Metoda chestionarului

1. Semnificațiile metodei
Chestionarul este instrumentul de baza folosit pentru culegerea datelor. Elaborarea lui are
caracter multidisciplinar, in sensul ca necesita cunoștințe din mai multe discipline științifice: statistică, matematică,
sociologie, psihologie etc.

Chestionarul reprezintă un set de întrebări care au ca scop colectarea datelor necesare atingerii
obiectivelor cercetării. Pentru a chestiona, este nevoie de munca multa, dar si de creativitate.

Orice chestionar are trei obiective importante: trebuie sa transforme informațiile de care va fi nevoie intr-
un set de întrebări la care sa răspundă subiecții; trebuie sa motiveze si sa încurajeze respondentul sa se implice in
comunicare si sa coopereze (în conceperea unui chestionar, cercetătorul încearcă sa minimizeze riscul oboselii, a
plictiselii care generează răspunsuri incomplete sau deloc); trebuie sa minimizeze riscul apariției erorilor.

In conceperea chestionarului trebuie să se țină seama de structura eșantionului. Cu cat acesta va fi mai
eterogen, cu atât va fi mai dificil pentru cercetător sa conceapă un chestionar care sa fie compatibil tuturor
componenților acestuia. De asemenea, trebuie sa se țină seama și de tehnica prin care se administrează chestionarul
subiecților, mai precis de maniera in care subiecților li se prezintă obiectul cercetării si de asigurarea anonimatului
respondenților.

Situațiile in care se folosește chestionarul sunt diferite, in funcție de informațiile de colectat si de

resursele disponibile. Cele mai cunoscute circumstanțe sunt:

Ø Când resursele financiare disponibile sunt limitate. Un chestionar este un instrument ieftin de
administrat. Timpul este de asemenea o resursă pe care chestionarul o poate maximiza. Daca se folosește ancheta
interceptata sau autoadministrata pe internet, un mare număr de răspunsuri pot fi colectate in doar 10-20 de zile.

Ø Când se dorește păstrarea confidențialității identității respondenților. Adesea, pentru a obține

informații reale, respondenții trebuie convinși ca se păstrează fidelitatea răspunsurilor. In aceasta categorie intra
studiile despre comportamentul individual al persoanei anchetate.

Ø Când se dorește confirmarea unor constatări. Studiile de mare amploare deseori releva tendințe
interesante de comportament si de cele mai multe ori nu exista resurse pentru a face alte studii pe același număr
mare de persoane care sa confirme constatările făcute. De aceea, se impune administrarea unui chestionar pe un
eșantion reprezentativ care sa întărească observațiile inițiale.

Chestionarul face legătura intre obiectivele cercetării si informațiile respondenților. In aceasta poziție el
trebuie sa transforme aceste obiective în întrebări ușor de înțeles care sa ,,smulgă” informațiile de la persoanele
intervievate.

2. Tipuri de întrebări
Întrebările concretizează de fapt structura chestionarului. Exista trei tipuri de întrebări: deschise, închise
dihotomice si închise cu alegere multipla.

Întrebările deschise dau posibilitatea interlocutorului de a-si exprima liber propria opinie. Ele solicita
profesionalism din partea operatorului, capacitate de sondare a subiectului, abilitatea de a-l încuraja si stimula in
timpul discuției. Un moderator iscusit poate obține o gama variata de informații si poate determina persoana
chestionata sa-si manifeste cu generozitate trăirile, punând astfel in lumina motivațiile si trăirile acestuia.

1
 Întrebările deschise se adresează procesului activ al memoriei subiectului si testează ceea ce este stabil,
puternic consolidat in cunoștințele si comportamentul acestuia, reliefând astfel intensitatea, frecventa obișnuințelor
de comportament. Folosirea acestor întrebări necesita timp si cheltuieli suplimentare cu inventarierea, gruparea si
codificarea răspunsurilor. În plus, răspunsurile diferă de la respondent la altul si sunt interpretabile, încadrarea lor
intr-o grupa depinzând de subiectivismul operatorului de ancheta.

Întrebările deschise se utilizează, de regula, pentru: măsurarea notorietății spontane a unei mărci;
identificarea opiniei fata de o problema; stimularea interesului respondentului fata de subiectul studiului.

Întrebări închise dihotomice sunt cele la care răspunsul poate avea doar 2 alternative. Acestea au o
pondere informaționala redusa deoarece respondentului nu i se acorda șansa de a comunica intensitatea
sentimentelor in legătura cu subiectul întrebării. Ele sunt folosite de obicei ca întrebări filtru.

Întrebări închise cu alegere multiplă  prezintă avantajul că pot fi prelucrate relativ ușor. Acest tip de
întrebări nu apelează prea mult la memoria respondentului si elimina subiectivismul codificării. Dezavantajul
acestor întrebări este că cercetătorul pierde timp cu enumerarea variantelor de răspuns.

Un caz aparte de întrebare este cea semiînchisă, care are mai multe variante închise, dar si unul sau mai
multe răspunsuri deschise. Aceasta se folosește pentru cazul in care respondentul nu găsește potrivita nici una din
alternativele propuse și poate menționa alta care i se potrivește mai bine. Spațiul pentru răspunsul liber trebuie sa fie
dimensionat. Daca se lasă spațiu prea mare, respondentul va fi preocupat de ceea ce ar trebui sa răspundă și nu se va
concentra si la celelalte răspunsuri.

În funcție de transparenta subiectului anchetei, întrebările se împart in doua categorii:

Ø  întrebări nedeghizate, care presupun o cercetare directa, cu scop evident pentru respondent;

Ø întrebări deghizate, care implică o chestionare indirectă, ocolitoare. Este cazul unor subiecte delicate, când
intervievatul ar evita sa răspundă sau ar distorsiona răspunsul.

3. Tipuri de chestionar

Dacă sunt luate în considerare diferite criterii, chestionarele pot fi clasificate în mai multe categorii. Astfel, se face
distincţie între chestionare de date factuale (de tip administrativ) şi chestionare de opinie (care vizează nu numai
opiniile, dar şi aspiraţiile, trebuinţele şi valorile etc.). În ceea ce priveşte numărul temelor abordate, pot
fi chestionare speciale (care sunt construite pe o anumită temă) şi chestionare „omnibuz” (care cuprind mai multe
teme şi un număr mai mare de întrebări). După forma întrebărilor, chestionarele pot fi: chestionare cu întrebări
închise (sau precodificate), chestionare cu întrebări deschise (sau post-codificate) şi chestionare mixte ( care au şi
întrebări închise şi întrebări deschise). Luând în considerare modul în care sunt aplicate, pot
fi chestionare autoadministrate, chestionare prin poştă şi chestionare administrate de către operatorii de anchetă
.În cunoaşterea comună, cuvântul “chestionar” este înţeles mult mai simplu. Este perceput a fi instrumentul de lucru
al cercetătorilor sau al oamenilor de ştiinţă. De fapt, ceea ce face trimitere directă la chestionar, este existenţa
întrebărilor. Tocmai din acest motiv, în cunoaşterea comună, chestionarul este asociat cu un set de întrebări. Tipul
datelor care sunt culese, semnificaţia răspunsurilor sau scopul urmărit de operatorii de anchetă nu prezintă nici un
interes indivizilor din societate.

2
 4. Etapele redactării unui chestionar

Redactarea unui chestionar presupune parcurgerea a 6 faze distincte: stabilirea obiectivelor; formularea
întrebărilor; validarea întrebărilor; ordonarea si gruparea întrebărilor; formularea chestionarului; pretestarea
chestionarului.

Stabilirea obiectivelor

Procesul de cercetare începe de cele mai multe ori când un cercetător are nevoie de informații care nu sunt
disponibile. In aceasta etapa se identifica problemele de rezolvat si se stabilesc obiectivele pentru
soluționarea lor.
Trebuie sa se realizeze o definire clara și precisă a informațiilor ce trebuie obținute, ținând cont de
următoarele elemente:
-        Cine vor fi persoanele interogate?
-        Ce caracteristici trebuie măsurate?
-        In ce loc se vor culege datele?
-        Ce ne împiedică sa le obținem?

Formularea întrebărilor

Practic, fiecare etapă a cercetării se descompune intr-un număr variabil de întrebări ale chestionarului. Ca
regula generala, ideea pe care cercetătorul trebuie sa o aibă in minte atunci când concepe o întrebare este
'De ce o adresez?', ceea ce înseamnă 'Întrebarea de fata îmi ajuta in rezolvarea problemei de cercetare?'.
Cercetătorul trebuie sa se asigure că întrebările sunt necesare si suficiente.
Vocabularul folosit trebuie sa fie simplu, direct, natural si familiar populației-ținta pentru anchetă.
Caracteristicile membrilor eșantionului îi spun cercetătorului daca si in ce măsura cuvintele de specialitate
pot fi înțelese de aceștia. In formularea întrebărilor este important ca cercetătorul sa aibă permanent in minte
ca obiectivul este 'o întrebare înțeleasă si nu un grup de cuvinte inteligibile'.

 Validarea întrebărilor

Odată ce au fost formulate întrebările care duc la atingerea obiectivelor se trece la următoarea etapa si
anume validarea lor. O întrebare este considerata valida daca îndeplinește următoarele 3 criterii:
inteligibilitatea; capabilitatea; confidențialitatea.
Inteligibilitatea reprezintă capacitatea unei întrebări de a fi înțeleasă de respondenți. In formularea
întrebărilor, cercetătorul trebuie să țină cont de caracteristicile populației pe care se aplica cercetarea si
anume, educație, cultură, vârstă si preocupări.
Capabilitatea reprezintă aptitudinea întrebărilor de a li se răspunde. Aceasta caracteristica este limitata de
nivelul cunoștințelor respondenților si de capacitatea lor de reamintire. In momentul în care respondentului i
se cere sa evoce fapte sau lucruri din memorie apar 3 tipuri de erori si anume:
Ø Oamenii au tendința de a supraestima frecventa de apariție a evenimentului. Ei nu-si reamintesc cu
exactitate când anume s-a produs evenimentul si tind sa îl includă in perioada de timp considerata.
Ø Oamenii tind sa subestimeze frecventa apariției evenimentului pe perioade mari de timp, deoarece ei pierd
șirul evenimentelor care s-au desfășurat cu mult timp in urma.
Confidențialitatea este de fapt aptitudinea întrebării de a primi un răspuns sincer. Sinceritatea
respondentului deriva din modul in care este formulata întrebarea. Cel mai adesea intervievatul dă
răspunsuri nesincere la întrebări legate de vârstă, venit, consumul de băuturi alcoolice sau de produse de
curățenie și igienă.

Ordonarea si gruparea întrebărilor

Chestionarul trebuie sa fie logic si fluid de la o tematica la alta și, in interiorul acesteia, de la o întrebare la
următoarea. Răspunsul care se obține este la fel de bun ca întrebarea in sine.
Fluxul întrebărilor poate urma doua sensuri:
Ø Succesiunea pâlnie care presupune ordonarea de la general la particular si se practica mai ales in cazul
interviurilor personale si cele telefonice. Se folosește atunci când subiecții au o perspectiva clara asupra
problemei cercetate.
Ø Succesiunea pâlnie întoarsa care impune ordonarea de la particular la general si in care răspunsul la
întrebarea particulară influențează răspunsul la întrebarea generala.

3
  Formatul chestionarului

Chestionarul trebuie astfel conceput încât citirea întrebărilor, respectarea instrucțiunilor si înregistrarea
răspunsurilor sa fie cât mai simplă, atât pentru respondent cât si pentru anchetator. După selectarea
întrebărilor urmează sa se stabilească formatul chestionarului: aspectul, lungimea si modul in care vor
curge întrebările.

Formatul trebuie sa corespunda in primul rând nevoilor intervievatului, apoi nevoilor intervievatorului si
în cele din urmă nevoilor cercetării. Pentru a reuși aceasta performanta, trebuie sa se țină cont de
următoarele precizări:

Ø Chestionarul trebuie sa aibă un titlu conceput cu grija astfel încât sa atragă atenția subiecților si sa
sublinieze importanta studiului.

Ø Chestionarul începe cu o introducere despre scopul studiului, despre modul in care se vor folosi
informațiile și in care respondentul este asigurat de păstrarea confidențialității opiniilor exprimate.

Ø Se prefera formatul tip broșură sau cărticică.

Ø Chestionarul trebuie sa arate aerisit.

Ø Evitați să îl faceți pe respondent sa întoarcă pagina in mijlocul unei întrebări sau între întrebare si
variantele de răspuns.

Ø Standardul general acceptat pentru plasarea variantelor de răspuns ce însoțesc o întrebare este cel
vertical, mod care este in acord cu modul natural de citire al persoanelor. Alternativele de răspuns pentru
o întrebare se plasează pe o singura coloana pentru a nu crea confuzie.

Ø Paginile chestionarului se numerotează.

Ø Întrebările vor fi numerotate atât la nivelul chestionarului, cât și la nivelul fiecărui capitol in parte.

Ø Pentru a se evidenția de întrebări si de răspunsuri, instrucțiunile se tipăresc cu fonturi speciale: bold,

italic sau cu majuscule. Este mai bine ca instrucțiunile sa se repete decât sa fie insuficiente.

Ø Fontul folosit trebuie sa fie ușor de citit si imprimeria tipografica estetica, pe o hârtie de calitate.

Ø De regula, se înregistrează ora începerii si ora terminării interviului.

Pretestarea chestionarului

Pretestarea este o etapa importantă în conceperea unui chestionar. Chiar și chestionarele bine concepute
pot fi îmbunătățite prin pretestare. Cu ocazia pretestării se obțin informații deosebit de utile si valoroase, cum ar fi:
necesitatea eliminării unor întrebări, dovedite a fi inutile sau introducerea altora noi, dovedite a fi necesare;
necesitatea reformulării unor întrebări; necesitatea introducerii unor variante suplimentare de răspuns, respectiv
eliminarea altora în cazul în care sunt de prisos; înlocuirea unor cuvinte interpretabile, confuze și a unor întrebări
formulate ambiguu sau incomplete; modificări în succesiunea întrebărilor pentru a elimina eventualele
discontinuități apărute și pentru a putea realiza o succesiune logică a acestora; impresia creata de chestionar și prin
aceasta dacă se reușește motivarea subiecților pentru a răspunde la întrebări; durata optima pentru interviu pentru a
nu cheltui bani inutil cu administrarea chestionarului și a nu obosi respondentul.

Persoanele pe care se face pretestarea chestionarului trebuie sa aibă aceleași caracteristici cu cele ale
eșantionului pe care se face cercetarea efectiv. Grupul de persoane pe care se face pretestarea este format, in general,
din 15-20 persoane.

4
 Pretestarea se face in cadrul unei întâlniri numita interviu cognitiv, fie pe un eșantion pilot. In
cadrul interviului cognitiv, un grup de persoane special recrutate este rugat sa parcurgă chestionarul si sa ,,gândească
cu voce tare” in timp ce răspund la întrebări. Interviul cognitiv este înregistrat și cercetătorul poate analiza toate
reacțiile respondenților. După interviu, subiecții sunt rugați sa explice toate întrebările, sa motiveze răspunsurile și
să descrie eventualele probleme sau neclarități pe care le-au avut in timp ce completau chestionarul.  Testarea
pilot constă in simularea condițiilor reale în care se administrează chestionarul. Eșantionul este format din potențiali
respondenți, cu respectarea întocmai a metodei de chestionare.

Neajunsul acestui mod de pretestare este ca respondenții pot uita o serie din problemele cu care s-au
confruntat pe parcursul chestionarului.

5. Avantajele și dezavantajele chestionarului

 Avantajele unui chestionar:

1) Avantaj economic (incomparabil mai ieftine decât metodele de cercetare calitativa).

2) Se poate afla părerea unui număr mare de indivizi.
3) Chestionarele sunt ușor de analizat.
4) O cercetare bazata pe chestionar necesită mult mai puțin timp pentru a fi finalizată.
5) Chestionarele sunt familiare multor indivizi.
6) Chestionarele reduc bias-ul (înclinarea către un răspuns), în condițiile în care întrebările sunt
uniformizate, iar părerile operatorului de interviu/opiniile cercetătorului nu se regăsesc în întrebări.

 Dezavantaje:
1) Nu permite cercetarea realității in profunzime.
2) Nu permite multă flexibilitate respondentului.

Concluzionând, chestionarul este un instrument de cercetare sociologică prin care se pot analiza păreri,

opinii, atitudini etc. ale indivizilor din societate cu privire la o anumită temă de interes social. Pentru a
asigura culegerea eficientă a datelor, chestionarul şi individul trebuie să relaţioneze corect: individul să
poată înţelege ceea ce i se cere prin întrebările formulate, iar chestionarul să poată înregistra informaţia
cerută.

Repere bibliografice suplimentare:

 Baltasiu,  Radu, (2007), Introducere în sociologie,  Craiova, Editura Beladi.

 Cauc,  Ion, Manu, Beatrice, et al., (2004), Metodologia  cercetării sociologice. Metode şi tehnici de
cercetare, ediţia a II-a,  Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine.
 Chelcea,  Septimiu, (1975), Chestionarul în  investigaţia sociologică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică.
 Zamfir,  Cătălin, Vlăsceanu, Lazăr, et al., (1998), Dicţionar de sociologie, Bucureşti, Editura Babel.
 (fără autor), Chestionar, [online], Disponibil la:  http://dexonline.ro/definitie/chestionar .