ANCHETA SOCIOLOGICA

n cercetarea sociologic concret ancheta este cea mai cunoscut si cea mai rspndit metod. Spre deosebire de alte metode preluate din stiinele naturii cum sunt, de pild, observaia, experimentul etc. si adaptate posibilitilor de investigaie n domeniile proprii diferitelor stiine sociale, ancheta apare si se dezvolt n legtur cu evoluia stiinelor sociale si umane.

1. Specificul anchetei sociologice. Valoarea si limitele sale

Ancheta este una dintre cele mai complexe metode de investigaie sociologic, att de complex nct uneori este identificat, n mod nepermis, cu cercetarea sociologic nssi. Complexitatea ei este dat de ansamblul instrumentelor (chestionare, ghiduri de interviu, planuri de anchet), a tehnicilor (de codificare, scalare, analiz, prelucrare etc.), pe care le foloseste si de faptul c adeseori utilizeaz, n mod complementar, alte metode si tehnici de cercetare(observaia, analiza documentar etc.). Desi face parte dintre metodele mai vechi folosite n cercetarea social, importana anchetei a crescut considerabil abia din deceniile 3-4 ale secolului nostru, n strns legtur cu introducerea tehnicilor de analiz cantitativ n stiinele sociale. Ancheta constituie una dintre modalitile de cunoastere stiinific a opiniilor,atitudinilor, aspiraiilor oamenilor si, totodat, un mijloc de influenare.

2. Obiectul anchetelor sociologice

Specificitatea si complexitatea anchetei sociologice sunt determinate n acelasi timp de obiectul su de cercetare foarte larg, n care intr: a) opiniile, atitudinile, comportamentele oamenilor; b) aspiraii, trebuine, motivaii care stau la baza aciunilor, conduitelor, atitudinilor; c) cunostine, mrturii ale oamenilor despre fapte, fenomene, evenimente adeseori trecute sau inaccesibile cercettorului; d) caracteristici demografice structuri familiale, structuri de vrst, structuri socioprofesionale etc.; e) caracteristici ale mediului social si modului de via al oamenilor ocupaii, venituri, condiii de locuit, servicii sociale si, n general, factorii social-economici care influeneaz viaa si activitatea lor. Prin anchet se studiaz opiniile oamenilor (ideile, prerile, atitudinile si motivaiile lor) motiv pentru care adeseori i se mai spune si anchet de opinie. Ancheta este si rmne o

metod de baz a sociologiei, subordonnd o gam larg de fapte, fenomene sociale, care pot fi investigate cu ajutorul ei. Desi n ansamblul mijloacelor de investigaie sociologic ancheta este clasificat printre metodele descriptive, datele obinute cu ajutorul ei pot servi unor eluri multiple. Astfel, prin anchet se obin informaii cu privire la fenomenele studiate; ea ajut la descrierea, clasificarea, tipologizarea faptelor sociale, permite verificarea unor ipoteze si ofer date care permit explicaii cauzale, teoretice. Studiile bazate pe anchete pot oferi concluzii, constatri care s permit elaborarea unor programe de msuri de perfecionare a activitii sociale ntr-un domeniu sau altul. Ca si experimentul, ancheta este o metod activ de cercetare. Aplicarea ei nseamn implicit aciune social, proces de influenare, instruire, educare a subiecilor investigai. Caracterul activ al anchetei const n aceea c, prin coninutul ntrebrilor sale, ea atrage atenia subiecilor investigai asupra problemelor supuse cercetrii. Cu acest prilej, fapte necunoscute sau puin cunoscute pot deveni pe deplin cunoscute; importana acordat lor n cadrul anchetei poate fi revelatoare asupra faptelor ca atare pentru cei anchetai. Valoarea anchetei sociologice const n faptul c permite culegerea unei mari varieti de informaii ntr-un timp relativ scurt si face posibil prelucrarea acestora cu ajutorul calculatorului. Pe de alt parte, este de reinut, ca un avantaj, aria mare de aplicabilitate pe populaii numeroase, reprezentative din punct de vedere statistic. Chestionarele standardizate pot fi aplicate folosind colaboratori locali n calitate de operatori de anchet, dup o instruire prealabil. Prin aceasta se reduc si costurile materiale ale cercetrii care, de regul, sunt destul de mari. Sunt de menionat si o serie de limite ale anchetei sociologice de care trebuie s se in seama n pregtirea si realizarea ei. n dou situaii se reduce eficacitatea acestei metode: existena unor distorsiuni (erori) cauzate de mai muli factori si introducerea unei rigiditi n relaia anchetator anchetat prin aplicarea de chestionare formalizate. Factorii de distorsiune ntr-o anchet sunt multipli. Adeseori, subiectul anchetat este sursa unei game largi de elemente distorsionate inerente subiectivitii sale. Sentimentele, resentimentele si prejudecile subiectului cu privire la obiectul anchetei, orizontul su cultural-stiinific si capacitatea de apreciere obiectiv a faptelor, gradul su de implicare si tendina de a motiva propriile sale aciuni n legtur cu aceste fapte, erorile de memorie direct proporionale cu timpul scurs de la petrecerea evenimentelor cercetate etc. toate acestea pot influena rspunsurile si pot modifica, mai mult sau mai puin, adevrul despre faptele studiate. Ali factori de distorsiune n ancheta sociologic mai pot fi: esantionarea gresit, care poate determina greseli de extrapolare, generalizare a datelor de la esantion la populaia total; instrumentele de anchet gresit elaborate (chestionare, ghiduri de interviu cu ntrebri vagi, ambiguie, sugestibile etc.); operatorii de anchet insuficient pregtii,

superficiali, preapuin rbdtori pot constitui adeseori surse de erori prin influenarea rspunsului subiectului anchetat.

3. Tipurile anchetei sociologice

Clasificarea anchetelor sociologice se face dup mai multe criterii, n funcie de forma sau coninutul lor, dup natura problemelor studiate, scopul cercetrii sau dup istoria dezvoltrii lor etc. n funcie de elurile urmrite si modul de desfsurare a anchetei distingem: Anchetele intensive realizate pe populaii restrnse (o ntreprindere, o secie, un sat, un cartier etc.) cu scopul de a aprofunda o tem special sau chiar o tematic complex. Numrul relativ mic de subieci este supus unei investigaii profunde si nuanate (instrumente, tehnici variate) oferindu-se n final o cunoastere complex si de adncime a acestora. Anchetele extensive asupra unor populaii numeroase, esantioane mari valabile la scara unui mare oras, jude, regiune sau a ntregii ri. Axate pe teme speciale, ele surprind caracteristici de ordin general, valabile la scar zonal sau naional. Anchetele calitative sunt intensive si pun accent pe studiul nsusirilor, caracteristicilor definitorii ale faptelor sociale supuse investigaiei. Realizate pe indivizi, luai separat, din grupuri sau comuniti cu caracter restrns, ele permit studiul calitativ de profunzime al acestora. Acest tip de anchet se realizeaz n mod eficient cu instrumente puin formalizate si ofer date puin cuantificabile, n schimb permite surprinderea nuanat si complex a faptelor studiate. Datorit populaiei restrnse supuse anchetei, este puin reprezentativ din punct de vedere statistic. Anchetele cantitative cu instrumente formalizate si rezultate cuantificabile se realizeaz pe populaii mari, reprezentative din punct de vedere statistic. Numrul mare de chestionare precodificate, aplicate pe esantioane mari se prelucreaz relativ usor cu ajutorul masinilor de calcul. Se aplic frecvent n studiul opiniilor, atitudinilor comerciale, culturale, electorale etc. Anchetele colective se aplic pe grupuri de oameni n vederea colectrii informaiei necesare si nu pe indivizi luai separat. n astfel de anchete nu intereseaz structurarea opiniilor, atitudinilor pe categorii de indivizi n raport cu anumite variabile (sex, vrst, studii etc.), ci cunoasterea tipurilor de comportamente (atitudini, opinii) la nivelul ansamblului populaiei investigate. Anchetele individuale presupun aplicarea individual a instrumentelor de investigaie n vederea corelrii informaiilor culese cu o seam de indicatori socio-demografici (vrst,

sex, studii, profesie etc.). n cadrul lor intereseaz opiniile distincte ale diferiilor subieci supusi investigaiei. Anchetele directe presupun colectarea de informaii referitoare la subiecii investigai, opiniile lor cu privire la fapte, fenomene n care sunt implicai nemijlocit, particip la ele, sunt inerente vieii si activitii lor. Anchetele indirecte se realizeaz, de obicei, asupra unor teme legate prea intim de viaa si activitatea populaiei investigate, situaie n care sunt anchetai fie subieci cunosctori ai faptelor studiate, dar neimplicai n desfsurarea lor, fie se cer aprecieri, informaii asupra comportamentelor altor persoane dect al celor anchetate, chiar dac cei investigai sunt implicai n faptele studiate. Ancheta se mai aplic pentru colectarea de informaii asupra unor fapte, fenomene inaccesibile investigaiei directe din diferite motive (evenimente trecute, comportamente discrete etc.). B. Dup coninutul problemelor investigate, anchetele se mai potclasifica dup cum urmeaz: Anchetele socio-economice de interes naional. Cu ajutorul lor se pot surprinde periodic o seam de aspecte legate de evoluia nivelului de trai, a calitii vieii n rndul diferitelor grupuri socioprofesionale, pe esantioane reprezentative la scar naional. Anchetele asupra dezvoltrii zonale, rurale si urbane. Prin intermediul lor sunt studiate diferite aspecte ale sistematizrii si modernizrii localitilor rurale si urbane, factorii economici si sociali de amplasare a obiectivelor industriale, de construcie, modernizare si extindere a oraselor. Anchetele de opinie public asupra celor mai diferite probleme economice, politice, sociale, culturale. Cunoasterea curentelor de opinie n evoluia si dinamica lor trebuie s stea la baza msurilor si programelor de dezvoltare economico -social. Ele pot fundamenta aciunile sociale de educare si antrenare a maselor la nfptuirea diferitelor obiective ce urmeaz s fie realizate pe plan local sau zonal. Anchetele comerciale sunt consacrate studiilor de marketing, de investigare si prospectare a pieii, n vederea optimizrii comerului si influenrii produciei de bunuri destinate consumului public. n astfel de anchete intereseaz opiniile diferitelor categorii sociale de cumprtori despre calitatea, prezentarea, preul produselor, evoluia gusturilor, cerinelor populaiei etc. Anchetele asupra mijloacelor de comunicare n mas presupun studierea satisfaciilorinsatisfaciilor si cerinelor publicului fa de diferitele componente ale mass-media, n special fa de programele emisiunilor de radio si TV, cu privire la calitatea si tirajul crilor beletristice, opiniile cu privire la filme, spectacole teatrale etc. Ele constituie o important surs de informare menite s duc la perfecionarea continu att a coninutului acestora ct si a modalitilor de transmitere, pentru a satisface ntr-o msur tot mai mare cerinelepublicului.

O clasificare a anchetelor n ordinea apariiei si dezvoltrii lor istoricene ofer C.A. Moser (1967, p. 37). El le mparte n: a) anchete clasice asuprapaupertii maselor muncitoare; b) anchete de planificare regional; c) anchete sociale guvernamentale; d) anchete de prospectare a peii; e) anchete asupra emisiunilor radio si TV; f) sondaje de opinie public; g) alte anchete (recensmntul populaiei, viaa urban, rural, bugete de familie, probleme de educaie, sntate, mobilitate social, relaii industriale, delincvena juvenil, timp liber etc.). n literatura de specialitate, ntr-o form sau alta, sunt menionate toate tipurile de anchet descrise mai sus. Facem, ns, precizarea c tipologizarearespectiv este relativ; n cele mai multe cazuri distincia dintre diferite tipuri se face doar pentru a sublinia accentul care trebuie pus, ntr-o situaie dat, pe aspectele caracteristice fiecrui tip n parte asa, de exemplu, ntr-o anchet de tip intensiv pot s predomine ntrebri directe sau indirecte, ancheta poate viza cu precdere analiza cantitativ sau cea calitativ etc.

4. ANCHETA PE BAZ DE CHESTIONAR

ntre mijloacele de culegere a datelor din teren, ancheta pe baza dechestionar este, fr nici o ndoial, metoda cea mai des utilizat, metoda despre care numerosi autori consider c a dominat si nc mai domin spaiul socioumanului. Chestionarul este un mijloc foarte bun de explicare a comportamentelor umane si de identificare a factorilor care le determin.

4.1 Specificul anchetei pe baz de chestionar Cu ajutorul chestionarului, ca instrument de investigare, se pun ntrebri si probleme care determin diverse rspunsuri din partea persoanelor anchetate. Rspunsurile, respectiv comportamentele oamenilor, pot fi influenate de numerosi factori, dintre care putem aminti: personalitatea celui care ancheteaz dar si a celui anchetat, tema anchetei, mediul n care are loc, timpul de desfsurare a acesteia, structura chestionarului, precum si modul lui de aplicare etc. Ancheta prin chestionar se distinge de celelalte tehnici de cercetare printr-o serie de aspecte care o individualizeaz . Aceste aspecte in, fie de natura formal (adic de modul de realizare a cercetrii), fie de natura coninutului (adic de natura problemelor abordate), fie de natura populaiei investigate (n ceea ce priveste reprezentativitatea, numrul etc. ).

4.2 Clasificarea chestionarelor Dup primul criteriu de clasificare, anume coninutul informaiilor obinute, chestionarele se mpart n patru mari categorii : chestionarele de date factuale (sau de tip administrativ), chestionarele de opinie, chestionarele speciale si cele omnibus. Primele dou tipuri vizeaz

natura, calitatea informaiei, n timp ce ultimele dou vizeaz cantitatea informaiei, respectiv numrul de teme abordate. Chestionarele de date factuale (sau de tip administrativ) se refer la fapte si situaii obiective, care pot fi observate uneori direct si verificate prin alte mijloace sau de ctre alte persoane. Aceste tipuri de chestionare nu sunt n mod neaprat complexe din punct de vedere al modului lor de concepere, orice formular tip fiind, n fond, un astfel de chestionar. Informaiile obinute prin ntrebrile factuale se refera la anumite elemente si situaii care caracterizeaz viaa celor anchetai sau a unei anumite populaii, aspecte ale comportamentelor lor etc. ntrebri care urmresc, de exemplu, cte cri a citit timp de un an, care este ultimul film vizionat, care este bugetul de cheltuieli al unei familii pe o anumit lun, sunt ntrebri factuale. Ele reprezint, de fapt, niste indicatori, acoper o gam extrem de larg si se regsesc n majoritatea chestionarelor. Chestionarele de opinie, spre deosebire de cele anterioare, se refer la date care nu pot fi observate n mod direct. Ele ncearc s surprind nu numai opiniile oamenilor, dar si motivaiile, atitudinile, nclinaiile, asteptrile lor. ntrebrile de opinie vizeaz aspect care in de ceea ce cred oamenii, de universul lor interior. b) Cel de-al doilea criteriu de clasificare al chestionarelor este forma ntrebrilor, dup care distingem : chestionare cu ntrebri nchise, chestionare cu ntrebri deschise si chestionare cu ntrebri mixte. Chestionarele cu ntrebri nchise (sau precodificate) sunt acele tipuri de chestionare care conin ntrebri la care variantele posibile de rspuns sunt dinainte fixate, persoana intervievat urmnd doar s o aleag pe cea care corespunde opiniei sale. Cel mai simplu sistem de rspuns la o ntrebare nchis este cel dihotomic (cu dou variante de rspuns), n termenii DA / NU sau masculin / feminin. Chestionarele cu ntrebri deschise (libere, postcodificate) cuprind ntrebri la care rspunsurile nu sunt dinainte stabilite, ci las subiecilor libertatea de exprimare a opiniilor. Pe lng tipurile deja menionate, mai exist si chestionare cu ntrebri mixte (seminchise sau semideschise), n care sunt oferite variante de rspuns, dar nu se epuizeaz ntreaga gam de posibiliti, ci se las si libertatea subiectului de a rspunde la ntrebare. c) n sfrsit, cel de-al treilea criteriu de clasificare propus de Septimiu Chelcea este modul de aplicare al chestionarelor, dup care distingem: chestionare autoadministrate si chestionare administrate prin intermediul operatorilor de anchet. Chestionarele autoadministrate se particularizeaz prin faptul c subiecii inclusi n esantionul investigat nregistreaz singuri rspunsurile cuprinse n chestionar, iar dup consemnarea lor, chestionarele trebuie returnate celor care le-au transmis. Chestionarele administrate de ctre operatorii de anchet se caracterizeaz prin faptul c operatorul ia contact cu fiecare subiect n parte, comunic direct cu acesta si consemneaz cu fidelitate rspunsurile primite, asigurnd, totodat, subiecii cu privire la confidenialitatea si anonimatul rspunsurilor. Trebuie menionat faptul c acest procedeu de culegere a informaiilor este cel mai des utilizat n investigaiile sociologice.

5. ANCHETA PE BAZ DE INTERVIU

Utilizat pentru prima dat n psihoterapie si n psihotehnic, interviul reprezint una dintre cele mai frecvent utilizate metode de cercetare, aplicat att n stiinele sociale, stiinele socioumane, ct si n desfsurarea diverselor activiti profesionale. 5.1 Interviul ca tehnic de cercetare n stiinele socioumane Folosirea interviului ca tehnic de cercetare n stiinele socioumane duce, asadar, la stabilirea relaiilor dintre variabile si la verificarea, testarea ipotezelor. Acesta se deosebeste de comunicarea verbal obisnuit prin simplul fapt c informaia este dirijat de ctre cel ce intervieveaz. Folosit n anchete-interviul, ca de altfel si chestionarul sociologic, fiind tehnici de cercetare ale metodei anchetei si ale sondajului de opinie (de unde si denumirea de anchet prin interviu) constituie metoda de investigare cu cea mai mare frecven de aplicare.

5.2 Criterii de clasificare a interviurilor n literatura de specialitate ntlnim o serie de clasificri ale interviului ca tehnic de cercetare. n continuare vom urmri clasificarea interviurilor redat de Septimiu Chelcea (1998). A. Dup gradul de libertate lsat operatorului de interviu n abordarea diferitelor teme de investigare, n ceea ce priveste formularea, numrul si succesiunea ntrebrilor, precum si dup nivelul de profunzime al informaiei culese, se disting mai multe tipuri de interviu, de la interviul nondirectiv (nedirijat, neghidat, nedirecionat de ctre operator), pn la interviul directiv (structurat, ghidat, standardizat), dup cum urmeaz: Interviul clinic a fost propus ca tehnic de investigaie psihoterapeutic de psihologul american Carl Rogers (19021987) si este utilizat nu numai n psihoterapie si psihanaliz, ci si n psihodiagnoz, n activitile de OSP (orientare scolar si profesional) sau de asisten social. Acesta presupune comunicarea autentic ntre operator si subiectul de interviu, bazat pe nelegere si ncredere. Interviul n profunzime aplicat cu succes mai ales n studiul motivaiei, vizeaz obinerea de informaii nu despre subiect n ntregul su, ci doar despre un singur aspect al personalitii acestuia. (De exemplu, poate investiga adaptarea unei persoane la situaii noi, gradul de implicare a unei persoane ntr-o anumit activitate, relaionarea subiectului cu noii colegi de serviciu, rezolvarea situaiilor conflictuale etc. Interviul cu rspunsuri libere se aseamn cu interviul n profunzime, ambele fiind utilizate att n psihoterapie, ct si n cercetrile socio-psihoculturale.

 Interviul centrat (focalizat) utilizarea acestui tip de interviu a fost propus pentru prima dat de ctre R.K. Merton n anul 1956 si presupune investigaia temelor stabilite dinainte, desi ntrebrile si succesiunea acestora nu sunt prestabilite. El stabileste centrarea interviului pe o experien comun tuturor. De exemplu, cercettorul va analiza comportamentul subiecilor dup o experien trit n comun (vizitarea unei expoziii de art, participarea la o competiie sportiv etc.). Pe baza ipotezelor deja formulate, va elabora apoi un ghid de interviu ce urmeaz a fi aplicat acelorasi subieci, viznd experiena subiectiv a acestora n situaia respectiv. Interviul cu ntrebri nchise si cu ntrebri deschise ambele constau ntr-o list de ntrebri ce urmeaz a fi discutate n cadrul interviului. n cazul interviului cu ntrebri nchise (sau precodificate) gradul de libertate al subiectului n elaborarea rspunsului este redus, variantele de rspuns fiind limitate. B. Dup natura coninutului comunicrii distingem: Interviul de opinie cu ajutorul lui studiem psihologia persoanei, tririle sale subiective (interese, atitudini, pulsiuni, nclinaii etc.), adic informaii imposibil de observat direct. Interviul documentar care poate fi si centrat pe un anumit domeniu: politic, economic, social, medical, sportiv etc. C. Dup gradul de repetabilitate al convorbirilor, interviurile pot avea loc o singur dat sau n mod repetat. Vorbim astfel de: Interviul unic presupune o singur convorbire ntre anchetator si persoana cuprins n esantion, care rspunde la ntrebri, spre deosebire de Interviul repetat care presupune ntrevederea repetat ntre cercettor si subiectul intervievat, tip de interviu utilizat mai ales n ancheta panel. D. Dup calitatea informaiilor obinute, viznd nu numai volumul informaiilor obinute, ci si calitatea lor: Interviul extensiv se aplic pe un numr mare de persoane ntr-un interval de timp limitat, ceea ce nu permite recoltarea informaiilor de profunzime. Interviul intensiv se distinge prin faptul c fiecrui subiect intervievat i este acordat un timp ndelungat de discuie, ceea ce permite abordarea problemelor puse n discuie n profunzimea lor. E. Dup numrul persoanelor care particip la interviu, acesta poate fi: Interviul personal la care particip doar operatorul de interviu si subiectul intervievat. Interviul de grup folosit ca metod de culegere a datelor psihosociale, de exemplu n studiile de marketing si pia. La nivelul grupului se formeaz opinia majoritar, exprimat prin liderul grupului, reaciile proprii fiind dezvluite cu precdere n interviurile personale. n grup, subiecii elaboreaz n interaciune un rspuns colectiv care exprim opinia de grup la ntrebrile puse de ctre anchetator. F. Dup modalitatea de comunicare distingem: Interviul direct (face-to-face) are loc ntrevederea dintre operator si intervievat.

 Interviul telefonic n care prima impresie a subiectului de interviu se formeaz pe baza caracteristicilor vocale ale operatorului si se dezbat problemele speciale. n Romnia, ns, acest tip de interviu nu este folosit pe esantioane reprezentative la nivel naional, datorit lipsei de posturi telefonice n anumite zone, n apecial n mediul rural, ceea ce scade reprezentativitatea esantionului naional. G. Dup statutul social si demografic al participanilor, interviul poate avea loc cu aduli, tineri, copii, cu persoane publice, aparinnd vieii politice si culturale, cu persoane defavorizate, cu specialisti din diverse domenii etc., criterii de care cercettorul va ine cont n elaborarea si aplicarea interviului. H. Dup funcia pe care o ndeplineste n cadrul cercetrii distingem: Interviul explorativ este utilizat n prima faz a cercetrii si are drept scop identificarea unor probleme ce urmeaz a fi ulterior cercetate, cu ajutorul altor tehnici de cercetare. Interviul de cercetare (propriu-zis) este utilizat ca tehnic principal de obinere a datelor de cercetare n investigaia sociologic de teren. Interviul de verificare are drept scop att verificarea, ct si completarea informaiilor culese cu ajutorul altor metode si tehnici de investigaie. I. Dup scopul urmrit: Interviul de selecie (de angajare); Interviul terapeutic; Interviul de informare. Acestea pot avea loc n diverse contexte: scoal, ntreprindere, spital, domiciliu etc.

BIBLIOGRAFIE CHELCEA, Septimiu, Chestionarul n investigaia sociologic, Editura Stiinific, 1975. DRGAN Ion, Locul anchetelor de opinie n investigaia social, n Studii de logic si psihologie social. Teorie si metod n stiinele sociale, vol. VI, Editura Politic, Bucuresti, 1968. MOSER, C.A., Metodele de anchet n investigarea fenomenelor sociale, Editura Stiinific, Bucuresti, 1967. CHELCEA, Septimiu, MARGINEAN, Ioan, CAUC, Ion, Cercetarea sociologic, Editura Destin, Deva, 1998. CHELCEA, Septimiu, Chestionarul n investigaia sociologic, Editura Stiinific si Enciclopedic, Bucuresti, 1975. MIFTODE, Vasile, Metodologia sociologic, Editura Porto-Franco, Galati, 1995. ROTARIU, Traian, ILU, Petru, Ancheta sociologic si sondajul de opinie, Editura Polirom, Iasi, 1997. SINGLY, Franois de, BLANCHET, Alain, GOTMAN, Anne, KAUFMANN, JeanClaude, Ancheta si metodele ei, Editura Polirom, Iasi, 1998. ZAMFIR, Ctlin, VLSCEANU, Lazr (coord.), Dicionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993. CHELCEA, S., MRGINEAN, I., CAUC, I., Cercetarea sociologic. Metode si tehnici, Editura Destin, Deva, 1998 MANOLACHE, A., MUSTER, D., NICA I., VIDEANU, G. (coord.), Dicionar de pedagogie, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1979. MOSER, C.A., Metodele de anchet n investigarea fenomenelor sociale, Editura Stiinific, Bucuresti, 1967.

SCHIOPU, Ursula (coord.), Dicionar de psihologie, Editura Babel, Bucuresti, 1997. ZAMFIR, C., VLSCEANU, L. (coord.), Dicionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993.