Interviul

            Interviul, una dintre cele mai frecvent aplicate  metode de cercetare, este utilizat în

știintele sociale, dar și în desfășurarea diverselor activități profesionale.

Etimologic, termenul de interviu semnifică întâlnirea și conversația între doua sau mai

multe persoane. Acestea sunt, de fapt, și caracteristicile definitorii ale acestei metode de
cercetare: interviul este o conversație față în față, în care o persoana obține informații de la
o altă persoană. Deși  în viața cotidiană utilizăm interviul, acest lucru  nu înseamnă că  orice
conversație sau întâlnire între doua sau mai multe persoane echivalează cu un interviu, în special
cu un interviu de cercetare științifică. În general, interviul se bazează pe comunicarea verbală,
aceasta fiind o comunicare de tip special, în care o persoană pune întrebări (anchetatorul), iar
cealaltă furnizează  răspunsuri, informații (persoana intervievată). Convorbirea reprezintă, deci,
elementul fundamental în metoda interviului, dar interviul  nu se poate confunda
cu chestionarul (bazat și el pe întrebări și răspunsuri). In primul caz, este vorba de obținerea de
informații verbale, de opinii, păreri, preferințe exprimate liber despre problema pusă in discuție,
iar în cel de-al doilea întrebările și răspunsurile sunt, de regulă, scrise (are loc înregistrarea
obligatorie a răspunsurilor în scris; într-o anchetă bazată pe tehnica chestionarului răspunsurile
sunt scurte, clare, precise).

Folosirea interviului ca metodă de cercetare în științele sociale duce, așadar, la stabilirea

relațiilor dintre variabile și la verificarea/testarea ipotezelor. Acesta se deosebește de
comunicarea verbală obișnuită prin simplul fapt că informația este dirijată de către cel ce
intervievează.

Chestionarul și interviul sunt cele mai utilizate tehnici de cercetare în științele sociale. In

general, se recomandă utilizarea interviului când trebuie studiate comportamente dificil de
observat sau când se cercetează credințele și atitudinile, neexistând documente scrise despre
acestea (M. Stacey, 1970).

Utilizarea interviului în cercetarea științifică are mai multe scopuri:

 Identificarea variabilelor și a relației dintre variabile (scop explorator); astfel, se pot

formula ipoteze interesante si valide;
 Poate constitui instrumentul principal de recoltare a informațiilor în vederea testării
ipotezelor; fiecare întrebare reprezintă un item în structura instrumentului de măsurare;
 Recoltarea unor informații suplimentare celor obținute prin alte metode.

Schema situației de interviu

Pentru că în cea mai mare parte din timpul nostru de veghe conversăm (respectiv,
punem întrebări, dam răspunsuri), ar trebui clarificat modul în care  se realizează situația de
interviu ca relatie dintre doua persoane sau un operator de interviu si un grup de persoane, din
punct de vedere psihosociologic. Interviul personal față în față (face-to-face interview), cel mai
utilizat procedeu de intervievare, presupune interacțiunea dintre două persoane, pe care le notăm
astfel:

X - operatorul de interviu ;

Y - persoana intervievată.

1
 In ce mod acționează X asupra lui Y? Prin întrebări care determină răspunsuri din partea
lui Y. Aceste răspunsuri vor declansa la X anumite reacții specifice (fie prin faptul că X trece la
o altă întrebare, fie că repetă întrebarea, fie că oferă explicații suplimentare sau reacții etc.).
Asadar, relația dintre X si Y nu este simetrică (rolurile sociale nu se schimbă între ele și nici
sensul transmiterii informațiilor nu poate fi schimbat) si o putem reda grafic astfel:

Persoana intervievată Y îi transmite lui X

(operatorul de interviu) un volum mai mare de
informații, comunicarea fiind unilaterală (de la Y
la X). X conduce discuția. Relația dintre X si Y depinde de status-ul social al persoanelor care
interacționează (vârstă, sex, nivel de instruire, rasă, religie, venituri etc.) și de modul de
desfășurare a interviului (debutul, derularea si finalul convorbirii).

             Dezavantajele utilizării  interviului

Dintre principalele dezavantaje, pot fi menționate:

§           Costul ridicat al orelor de intervievare și al celorlalte etape ale proiectării si realizării cercetărilor pe
bază de interviu

§                 Timpul îndelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse în eșantion, pentru obținerea
acordului și desfășurarea convorbirii

§                 Erorile datorate operatorilor de interviu în ceea ce privește punerea întrebărilor și înregistrarea

răspunsurilor

§                 Inconveniente legate de faptul că se cere indivizilor sa răspundă indiferent de dispoziția lor psihica, de
starea de oboseala, etc.

§                 Neasigurarea anonimatului, fiind cunoscute adresa și numărul de telefon al persoanei intervievate

§                 Lipsa de standardizare în formularea întrebărilor, ceea ce limitează compatibilitatea informațiilor

§                 Dificultăți în accesul la cei care sunt incluși in eșantion

Concluzii

Interviul:

 Culege informații despre modul în care oamenii acționează sau gândesc direct de la aceștia (pe baza a ceea ce aceștia
spun)
 Poartă un caracter  mai degrabă nestandardizat
 Instrument - ghidul de interviu
 Număr mic de indivizi
 Nu se urmărește reprezentativitatea
 Colectează informații complexe
 Contact direct, de scurtă durată cu intervievații
 În prelucrarea datelor, rareori se folosesc proceduri statistice
 Culegerea datelor: operatori de interviu (presupune o pregătire de specialitate).

2
 Recomandări bibliografice (suplimentare):

 Bottorff Joan L., „Using Videotaped Recordings în Qualitative Research”, în Janice M.

Morse (ed.), Critical Issues în Qualitative Research Methods, Sage Publications, pp. 244-261.

 Carey, Martha Ann, „The Group Effect în Focus Groups: Planning, Implementing and
Interpreting Focus Group Research”, în Janice M. Morse (ed.), op.cit., pp. 225-241.

 Cohen, Louis, L. Manion şi K. Morrison, 2003, Research Methods în Education, 5th

edition, RoutledgeFalmer, pp. 267-273.

 Fontana, Andrea şi James H. Frey, 1994, „Interviewing: The Art of Science”, în Norman
K. Denzin şi Yvonna S. Lincoln (eds.), 1994, Handbook of Qualitative Research, Sage
Publications, pp. 364-365.

 Krueger R.A., Casey M.A, 2005, Metoda focus-grup. Ghid practic pentru cercetarea
aplicată, trad. Rom. Cristina Popa, Polirom, Iaşi (ediţie originală 2000, Sage Publications).

 Mucchielli, Alex (coord.), 2002, Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele umane şi

sociale, trad. rom. de Veronica Suciu, Polirom, Iaşi (ediţie originală 1996) – a se vedea
conceptele specifice acestei teme.