Student – Cioacă Vlad Ovidiu

UTILIZAREA CHESTIONARULUI ÎN CERCETAREA SOCIOLOGICĂ

 STRUCTURĂ

I. DIRECȚIILE DE EVOLUȚIE A CHESTIONARULUI

1. Introducere – locul central al chestionarului în cadrul cercetării sociologice
2. Factorii determinanți ai evoluției și utilizării pe scară extinsă a chestionarului
3. Evoluția chestionarului într-un instrument popular de cunoaștere
II. DEFINIȚII ALE CHESTIONARULUI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
1. Dificultățile de definire a chestionarului
2. Diversitatea definițiilor chestionarului
3. Definirea logică și psihologică a chestionarului
III. CLASIFICAREA CHESTIONARELOR
1. Chestionarele de date factuale
2. Chestionarele de opinie
3. Chestionarele speciale
4. Chestionarele omnibus
5. Chestionarele cu întrebări închise
6. Chestionarele cu întrebări deschise

 ASPECTE ESENȚIALE

I. DIRECȚIILE DE EVOLUȚIE A CHESTIONARULUI

1. Introducere – locul central al chestionarului în cadrul cercetării sociologice
- tehnică de cercetare extrem de răspândită în științele socio-umane;
- Theodore Caplow (1970) – anchetele pe bază de interviu și chestionar reprezintă mai mult de jumătate
dintre studiile publicate în revistele de specialitate;
- În cazul sociologiei românești, de la renașterea ei (1965) și până în prezent, chestionarul a reprezentat
principala tehnică de investigare, predominând chestionarele cu întrebări închise.
2. Factorii determinanți ai evoluției și utilizării pe scară extinsă a chestionarului (după Paul Albou)
a. exigențele adimistrative care au dus la multiplicarea documentelor și formalisticii (ex. – instituții
publice, notariat, loc de muncă, circa financiară etc.) » date valoroase și pentru studiul vieții sociale.
b. necesitățile sociale au impus perfecționarea recoltării răspunsurilor prin chestionar
- a fost nevoie de colaborarea dintre sociologi și psihologi
pentru rafinarea tehnică a chestionarului, strâns legat inițial Chestionarul în spațiul românesc – scurt istoric
de metodele etnografice. 1878 – B.P. Hașdeu – chestionar de 400 de
- în prezent, fiecare cercetător este liber să își creeze întrebări despre poporul român.
propriul său formular, rezultatul fiind existența unei
multitudini de formulare. 1886 – B.P.H. – chestionar cu 206 întrebări vizând
- a,ploarea luată de cercetările de teren impune mai mare probleme lingvistice și mitologice.
atenție a cercetătorilor, în ceea ce privește itemii din
1900 – prima anchetă bazată pe chestionar din
chestionare.
presa scrisă în Noua Revistă Română, despre
c. cerințele medicale și psihologice fac apel și la identitatea românească.
interogare
Student – Cioacă Vlad Ovidiu
Printre cercetătorii care au impus tehnica chestionarului în psihologie la începutul secolului trecut se
numără Alfred Binet, Theodule Ribot, R. S. Woodworth, acesta din urmă elaborând un chestionar destinat
celor inapți pentru armată (1917).

3. Evoluția chestionarului într-un instrument popular de cunoaștere

În unele țări, cel puțin al zecelea locuitor a fost cuprins măcar odată într-un eșantion. Despre
chestionar, Paul Lazarsfeld spunea că este una dintre metodele de bază în investigarea fenomenelor
sociale.
Urmări
1. Lărgirea paletei temelor de cercetat, prin consolidarea raportului anchetator-anchetat, spre deosebire
de societățile în care valoarea exclusiv statistică a datelor colectate nu este înțeleasă de respondenți.
2. Vulgarizarea cunoașterii sociologice, prin utilizarea chestionarelor ca jocuri de societate. (vezi și
cursul precedent, privind aceste practici). Soluția – orice cercetare sociologică ar trebui să aibă girul
unei instituții specializate.

II. DEFINIȚII ALE CHESTIONARULUI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

1. Dificultățile de definire a chestionarului
Termeni precum chestionar, scală, formular, test sunt adesea greu de definit și de nuanțat, motiv pentru
care mulți sociologi ocolesc această problemă. Ne vom ocupa în continuare de chestionarele de cercetare.
2. Diversitatea definițiilor chestionarului

Def. 1 – Chestionarele sunt teste compuse dintr-un număr mai mic sau mai mare de
întrebări prezentate în scris subiecților și se referă la opiniile, preferințele, sentimentele,
interesele și comportamentele lor în circumstanțe precise. (P. Pichot, 1954)
Def. 2 – Chestionarul este o metodă de colectare a datelor prin (1) întrebările puse
persoanelor sau (2) prin întrebarea acestora dacă sunt în acord sau în dezacord cu
enunțurile care reprezintă diferite puncte de vedere. (Earl Babbie, 1968)
Def. 3 – Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică și, corespondent, un instrument de
investigare, constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice,
ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin
autoadministrare, determină din partea persoanei anchetate răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris. (Septimiu Chelcea, 1975)
3. Definirea logică și psihologică a chestionarului
Combinarea și succesiunea stimulilor (întrebări, desene, grafice etc) trebuie să fie atât logică, cât
și psihologică.
CRITERIUL TIMPULUI – Întrebări despre trecut, apoi despre prezent, apoi despre viitor.
GRADUL DE ABSTRACTIZARE – Întrebări concrete, apoi întrebări abstracte.
În funcție de eșantion, se poate pune mai mult accent pe succesiunea psihologică sau logică. Stimulii
declanșează comportamente verbale sau nonverbale. Comportamentul verbal poate fi influențat de
personalitatea anchetatorului/anchetatului, de temă, structura chestionarului, cadrul, timpul etc.
III. CLASIFICAREA CHESTIONARELOR

1. Chestionarele de date factuale

după calitatea informațiilor adunate:
Student – Cioacă Vlad Ovidiu
a. de tip administrativ (tipizate) – de ex. formularele. Vizează date direct observabile, nu sunt laborios
construite, nu corespund unor necesități îndepărtate. Acestea pot fi, totuși, utile pentru sociologi. O
cercetare în orașul Boldești (Herseni, 1970) a relevat numeroase schimbări în registrele de stare civilă
(lipsa precodificării, schimbarea rubricilor, neuniformitate etc). Anchetele demografice utilizează
astfel de chestionare.
b. cu întrebări factuale –De obicei datele acumulate prin astfel de chestionare sunt exacte, cu toate că,
mai ales în cazul sexului feminin, poate apărea efectul de prestigiu.
Întrebările factuale pot fi:
- întrebări de cunoștiințe (despre mediul natural și social). Se plasează printre cele de opinie.
- de clasificare sau identificare (indicatorii socio-demografici). Se plasează la finalul chestionarului.
Excepție face tehnica anchetei realizată prin eșantionarea pe cote. De asemenea, anchetatorul
trebuie să informeze respondentul despre scopul strict statistic al acestor date.

2. Chestionarele de opinie
a. Definiția opiniei și a posibilităților de cunoaștere a acesteia
Chestionarele de opinie studiază tot ceea ce definește psihologia persoanei (opinii, atitudini,
motivații și alte aspecte indirect observabile). Trebuie să ne intereseze mai întâi realitatea obiectivă și abia
apoi opiniile, care configurează dimensiunea subiectivă a realității.
Opinia publică reprezintă complexul preferințelor exprimate de un număr semnificativ de
persoane referitoare la o problemă de importanță generală. Pentru măsurarea opiniei publice se
investighează opiniile individuale pentru un eșantion reprezentativ.
b. Raportul dintre opinia declarată și comportament
De multe ori, între intențiile declarate ale oamenilor și realizarea lor, nu există decât o foarte
slabă legătură.
Ex. – un studiu realizat în Franța în 1959, pe 1230 de gospodării – numai două gospodării din 12, care
declaraseră acest lucru, cumpăraseră un televizor (durată – 4 luni).
c. Modalitățile de cunoaștere riguroasă a opiniilor
Într-un studiu american despre poziția oamenilor privind sindicatele, 40 de persoane au răspuns
afirmativ la întrebarea Sunteți favorabil sindicatelor?. Ulterior, primind un set de 6 întrebări, doar 30 și-au
menținut poziția, și aceștia cu grade diferite de intensitate. De aici rezultă că nu putem cunoaște opinia unei
persoane printr-o singură întrebare.
Peter R. Hofstätter (1937) a introdus într-un chestionar întrebarea Cum considerați legea metalic-
metal?, deși o astfel de lege nu exista. Doar 30 la sută dintre respondenți nu au avut nicio opinie.
Într-un alt studiu ce viza prejudecățile americanilor față de anumite popoare, au fost trecute pe listă o
serie de nume fictive. Astfel, danirezii, un popor fictiv, s-au plasat înaintea japonezilor.
d. Influența rolului social asupra opiniilor. Efectele întrebărilor nevralgice
Efectul a fost remarcat de Seymour Lieberman (1956), care, după ce studiază un grup de maiștrii și
delegați sindicali înainte și după asumarea sarcinilor, observă creșterea divergenței opiniilor, odată cu
creșterea duratei exercitării acestor funcții.
Întrebările nevralgice sunt acele întrebări care determină răspunsuri echivoce sau nesigure din partea
respondentului, vizând de regulă relația lor cu superiorii sau concepțiile politice ale acestora.
Există 4 motive pentru care oamenii nu spun ce cred:
- Nu știu ce cred cu adevărat, dar totuși improvizează un răspuns;
Student – Cioacă Vlad Ovidiu
- Nu au capacitatea de a se exprima cu ușurință, așa că declară că nu știu;
- Refuză să declare ce cred din diferite motive (efectul de prestigiu, dezirabilitatea socială,
neîncrederea, timiditatea etc);
- Unii oameni simt o presiunea socială de a ascunde adevărul, gândindu-se că adevărul nu este atât
de important, mai ales în condiții de anonimat.
Așadar, trebuie imaginat un sistem de întrebări care să permită concluzii despre direcția, intensitatea,
consistența și centralitatea opiniei.
3. Chestionarele speciale
Distincția dintre chestionarele factuale – chestionarele de opinie are în prim-plan calitatea informației, iar
diferențierea chestionare speciale – chestionare omnibus vizează cantitatea.
Chestionarul special este chestionarul care vizează o singură temă (studierea pieței, a
comportamentului electoral, anchete realizate de presa scrisă pentru evaluarea publicațiilor etc), însă, având
în vedere complexitatea vieții sociale, acestea sunt aplicate cu precădere atunci când ceea ce interesează este
viteza obținerii și prelucrării informației. Scopul lor nu este măsurarea sau explicarea, ci punerea în evidență
a unor fenomene. Practica evaluării publicațiilor prin anchetă a început să fie utilizată și în România, adesea
fără prea mult profesionalism.
4. Chestionarele omnibus
Sunt chestionarele ce cuprind mai multe teme, surprinzând interacțiunile dintre acestea. Sunt cele mai
răspândite, fiind specifice cercetării fundamentale în sociologie. Sunt mult mai facile, sub aspectul resurselor
necesare și pot dezvălui informații complexe.
5. Chestionarele cu întrebări închise
Distincția dintre chestionarele cu întrebări închise, cele cu întrebări deschise și cele cu întrebări închise
și deschise are drept criteriu de clasificare forma stimulilor. Avantajele și dezavantajele fiecărui tip de
întrebare au fost detaliate în cursul precedent.
Cercetările au arătat că oamenii au tendința să evite răspunsurile extreme, preferându-le pe cele neutre.
Unii cercetători înclină să elimine dintre răspunsuri variantele neutre, recomandând scale cu valori pereche
ale intensităților. De asemenea, este bine ca răspunsurile pro/contra să fie dispuse simetric (foarte mulțumit,
mulțumit, nemulțumit, foarte nemulțumit). Totuși, aceste calificative sunt aproape imposibil de operaționalizat
în mod obiectiv. Numărul de variante pro trebuie să fie, de asemenea, egal cu cel contra.
a. Utilizarea întrebărilor dihotomice, selective, alternative și precodificate multiplu
George Gallup opta pentru variante dihotomice de răspuns (DA/NU), în timp ce alți cercetători
preferă întrebările cu patru variante. Cercetările au arătar superioritatea întrebărilor dihotomice, cu mențiunea
că trebuie să existe și o variantă de tip Nu știu. Pare tot mai necesar, așadar, să vorbim despre întrebări
trihotomice sau întrebări precodificate multiplu.
De asemenea, întrebările de tip cafeteria, cu peste patru variante, produc erori sistematice. De
asemenea, în cazul în care avem de a face cu o întrebare al cărui evantai depășește opt variante de răspuns
(check-list), este mai bine să rămână deschisă.
Întrebările alternative (existența răspunsului dihotomic în întrebare) – Ieri ați ascultat sau nu ați
ascultat radiou?
Întrebările selective (precodificate multiplu) – Ascultați radioul foarte des, des, rar, foarte rar?
Chiar dacă întrebările cu răspunsuri precodificate multiplu (DA/NU/Nu știu) ne pot conferi o cunoaștere
bună a realității, adesea sunt suscepceptibile de distorsiuni.
Student – Cioacă Vlad Ovidiu
b. Influența răspunsurilor în funcție de ordinea variantelor
Într-un experiment, s-a observat faptul că ordinea în care erau prezentate o serie de fotografii
influența recunoașterea lor ulterioară de către subiecți. Astfel, primele și ultimele fotografii erau cel
mai bine reținute. Același lucru este valabil și în cazul variantelor din chestionar. Această regulă se menține
inclusiv când punem întrebări despre trecut. De asemenea, dacă prezentăm o listă cu diferite variante într-o
formă, iar apoi schimbăm pozițiile variantelor, probabilitatea ca răspunsurile să difere este foarte mare.
Un avantaj al întrebărilor închise se referă tocmai la susținerea memoriei respondentului
respondentului, dar și la asigurarea anonimatului și securității acestuia.

6. Chestionarele cu întrebări deschise

- Oferă inclusiv informații despre coerența logică, corectitudinea gramaticală, volumul lexical,
formularea, capacitatea și viteza de exprimare, capacitatea de susținere a opiniilor etc.
- Întrebările deschise permit culegerea unor informații bogate despre o paletă largă de teme, fără
riscul sugestibilității, dar ridică probleme în ceea ce privește codificarea.

Rolul proceselor de reproducere și recunoaștere în cadrul întrebărilor deschse

Întrebările inchise și cele deschise au avantaje și dezavantaje inverse. Sub aspect psihologic, întrebările
închise fac apel la recunoaștere (mai facilă), în timp ce întrebările deschise de bazează pe reproducere (mai
dificilă, dar care poate genera răspunsuri mai nuanțate). Totuși, s-a observat că în cazul întrebărilor deschise,
ponderea răspunsului de tip Nu știu este cu 10-11% mai ridicată. Mai mult, studiile au arătat o frecvență mai
crescută a răspunsurilor vagi sau incorecte/parțial corecte în cazul întrebărilor deschise. Explicația poate fi
tocmai diferența dintre cele două procese – recunoaștere și reproducere. În cazul testării cunoștiințelor, se
preferă întrebările deschise.

 TERMENI-CHEIE
efect de prestigiu, chestionar de date factuale, chestionar de opinie, opinie publică, întrebare
nevralgică, chestionar special, chestionar omnibus, chestionar cu întrebări închise, întrebare
dihotomică, întrebare trihotomică, întrebare precodificată multiplu, întrebare de tip cafeteria, check-
list, întrebare alternativă, întrebare selectivă, chestionar cu întrebări închise, reproducere,
recunoaștere.

 PERSONALITĂȚI

Theodore Caplow (1970), Paul Albou, Alfred Binet, Theodule Ribot, R. S. Woodworth, Paul
Lazarsfeld, B.P. Hașdeu, P. Pichot, Earl Babbie, Septimiu Chelcea, Train Herseni, Peter R.
Hofstätter (1937), Seymour Lieberman (1956), George Gallup
Student – Cioacă Vlad Ovidiu

 ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE

1. Explicați următorii termeni – efect de prestigiu, chestionar de date factuale, chestionar de

opinie, opinie publică, întrebare nevralgică, chestionar special, chestionar omnibus,
chestionar cu întrebări închise, întrebare dihotomică, întrebare trihotomică, întrebare
precodificată multiplu, întrebare de tip cafeteria, check-list, întrebare alternativă, întrebare
selectivă, chestionar cu întrebări închise, reproducere, recunoaștere.
2. Care sunt principalii factori care au determinat evoluția și extinderea la scară largă a utilizării
chestionarelor?
3. Care au fost principalii promotori ai utilizării chestionarului la începutul secolului trecut?
4. Ce etape importante se remarcă în ceea ce privește evoluția tehnicii chestionarelor în spațiul
românesc?
5. Ce urmări a avut extinderea la scară largă a tehnicii chestionarului?
6. Definiți chestionarul de cercetare științifică (3 definiții) și analizați comparativ aceste definiții.
7. Menționați două criterii ce vizează combinarea și succesiunea stimulilor într-un chestionar.
8. Cum se pot clasifica chestionarele de date factuale?
9. Ce raport există între opinia declarată și comportament?
10. De ce nu putem identifica opinia unei persoane printr-o singură întrebare concretă?.
11. În ce circumstanțe oamenii nu spun ceea ce cred?
12. Care sunt criteriile de construcție a unei scale ce exprimă gradul de intensitate a unei atitudini?
13. Ce relevanță are ordinea întrebărilor dintr-un chestionar?