UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN

SUCEAVA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA RESURSE UMANE

LUCRARE DE SEMINAR
Interviul ca tehnică de cercetare ştiinţifică

PROFESOR:
ECHIPA: Balașa Ramona-Giorgiana
Rădășanu Roxana-Iuliana
Maier Emilia (Agafiței)
Candîba Ecaterina

1
 CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL I. TIPURI DE INTERVIU
1.1. Interviul Structurat
1.2. Interviul semistructurat
1.3. Interviul nestructurat
CAPITOLUL II. ETAPELE INTERVIULUI CA METODĂ DE
CERCETARE
2.1. Pregătirea interviului
2.2. Desfășurarea interviului
2.3. Înregistrarea și transcrierea interviului
CAPITOLUL III. ETICA ÎN INTERVIUL DE CERCETARE
3.1 Avantaje și dezavantaje
3.2 Confidențialitatea și anonimatul participanților
3.3 Consimțământul anonimat al participanților
CAPITOLUL IV. EXEMPLE DE APLICAȚII ALE INTERVIULUI ÎN
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ
4.1. Interviurile în studiile sociologice
4.2. Interviurile în studiile psihologice
4.3. Interviurile în studiile de marketing
CONCLUZII
BIBLIOGRAFII

2
INTRODUCERE

Interviul, una dintre cele mai frecvent aplicate metode de cercetare, este utilizat atât
în știintele sociale, științele socio-umane, cât și în desfășurarea diverselor activități
profesionale.1
Interviul, ca metodă de cercetare, este universal în ştiinţele sociale“ – afirma Herbert
H. Hyman (1975) într-o lucrare de referinţă, menită să identifice factorii empirici
răspunzători de erorile utilizării acestei metode de colectare a datelor şi să evalueze
posibilităţile de minimizare a efectelor acestor factori. 2
Interviul. Noțiune.
Din punct de vedere terminologic, cuvântul „interviu“ reprezintă un neologism
provenit din limba engleză (interview – întrevedere, întâlnire), fiind utilizat în jurnalistică şi
în ştiinţele socio-umane. Traian Herseni remarca faptul că acestei tehnici de lucru, sub
numele de interviu, i s-au închinat numeroase studii, mai ales de sociologie americană. Henri
H. Stahl aprecia că „termenul de interviu nu este potrivit pentru operaţia de interogare
statistică sumară, restrânsă doar la un număr limitat de întrebări, la care se poate răspunde în
sistem binar, prin da sau nu şi cu atât mai puţin nu e justificat să denumim interviu ceea ce de
fapt este convorbire (Stahl, 1974, 243).
Din punct de vedere etimologic, termenul de „interviu“ semnifică întâlnirea şi
conversaţia între două sau mai multe persoane.
Interviul ca tehnică de cercetare în ştiinţele socio-umane reprezintă o tehnică de
obţinere, prin întrebări şi răspunsuri, a informaţiilor verbale de la indivizi şi grupuri umane în
vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a fenomenelor socio-umane.
Interviul se bazează pe comunicarea verbală şi presupune întrebări şi răspunsuri ca şi
chestionarul. Spre deosebire însă de chestionar, unde întrebările şi răspunsurile sunt scrise,
interviul implică totdeauna obţinerea unor informaţii verbale.
Convorbirea reprezintă elementul fundamental în tehnica interviului, în timp ce
întrevederea nu constituie decât o condiţie care facilitează transmiterea informaţiilor

1
Interviul accesat online pe www.scritub.com;
2
Septimiu Chelcea, Tehnici de cercetare sociologică, curs format pdf accesat online;

3
unidirecţionale: de la persoana intervievată spre operatorul de interviu (sau spre cercetătorul
ştiinţific). De asemenea, interviul nu presupune cu necesitate o relaţie între două persoane.
Interviul de grup se desfăşoară în condiţii psihosociale diferite de cele ale relaţiilor
interpersonale diadice. Michel Quinn Patton, director la Minnesota Center for Social
Research, preciza că principiul fundamental al interviurilor calitative constă în posibilitatea
creată celui intervievat de a exprima prin răspunsurile sale gândurile sale cu cuvintele sale
(Patton, 1980, 205). În acest sens nu îi este permis operatorului de interviu să sugereze sau să
reformuleze răspunsurile celui intervievat. Fiind vorba despre interviu ca tehnică de cercetare
în ştiinţele socio-umane, trebuie accentuat faptul că utilizarea acestuia în cercetarea din
domeniul ştiinţelor socio-umane trebuie să conducă la stabilirea relaţiilor dintre variabile, la
testarea ipotezelor. Aşa cum preciza Fred N. Kerlinger (1973), în Tehnici de cercetare
sociologică, interviul este un instrument de măsurare psihologică şi sociologică în legătură cu
care se pun aceleaşi probleme ale reliabilităţii, validităţii şi obiectivităţii, ca şi faţă de oricare
alt instrument de măsurare.3
Ancheta prin interviu a devenit metoda cea mai frecvent utilizată în cercetarea
sociologică (Caplow, 1970, 203). Anual în întreaga lume sunt intervievate sute de mii, dacă
nu milioane de persoane. Nu este de mirare, deci, că „metodologia ştiinţelor sociale a devenit
virtual sinonimă cu cercetarea prin anchetă “ (Smith, 1975, 196). „Astăzi ancheta este
predominantă în culegerea datelor... Există două tipuri principale de anchete: pe bază de
chestionar şi prin interviu“ (Sedlack şi Stanley, 1992, 214). Margaret Stacey (1970, 70)
consider că trebuie utilizată ancheta prin interviu „când trebuie studiate comportamente
dificil de observat pentru că se desfăşoară în locuri private, când se cercetează credinţele şi
atitudinile, neexistând documente scrise despre acestea. În astfel de cazuri cea mai bună
soluţie o reprezintă utilizarea interviului“.
Utilizarea interviului în cercetarea ştiinţifică are – după cum remarca Fred Kerlinger
(1973) – mai multe scopuri.
În primul rând, un scop explorator, de identificare a variabilelor şi relaţiei dintre
variabile. Cu ajutorul interviurilor se poate ajunge la formularea unor ipoteze
interesante şi valide. Informaţiile obţinute pot ghida în continuare cercetarea
fenomenelor psihologice şi sociologice.
Interviul, în al doilea rând, poate constitui instrumentul principal de recoltare a
informaţiilor în vederea testării ipotezelor. În acest caz, fiecare întrebare reprezintă un
item în structura instrumentului de măsurare.
3
Septimiu Chelcea, Tehnici de cercetare sociologică, curs format pdf accesat online;

4
 Cel de-al treilea scop al utilizării interviului este cel de recoltare a unor
informaţii suplimentare celor obţinute prin alte metode.
Aşa cum s-a arătat, ancheta prin interviu constituie cea mai frecvent utilizată metodă
de cercetare sociologică. Unii specialişti apreciază chiar că „sociologia a devenit ştiinţa
interviului“. Şi aceasta nu numai pentru că interviul, încă din anii ′60, a devenit modalitatea
de recoltare a datelor favorită pentru majoritatea sociologilor, mai ales nord-americani, ci şi
pentru că, aşa cum remarcau Mark Benney şi Everett C. Hughes (1970), obiectul de studiu al
sociologiei este interacţiunea, iar interviul este el însuşi un tip de interacţiune socială.

Schema situației de interviu

Conversaţia reprezintă o activitate distinctiv umană şi un tip de interacţiune
psihologică şi socială. O bună parte din timpul de veghe conversăm: punem întrebări şi dăm
răspunsuri, astfel ar trebui clarificat modul în care se realizează situația de interviu ca relație
dintre două persoane sau un operator de interviu și un grup de persoane, din punct de vedere
psihosociologic. Interviul personal față în față (face-to-face interview), cel mai utilizat
procedeu de intervievare, presupune interacțiunea dintre două persoane, pe care le notăm
astfel4:

X - operatorul de interviu
Y - persoana intervievată

În ce mod acționează X asupra lui Y? Prin întrebari care determină răspunsuri din
partea lui Y. Aceste răspunsuri vor declanșa la X anumite reacții specifice (fie prin faptul
că X trece la o altă întrebare, fie că repetă întrebarea, fie că oferă explicații suplimentare sau
reacții etc.). Așadar, relația dintre X și Y nu este simetrică (rolurile sociale nu se schimbă
între ele și nici sensul transmiterii informațiilor nu poate fi schimbat), putând să o redăm
grafic astfel :
X Y

Persoana intervievată Y ii transmite lui X (operatorul de interviu) un volum mai mare

de informații, comunicarea fiind unilaterală (de la Y la X). X conduce discuția. Relația dintre
X si Y depinde de statusul social al persoanelor care interacționează (vârstă, sex, nivel de

4
Interviul accesat online pe www.scritub.com;

5
instruire, rasă, religie, venituri) și de modul de desfășurare a interviului (debutul, derularea și
finalul convorbirii).

CAPITOLUL I.
TIPURI DE INTERVIU

1.1. Interviul Structurat

Interviurile structurate sunt un tip de interviu personal în care intervievatorul folosește
un format stabilit și întrebările sunt pregătite din timp. Utilizează metode de înregistrare
foarte sistematizate. Este un tip de cercetare cantitativă care este folosită pentru a efectua o
anchetă. Scopul acesteia este de a pune întrebări prestabilite în fiecare interviu, care sunt
prezentate în aceeași succesiune. Este cunoscut și sub numele de interviu planificat sau
modelat.5
Pentru a aplica un interviu structurat, urmați acești pași:

1. Definiți criteriile de evaluare: Stabiliți competențele și calitățile pe care le căutați la

candidați și creați întrebări care să vă permită să evaluați aceste criterii.
2. Pregătiți întrebările: Elaborați o listă de întrebări relevante pentru poziția respectivă.
Asigurați-vă că întrebările sunt clare, concise și se concentrează pe comportamentele și
experiențele anterioare ale candidaților.
3. Stabiliți un sistem de evaluare: Creați o grilă de evaluare care să vă permită să acordați
puncte sau să evaluați răspunsurile candidaților în funcție de criteriile prestabilite.
4. Interviul: În timpul interviului, adresați fiecărui candidat aceleași întrebări și asigurați-vă
că înregistrați răspunsurile lor.
5. Evaluarea: Utilizați grila de evaluare pentru a evalua răspunsurile candidaților și a
determina cel mai potrivit candidat pentru poziție.
Aplicarea unui interviu structurat poate asigura o evaluare obiectivă și echitabilă a
candidaților, reducând subiectivitatea și favoritismul în procesul de selecție.

5
▷ Diferența dintre interviul structurat și nestructurat - invatatiafaceri.ro

6
1.2. Interviul semistructurat
Un interviu semistructurat este un tip de interviu care combină elemente de întrebări
pregătite în avans cu flexibilitatea de a explora subiecte suplimentare în timpul interviului. În
acest tip de interviu, există un set de întrebări de bază pregătite în avans, dar intervievatorul
are libertatea de a adăuga întrebări suplimentare sau de a explora anumite subiecte în funcție
de răspunsurile și interacțiunea cu candidatul.
Prin utilizarea unui interviu semistructurat, intervievatorul poate obține informații mai
detaliate și poate adapta interviul în funcție de candidat și de contextul specific. Acest tip de
interviu permite o abordare mai flexibilă și mai personalizată, permițând candidatului să ofere
mai multe informații și să-și exprime mai bine experiențele și abilitățile.

În general, un interviu semistructurat poate fi util în situații în care este important să se obțină
informații specifice și detaliate despre candidat, dar și să se mențină o anumită structură și
coerență în procesul de interviu.

1.3. Interviul nestructurat

Interviul nestructurat este unul care nu folosește niciun format fix, totuși,
intervievatorul poate avea câteva întrebări planificate pregătite în prealabil. Este o metodă de
cercetare calitativă, în care întrebările sunt pregătite în timpul interviului. Întrucât interviul
este neplanificat, are o abordare informală în care are loc o conversație prietenoasă între
intervievator și intervievat.
Intervievatorul are libertatea de a pune orice întrebări și poate schimba, de asemenea,
succesiunea sau sări peste unele întrebări care sunt planificate din timp, cu toate acestea, îi
lipsește uniformitatea. În plus, intervievatorul ar trebui să posede cunoștințe și abilități
profunde pe subiect.6

Diferența dintre interviul structurat și cel nestructurat

6
▷ Diferența dintre interviul structurat și nestructurat - invatatiafaceri.ro

7
Baza pentru comparație Interviu Structurat Interviu Nestructurat
Interviul structurat este unul Interviul nestructurat se

Sens în care un anumit set de referă la un interviu în care

întrebări predeterminate sunt întrebările care trebuie
pregătite de către itervievator adresate respondenților nu
în prealabil. sunt stabilite în prealabil.
Colectare de date Cantitativ Calitativ

Cercetare Descriptiv Explorator

Tipuri de întrebări Întrebări închise Întrebări deschise

Factori evaluați Explicit Implicit

Folosit de Pozitivist Interpretativist

Aplicație Pentru a valida rezultatele, Să cerceteze detaliile

atunci când numărul de personale ale candidatului,
candidați este destul de mare, astfel încât să judece dacă
este persoana potrivită penrtu
post.

CAPITOLUL II.
ETAPELE INTERVIULUI CA METODĂ DE CERCETARE

2.1. Pregătirea interviului

8
 Pregătirea interviului implică următoarele etape:
1. Definirea obiectivelor interviului: Stabiliți clar scopul interviului și ce anume doriți să
obțineți din acesta. Acest lucru vă va ajuta să vă concentrați pe întrebările și evaluarea
potrivite.
2. Analiza postului și a cerințelor: Înțelegeți în detaliu cerințele și responsabilitățile postului
pentru care recrutați. Acest lucru vă va ajuta să creați întrebări relevante și să evaluați
candidații în funcție de criteriile potrivite.
3. Elaborarea unui ghid de interviu: Creați o listă de întrebări relevante și structurate care să
vă permită să evaluați competențele și calitățile necesare pentru postul respectiv. Asigurați-vă
că întrebările sunt clare și pot fi răspunse în mod obiectiv.
4. Revizuirea CV-urilor și a aplicațiilor: Analizați cu atenție CV-urile și aplicațiile
candidaților pentru a înțelege mai bine experiența și abilitățile lor. Acest lucru vă va ajuta să
formulați întrebări specifice și să adaptați interviul la fiecare candidat.
5. Planificarea logistică: Stabiliți data, ora și locația interviului. Asigurați-vă că aveți toate
resursele necesare, cum ar fi o cameră de interviu, echipament audio/video și orice alte
materiale relevante.
6. Comunicarea cu candidații: Trimiteți invitații pentru interviu candidaților selectați și
furnizați toate detaliile necesare, cum ar fi data, ora, locația și orice alte instrucțiuni specifice.
7. Rezervarea timpului necesar: Asigurați-vă că aveți suficient timp alocat pentru fiecare
interviu și că sunteți pregătit să înregistrați răspunsurile candidaților și să luați notițe
relevante.
8. Revizuirea ghidului de interviu: Înainte de interviu, revizuiți întrebările și asigurați-vă că
sunt relevante și potrivite pentru evaluarea candidaților.
Pregătirea interviului este esențială pentru a asigura un proces de selecție eficient și
obiectiv.Prin urmarea acestor etape, veți fi pregătit să evaluați candidații în mod coerent și să
obțineți informațiile necesare pentru a face o decizie informată în privința angajării.
2.2. Desfășurarea interviului
Desfășurarea unui interviu structurat implică următorii pași:
1. Introducere: Începeți interviul prin salutarea candidatului și prezentându-vă. Explicați
scopul interviului și structura acestuia pentru a asigura o înțelegere clară a procesului.
2. Întrebări standardizate: Folosiți lista de întrebări pregătite în avans și adresați-le
candidatului în ordinea stabilită. Asigurați-vă că întrebările sunt clare și ușor de înțeles.
3. Ascultare activă: Ascultați cu atenție răspunsurile candidatului și acordați-i timp să se

9
exprime în mod complet. Evitați să întrerupeți sau să influențați prea mult răspunsurile lor.
4. Clarificări și întrebări suplimentare: Dacă aveți nevoie de clarificări sau de mai multe
informații, puteți adresa întrebări suplimentare pentru a obține detalii mai specifice.
5. Notarea răspunsurilor: Înregistrați răspunsurile candidatului în timpul interviului sau
imediat după acesta. Utilizați grila de evaluare pentru a acorda puncte sau pentru a evalua
răspunsurile în funcție de criteriile prestabilite.
6. Încheiere: Încheiați interviul prin mulțumirea candidatului pentru timpul acordat și
oferindu-i ocazia să pună întrebări suplimentare despre poziție sau procesul de selecție.
Este important să mențineți un mediu profesional și respectuos pe durata interviului
și să tratați toți candidații în mod egal. Asigurați-vă că respectați confidențialitatea
informațiilor furnizate de candidați și că respectați legile și politicile privind protecția datelor
personale.

2.3. Înregistrarea și transcrierea interviului

Înregistrarea și transcrierea interviului poate fi realizată în următoarele moduri:
1. Alegeți un dispozitiv de înregistrare: Puteți utiliza un dispozitiv de înregistrare audio, cum
ar fi un smartphone sau un înregistrator digital, pentru a înregistra interviul. Asigurați-vă că
dispozitivul este plasat într-un loc adecvat pentru a captura clar vocea candidatului și a
interviuitorului.
2. Testați înregistrarea: Înainte de a începe interviul, asigurați-vă că dispozitivul de
înregistrare funcționează corect și că sunetul este înregistrat clar. Efectuați un test scurt
pentru a verifica calitatea înregistrării.
3. Începeți înregistrarea: În timpul interviului, asigurați-vă că dispozitivul de înregistrare
este pornit și înregistrează sunetul în mod clar. Fiți atenți să nu acoperiți microfonul și să
evitați zgomotele de fond care ar putea afecta calitatea înregistrării.

4. Transcrierea interviului: După încheierea interviului, puteți transcrie înregistrarea într-un

document text. Puteți face acest lucru manual, ascultând înregistrarea și transcriind
răspunsurile candidatului și întrebările interviuitorului.
Transcriere unui interviu poate fi o sarcină laborioasă, așa că este important să ai răbdare și să
acorzi atenție detaliilor. De asemenea, există și software-uri de transcriere automată
disponibile care pot ajuta la procesul de transcriere.
5. Revizuirea și corectarea transcrierii: După ce ați transcris interviul, este recomandat să

10
revizuiți și să corectați transcrierea pentru a asigura acuratețea și claritatea textului. Verificați
dacă toate răspunsurile și întrebările sunt transcrise corect și corectați eventualele erori sau o

CAPITOLUL III.
ETICA ÎN INTERVIUL DE CERCETARE

3.1 Avantajele și dezavantajele utilizării interviului.

11
 Kenneth D. Bailey (1978/1982, 183) prezintă atât avantajele, cât şi dezavantajele
interviului, semnalând mai multe avantaje decât dezavantaje.7
Ca avantaje sunt enumerate:
• flexibilitatea, posibilitatea de a obţine răspunsuri specifice la fiecare întrebare;
• rata mai ridicată a răspunsurilor, asigurată de obţinerea răspunsurilor şi de la persoanele
care nu ştiu să citească şi să scrie, ca şi de la persoanele care se simt mai protejate când
vorbesc decât când scriu;
• observarea comportamentelor nonverbale, fapt ce sporeşte cantitatea şi calitatea
informaţiilor;
• asigurarea standardizării condiţiilor de răspuns, lucru imposibil de realizat în cazul
chestionarelor poştale;
• asigurarea controlului asupra succesiunii întrebărilor, fapt ce are consecinţe pozitive
asupra acurateţei răspunsurilor;
• colectarea unor răspunsuri spontane, ştiut fiind că primele reacţii sunt mai semnificative
decât cele realizate sub control normativ;
• asigurarea unor răspunsuri personale, fără intervenţia altora;
• asigurarea răspunsului la toate întrebările şi prin aceasta furnizarea informaţiilor pentru
testarea tuturor ipotezelor cercetării;
• precizarea datei şi locului convorbirii, fapt ce asigură comparabilitatea informaţiilor;
• studierea unor probleme mai complexe prin utilizarea unor formulare, chestionare sau
ghiduri de interviu mai amănunţite, cu mai multe întrebări, de o mai mare subtilitate.

Ca orice tehnică de cercetare, interviul are o serie de dezavantaje şi limite

intrinseci. Kenneth D. Bailey (1978/1982, 183) le ordonează astfel8:
• costul ridicat, nu numai al orelor de intervievare, dar şi al celorlalte etape şi momente ale
proiectării şi realizării cercetărilor pe bază de interviu;

7
Interviul ca tehnică de cercetare științifică accesat online la data de 20.11.2023 http://interviu-
ok.blogspot.ro/;
8
Interviul ca tehnică de cercetare științifică accesat online la data de 20.11.2023 http://interviu-
ok.blogspot.ro/;

12
• timpul îndelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse în eşantion, pentru
obţinerea acordului şi desfăşurarea convorbirii, uneori fiind necesare mai multe vizite la
aceeaşi adresă;
• erorile datorate operatorilor de interviu în ceea ce priveşte punerea întrebărilor şi
înregistrarea răspunsurilor, „efectul de operator“;
• imposibilitatea consultării unor documente în vederea formulării unor răspunsuri precise;
• inconveniente legate de faptul că se cere indivizilor să răspundă, indiferent de dispoziţia lor
psihică, de starea de oboseală etc.;
• neasigurarea anonimatului, fiind cunoscute adresa şi numărul de telefon ale persoanelor
care urmează să fie intervievate;
• lipsa de standardizare în formularea întrebărilor, ceea ce limitează comparabilitatea
informaţiilor;
• dificultăţi în accesul la cei care sunt incluşi în eşantion.

Atât avantajele, cât şi dezavantajele sunt relative, trebuind să fie judecate în raport cu
alte metode şi tehnici de cercetare în ştiinţele socioumane şi mai ales în funcţie de diferitele
procedee şi tipuri de interviuri.
De asemenea, pentru evaluarea interviului se impune luarea în considerare
a erorilor generate de această tehnică. Herbert H. Hyman (1975) consideră că erorile
rezultă din: modul de punere a întrebărilor şi de înregistrare a răspunsurilor, ca şi din
prezenţa fizică a operatorului de interviu.
Efectul de operator de interviu nu dispare prin autoadministrarea chestionarelor pentru că,
remarcă sociologul american, totdeauna cel care răspunde are în vedere impresia pe care o
produce asupra cititorului prezumtiv. Distorsionarea răspunsurilor se face în sensul protecţiei
ego-ului.

3.2. Confidențialitatea și anonimatul participanților

În orice interacțiune sau colectare de informații, anonimatul și confidențialitatea
participanților sunt cruciale.
1. Consimțământul informațional: Asigurați-vă că toți participanții la interviu sunt informați
în prealabil cu privire la modul în care vor fi colectate, utilizate și protejate datele lor
personale și răspunsurile lor în cadrul interviului. Obțineți consimțământul lor în mod explicit

13
înainte de a începe interviul.
2. Protecția datelor personale: Asigurați-vă că aveți măsuri adecvate de securitate pentru a
proteja datele personale ale participanților la interviu. Aceasta poate include utilizarea de
metode de criptare, stocarea datelor într-un mediu securizat și restricționarea accesului la
acestea doar pentru persoanele autorizate.
3. Anonimatul și confidențialitatea răspunsurilor: Asigurați-vă că răspunsurile
participanților la interviu sunt tratate în mod confidențial și că nu vor fi dezvăluite altor
persoane decât celor implicați în procesul de selecție. Dacă doriți să utilizați răspunsurile în
scopuri de cercetare sau publicare, asigurați-vă că acestea sunt anonimizate și nu pot fi
atribuite unui anumit participant.
4. Păstrarea datelor: Păstrați datele colectate în cadrul interviului doar pentru perioada
necesară și în conformitate cu legislația privind protecția datelor. După aceea, asigurați-vă că
acestea sunt eliminate în mod sigur și ireversibil.
Este esențial să vă asigurați că toți cei implicați în procesul de selecție sunt conștienți
și respectă regulile și procedurile clare privind confidențialitatea în timpul interviurilor.

3.3 Consimțământul anonimat al participanților

În cadrul unui interviu, consimțământul anonimat al participanților poate fi obținut
prin respectarea următoarelor principii:
1. Informarea: Participanții trebuie să fie informați în prealabil cu privire la natura și scopul
interviului, inclusiv despre anonimatul lor. Trebuie să li se explice că datele lor personale și
informațiile furnizate în cadrul interviului vor fi tratate confidențial și că vor fi utilizate doar
în scopul specific al studiului.
2. Consimțământul explicit: Participanții trebuie să fie solicitați să ofere un consimțământ
explicit pentru a participa la interviu și pentru a-și exprima acordul cu privire la anonimatul
lor. Aceasta poate fi realizată prin semnarea unui formular de consimțământ sau prin
furnizarea unui acord verbal înregistrat.
3. Protecția datelor: Asigurați-vă că informațiile personale ale participanților sunt protejate și
păstrate în siguranță. Utilizați metode de stocare și transfer securizate pentru a preveni
accesul neautorizat la datele lor.
4. Confidențialitatea: Asigurați-vă că identitatea participanților este păstrată confidențială în
timpul și după finalizarea interviului. Evitați dezvăluirea numelui sau altor informații

14
personale în rapoartele sau publicațiile rezultate din studiu.
În timpul unui interviu, este esențial să protejați intimitatea participanților și să le
oferiți posibilitatea de a rămâne anonimi, dacă doresc acest lucru.

CAPITOLUL IV.
EXEMPLE DE APLICAȚII ALE INTERVIULUI ÎN CERCETAREA
ȘTIINȚIFICĂ

15
Prezenţa fizică a operatorului de interviu accentuează riscul de distorsiune a răspunsurilor.
Într-un studiu cu finalitate metodologică, Albert Ellis (1948) a analizat răspunsurile la
interviu ale unui număr de 69 de studente dintr-un colegiu american şi, comparativ, după un
an de zile, răspunsurile aceloraşi studente la chestionarul autoadministrat. Întrebările, în
număr de 60, au fost grupate, în trei clase, după cum presupuneau un grad înalt, mediu sau
scăzut de „implicare a ego-ului“ în elaborarea răspunsurilor. La întrebările cu grad ridicat de
implicare a ego-ului s-au obţinut diferenţe semnificative în răspunsurile la interviu,
comparativ cu cele obţinute cu ajutorul chestionarului.
Ca o concluzie, interviul9:
 culege informații despre modul în care oamenii acționează sau gândesc, direct de la
aceștia (pe baza a ceea ce aceștia afirmă);
 are un caracter mai degrabă nestandardizat (poate varia);
 instrument - ghidul de interviu;
 număr mic de indivizi;
 nu se urmărește reprezentativitatea;
 colectează informații complexe;
 contact direct, de scurtă durată cu terenul;
 în prelucrarea datelor, rareori se folosesc proceduri statistice;
 culegerea datelor: operatori de interviu (pregătire de specialitate);
 se suprapune parțial cu cercetarea calitativă.

Bibliografie:

Septimiu Chelcea, Tehnici de cercetare sociologică - curs, București, 2001;

http://interviu-ok.blogspot.ro/;
www.scritub.com

9
Interviul accesat online pe www.scritub.com;

16