Sunteți pe pagina 1din 2

Teoria actiunii lui Max Weber

n sociologie, actiunea umana a devenit obiect de studiu, cu deosebire prin doctrina lui Max Weber, care concepe sociologia ca stiinta a actiunii. Max Weber a constatat ca orice activitate desfasurata de un individ este sociala n masura n care comportamentul sau se modifica prin actiunea altui individ, n temeiul unor valori sau simboluri acceptate de membrii unui grup sau ai unei societati. Dupa cum se poate observa, sociologul german concepe actiunea ca un act de modificare, de catre individ sau grup, a comportamentului altui individ sau grup. Cum comportamentul uman intervine n viata sociala fiind orientat de valori, scopuri si norme, actiunea umana si sociala se instituie ca mod de rationalizare a realitatii. De aceea, individul este considerat ca singurul detinator al unui comportament semnificativ. Pentru ca orice actiune trebuie sa aiba un sens, explicarea unui fenomen social impune precizarea comportamentelor individuale si ntelegerea lor. La Max Weber, comprehensiunea este unul din momentele importante ale oricarei analize sociologice. Explicatia comprehensiva este singura modalitate de cunoastere a actiunii umane. n acest punct, Max Weber se deosebeste radical de K. Marx, care accentua studiul naturii umane pe baze asemanatoare celor din stiintele exacte. Max Weber a intuit specificitatea cunoasterii fiintei umane, a carei expresie o reprezinta actiunea ei n mediul sau de viata. Structura Actiunea sociala se compune din agent (actor), obiect si scop. Agentul sau actorul este individul sau grupul care determina modificari sau cauta sa orienteze comportamentul altuia cu care este n relatie. Parintele actioneaza asupra copilului pentru a-l socializa cu normele si valorile proprii mediului sau de viata. Un partid politic orienteaza comportamentul electoral al unei colectivitati. Un medic intervine n tratamentul unei boli. Agentul (actorul) social fiinteaza ca element al realitatii sociale, interesat sau impulsionat de producerea unor transformari n temeiul unui scop n relatia cu comportamentul altor persoane. Aceasta actiune din partea agentului (actorului) social se produce asupra altor agenti (actori) sociali pentru ca persoana, asupra careia se fac modificari, nu le primeste pasiv, fara nici un fel de reactie, dimpotriva ea le accepta, le respinge sau le negociaza. Fiind o relatie, actiunea sociala se exercita ntre actor si obiectul de influentat.

Determinarea schimbarilor produse prin actiunea umana este un act rational realizat, n raport de obiectul actiunii, prin mai multe tipuri de actiune. n temeiul acestei premise, Max Weber a elaborat o clasificare a actiunilor sociale.

O prima forma de actiune este activitatea rationala n raport cu un scop, care permite actorului social sa-si aleaga mijloacele cele mai eficiente n raport de scop. De pilda, taranul care cultiva pamntul, medicul care asigura asistenta medicala a bolnavilor etc. Actiunea acestora pleaca de

la norme, reguli si principii clare. ntr-adevar, n viata sociala n sensul ei cel mai larg, oamenii si aleg mijloacele astfel nct scopul urmarit sa fie ct mai bine realizat, iar n unele cazuri nu exista alta alternativa dect adoptarea numai a mijloacelor optime pentru un scop.

Activitatea rationala n raport cu o valoare reflecta determinarea actiunii actorului social de catre valorile sale. n actiunea sa, actorul urmareste numai asigurarea concordantei comportamentului sau cu setul de valori, fara sa-l intereseze consecintele, chiar si cele negative. Asemenea valori sunt onoarea, demnitatea, datoria, fidelitatea, eroismul.

Ca exemple de actori putem mentiona capitanul unei nave ce se scufunda, dar nu o parase ste, soldatul pe cmpul de lupta etc.

Activitatea ntemeiata pe comportamentul traditional reprezinta actiunea motivata sau derivata din traditie sau cutuma, iar actorul actioneaza n virtutea acestor modele presupuse a-i asigura realizarea scopurilor. Activitatea bazata pe o conduita afectiva reprezinta actiunea de modificare a comportamentului uman datorita starilor afective. Pentru sociologul german, importante, n descifrarea mecanismelor de functionare a societatii, sunt cunoasterea sensului actiunii individului si modificarea comportamentului sau, n raport de comprehensiunea sa fata de conduita altora. Tipologia actiunii elaborata de M. Max Weber continua sa fie acceptata de sociologia contemporana, adaugndu-i-se noi informatii si noi interpretari.