Instituții Totale

De
De Ion
Ion Iuliana
Iuliana Larisa
Larisa și
și
Năstruț
Năstruț Alexandra
Alexandra
 Explicarea termenului
de instituțiie totală
Termenul de institutie totală a fost
inrodus de către Goffman în
”Asylum” 1961 pentru a analiza o
categorie de instituții care
controleaza în mod birocratic mari
grupuri de oameni. 

Erving Goffman a arătat ca

resocializarea membrilor instituțiilor
totale presupune privarea de fostele lor
statusuri și supunerea la un tratament
restrictiv, vizibil în programul
disciplinar, tăierea părului, portul
aceleiași uniforme s.a., în raport cu
normele, valorile si stilul de viață al
instituției respective.
 Erving Goffman
• "În orice societate, de fiecare dată când apare
posibilitatea materială a unei
interacțiuni verbale, vedem intrând în joc un
sistem de practici, convenții și reguli
procedurale care servesc la orientarea  și
la organizarea fluxului de mesaje emis"
• Erving Goffman s-a născut în anul
1922, în Canada și a murit în 1982. În 1945 a
obținut licența în discipline umaniste la
Universitatea din Toronto, iar apoi  și-a
continuat studiile la Universitatea din
Chicago, obținând masteratul în anul
1949 și doctoratul în 1953. Principala idee a
lui Goffman este aceea a considerării lumii
ca teatru, viața cotidiana fiind, la nivelul
aspectelor sale esențiale, o vastă
scenă populată de actori sociali și pe care se
desfășoară la o scară extinsă, un număr
impresionant de ritualuri ce structurează
normele sociale și întreaga activitate a
indivizilor.
 Caracteristici
În accepțiunea lui Goffman, o caracteristică a acestor instituții totale este aceea că ele separă principalele sfere ale vie ții obi șnuite, în interiorul lor toate aspectele
vieții desfășurându-se în același loc, activitatea lor fiind desfășurată după reguli stricte impuse de către institu ții. Lumea institu ționaliza ților, a șa cum o prezintă Goffman,
este o lume caracterizată de procesul de decultura ție, care îi face pe indivizi incapabili să revină la via ța de dinaintea institu ționalizării. 
Identitatea individului, spune Goffman, este restrânsă, el adoptând odată intrat în institu ție, identitatea colectivă. De asemenea sistemul de muncă are o semnifica ție diferită
decât în viața cotidiană pentru pacienții instituțiilor totale, aceștia fiind stimulați prin alte mijloace decât salariu, de obicei sunt agresa ți atât psihic, cât  și fizic pentru a efectua
anumite cerințe.
Familistul sociolog Erving Goffman este creditat cu popularizarea termenului "institu ție totală" în domeniul sociologiei. De și probabil că nu a fost primul care folosea
termenul, lucrarea sa, " Despre caracteristicile institu țiilor totale ", pe care le-a emis la o conven ție în 1957, este considerată textul academic de bază pe această temă.
 Tipuri de •instituții:
Instituțiile sunt un set de reguli formale sau reguli informale
generatoare de ordine în raporturile sociale; ele "reprezintă
regulile jocului" sau într-o altă exprimare sunt constrângeri
create de indivizi pentru a da formă interacțiunii umane.
Exemple de instituții:
Instituții juridice
Tipuri de instituții:
Instituții formale
Instituții informale
Cele cinci tipuri de instituții totale:
Goffman a subliniat cinci tipuri de instituții totale în
lucrarea sa din 1957 privind acest subiect.
1.Cei care se îngrijesc de cei care nu sunt în stare să
aibă grijă de ei înșiși, dar care nu reprezintă nici o
amenințare pentru societate: "orb, vârstnic, orfan și
indigent". Acest tip de instituție totală este în primul
rând preocupat de protejarea bunăstării membrilor săi.
Acestea includ casele de îngrijire a persoanelor în
vârstă, orfelinatele sau facilitățile pentru minori și
casele sărace din trecut și adăposturile de astăzi
pentru femeile fără adăpost și încurcate.
2. Acestea oferă îngrijiri persoanelor care reprezintă
într-un fel o amenințare pentru societate. Acest tip de
instituție totală asigură atât bunăstarea membrilor săi,
cât și protejează publicul de prejudiciul pe care îl pot
face. Acestea includ facilități psihiatrice închise și
facilități pentru cei cu boli transmisibile. Goffman a
scris într-un moment în care instituțiile pentru leproși
sau persoanele cu TB erau încă în funcțiune, dar astăzi
o versiune mai probabilă de acest tip ar fi o facilitate
de reabilitare a drogurilor blocate.
3. Cei care protejează societatea de oamenii care sunt percepuți că
reprezintă o amenințare pentru aceasta și membrii săi, cu toate acestea, care
pot fi definite. Acest tip de instituție totală este în primul rând preocupat de
protecția publicului și, în al doilea rând, de reintegrarea / reabilitarea
membrilor săi (în unele cazuri). Printre exemple se numără închisorile și
închisorile, centrele de detenție ale ICE, lagărele pentru refugiați, lagărele de
prizonieri de război care există în timpul conflictelor armate, lagărele de
concentrare naziste din cel de-al doilea război mondial și practicarea
internării japoneze în SUA în aceeași perioadă.
• 4. Cei care se concentrează pe educație, formare sau muncă, cum ar fi școlile
private de internat și unele colegii particulare, compuși militari sau baze,
complexe de fabrică și proiecte de construcție pe termen lung în care locuiesc
lucrători la fața locului, nave și platforme petroliere și lagăre miniere, printre
alții. Acest tip de instituție totală se stabilește cu privire la ceea ce Goffman
menționează ca "motive instrumentale", și sunt într-un sens îngrijorați de
îngrijirea sau bunăstarea celor care participă, prin faptul că sunt concepute,
cel puțin teoretic, pentru a îmbunătăți viața participanților prin formare sau
angajare.
• 5. Cel de-al cincilea și ultimul tip de instituție totală a lui Goffman identifică
acelea care servesc ca retrageri din societatea mai largă pentru pregătire sau
instruire spirituală sau religioasă. Pentru Goffman, acestea includea
mănăstiri, mănăstiri și temple. În lumea de astăzi, aceste forme încă există,
dar se poate extinde și acest tip pentru a include centrele de sănătate și de
wellness care oferă refugii pe termen lung și centre de reabilitare voluntară și
privată pentru droguri sau alcool.
 Caracteristicile comune ale instituțiilor totale

Pe lângă identificarea a cinci tipuri de instituții totale, Goffman a identificat, de asemenea, patru caracteristici
comune care ne ajută să înțelegem cum funcționează totalitatea instituțiilor. El a menționat că unele tipuri vor
avea toate caracteristicile, în timp ce altele ar putea avea unele sau variații asupra lor.

• 1. Caracteristici totalistice . Caracteristica centrală a
instituțiilor totale este aceea de a elimina barierele care separă
de obicei sferele principale ale vieții, inclusiv de acasă, de
petrecere a timpului liber și de muncă. Întrucât aceste sfere și
ceea ce se întâmplă în ele ar fi separate în viața obișnuită a vieții
de zi cu zi și vor implica diferite grupuri de oameni, în cadrul
instituțiilor totale, ele vor apărea într-un singur loc cu toți aceiași
participanți. Ca atare, viața de zi cu zi în cadrul instituțiilor totale
este "programată strâns" și administrată de o singură autoritate
de sus, prin reguli impuse de un mic personal. Activitățile
prevăzute sunt concepute în scopul realizării obiectivelor
instituției.  de lumea exterioară și de cei care aplică regulile
•
Deoarece oamenii trăiesc, muncesc și se angajează împreună în
activitățile de agrement în cadrul instituțiilor totale, și pentru că
fac acest lucru în grupuri așa cum este programat de cei
responsabili, populația este ușor pentru un mic personal de
monitorizare și gestionare.
• 2. Lumea deținută . Când intrăm într-o instituție totală,
indiferent de tipul ei, o persoană trece printr-un "proces de
mortificare" care îi împiedică identitățile individuale și
colective pe care le-au "la exterior" și le dă o nouă
identitate care le face parte din "deținut lume "în interiorul
instituției. Adesea, aceasta implică luarea de la ei a
îmbrăcămintei și posesiunilor personale și înlocuirea
acelor elemente cu elemente standard emise care sunt
proprietatea instituției. În multe cazuri, noua identitate
este una stigmatizată care scade statutul persoanei față
instituției. Odată ce o persoană intră într-o instituție totală
și începe acest proces, autonomia ei este luată de la ei și
comunicarea cu lumea exterioară este limitată sau
interzisă.
 3.Sistemul Privilege . Instituțiile
totale au reguli stricte de Concluzii:
comportament impuse celor care le
conțin, dar, de asemenea, au un
• Goffman, pe lângă studiul asupra caracteristicilor instituțiilor totale,
sistem de privilegii care oferă
recompense și privilegii speciale privește îndeaproape și amendamentele ce au loc la nivelul acestor
pentru un comportament bun. Acest instituții, realizând o paralelă între cele două lumi; viața pe care o vor
sistem este destinat să promoveze avea instituționalizații după ce vor părăsi diferitele tipuri de
4ascultarea
. Adaptări de de autoritatea
aliniere . În instituției
cadrul uneiși
instituții totale, există câteva moduri
să descurajeze încălcarea regulilor. instituții totale: foștii detinuți, de exemplu, cu greu vor putea
diferite în care oamenii se adaptează la noul redobândii statutul pe care l-au avut înainte de a intra în penitenciar
lor mediu, odată ce aceștia intră. Unii se deoarece din necesitatea de a trăi în interiorul închisorii, gândindu-se
retrag din situație, întorcîndu-se spre
interior și acordînd doar atenție la ceea ce la ieșirea lor, detinuții își construiesc și reconstruiesc constant
se întâmplă imediat sau în jurul lui sau al identitatea, fie pentru a aparține colectivului, fie pentru a se
ei. Revolta este un alt curs, care poate oferi singulariza și a se afișa ca oameni obișnuiți.
morale celor care se luptă să-și accepte
situația, totuși, Goffman subliniază că • Persistența unor probleme majore în interiorul instituțiilor totale nu
revolta însăși necesită o conștientizare a
este specifică în mod deosebit societații românești ci este o realitate
regulilor și un "angajament față de
stabilire". Colonizarea este un proces în spinoasă cu care se confruntă cele mai multe dintre națiuni, indiferent
care persoana dezvoltă o preferință pentru de nivelul socioeconomic, cultural și democratic atins.
"viața din interior", în timp ce conversia
este un alt mod de adaptare, în care
deținutul caută să se potrivească și să fie
perfect în comportamentul său.
 Michel Foucault

• Michel Foucault( 15 octombrie 1926 – 26 iunie 1984 ), a fost filosof și istoric

francez a cărui operă, catalogată drept postmodernistă sau poststructuralistă, a
avut puternice ecouri în filosofia și istoria științei, psihanaliză, sociologie. Michel
Foucault pentru mulţi dintre cititorii săi admirativi, a fost întotdeauna mai mult
decât autorul cărţilor sale. Pentru generaţia care a atins vârsta majoratului în anii
’60 şi ’70, el a servit şi ca exemplu a ceea ce înseamnă să duci o viaţa
intelectuală şi o politică serioasă. Foucault este un fel de clasic al noii
gândiri franceze. M. Foucault aduce o nuanță de noutate prin ideile lui paradoxale
definite ca fiind polemice și controversate în ideea regândirii fundamentelor
metafizice, etice, ideologice dar și politice ale modernității occidentale. Având o
bibliografie impresionantă în spate prin lucrări precum “Istoria nebuniei în epoca
clasică, nebunie și nesăbuință”, “Cuvintele și Lucrurile, o arheologie a științelor
umane”, “Arheologia științei”, în anul 1975, când Foucault a publicat lucrarea “A
supraveghea și a pedepsi. Naşterea închisorii” , el era deja un nume. Opera lui se
refera la un subiect similar celui analizat de Weber în studiile sale despre
birocraţie: dezvoltarea închisorilor, spitalelor, şcolilor si altor organizaţii cu o
largă răspândire. Cercetările ulterioare ale lui Foucault, legate de
sexualitate și ego, au exercitat şi ele o influenţă marcantă, în special asupra
autoarelor feministe. Dupa Foucault, "sexualitatea" nu a existat dintotdeauna, ci a
fost creata în procesul dezvoltării socia1e. În societatea modernă, sexualitatea
devine ceva ce "avem" o proprietate a sinelui. Studierea puterii - felul în care
indivizii şi grupurile își ating scopurile în detrimentul celorlalți - este de o
importanţă fundamentală în sociologie. Marx si Weber, dintre gânditorii clasici, au
acordat o importanță deosebită puterii. Foucault a continuat câteva dintre liniile
de gândire trasate de aceştia. De exemplu, sexualitatea, în opinia sa, este
totdeauna legată de puterea socială. El a lansat ideea că acumularea de
cunoştinţe duce la o mai mare libertate. Însa el concepea cunoașterea ca un
La o primă privire titlurile cărților sunt adevărate curse, ducând cititorul
în eroare “A supraveghea și a pedepsi. Naşterea închisorii” nu este
tocmai o istorie a apariţiei închisorii, deşi asta ar indica subtitlul,
cuprinsul și referinţele. Temele scrierilor sale sunt oarecum insolite şi
desfășoară o temă de o acuitate aparte: caracterul raţionalităţii moderne.
Tema centrala a cărtii menţionată este puterea, până la acest punct
nimic impresionant, numai că dupa cum bine observă Deleuze, el “
inventează o noua concepţie asupra puterii.”

Michel Foucault consideră că puterea nu este un fenomen de

dominație masiv şi omogen; ea este ceva care circulă, care nu
funcționează decât în lanț,în circuit. Puterea nu este localizată, nu se află
în mâinile cuiva, nu este însușită ca un bun sau ca o bogăție, ci
funcționează, se exercită în reţea, asupra reţelei, indivizii
exercită și îndură puterea. Indivizii nu sunt ţinta inertă a puterii, ea nu li
se aplică lor. Puterea tranzită prin indivizi, se modifică, se intensifică,
își schimbă direcția prin ei; individul este un efect de putere, puterea
tranzită prin individul pe care ea l-a constituit. Puterea nu este „lucrul cel
mai bine împărțit din lume”; nu există distribuţie democratică sau
anarhică a puterii. Totodata puterea se constituie în mecanisme
ascendente, discrete și discreționare. Puterea nu trebuie studiată în
intenţii sau decizii, ci în practici și efecte reale.

Cum de altfel însuşi Foucault preciza în cartea “Trebuie sa apărăm

societatea”: „Suntem constrânși să producem adevărul de către puterea
care cere acest adevăr şi are nevoie de el pentru a funcţiona; trebuie să
spunem adevărul, suntem condamnaţi să mărturisim adevărul sau să-l
găsim. Trebuie să producem adevărul aşa cum trebuie să producem
bogăţii şi trebuie să producem adevărul pentru a putea produce bogăţii.
Pe de altă parte, suntem supuşi adevărului, în sensul că adevărul face
lege; discursul adevărat e cel care decide Deci: reguli de drept,
mecanisme de putere, efecte de adevăr.”
 http://ro.wikip
edia.org/wiki/I
nstitu%C8%9B
ie
Bibliografie: http://bibliote
ca.regielive.ro
/referate/socio
logie/institutiil
e-totale-in-con
ceptia-lui-ervi
ng-goffman-59
922
.