasterea stiintific

Trasatura caracteristica a epistemologie fundationiste - preocuparea de a gsi un f undament ferm si ntr-un sens general, ntreaga reflectie asupra stiintei, n msura n care caut s-i determ ne criteriile de certitudine, ntemeiere sau justificare ce o demarcheaz de alte fo rme ale cunoasterii, poate fi considerat fundationista. Trei principii de baz ale fundationismului: 1. exigenta ntemeierii cunoasterii; 2. conceptia structural a si stemului de cunostinte si a relatiei de ntemeiere; 3. determinarea principiului d e certitudine epistemic.

I.3. Programul empirist al fundamentrii cunoasterii si conceptia stiintific asupra lumii Empirismul - este doctrina filozofic a testrii, a experimentrii, i a luat n elesu mai specific conform cruia toat cunoaterea uman provine din sim uri i din experien . Empirismul respinge ipoteza co form creia oamenii au idei cu care s-au nscut, sau c orice se poate cunoate fr referin a experien . Empiritii sus in c la natere intelectul este o tabula rasa, o "foaie alb, f ici un fel de semne pe ea" i cruia doar experien a i poate furniza idei. Problema emp iritilor a fost rspunsul la ntrebarea n ce fel dobndim idei care nu au corespondent n experien , cum ar fi ideile matemetice de punct sau de linie. Empiric are n tiin acelai sens cu "experimental". n acest sens, un rezultat experimental este o observa ie em piric. Empirism - snt desemnate acele conceptii epistemologice care fixeaz originea si fu ndamentul cunoasterii n experienta senzorial a lumii. Ca program de fundamentare a cunoasterii stiintific e, empirismul afirm c orice cunoastere deriv direct sau indirect din experient si, p rin urmare, valoarea enunturilor stiintifice se bazeaz pe si se determin prin - ex periente si observatii. n ncercarea de a oferi o prezentare sistematic a viziunii e mpiriste a stiintei, epistemologii recurg adesea la inventarierea tezelor consid erate fundamentale. n acest sens, T.Benton si I.Craig retin ca fiind caracteristice urmtoarele sapte doctrine: 1.

Ne dobndim cunoasterea din experienta senzorial a lumii si din interactiunea noast r cu ea. - empirismul respinge teoria ideilor si principiilor nnscute, adevrate n mod absolut, independent de experient si de normele referitoare la ea; n schimb susti ne c ntreaga noastr cunoastere nemijlocit si mijlocit provine din datele simturilor, care furnizeaz sensul si adevrul propozitiilor cognitive 2. Orice pretentie de cun oastere genuin este testabil prin experient (observatie si experiment) - empirismul consider drept cunoastere valid doar enunturile care pot fi verificate prin exper ient, adic prin referire la surse de evident reale sau posibile

3. Deoarece nu ndeplinesc aceast conditie, pretentiile de cunoastere despre fiinte sa u entitti care nu pot fi observate trebuie s fie excluse - empirismul reduce exper ienta cunoasterii la datele oferite de simturi si la ceea ce poate fi controlat doar prin intermediul lor; ntruct conceptele universale nu au o corespondent percep tual, ele snt considerate fr referint real, ca simple nume conventionale 4. Legile stiintifice snt afirmatii despre modele (patterns) de experient recurente s au Generale legile stiintifice ca generalizri empirice; ntruct nu accept abstractiun ea care conduce de la particular la universal, empirismul admite doar generalizri despre experient, probabile, dar nu adevrate n mod necesar 5.

A explica un fenomen n mod stiintific nseamn a arta c el este un exemplu sau o instant n caz/ al unei legi stiintifice;acesta este numit adesea modelul explicatiei sti intifice prin legi de acoperire (law covering) un fapt sau un eveniment este expli cat ca o concluzie a unui rationament care are ca premise afirmarea unei legi ge nerale si enunturi particulare specificnd situatia. Legea de acoperire, mpreun cu con ditiile particulare,arat c evenimentul de explicat era de asteptat 6.

Dac a explica un fenomen presupune a arta c el este un exemplu sau un caz ale unei legi generale, atunci cunoasterea legii ar trebui s ne fac apti de a predicta ocur entele viitoare ale fenomenelor de acel tip. Logica explicatiei si predictei est e aceeasi. Acest principiu este cunoscut ca teza simetriei explicatiei si predict iei - arat legtura dintre explicatie si predictie:dac stim c un eveniment s-a ntmplat, tunci legea, mpreun cu enunturile unor circumstante particulare l explic. Dac apariti a evenimentului nu s-a produs nc, putem folosi cunoasterea legii pentru a face pre dictia c se va ntmpla atunci cnd conditiile initiale adecvate vor fi satisfcute 7.

Obiectivitatea n stiint se bazeaz pe o clar separatie ntre judectile factual (testabil e) si judectile de valoare (subiective) - empirismul face o delimitare net ntre fapt e, identificate cu datele obiective nregistrate de simturi, si valori, care si au surs n credintele subiective; n mod corespunztor, se distinge ntre judectile factuale, adi asertiunile despre fapte care pot fi verificate empiric, si judectile de valoare, c are exprim credinte subiective, pe care stiinta ar trebui s le evite Principiile empirismului logic : Cultul stiintei - Considerat forma cea mai evolu at a cunoasterii omenesti, stiinta apare ca o culme si ca un model pentru celelalte forme de cunoastere, a cror valoare este judecat prin prism a standardelor sale metodologice si logice Refuzul metafizicii - mprtsind convingerea empirist c pretentiile de cunoastere a lum ii nu pot fi justificate dect prin experient, ca singura surs de cunoastere si instant de validare a ipotezel or cognitive, reprezentantii empirismului logic considerau c nu sntem ndrepttiti s as ertm existenta a nimic din ceea ce s-ar afla dincolo de orice experient posibil; ntr uct nu exist nici o realitate dincolo de experienta sensibil, ar fi lipsit de sens s considerm drept cunoastere enunturile metafizicii,teologiei rationale sau eticii Principiul verificabilittii - Considerarea verificrii prin metode empirice drept cr iteriu de inteligibilitate,

adic principiu de determinare a sensului propozitiilor si a valorii lor de adevr, implicnd convingerea c, n stiint,cunoasterea se bazeaz pe observatii particulare si s e poate extinde prin asertiuni generale doar n msura n care experienta le poate con firma; se spune c o propozitie are nteles cognitiv dac si numai dac ea este, n princi piu, verificabil empiric

Principiul fundamentrii - Viziunea fundationist a empirismului logic se exprim n con ceptia despre structura ipotetico-deductiv a stiintei: stiinta ar consta ntr-un corp de enunturi dintre care unele snt cunoscute ca adevrate (asa numitele enunturi de baz, justifica te prin observatie), iar altele sntem ndrepttiti s le sustinem dat fiind ceea ce dej a cunoastem, n conditiile respectrii riguroase a regulilor metodologice de formula re si verificare a lor; cunoasterea se nftiseaz astfel drept o structur intelectual co mplex, elaborat n vederea anticiprii reusite a experientelor viitoare Principiul analizei logice a limbajului - n conceptia empirismului logic, fundame ntarea ia forma unei reconstructii logice a structurii, continutului si bazelor cunoasterii omenesti, n special a teoriilor stiintifice, iar analiza logic se constituie ca un calcul a l valorii de adevr a limbajului stiintific; aceasta nseamn c teoria cunoasterii are ca sarcini principale s analizeze ntelesurile enunturilor stiintei exclusiv n termen i de observatie sau n termenii experientelor accesibile n principiu fiintelor uman e si s arate cum servesc anumite observatii si experiente la confirmarea unui enunt dat, n sensul c l fac s fie n mai mare msur ntemeiat sau rezonabil Interpretarea conventionalist a logicii si matematicii - n comparatie cu cunoaster ea stiintelor empirice, propozitiile necesare si universal ale stiintelor formale snt considera te a fi adevrate pe temeiul conventiilor ce le-au stabilit si nu n raport cu cunoa sterea despre realitate Principiul unittii stiintei - Conceperea filosofiei, n ipostaza sa de teorie a cun oasterii, ca analiz logic a limbajului stiintei, viznd clarificarea termenilor si determinarea continutului p roblemelorstiintifice si asigurnd astfel criterii pentru demarcarea stiintei de c elelalte forme de cunoastere (mai ales de cele care apar ca pseudostiint).

Ra ionalismul (micarea ra ionalist) este o doctrin filozofic care afirm c adevrul treb fie determinat n virtutea for ei ra iunii i nu pe baza credin ei sau a dogmelor religioase. Ra ionalitii sus in c ra iunea este sursa ntregii cunoateri umane.

I.4.Critica programelor fundationiste clasice I.4.1. Karl Popper: critica mitului inductiei si a imaginii infailibile a stiintei Popper consider c o conditie a teoriilor stiintifice trebuie s fie tocmai capacitat ea lor de a putea fi dovedite false, ceea ce el numeste criteriul falsificabilitt ii; enunturile care nu ndeplinesc aceast conditie, adic nu pot fi supuse riscului f alsificrii, snt considerate a nu avea valoare stiintific. Popper consider c oamenii d e stiint trebuie s caute n mod deliberat teorii falsificabile prin contra-exemple s i s ncerce s le falsifice, iar cele ce supravietuiesc testrii s fie acceptate ca ipot eze provizorii si considerate a fi coroborate sau mai apropiate de adevr dect cele care au fost falsificate. Astfel,stiinta este conceput ca un sistem de ipoteze si infirmri. Prin aceast viziune asupra stiintei, epistemologia propus de Popper, denu mit rationalism critic, se opune tezei principale a fundationismului, care prezint s tiinta ca o cunoastere sigur si infailibil. Dimpotriv, pentru Popper, stiinta este failibil, supus erorii, deschis revizuirii, niciodat ncheiat. Karl Popper dezvolt "Teo ia falsificrii" drept condi ie fundamental a cercetrii tiin ifice. n contrast cu repreze tan ii "Cercului vienez", Popper respinge principiul induc iei, considerndu-l lipsit de baz tiin ific, pentru c, de regul, n special n domeniul tiin elor naturii, nu este at posibil s se cerceteze i s se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din nat ur. De aceea, nici un sistem tiin ific nu poate pretinde a fi n mod absolut i pentru t oate timpurile valabil. Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, n

cel mai bun caz, se formuleaz probabilit i. Este suficient o singur abatere pentru inf irmarea unei ipoteze, care rmne numai att timp adevrat, pn cnd este invalidat (doved ls"). n tiin nu se pot face progrese prin acel tip de experien e, care nu fac dect s v fice legi nc valabile, ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor i, n consecin , co nduc la formularea de noi ipoteze. O ipotez este tiin ific, doar atunci cnd permite in validarea ei.

I.4.2. W. V. O. Quine si critica dogmelor empirismului n lucrrile epistemologului american W. V. O Quine, critica empirismului ia, de ase menea, forma denuntrii unor dogme. Cele dou dogme la care se refer n Two dogmas of emp ricism sunt: 1. Distinctia empirismului logic dintre propozitiile analitice, care snt adevrate n virtutea ntelesului lor, si propozitiile sintetice,al cror adevr ar fi ntemeiat pe fapte 2. Presupozitia empirismului traditional c orice propozitie cu sen s trebuie s fie traductibil ntr-o propozitie despre experienta imediat. Respingnd ace ste dogme, Quine a formulat teza c n orice stiint empiric nu este posibil a verifica sau falsifica o asertiune izolat, cci pentru a o supune testului experientei este necesar presupunerea adevrului altor diferite enunturi. Quine a devenit faimos n a nii '50-'60 pentru critica distinc iei dintre enun uri analitice i enun uri sintetice (T wo Dogmas of Empiricism). Aceste argumente, mpreun cu teza subdeterminrii teoriilor t iin ifice de ctre eviden , sunt folosite pentru a sus ine holismul semantic: semnifica ia expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie) este determinat nu individual, ci de ntregul limbaj/ ntreaga teorie (sau, cel pu in, de un fragment su ficient de cuprinztor).

I.4.3 W. Sellars si critica mitului datului Critica presupozitiilor fundationiste ale empirismului dobndeste si la filosoful american Wilfrid Sellars caracterul denuntrii unui mit ceea ce el numeste mitul datu lui(the Myth of the Given). Sellars numeste astfel credinta iluzorie dup el c faptel e si lucrurile snt date constiintei ntr-un mod preconceptual si c opiniile pot fi nt emeiate pe aceast baz. Dup Sellars, a avea capacitatea de a observa un lucru nseamn a ea dj conceptul acelui tip de lucru. Datele nu pot fi fundament al cunoasterii de vre me ce ele snt percepute ntotdeauna din perspectiva unor exigente ale fundamentrii e pistemice: Ideea fundamental este c atunci cnd caracterizm un fenomen sau o stare ca o cunoastere noi nu dm o descriere empiric a acelui fenomen sau a acelei stri; noi l /o plasm n spatiul logic al temeiurilor, al ntemeierii si al capacittii de a ntemeia ceea ce spunem.

I.4.4. Th. Kuhn si critica istorist a epistemologiei fundationiste Teoria lui Kuhn, bazat pe observa iile i cercetrile acestuia pe cnd era nc student la f zic, a bulversat lumea academic prin viziunea sa inedit. Ideile sale principale sun t cuprinse n cartea mai sus amintit, unde dezvolt teoria conform creia dezvoltarea ti in ei, creterea cunoaterii umane nu este un proces linear, cumulativ, aa cum sus inea K arl Popper, ci se petrece n salturi, perioadele de cercetare lineare (tiin a normal) alternnd cu perioade de criz i revolu ii tiin ifice. Kuhn introduce i sus ine n lumea a ic modelul paradigmatic de dezvoltare tiintific.

Paradigm - un set de reguli, norme i metode de cercetare folosite de ctre o comunit ate tiin ific n procesul de cercetare. Kuhn afirm c folosind aceste paradigme, cercettorii contribuie la dezvol tarea tiin ei normale, adic o period de cretere cumulativ a tiin ei. Dar se ntmpl s ne noi, necunoscute pn atunci, care nu mai pot fi cercetate cu metodele paradigmei curente, deoarece aceasta nu poate oferi rspunsuri i explica ii

mul umitoare, palpabile, tiin ifice ale fenomenului nou aprut. Atunci comunitatea acad emic i procesul de cercetare intr n criz. n acest moment intervine schimbarea de parad igm, adic are loc o revolu ie tiin ific.

Revolu ia tiin ific - nlocuirea unei paradigme cu o alta, care rstoarn principiile vechi paradigme. Noua paradigm cuprinde astfel un nou set de reguli i metode care vor fi folosite d e ctre cercettori n procesul de cercetare pn cnd i aceasta la rndul ei va intra n cr fi nlocuit de o alt paradigm. Kuhn observ de altfel c noile paradigme se ntemeiaz co a curentului dominant n cercetare la un moment dat, merge n contra principiilor pa radigmei curente, negndu-i chiar principiile, tehnicile, i metodele de cercetare. Un alt termen cheie n teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a numit incomensurab ilitatea teoriilor. Conform acestei sintagme, tiin a se dezvolt independent de comun it ile tiin ifice, fiecare comunitate tiin ific i dezvolt o paradigm proprie de cerce al diferit de celelalte paradigme dezvoltate de alte comunit i tiin ifice. Nu se poate face compara ie ntre paradigme, ntre modelele de cercetare, nu se poate spune c o par adigm este mai bun ca alta, deoarece paradigmele se dezvolt innd seama de caracterist icile comunit ii tiin ifice creia i apar ine. Astfel, modelul paradigmatic de cercetare d zvoltat de ctre o comunitate tiin ific nu poate fi adoptat sau tradus de ctre alt comun itate tiin ific datorit condi ionrilor impuse de limb. I.5. Fundamente ale stiintelor sociale Epistemologia istorist sau noua filosofie a stiintei, cum s-a numit orientarea repr ezentat de Th. Kuhn, St Toulmin sau P. Feyerabend, s-a preocupat mai ales de tema dezvoltrii stiintei (sau cresterii cunoasterii,cum spunea Popper) si, din aceast pers pectiv, a amendat caracterul static/structural al traditiile fundationiste n epist emologie. ntr-adevr, schema simpl a fundamentrii stiintei (baz-suprastrctur) elimin o erie ntreag de factori care se dovedesc a fi constituienti ai dezvoltrii stiintei, precum factori istorici, sociali, culturali, psihologici. Noua epistemologie (as ociat cu cotitura istorist) este, n esent, anti-fundationist, denuntnd chiar mitul ntrii stiintei. Tipuri de fundamente ale stiintei : 1. Fundamente ontologice - referitoare la modul n care arat lumea sau domeniul de reali tate care 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

constituie obiectul cercetrii stiintifice. n teoriile stiintifice snt implicate ntot deauna anumite presupozitii asupra naturii si devenirii realittii studiate. De ex emplu, n stiintele sociale, fundamentele ontologice se vor referi la presupozitii le despre natura lumii sociale studiate Fundamente epistemologice - referitoare la posibnilittile si limitele cunoasterii realittii cercetate; n cazul stiintelor s ociale, presupozitii cu privire la modul n care este sau trebuie s fie stiinta cap abil s cerceteze lumea social. Fundamente metodologice - referitoare la cile cunoast erii, adic metodele si tehnicile prin care poate fi cercetat stiintific lumea soci al Fundamente conceptuale sau teoretice - referitoare la presupozitiile teoriilor , conceptiilor sau doctrinelor care descriu, explic sau interpreteaz lumea cerceta t Fundamente axiologice - referitoare la modul n care snt implicate valorile n cunoa sterea stiintific si felul n care relationeaz cu faptele, normele si interpretrile s tiintei Fundamente praxiologice - referitoare la implicatiile stiintei ca practi c social si cognitiv,integrat n contextul actiunilor prin care oamenii se raporteaz at la lumea naturii, ct si la lumea social Fundamente sociologice - determinate de c onditia social a stiintei, ca activitate realizat n comunitti disciplinare si integrat viata politic, economic si social a comunittilor umane Fundamente antropologice - c onstituite de presupozitii asupra naturii umane implicate n conceptiile stiintifi

ce si care influenteaz att modul de cercetare ct si obiectivele sau functiile stiin telor sociale Fundamente culturale - referitoare la determinrile culturale ale pr acticii stiintifice (de ex. imaginea stiintei ca traditie cultural), ct si la modu l n care, prin stintele lor sociale, diferitele culturi se ntelg pe sine

10. Fundamente istorice - constituite din determinrile istorice ale cunoasterii stiintifice, asu pra crora a atras atentia mai ales epistemologia istorist; n acest sens, o dezbater e de actualitate este aceea despre stiinta modern si stiinta postmodern II. FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE ALE STIINTELOR SOCIALE II.1. Conditia epistemic a s tiintelor sociale n definirea stiintelor sociale ca stiinte care au ca obiect de studiu lumea socia l identificm dou determinri: prin obiectul de studiu - referitoare la natura realitti i studiate, este una ontologic prin natura proprie cunoasterii stiintifice - refe ritoare la conditia epistemic a stiintelor sociale, este una epistemologic Epistemologia stiintelor sociale - necesit stiintele sociale o tratare aparte sau le putem aplica direct rezultatele epistemologiei generale, formulate de obicei n epoca modern din perspe ctiva stiintelor naturii? Pozitia epistemologic n care se afirm unitatea metodologi c a stiintei este numit monism metodologic; ea sustine c metoda stiintific este una si aceeasi n toate stiintele. Dar, ntruct acest tip de monism metodologic era bazat pe ideea c stiintele sociale trebuie, n vreun fel, s preia sau s imite metodele sti intelor naturii, o asemenea conceptie a fost numit naturalism epistemologic. De r emarcat c naturalismul epistemologic implic si o presupozitie ontologic specific, si anume aceea c lumea social este o parte a lumii naturale, de care nu s-ar disting e prin caracteristici ontice esential diferite; am putea numi aceast pozitie moni sm ontologic. Antinaturalism - Pozitia epistemologic opus naturalismului n stiintele sociale. Con ceptiile anti-naturaliste

resping teza tare a naturalismului conform creia conditia epistemic a stiintelor s ociale trebuie s fie modelat dup cea a stiintelor naturii. Anti-naturalismul este a sociat cu o pozitie opus monismului metodologic, numit dualism metodologic, care a firm, n esent, distinctia categoric ntre metodele stiintelor sociale si cele ale stii ntelor naturii. Cea mai cunoscut (dar nu singura) delimitare de acest gen este ce a dintre explicatie si ntelegere, conform creia metoda stiintelor naturii ar consta licarea cauzal a fenomenelor cercetate, n timp ce metoda stiintelor sociale ar const a n ntelegerea semnificatiilor pe care oamenii le atribuie faptelor si evenimentel or din lumea lor sociala. Disputa dintre naturalism si antinaturalism a fost ini tiat n secolul XIX, o dat cu aparitia stiintelor sociale, si continu, n diferite form e, si n prezent. Ea este esential pentru ntelegerea condiiei epistemice a stiintelo r sociale.

II.2. Epistemologia naturalist a stiintelor sociale Naturalismul epistemologic es te pozitia care sustine c disciplinele sociale nu pot fi stiinte dect n sensul n car e snt stiintele naturii. Prin urmare, stiintele naturii snt considerate paradigm (m odel) a stiintei, iar stiintele sociale snt raportate la situatia lor ca la un id eal normativ. Naturalismul epistemologic presupune si argumentul ontologic al un ittii lumii, vzut ns ca o lume natural, guvernat de aceleasi legi ale naturii care s ind si asupra provinciei sale numit lume social. n cadrul naturalismului putem distinge, asa cum fac unii autori, ntre dou versiuni:

 naturalismul tare - care sustine c stiintele sociale, pentru a fi stiinte, trebuie s adopte conditia epistemic a stiintelor naturii si, n primul rnd, s se fundamenteze pe aceleasi metode naturalismul moderat - care afirm c folosirea modelelor explicati ve si a procedurilor metodologice din stiintele naturii le-ar putea mbuntti conditi a lor de stiinte

II.2.1. Stiinta social pozitiv n viziunea lui A.Comte O pozitie epistemologic naturalist este formulat explicit n filosofia pozitiv a lui A. omte. Lui Comte i se atribuie att consacrarea termenului pozitivism, ct si inventare a notiunii de sociologie. Comte era convins c este necesar o stiint a socialului, car e s identifice legile societtii asa cum fizica descoper legile naturii, si denumire a pe care a dat-o initial acestei stiinte este aceea de fizic social. Fizica social, sau sociologia, a fost deci conceput ca o stiint care s cerceteze originea conflict elor sociale si s ofere solutii pentru restabilirea armoniei sociale. Comte sa na stere unei teorii a istoriei aplicat la dezvoltarea cunoasterii ca o trecere de l a un sistem de credinte la altul, cuprinznd trei stadii - teologic,metafizic si pozit iv diferentiate prin modul n care oamenii si explic desfsurarea fenomenelor: n stad teologic, explicatia se bazeaz pe invocarea divinittilor n cel metafizic se apeleaz abstractii conceptuale n cel pozitiv oamenii de stiint se ndreapt ctre cercetarea fa lor, determinate prin observatie si experiment. Dup Comte, fiecare ramur a cunoast erii urmeaz legea celor trei stadii, dar n timp ce stiintele naturii au atins maturi tatea stadiului pozitiv, cele sociale abia urmau s intre pe aceast cale, cu condit ia s fie fundamentate corespunztor. Comte considera c stiintele trebuie conceputeca subordonate unei metode unice si ca formnd prtile diferite ale unui plan general d e cercetare. II.2.2 John Stuart Mill si logica stiintelor morale Mill credea c ntreg cursul naturii este uniform, adic toate fenomenele lumii se confo rmeaz unor regularitti specifice, cele mai fundamentale dintre ele fiind numite leg i ale naturii, iar sarcina stiintei const n a descoperi aceste uniformitti, dovedind c ordinea naturii este n ntregime cauzal. El afirma c, la fel ca stiintele naturii, si cele sociale trebuie s furnizeze explicatii ale fenomenelor studiate, identifi cnd cauze si formulnd legi care s serveasc drept baz predictiilor stiintifice. II.2.3. Emile Durkheim si regulile metodei sociologice O pozitie naturalist poate fi identificat si n lucrrile n care Durkheim considerat un ul dintre fondatorii sociologiei formula regulile metodei sociologice. Prima regul a cercetrii, afirma sociologul francez, const n a considera faptele sociale ca lucruri. Lund ca model al metodei sociologice modul n care stiintele naturii trateaz faptel e naturale, Durkheim argumenta c faptele sociale snt la fel de obiective deoarece ex ist independent de indivizi si se impun constiintelor individuale dinafar si cu pute rea unor constrngeri care le determin comportamentul. El d ca exemple de fapte soci ale codurile de legi, conventiile sociale, proverbele populare, statisticile soc iale etc; toate acestea snt realitti definite, obiective, sociale, care exist apart e de actiunile si manifestrile indivizilor (iar Durkheim afirm c ele pot exista fr a f i realmente aplicate la indivizi). n acest fel, el vrea s sublinieze c faptele socia le snt ncorporate n

institutii si practici colective exterioare constiintelor indivizilor, iar reali tatea lor este la fel de incontestabil ca si cea a lucrurilor naturii. Si la fel cu m cercettorii naturii caut s explice faptele identificnd cauze si formulnd legi, si c ei ai societii trebuie s ofere, la rndul lor, explicatii cauzale ale faptelor social e determinate obiectiv prin observarea caracteristicilor lor externe. Dar, consi dera Durkheim, faptele sociale trebuie explicate prin alte fapte sociale, idee p e care o formuleaz ca a doua regul a metodei sociologice:cauza determinant a unui fapt social trebuie cutat printre faptele sociale care l preced.

II.3. Epistemologia anti-naturalist a stiintelor sociale Conceptiei naturaliste a stiintelor sociale, a crei continuitate pn n epistemologia actual i confer caracterul unei traditii intelectuale , i s-a opus, ncepnd cu sfrsitu ecolului XIX, o alt traditie, care respinge tezele naturaliste, si n primul rnd ide ea c metoda stiintelor sociale trebuie modelat dup cea a stiintelor naturii. Tradit ia intelectual a anti-naturalismului s-a afirmat, cum s-a remarcat, ca o reactie m potriva pozitivismului si a devenit proeminent ctre sfrsitul secolului XIX. Delimit area cea mai important fat de naturalism s-a realizat prin sustinerea tezei c metod a stintelor sociale ar fi diferit de cea a stiintelor naturii. Expresia cea mai c unoscut a acestei delimitri o constituie opozitia dintre explicatie si ntelegere. Ea a fost formulat pentru prima oar de istoricul si filosoful german J.Droysen care, n 1 858, afirma c: telul stiintei naturale este de a explica; (n timp ce) telul istorie i este de a ntelege fenomenele care cad n domeniul su. Cel care a dezvoltat n mod sis tematic aceste idei metodologice a fost W.Dilthey, care a considerat c explicatia e ste proprie stiintelor naturii, iar ntelegerea, stiintelor spiritului. II.3.1. W. Dilthey: dihotomia dintre explicatie si ntelegere si contrastul dintre stiintele naturii si stiintele sociale Teza de la care porneste Wilhelm Dilthey n Introducere n stiintele spiritului este a ceea c modul n care cunoastem lumea uman este diferit de modul n care cunoastem lume a naturii si, de aceea, stiintele naturii nu pot fi un model adecvat pentru stii ntele umane sau sociale. A cunoaste n experienta extern a stiintelor naturii - nsea mn a explica faptele supuse observatiei, identificnd cauze si formulnd legi general e, care s fac inteligibil desfsurarea fenomenelor.

Distinc ia ntre tiin ele naturii i tiin ele umane O preocupare care l-a urmat toat via a a fost aceea de stabili bazele teoretice i me todologice pentru tiin ele umane, distincte dar n aceeai masura tiin ifice ca i cele din iin ele naturii. Dilthey a sugerat ca orice experien umana are dou pr i : cea a lumii nc njurtoare condus de legile necesit ii obiective i cea a experien ei interioare, caracter izat de domina ia voin ei, responsabilitatea pentru ac iuni, capacitatea de a supune to tul n fa a ra iunii i de a se mpotrivi la orice din fortrea a libert ii propriei persoan Dilthey i-a sus inut folosirea termenului de tiin a spiritului n lucrrile sale sus innd rice alt termen echivalent (tiin e sociale, etc) surprinde doar un aspect dar pierd din vedere fenomenul central prin care toate celelalte sunt percepute i de care sunt stns legate - spiritul uman. Pentru Dilthey spiritul nu este o entitate abst ract lipsit de substan ci trebuie n eles n contextul vie ii sociale concrete a indivizi . II.3.2. Max Weber si ntelegerea explicativ Cele mai cunoscute contribu ii ale sale sunt cunoscute sub denumirea de Tezele web eriene. De re inut:

pentru a descifra lumea social, cercettorul trebuie s n eleag oamenii din punct de vede re al subiectivit ii lor, al valorilor lor i nu numai pornind de la cauze i constrnger i exterioare Neutralitatea axiologic savantul trebuie s evite transformarea valori le care l cluzesc n perceperea realului n judecata de valoare. Altfel spus, convinger ile sale personale nu trebuie s intervin n evaluarea critic pe care o efectueaz asupr a evenimentelor Deosebind astfel normele de realit i, Weber aeaz sociologia pe un ter itoriu clar demarcat: cel al realit ilor Sociologia este o tiin comprehensiv i explicat v A n elege prin interpretare activitatea social acesta este ntiul demers sociologic uie s adopte un demers specific metoda comprehensiv Metoda comprehensiv urmrete sa r construiasc sensul pe care indivizii l atribuie activit ii lor; sociologul cnd aplic me toda comprehensiv nu mai consider fenomenele sociale ca o expresie a cauzelor exte rioare Actiunea social este produsul deciziilor luate de indivizi care dau ei nii se ns ac iunii lor Weber sugereaz c este necesar distinc ia ntre raportarea la valori i jud cata de valoare Formele ac iunii i ale domina iei 4 tipuri ideale fundamentale:

Ac iunea tradi ional ine de tradi ie, de obiceiuri; majoritatea ac iunilor cotidiene apar acestui tip Ac iunea afectiv determinat de pasiuni; ex: o palm tras n mod impulsiv Ac nea ra ional de valoare este animat de valori de ordin etic, estetic ori religios; e x: aristocratul care i apr onoarea prin lupt Ac iunea ra ional de finalitate este o a instrumental orientat spre un scop utilitar i care implic o echivalen ntre scopuri i loace; ex: strategul militar care si organizeaz armata i planul de lupt Weber adaug fiecrui tip de activitate un tip particular de dominare. Dominarea: oca zie de a gsi o persoana gata s se supun unui ordin cu con inut determinat; determinare a este n mod necesar inso it de o forma de legitimitate 3 forme de dominare i legitim itate tipice Dominarea patriarhal n cadrul familiei - puterea seniorilor n societatea feudal Domi narea carismatic ex: liderul carismatic Dominarea legal puterea dreptului abstract i impersonal care ine de func ie i nu de persoan II.3.3. Peter Winch: ntelegere si limbaj Conceptia lui Peter Winch atrage atentia ndeosebi prin faptul c, prin analiza rela tiilor dintre ntelegere si limbaj, formuleaz noi argumente n favoarea tezei de baz a anti-naturalismului, aceea a disocierii epistemologice dintre stiintele sociale si cele ale naturii. Winch sustine c descrierea si explicarea adecvate ale actiu nilor si comportamentelor umane snt posibile doar dac cercettorii sociali reusesc s n teleag si s adopte n explicatiile lor sistemul conceptual al membrilor comunittii st udiate. II.4. Fundamente epistemologice ale stiintelor sociale

La prezentarea problemelor legate de ntelegerea conditiei epistemice a stiintelor sociale prin prisma controversei dintre cele dou conceptii consacrate naturalism si antinaturalism adugm cteva consideratii critice mai generale referitoare la fun damentele epistemologice ale stiintelor sociale: 1. Reflectia asupra fundamentel or epistemice reprezint o component esential a stiintelor sociale, att sub aspectul (auto)-definirii identittii lor epistemologice, ct si sub cel al al evolutiei lor istorice 2. In definirea identittii lor epistemice, stiintele sociale au fost rap ortate, cel mai adesea, la stiin ele naturii, iar cadrul conceptual constituit d e aceast comparatie a fost conservat fie c stiintele naturii au fost considerate c a ideal epistemic pentru stiintele sociale, fie, dimpotriv, ca antitez a lor 3. n f ormularea relatiei dintre stiintele sociale si cele ale naturii axul central a f ost considerat adesea metoda stiintific. Naturalismul a invocat argumentul unittii metodei, iar anti-naturalismul a sustinut disocierea metodelor 4. Cercetrile act uale evidentiaz faptul c formele explicatiei sociale (incluznd si modalittile interp retrii) snt, n realitate, mai variate dect rezult din opozitia traditional explicatie legere. 5. Un mod de a reevalua distinctia dintre explicatie si ntelegere este ace la de a le considera pe ambele ca descrieri, dar n timp ce explicatia ofer o descr iere slab (thin), ntelegerea furnizeaz o descriere bogat (thick). III. FUNDAMENTE ONTOLOGICE ALE STIINTELOR SOCIALE III.1. Stiintele sociale si ontologia socialului Stiintele sociale snt acele discipline intelectuale care au ca obiect de studiu l umea social sau realitatea social. n aceast definitie stiintele sociale snt caracteri zate prin determinarea lor ontologic. Ontologie - ntelegem o teorie cu privire la existent. Mai general, orice cunoaster e despre existent poate fi numit ontologic. n acest sens snt ontologice nu numai conceptiile filosofice sau sti intifice despre realitate, dar si conceptiile sau teoriile actorilor sociali despr e lumea n care triesc. Problemele ontologice ale stiintelor sociale snt identificab ile prin ntrebrile referitoare la realitatea social: Ce este lumea social? sau: Cum este lumea social? Sau: Ce entitti constituie lumea social? Asemenea ntrebri implic pr esupozitia existentei unei forme de fiintare numit viat social sau lume social si vize az identificarea prin cunoastere a determinrilor sale specifice. III.1.1. Realitate si cunoastere n sintagma cunoastere a existentei, ca definitie a onto-logiei, existenta apare ca obiect al cunoasterii si de aceea pare firesc s ne gndim c obiectul, adic realitatea , precede cunoasterea sa ( n sensul c pentru a se realiza cunoasterea unui obiect trebuie s existe, mai nti, obiectul ca atare). Dac acceptm aceast judecat ca premis, ea pot fi derivate logic unele consecinte importante cu privire la relatia dint re existent si cunoastere, precum: a) realitatea exist independent de cunoastere b ) existenta determin continutul cunoasterii c) realitatea constituie criteriul de verificare a valorii de adevr a cunoasterii

Conceptiile care sustin asemenea teze snt numite realiste. Pe de alt parte, n relat ia sa cu realitatea, cunoasterea nu este pur si simplu ca o oglind. De fapt, cunoas terea decupeaz ntotdeauna din sfera realittii obiectul cunoscut. n acest sens, ceea c ste considerat ca realitate este determinat de cunoasterea sa. Am putea spune c, de aceast dat, cunoasterea precede existenta (ca obiect al cunoasterii), iar realitat ea apare ca un produs al cunoasterii. Din aceast judecat pot fi derivate, de asemen ea, consecinte logice la fel de importante, precum: a) existenta (ca obiect al c unoasterii) este dependent de cunoastere; b) ceea ce exist din perspectiva cunoast erii este determinat de perspetiva cunoasterii; c) criteriile de relevant ale exi stentei ca obiect al cunoasterii snt constituite de semnificatiile ce-i snt atribu ite prin cunoasterea sa. Conceptiile n care snt sustinute asemenea teze erau numit e, n traditia filosofic, idealiste, ntruct afirm primatul ideii, adic al cunoasterii, upra realittii. Astzi denumiri mai frecvent folosite desi nu ntru totul echivalente snt cele precum constructivism (denumire care retine ideea c realitatea este constru it, n semnificatiile sale pentru noi, prin cunoastere) sau relativism ( denumire ce trebuie nteleas n sensul c realitatea sau, mai exact, ceea ce se consider ca real est e relativ la ideile sau conceptiile despre realitate ). Cele dou conceptii realis t si relativist au ca fundament presupozitii ontologice diferite, iar disputa dint re ele se regseste n stiintele sociale sub forma unei dileme fundamentale, pe care am ntlnit-o deja discutnd despre opozitia dintre pozitivism si hermeneutic, si anum e: i) cercetturul social trebuie s vizeze cunoasterea unei realitti sociale obiecti ve, care exist independent de constiinta actorilor sociali (pozitia pozitivist) ii ) ntruct lumea social este constituit din semnificatii (credinte, scopuri, intentii, valori), cercettorul social trebuie s studieze ntelegerea subiectiv pe care o au ac torii sociali despre propria lor lume (pozitia hermeneutic). III.1.2. Autonomia lumii sociale Analiznd conceptiile naturaliste si anti-naturaliste am remarcat c n viziunile lor despre unitatea sau, dimpotriv, despre diferenta metodelor/stiintelor erau implic ate de asemenea presupozitii ontologice cu privire la relatia dintre lumea social s i lumea naturii: i) Teza monismului metodologic sustinut de epistemologia naturalis t era corelat, cel putin implicit, cu aceea a unui monism ontologic, conform creia lumea social nu este n esent diferit de lumea naturii si tocmai de aceea ea poate fi cercetat de o stiint construit dup tipar unic. n conceptia lui J.S.Mill, de exemplu, monismul ontologic era afirmat explicit prin ideea c stiintele sociale investigh eaz si ele natura, n ipostaza naturii umane, cu legi la fel de fixe ca si cele ale nat urii propriu-zise. ii) Dimpotriv, dualismului metodologic i este corelat teza ontol ogic a diferentei de esent dintre lumea social si lumea naturii si tocmai pe baza a rgumentelor ontologice despre specificul lumii umane erau sustinute disocierea m etodelor si antiteza dintre cele dou tipuri de stiinte. Argumentele ontologice in vocate n acest sens se refereau la o serie de fapte considerate definitorii pentr u realitatea social: a) faptul c lumea social este popular de oameni care au voint, s copuri si intentii, ceea ce face ca actiunile lor s nu fie explicabile dup legile cauzale ale miscrii corpurilor fizice;

b) faptul c n timp ce lumea natural este guvernat de legi, viata social se desfsoar du reguli instituite de actorii sociali ,iar aceste reguli snt variabile n diferite c ontexte sociale, culturale si istorice; c) faptul c lumea social este o lume const ruit din semnificatiile pe care oamenii le atribuie actiunilor, practicilor si in stitutiilor si, deci, ntelegerea acestei lumi presupune ntelegerea reprezentrilor s ubiective ale actorilor sociali. Asemenea argumente ontologice afirmau autonomia lumii sociale.

III.1.3. Conceptii ale ontologiei socialului Dincolo de distinctia ontologic dintre lumea social si lumea naturii, ntrebrile priv ind ontologia socialului se refer la componentele lumii sociale: n ce const lumea s ocial? Ce entitti o populeaz? Care este natura acestor entitti? etc. Rspunsurile la a semenea ntrebri relev faptul c lumea social este o realitate complex, cu multiple dime nsiuni. ntelegem acest lucru dac analizm din ce perspective putem descrie societate a. ntr-o descriere curent, societatea este caracterizat ca un ansamblu organizat de indivizi, uniti ntre ei prin relatii de interdependent. Chiar si o asemenea descrie re simpl indic mai multe componente ale realittii sociale: 1. indivizii din care snt formate societtile, cci, evident, nu pot exista societti fr indivizi 2. relatiile dintre indivizi 3. forma organizat a indivizilor si a relat iilor dintre ei.

Alte descrieri relev faptul c societatea cuprinde, pe lng ndivizi si relatiile lor, a ctivittile care o sustin de natur economic, politic, juridic, cultural etc., precum s rezultatele acestor activitti: bunuri, valori, norme, institutii. Practicile soc iale, precum si rezultatele lor se constituie si functioneaz ca structuri specifi ce organizrii sociale. Dup unii sociologi, societatea, n ansamblul su, poate fi priv it ca o structur social, adic un ansamblu al institutiilor care constituie fondul da t, pe care se cldesc actiunile sociale. n ciuda acestei complexitti a realittii soci ale, problema fundamentelor ontologice ale teoriilor sociale a fost adesea redus la antinomia a dou conceptii cu privire la realitatea social, denumite individualis m si, respectiv,holism. O asemenea viziune, care afirm c lumea social const n indiviz care o compun, este numit individualism ontologic. O asemenea pozitie, care susti ne c exist entitti sociale autonome si ireductibile, considerate ca ntreguri care snt ai mult dect suma prtilor, este numit holism ontologic. Holism Ontologic Lumea soci ala constituie o realitate compusa din suma indivizilor Pentru a cunoaste lumea sociala trebuie pornit de la structuri sociale Individualism Lumea sociala este alcatuita din indivizi, cu actiunile si pasiunile lor Pentru a cunoaste lumea so ciala trebuie pornit de la indivizi Epistemologic

III.4. Niveluri de analiz a ontologiei socialului Pentru a arta c nu exist o opozitie simpl ntre holism si individualism, M. Hollis sus tine teoria nivelurilor de analiz, artnd c unitatea de analiz poate fi constituit fie e organizatii, fie de indivizi. De exemplu, unii economisti privesc firmele ca o rganizatii, care caut s se individualizeze ca o entitate social de sine stttoare, alt ii consider c ele trebuie ntelese numai prin indivizii care le compun. Ambele persp ective snt justificabile dac avem n vedere c ele vizeaz niveluri diferite de analiz. D istingem 4 niveluri de analiz ale ontologiei sociale. Analiza social poate viza: 1 . Nivelul indivizilor (ca fiinte sociale) sau al actiunilor/interactiunilor indi viduale; 2. Nivelul institutiilor, practicilor si normelor sociale; 3. Nivelul s istemelor de institutii, practici si norme sociale, diferentiate functional si s tructural n cadrul unei societti; 4. Nivelul sistemului de sisteme sau sistemul soc ial global, care integreaz sistemele activittilor si institutiilor sociale diferent iate n cadrul societtii. III. PARADIGME ALE STIINTELOR SOCIALE IV.1. Fundamente epistemologice si paradigme stiintifice Fundamente epistemologi ce - ntelegem acele elemente constitutive unei discipline intelectuale care i conf er statut de stiint (episteme). ntre aceste elemente un rol important l au, asa cum am vzut, cele care tin de metoda stiintific - nteleas fie ntr-un sens restrns ( ca tehni ci de cercetare propriu-zis), fientr-un sens general ( cuprinznd si modele de expli catie sau ntelegere, proceduri de validare a rezultatelor cercetrii etc.). Metoda stiintific - a fost identificat cu capacitatea unei stiinte de a explica, a ntelege sau a descrie fenomenele studiate si, ca atare, metoda a fost considerat trstura definitorie a st iintei si criteriul su de demarcatie fat de alte forme ale cunoasterii. Dar metoda , care este n fond, cale a cunoasterii, nu se identific n ntregime cu cunoasterea, iar fundamentele metodologice nu snt singurele fundamente ale stiintei. Dac metoda es te un mijloc al cunoasterii, cunoasterea trebuie nteleas de asemenea prin scopul p e care l vizeaz, ca si prin structurile elaborate n vederea realizrii scopului respe ctiv. Fundamente ontologice in care scopul stiintei este cunoasterea lumii. Cunoastere de fond - structurile elaborate n procesul cunoasterii stiintifice ce iau forma specific a conceptiilor sau teoriilor stiintifice, care se constituie ele nsele ca fundamente ale cunoast erii viitoare Paradigma - ansamblu al angajamentelor ontologice, metodologice, conceptuale si instrumentale mprtsite n comun de membrii unei comunitti stiintifice ca baz a activittii lor de cercetare. ( Kuhn )

Dac avem n vedere elementele descrise de Kuhn, constatm c notiunea de paradigm se ref er la fundamentele epistemologice ale unei stiinte. Mentionm, de asemenea, c Th.Kuh n a considerat c adoptarea unei singure paradigme care s orienteze stiinta normal rep rezint semnul intrrii unei stiinte n stadiul su de maturitate si c, dup teoria sa, do stiintele naturii au atins acest stadiu, fiind propriu-zis paradigmatice, n timp ce stiintele sociale, n care ntlnim, simultan, mai multe teorii rivale, s-ar afla n st adiul pre-paradigmatic. Aceasta nseamn c nu orice teorie poate fi numit paradigm, dar dintre teoriile rivale, cele mai bine conturate pot avea statut de candidat la p aradigm. O asemenea acceptie a permis ca folosirea termenului s se extind cat denumi re a celor mai influente conceptii dintr-un domeniu stiintific, presupunnd eventu al c acestea aspir s devin matrice disciplinar pentru o comunitate de practicieni, la el ca o paradigm stiintific n sensul conceptului definit de Kuhn. Primul motiv reiese din definitia paradigmei ca ansamblu de angajamente teoretic e, metodologice, ontologice. O analiz paradigmatic va ncerca s identifice asemenea a ngajamente ca fiind caracteristice unor conceptii, diferentiindu-le de altele. n acest sens, paradigma este un instrument analitic. In al doilea rnd, analiza para digmelor stiintelor sociale poate urmri evolutia lor istoric, artnd cum s-au structu rat diferite conceptii prin schimbri semnificative la nivelul fundamentelor lor e pistemologice. n acest sens, snt cercetate paradigmele traditionale precum paradig ma pozitivist, paradigma hermeneutic (interpretativ), paradigma evolutionist, paradi gma structuralist, precum si cele considerate mai recente, precum paradigma const ructivismului social, paradigma interactionalismului simbolic, paradigma postemp irist, paradigma feminist, paradigma post-modern. Privit sub acest aspect, analiza p aradigmatic este o modalitatea a reconstructiei istorice. n al treilea rnd, analiza paradigmelor gndirii sociale ne ajut s ntelegem situatia pluralittii teoriilor rival e n stiintele sociale. Kuhn o considera ca un semn al imaturittii lor, dar el era as tfel influentat de comparatia cu stiintele naturii. n stiintele sociale pluralita tea teoriilor este, mai degrab, un semn de maturitate, avnd n vedere interesele de c unoastere, orientarea valoric si proiectele practice implicate n teorii, care expri m pozitii sociale, contexte culturale si traditii istorice diferite. n al patrulea rand, analiza paradigmelor stiintelor sociale poate avea si un rol prospectiv, de identificare a modurilor n care,stiinta social se regndeste pe sine sau este regndi t din perspectiva noilor probleme sociale. IV.2. Matricea tipurilor de gndire (Martin Hollis) M.Hollis si propune o analiz a tipurilor de gndire care stau la baza diferitelor conc eptii ale stiintelor sociale printr-o sistematizare ce ia n considerare dou dimens iuni ale fundamentelor lor, si anume cea ontologic si cea metodologic. Autorul con struieste o matrice bidimensional, plasnd pe cele dou axe: 1) opozitia ontologic tra ditional holism vs. individualism 2) opozitia metodologic traditional explicatie vs . ntelegere Explicatie Intelegere

Holism Sisteme Agenti Jocuri Actori Individualism 1. Abordare holist-explicativa tipul de gandire care poate fi identificat prin conc eptul cheie sisteme A. Teza ontologica societatile sau institutiile sociale sunt sisteme, adica intr eguri care au proprietati diferite decat cele ale partilor component ( indivizii ) sau decat cele ale insumarii lor B. Teza epistemologica explicarea faptelor sociale trebuie sa aiba in vedere in primul rand caracteristicile sistemice, functionale si structural ale ansamblur ilor sociale in care sunt integrati indivizii 1. Abordare individualism-explicativa tipul de gandire identificat prin conceptual cheie agenti A. Teza ontologic individualist sustine c nu exist dect indivizi si actiuni B. Teza e pistemologic afirm c pentru a explica faptele sociale trebuie s avem n vedere indiviz ii umani, cu dorinte, intentii si opinii care determin modurile n care ei actioneaz si interacti oneaz. Teoria alegerii rationale porneste de la situatia (ideal-tipic) a unui agent ce a r actiona singur ntr-un mediu independent. Pentru analiza alegerilor strategice a fost dezvoltat teoria jocuril or. 1. Abordare holist-interpretativa tipul de gandire identificat prin conceptual chei e jocuri

A. Teza ontologic se refer la faptul c lumea social este alctuit din practici sau , s metaforic, din

jocuri, adic din forme de activitate ( ca forme de viat), guvernate de reguli sau nor B. Teza epistemologic se refer la faptul c lumea social trebuie nteleas in interior, cifrnd semnificatiile pe care actorii sociali le acord actiunilor si institutiilor sociale 1. Abordare individualism-interpretativa tipul de gandire identificat prin conceptu al cheie actori A. O ontologie a relatiilor sociale configurate prin asteptri reciproce, legate d e roluri si norme B. O viziune metodologic ncercnd s combine ntelegerea semnificatiil or actiunii, dar si ntelegerea

motivelor drept cauze ale actiunilor C. O perspectiv epistemologic cutnd s depseasc dificulttile corelatiei dintre cunoast a actiunii si

ntelegerea adecvat a semnificatiei sale.