Sunteți pe pagina 1din 9

Omul este un lupttor al vieii sociale .

El nu poate fi conceput stnd retras permanent n turnul su de filde pentru a contempla de acolo , cu senintate , felul cum se desfoar drama omenirii , ci , dimpotriv , el coboar ntre oameni , intr n vlmagul vieii , caut s-i asigure poziiile pe care le socotete mai prielnice . Mai mult dect att , se asociaz sau se trezete gata asociat cu alte grupe de oameni a cror soart o mprtete Henri H. Stahl , Teoria i practica investigaiilor sociale , vol.I , Bucureti , Editura tiinific , 1974 , pag. 78

Sociologia este stiinta societatii, stiinta formelor de viata sociala omenesti, a relatiilor si proceselor care apar intre indivizii unei societati. Inca de la inceputurile umanitatii, pe parcursul secolelor de evolutie ale rasei umane, omul a simtit nevoia tot timpul de a face parte dintr-un grup, de a relationa cu semenii, chiar si de a avea conflicte, disensiuni. Dar nu de a-si duce existenta in singuratate.Intotdeauna, oamenii si-au cautat compania unii altora, au incercat sa se adune in grupuri pentru a-si servi diferite interese fie chiar si pentru a se simti parte dintr-un intreg, de a nu fii singuri. Aceste grupuri, care pe parcursul evolutiei umane, au devenit din ce in ce mai complexe, au fost studiate de catre sociologi, au fost clasificate, atent analizate pentru a intelege comportamentul uman. Notiunea de grup social desemneaza diferite ansambluri de indivizi ce impartasesc acelasi sentiment de unitate si sunt angajate in unul sau mai multe tipuri de interactiune sociala stabila, conditionate de contexte sociale si istorice. Altfel spus, grupul social este o pluralitate de indivizi aflai ntr-o situaie de solidaritate mai mult sau mai puin accentuat care au ceva n comun , interacioneaz unii cu alii i au un sentiment de identitate comun. Pentru ca un numar de persoane sa fie considerat un grup, exista cateva conditii : -Existenta unei interactiuni printre membrii grupului, care nu este obligatoriu sa fie o relatie directa.O interactiune in temeiul unui document sau al comunicarii verbale este suficienta pentru existenta grupului. -Perceperea calitatii de membru, adica persoanele care fac parte din grup sa se vada ele insele ca membre ale acestuia.Nu orice reuniune este un grup. Spre exemplu persoanele se regasesc intr-o biblioteca nu pot fi considerate un grup deoarece ele nu se considera asociate unele cu altele. Insa persoanele dintr-un grup nu se percep doar ele in aceasta pozitie. Calitatea de membru este atribuita, in anumite contexte, chiar si atunci cand indivizii insisi nu exprima direct atributul de membru al unui grup. Spre exemplu, definitorii pentru acest tip de interactiune sunt grupurile etnice, grupurile religioase, grupurile rasiale. -Norme si scopuri impartasite de catre cei care fac parte dintr-un grup.Una din cauzele pentru care oamenii se asociaza in grupuri este scopul. Scop care poate fi realizat mult mai usor de catre un individ avand statutul de membru al unui grup. -Existena unei structuri specifice de statusuri i roluri i a unui anumit nivel de organizare. Prezenta unei ierarhii interne, efectiv existent, chiar dac incomplet contientizat. Motivele asocierii in grup De ce se asociaza oamenii in grupuri? Multe activitati pe care le desfasoara un individ in cadrul unui grup, ar putea fi facute si de unul singur. Insa, orice persoana aspira sa devina membru a unui grup indiferent de comunitatea nationala, statusul social, ceea ce constituie o constanta universala a oricarei culturi. Atractia pentru activitatule grupului . Un argument pentru aderarea la un grup o constituie activitatile in care acesta este implicat, activitati considerate de un individ

ca ii sunt utile sau mai accesibile daca face parte din grupul respectiv.Printre tipurile de grupuri de aceasta natura se numera: -Grupurile de munca ( mai multi indivizi actioneaza impreuna pentrua realiza o sarcina in mod mai eficient si mai rapid) -Grupurile de solutionare ale problemelor acolo unde au loc activitati civice si sociale -Grupuri legislative ( in care sunt elaborate legi si regulamente) -Grupuri de autosprijinin care membrii grupului se perfectioneaza ei insisi)

Simpatia pentru membri grupului reprezinta o alta cauza pentru care oamenii se reunesc in grup.Nu are legatura directa cu activitatile grupului sau scopurile lui.Aici indivizii isi identifica trasaturi comune intre ei, au acelasi tip de gandire, isi regasesc pasiuni comune. Exemplu: grupul de prieteni. Nevoile membrilor grupului per se. Oamenii pot deveni membri ai unui grup si avand motivatia ca aici gasesc satisfacerea nevoilor emotionale, independent de natura activitatii grupului, a simpatiilor pentru membri acestuia sau a scopurilor care il guverneaza. Clasificarea grupurilor 1. Grupul primar- este un grup format dintr-un numr mic de membri, aflai ntr-o relaie direct, coeziv i de lung durat. Grupul primar este o structura fundamentala pentru individ si societate. Primele procese de socializare cunoscute de copil au loc in grupul primar, adica in familie. In acest cadru, copiii invata de mici norme si valori care trebuie respectate in societate pentru a fi acceptati si integrati in viata sociala de catre cei din jur. Astfel, individul isi va organiza propria viata in functie de cat de bine isi insuseste educatia primita in familie. Orice individ se formeaza ca om intr-un grup primar.. Spre deosebire de alte fiinte, omul tinde sa isi prezinte cerintele sale asfel incat sa obtina, pe de o parte, acceptul grupului, si pe de alta parte, sa aiba sprijin din partea grupului pentru satisfacerea lor.De altfel, grupul primar se instituie si ca spatiu al exprimarii si satisfacerii nevoilor personale. In cadrul grupurilor primare, oamenii experimenteaza prietenia,iubirea, securitatea si sensul global al existentei. Controlul social reprezinta de asemenea o functie a grupului primar. Astfel, comportamentul individului trebuie sa raspunda cerintelor grupului, normelor si principiilor dupa care acesta se conduce.Grupul impune individului un comportament care sa se conformeze la valorile si normele sale, concomitent cu adaptarea la cerintele societatii. 2. Grupul secundar consta din doua sau mai multe persoane implicate intr-o relatie impersonala si au un scop practic specific. Spre deosebire de grupul primar, in grupul secundar relatiile intre membri grupului sunt pentru a atinge un anumit scop.In aceasta categorie avem : scolile, unitatile de muca, unitatile militare. De asemenea o alta deosebire ontre grupul primar si cel secundar este referitoare la faptul ca in grupul primar individul era privit ca persoana si toate actiunile erau indreptate catre el ca si persoana, pe cand in grupul secundar este tratat statusul individului, rolul acestuia in societate.. Relatiile inter-umane se stabilesc in baza unor regulamente, pe care, fie ca le accepta sau nu, individul este obligat sa le respecta.

Numai astfel, individul integrat intr-un grup secundar este acceptat ca membru si isi poate realiza scopurile. Tot in acest tip de grup, dispar diferentele care ii marcheaza pe oameni, pantru ca nu au o alta cale de a-si atinge scopurile decat ca membri ai aceluiasi grup. Grupul secundar are un rol esential in formarea individului din punct de vedere al afirmarii sociale si profesionale. Raportul grup secundar/grup primar O problema asociata analizei grupului secundar o reprezinta relatia acestui cu grupul primar. Relatiile caracteristice grupului primar se pot desfasura in cadrul grupului secundar. Grupurile primare persist i vor persista ntr-o lume dominat de grupul secundar, deoarece nevoia uman de asociere intim simpatetic este o nevoie permanent. Omul nu poate tri bine fr s aparin unui grup mic de oameni crora realmente s le pese ce se ntmpl cu ei. Aa se explic de ce n cadrul grupului secundar apar i se dezvolt relaii interumane care duc la formarea grupurilor primare. Criteriile de clasificare a apartenentei unui individ la un anumit grup si a compararii cu alte grupuri sociale fata de cel caruia apartin acestora, a dus la impartirea grupurilor umane in grupuri de apartenenta si grupuri de referinta. Grupul de apartenenta Grupul de apartenenta este grupul caruia individul efectiv apartine ( familia, clasa de elevi). Indicidul isi insuseste normele si conduita acestui grup si participa la toate evenimentele petrecute aici. Apartenenta nu este un fapt administratic deoarece individul nu este obligat sa adopte standardele si sa se indentifice cu normele si valorile acestui grup. In grupul de apartenenta, individul preia valori ce sunt in concordanta cu pripriile aspiratii. Normele si standardele sustinute de grupul de apartenenta capata caracterul de pricipii pentru judecatile, opiniile si actiunile individului. Grupul de referinta Conceptul de grup de referinta a fost investit cu virtuti sociologice prin accetul pus [e structura si functiile mediului social al indicizilor. Prin urmare, R.K. Merton defineste grupul de referinta ca fiind un grup ale carui norme sau reguli sunt adoptate ca un cadru de referinta. Grupul de referinta este o unitate sociala utilizata in evaluarea si modelarea atitudinilor, trairilor si actiunilor individului. El poate fi grupul de apartenenta al individului, dar de cele mai multe ori, este un grup exterior.Grupul de referinta se instituie ca baza a conceptiei individului despre lume. O prima functie a grupului de referinta este functia normativa. Astfel, individul o data ce adera la grup, se pliaza si dupa normele si valorile grupului de referinta. Adopta stilurile de viata, anumite preferinte, in acest sens grupul influenteaza major criteriile si standardele de judecata si actiune ale individului. Functia comparativa . Evaluarea propriei activitati sau a propriului comportament se face in comparatie cu standardele grupului de referinta. In acest fel, oamenii

judeca viata, comportamentul si valorile proprii cum ar fi, sanatatea, inteligenta, nivelul de trai, activitatea profesionala. Se intampla ca atunci cand grupul de apartenmenta sa fie diferit de grupul de referinta, ca individul sa constientizeze diferenta dintre ce este si reprezinta in grupul de apartenenta si ceea ce crede el ca ar putea fi din compararea cu grupul de referinta. Sunt situatii cand grupul de apartenenta si cel de referinta nu coincid. Raportul dintre ele are diferite grade de compatibilitate: integrala, relativa sau partiala, dar poate fi si incompatibilitate. Functia asociativa a grupului de referinta se refera la posibilitatea preluarii statusului membrilor dintr-un grup de catre o persoana aflata in afara acestuia. Grup intern-grup extern n orice societate exist grupuri interne i grupuri externe. Grupul intern este acel tip de grup de care aparin membrii si i cu care se identific. La membrii acestui tip de grup exist contiina de NOI, adic ei realizeaz c fac parte din acel grup i sunt implicai n tot ceea ce se ntmpl n grup. Prin contiina de NOI, membrii grupului realizeaz c, simultan, existena lor se situeaz i n afara altor grupuri. Clasificarea grup intern grup extern este semnificativ n evidena granielor sociale. De aici rezulta ca granitele unui grup nu sunt bariere fizice, ci mai degraba discontinuitati in desfasurarea proceselor de interactiune sociala.Granitele unui grup incadreaza indivizii intr-o structura de desfasurarea a actiunilor astfel ca acestia simt ca fac parte din ea. Unele granite se bazeaza pe modul de asezare spatiala-vecinatate, comunitate, natiune, stat. Alte linii de demarcatie isi au temeiul in diferentele social-economice si culturale: religioase, etnice, politice, rudenie, statusuri. Indifereent de sursa lor, granitele grupurilor actioneaza in doua directii .Prima directie vizeaza atentionarea celor din afara grupului asupra conditiilor ce trebuie indeplinite pentru a adera la grup. A doua se refera la mentinerea celor din grup si influentarea acestora pentru a nu opta pentru alte tipuri de interactiune sociala. In acest fel, se asigura functionalitatea grupului intern. In caz contrar, orientarea membrilor spre alte grupuri determina stari de indiferenta, competitie sau conflict direct cu grupul intern. Grup formal-grup informal In orice grup, cu exceptia celui primar, exista contexte ce impun organizarea lui pe baza de legi,ordine,decizii, toate reprezentand documente oficiale si confera o structura formala raporturilor dintre membrii sai. Alcatuirea formala a grupului constituie organizarea ierarhica, iar functionarea grupului se bazeaza pe o organigrama care vizeaza obiective ale grupului, iar functiile sale sunt definite in raport cu aceste obiective.In cadrul aceluiasi grup exista si relatii informale sau nonformale determinate de interactiunile membrilor dincolo de exigentele formale. Se formeaza relatii de prietenie, apar sentimente de simpatie sau antipatie intre membrii grupului. Intensitatea relatiilor informale este mult accentuata de contextul social in care exista un grup.Daca managementul unei colectivitati se axeaza numai pe structurile formale, neglijand orice problema umana, sau relatie interpersonala,atunci cu siguranta membrii ai grupului cauta sa creeze cadrul informal necesar pentru a diminmua efectele negative ale rigiditatii structurilor formale.

In cadrul grupurilor formale, structurile informale pot exista ca si grupuri alcatuite spontan in procesul de munca, fara ca acestea sa fie neaparat opuse formalului. In raport de cerintele organizatiei formale, asemenea grupuri informale ar putea sa actioneze eficient atat pentru membrii sai cat si pentru obiectivele generale ale grupului formal. Daca insa distanta dintre cele doua tipuri de grupuri creste, atunci scade si coeziunea grupului formal. Grupurile informale sunt grupuri mici i primare, care nu creaz instituii formalizate. Se constituie n mod spontan bazndu-se preponderent pe afiniti i contacte personale. Att structura, ct i relaiile interpersonale, sunt informale n sensul c nu sunt oficial reglementate. Liderii sunt recunoscui spontan, nu beneficiaz de un status oficial, caracterul informal nu nseamn lipsa organizrii, dimpotriv, uneori grupurile informale au o organizare intern foarte bine pus la punct, o structur ierarhic proprie, anumite norme de conduit i valori proprii bine conturate. Grupul mic Grupurile mici se disting printr-un numar relativ redus de persoane intre care exista relatii directe. In ceea ce priveste marimea lor, exista doar o limita inferioara ( doua sau trei persoane) fara a se preciza o limita superioara. Cel mai mic grup este diada, alcatuita din doua persoane, cel mai simplu exemplu fiind cuplul. Grupurile mici presupun, ca orice tip de grup, existenta intre membrii lor a unor relatii sociale. Dar relatiile sociale stabilite intre oameni in grupuri mici, au loc in mod direct, nemijlocit, ca indivizi concreti, posedand o configuratie si potentialitate fizica si spirituala deosebit de complexa. De aceea realtiile intre oameni in grup mic capata un pronuntat caracter psihologic. Ele au o importanta deosebita asupra vietii cotidiene a individului. In timp ce grupurile mari de oameni hotarasc liniile directoare ale istoriei, grupurile mici influenteaza mai ales aspectele particulare si secundare ale istoriei si personalitatii indivizilor. In cadrul grupurilor mici se dezvolta relatii cognitive, comunicationale si afective. Astfel, prin relatiile cognitive se urmareste stragerea informatiilor despre un individ, interpretarea lor si utilizarea lor cat mai corecta. Relatiile comunicationale sunt considerate ca esentiale in perceperea si descrierea relatiilor interumane.Astfel, procesele de comunicare au un rol esential in afirmarea grupului ca entitate si creeaza conditiile acceptarii originalitatii si importantei lui pentru membrii sai si pentru grupurile exterioare lui. In grup, comunicarea inseamna dispunerea deprinderilor de a spune ce doreste si ceea ce trebui. Singuratatea este asociata cu abilitatea scazuta de comunicare si este negativ asociata cu abilitatile de evadare din realitate. Relatiile afective provoaca un cadru uman de cooperare si intelegere sau stari conflictuale cu rol de a stimula sau de a impiedica actiunea membrilor grupului. Cele trei tipuri de relatii genereaza in grup structuri adecvate contuinutului fiecareia dintre ele. Insasi evolutia grupului este dependenta de aceste configuratii existente in structurile sale.

Grup conformist Grupul conformis este un grup de indivizi unde un numar mic de consilieri impun anumite opinii de grup considerate a fi acceptate de catre lider si de catre majoritate. Este caracterizat prin mai multe aspecte: -iluzia ca grupul este invulnerabil si nu poate comite erori importante -eforturile sunt indreptate catre rationalizarea si reducerea informatiilor care sunt contradictorii pentru a se asigura o opinie dominanta a grupului -alte grupuri sunt neimportante -sa fac presiuni asupra membrilor grupului sa adopte punctele de vedere majoritare si inlatura opiniile minoritare -membrii grupului inlatura propriile convingeri rezultate din propria analiza -pentru ca membrii grupului simt presiunea facuta asupra lor de a se conforma, exista iluzia unanimitatii si astfel se intareste opinia dominanta -grupul este protejat, prin anumite persoane, de informatii le divergente sau contradictorii; Prevenirea actiunii grupurilor conformiste se realizeaza prin mai multe tehnici, in principal urmarindu-se participarea tuturor membrilor grupului la luarea deciziilor, o pozitie a liderului cat se poate de neutra si stabilirea unor membri cu atributiunea de a prezenta puncte de vedere opuse precum si de a prezenta decizia grupului intr-un mediu de incredere extern pentru a putea evalua un punct de vedere obiectiv.

Concluzii

Grupul este o structura fundamentala a omenirii si faptul ca facem parte din diferite grupuri, fie ele primare si secundare, formale si informale, ne defineste comportamentul, sistemul de valori si intreaga existenta. Ne reunim in grupuri primare ( prietenii de exemplu), cu persoane fata de care simtim ca avem o afinitate, avem aceleasi teluri, aceleasi preferinte si de ce nu...aceleasi opinii in majoritatea cazurilor. O convietuire in armonie este foarte importanta pentru existenta umana in general. Incepand de la cel mai mic grup, parintii impreuna cu fratii, invatam sa dezvoltam relatii de socializare, afectiune, de iubire fata de semeni. Educatia primita in primii ani de viata precum si mediul in care ne-am dezvoltat, isi pune amprenta asupra personalitatii adultului de mai tarziu. Un copil care se simte iubit, care se simte important pentru familia lui,caruia ii sunt insuflate inca de mic valorile ce trebuie respectate pentru a se integra in societate, ca adult va avea la randul lui mai multa toleranta fata de ceilalti, va fi mult mult mai intelegator si deschis atat regulilor nescrise de comportament social, cat si regulilor scrise impuse de scoala, loc de munca, in general de apartenenta pe viitor la un grup formal. Dimpotriva, o copilarie defectuoasa, lipsita de o familie iubitoare , va da nastere in cele mai multe din cazuri, unui individ introvertit, prea putin dispus sa se integreze in societate , un antisocial , care va respecta numai regulile absolut obligatorii impuse de lege sau nu le va respecta, devenind un model negativ pentru restul membrilor societatii. Aderarea unui astfel de individ intr-un grup formal, unde trebuie sa urmeze un set de reguli, sa respecte o conduita, va fi ca o constrangere, ca o corvoada ce trebuie dusa la bun sfarsit pentru a obtine ceea ce ii este necesar pentru a-si satisface nevoile. Atat grupurile primare cat si grupurile secundare sunt strans legate , ele trateaza cele doua aspecte care sunt cercetate si evaluate la o persoana : individul ca om si caracter si individul ca status, putere , pozitie si rol social.

Bibliografie C. Schifirnet, Sociologie, Ed. III- Ed. Comunicare.ro, Bucuresti 2004 N.I. Sava-Sociologie, Note de curs, Constanta 2011