FAMILIA

Intreaga dezvoltare a umanitatii este indisolubil legata de constituirea si evolutia formelor de colectivitate umana, dintre care familia reprezinta una dintre verigile sociale cele mai vechi si mai specifice in asigurarea continuitatii si afirmarii depline a fiintei umane. Desi relativ independenta in raport cu societatea in interiorul careia se formeaza, familia este determinata in ultima instanta si conditionata, in organizarea si evolutia sa, de modul de organizare a societatii pe care o reflecta. Problema organizarii vietii de familie si a consecintelor ei functionale apare in germene in lucrarile lui Platon, Aristotel si a ganditorilor renascentisti, iar intr-o perioada istorica mai apropiata, la socialisti utopici. Preocuparea pentru reusita familiala, anticipand ceea ce mai tarziu, intr-o forma sau alta, avea sa se numeasca sfat si terapie conjugala, aparusa inca din antichitate. Conceputa ca forma de comunitate umana, familia este, poate, cea mai trainica dintre ele. Fiind caracteristica pentru toate treptele de dezvoltare istorica si avand o mare stabilitate ca structura sociala, ea ocupa un loc aparte in raport cu toate celelalte forme de comunitate. DEFINITIILE FAMILIEI Multiplele definitii date pana acum familiei au incercat sa evidentieze o serie de aspecte atat de ordin structural cat si functional: Familia este un grup care isi are originea in casatorie, fiind alcatuit din sot si sotie si copiii nascuti din unirea lor (grup caruia i se pot adauga si alte rude), pe care-i unesc drepturi si obligatii morale, juridice economice, religioase si sociale (inclusiv drepturi si interdictii sexuale)- Cl. Levi-Strauss; Familia constituie un grup inzestrat cu caracteristici proprii, cu anumite obiceiuri, care respecta anumite traditii, chiar inconstient, care aplica anumite reguli de educatie, intr-un cuvant, care creeaza o atmosfara (R. Vincent); Familia este unitate de interactiuni si intercomunicari personale, cuprinzand rolurile sociale de sot si sotie, mama si tata, fiu si fica, frate si sora (E. Burgess, H. Locke); Familia constituie un fel de personalitate colectiva a carei armonie generala influenteaza armonia fiecareia dintre parti (A. Berge); Familia este un grup social, realizat prin casatorie, cuprinzand oameni care traiesc impreuna, cu o gospodarie casnica comuna, sunt legati prin anumite relatii naturalbiologice, psihologice, morale si juridice (Ov. Badina, F. Mahler);

Familia este o grupare sociala, bazata pe casatorie sau inrudire, care poseda o anumita structura organizata, istoriceste determinata (Valentina Liciu). Plecand de la aceste definitii, se pot contura urmatoarele caracteristici ale familiei: a) existenta unui anumit numar de persoane; b) reuniunea lor este urmarea actului casatoriei; c) intre membri grupului familial exista un ansamblu de drepturi si de obligatii garantate juridic; d) relatiile interpersonale, de ordin biologic, psihologic si moral, dintre membri; e) climatul sau atmosfera psihosociala; f) ansamblul de norme si reguli privind conduita mermbrilor grupului familial; g) organizare structurala, cu o anumita distributie a rolurilor si sarcinilor familiale; h) indeplinirea unor functii in raport cu societatea. In incercarile de definire a familiei putem decupa doua categorii de perspective : una sociologica si alta juridica. Din perspectiva sociologica, familia poate fi definita ca un grup social constituit pe baza relatiilor de casatorie, consanguinitate si rudenie, membri grupului impartasind sentimente, aspiratii si valori comune. Din acesta perspectiva, familia este un grup primar in care predomina relatii directe, informale, nemediate. Calitatea de grup primar nu semnifica absenta normelor si reglementarilor. Dimpotriva, familia este unul dintre grupurile primare cu cea mai mare incarcatura normativa. Din perspectiva juridica, familia este un grup de persoane intre care sau stabilit un set de drepturi si obligatii, reglementat prin norme legale. Aceste norme stabilesc modul de incheiere a casatoriei, stabilirea paternitatii, drepturile si obligatiile sotiilor, relatiile dintre parinti si copii, modul de transmitere a mostenirii etc. Din perspectiva juridica, familia este un grup formal, reglementat prin legi si alte acte normative. Cele doua perspective se suprapun partial. In unele situatii sensul sociologic al notiunii de familie este mult mai larg decat sensul juridic. De exemplu, cuplurile consensuale, care au luat o mare extindere in societatile contemporane sunt considerate de catre sociologi familii, intrucat ele indeplinesc majoritatea functiilor unei familii. Din punct de vedere juridic, cuplul consensual nu este o familie deoarece raporturile dintre parteneri nu sunt sanctionate prin casatorie legala. In alte situatii, sensul juridic poate fi mai larg decat cel sociologic. De exemplu, un cuplu separat prin divort nu mai este o familie intrucat nu mai indeplineste functiile definitorii esentiale ale familiei. Totusi, separarea celor doi parteneri in menaje diferite nu semnifica incetarea oricaror raporturi juridice intre ei. In situatia in care partenerii care divorteaza au copii, intre ei continua sa existe anumite raporturi juridice privind incredintarea copiilor unuia dintre soti, obligatiile celuilalt sot pentru sprijinul financiar al copiilor minori, dreptul la vizita etc. Perspectivele sociologica si juridica se completeaza reciproc; in unele situatii,

perspectiva sociologica poate conduce la modificarea perspectivei juridice si implicit la schimbarea reglementarilor legale privind familia. Familia este un ansamblu de relatii sociale reglementat prin norme juridice sau prin norme sociale difuze. Relatiile din cadrul familiei pot fi reduse la cateva categorii principale: - relatii dintre soti (parteneri) reglementate prin casatorie sau prin consens; - relatii dintre parinti si copii (dintre ascendenti si descendenti); - relatii dintre descendenti (intre copiii aceluiasi cuplu); - relatii de rudenie intre membri cuplului familial si alte persoane (parintii din familia de origine, socri, cumnati etc.) Cuprinderea acestui ultim tip de relatii este foarte diferita de la o societate la alta si chiar si in cadrul aceleiasi societati de la o categorie sociala la alta. Nomenclatorul relatiilor de rudenie este foarte bogat in unele societati si foarte sarac in altele. In limbajul comun termenul de familie este folosit in mod nediferentiat atat pentru familia din care provine un individ cat si pentru propria familie constituita prin casatorie. Analiza sociologica distinge intre familia de origine (familia in care s-a nascut un individ si in care a fost socializat) si familia proprie, conjugala sau de procreare. Definita ca ansamblu de relatii sociale reglementate, familia este un complex de roluri si de statusuri sociale. Partenerii cuplului familial se raporteaza unul la altul prin rolurile si statusurile de sot si sotie. Aceiasi parteneri indeplinesc in raporturile cu descendentii lor rolul de parinti. Descendentii indeplinesc rolul de copii in relatiile cu parintii lor si rolul de frati, surori in raporturile cu colateralii lor sau de nepoti in raporturile cu parintii parintilor lor. Pentru fiecare rol in parte, societatea a configurat un set de comportamente de rol. Aceste comportamente sunt socializate in familia de origine, iar indeplinirea lor este controlata social atat de familia de origine, de rude cat si de comunitatea in care traieste individul. Nerespectarea comportamentelor de rol familial este sanctionata la nivel familial si comunitar. Exercitarea adecvata a rolurilor familiale pretinde un indelungat proces de invatare sociala. In cazul in care acest proces se realizeaza in mod eficient, persoanele isi vor exercita in mod adecvat rolurile familiale; in caz contrar, vor aparea esecuri in exercitarea rolurilor. Pregatirea pentru exercitarea rolurilor familiale se face pe baza unor norme si modele sociale difuze. Nu toate familiile au aceasi capacitate de socializare a rolurilor.In unele familii, invatarea rolurilor familiale nu se face in mod adecvat, se face doar partial sau se face contrar asteptarilor de rol. In aceste situatii, indivizii sunt predispusi la esecuri de rol.In a doua jumatate a secolului al XX-lea, socializarea rolurilor familiale a inceput sa fie sprijinita si prin intermediul unor institutii care ofera asistenta familiei (consilieriat familial, asistenta sociala specializata, publicatii de specialitate scoala mamelor etc.).

TIPURI DE CASATORIE In decursul istoriei, familia a cunoscut o mare diversitate de forme. Unele dintre aceste forme au disparut; altele au cunoscut insa o mare persistenta, intalnindu-se si in prezent. Cercetarile etnologice si antropologice au pus in evidenta existenta familiei de tip poligamie, poliandrie si monogamie. In poliandrie, o femeie are mai multi soti; descendenta este stabilita pe linie materna. Existenta acestui tip de familie a fost probata in putine cazuri de societati primitive. In cazul poligamiei, un barbat are mai multe sotii descendenta se stabileste pe linie paterna. Se pare ca aceasta forma de familie a fost relativ larg raspandita in societatile primitive. Anumite forme de poligamie se intalnesc si in prezent in unele tari de religie islamica in care atat reglementarile religioase cat si cele juridice permit unui barbat sa se casatoreasca cu mai multe femei. Monogamia este forma cea mai raspandita de familie si cea mai persistenta de-a lungul istoriei. Monogamia este convietuirea in cuplu si se intemeiaza pe relatiile socioafective dintre cei doi parteneri. Principalul mecanism de constituire a familiei este casatoria. Aceasta poate avea doua aspecte: a) unul legal (sanctionarea uniunii conjugale printr-o decizie luata de persoane autorizate ofiterul starii civile sau persoane abilitate sa-l inlocuiasca pe acesta in situatii deosebite si transcrierea acestei decizii in acte de stare civila); b) unul religios (sanctionarea uniunii conjugale de catre un cleric). Casatoria legala (civila) este de data mai recenta. Mult timp, singura modalitate de oficializare a casatoriei era cea religioasa. In societatile contemporane doar casatoria civila are implicatii de ordin juridic. In majoritatea tarilor dezvoltate, casatoria religioasa nici nu se mai poate oficia daca nu este precedata de casatoria civila.In reglementarile juridice si sociale contemporane, casatoria are ca scop intemeierea unei familii; ea are la baza liberul consimtamant al partenerilor; este monogama (cu exceptia unor tari islamice); are un caracter solemn si se bazeaza pe egalitatea in drepturi a sotilor. In mod obisnuit, conform asteptarilor sociale generale, casatoria se intemeiaza pe reciprocitatea afectiva dintre parteneri. In realitate, motivatiile casatoriei sunt mai numeroase si se articuleaza intr-o multitudine de complexe specifice. Pe langa motivatiile afective, in incheierea casatoriei intervin si aspecte economice, clasiale, culturale. Analiza casatoriilor pune in evidenta o puternica tendinta de endogrupare (homogamie): casatoriile au loc intre indivizi cu trasaturi similare (au un nivel economic identic sau similar, au un nivel de instructie similar, in general, au statusuri sociale

identice sau similare). Homogamia casatoriilor s-a diminuat mult in a doua jumatate a secolului al XX-lea, cand exogamia s-a extins (casatorii intre persoane cu statusuri sociale diferite). Cu toate aceste modificari, homogamia ramane inca definitorie pentru majoritatea cuplurilor. In mod traditional,casatoria era precedata de logodna (o forma de reglementare sociala comunitara, in mod obisnuit fara implicatii juridice) de presanctionare a casatoriei. Logodna este un aranjament ferm luat de viitorii parteneri ca se vor casatori. Acest aranjament este garantat de parintii viitorilor soti si de alte rude sau membri ai comunitatii. Logodna poate imbraca si o forma religioasa. Ceremonialul logodnei permite viitorilor parteneri sa realizeze impreuna anumite activitati care altfel le-ar fi interzise (raman totusi interzise relatiile sexuale premaritate). In procesul general de emancipare a vietii de familie care a avut loc in a doua jumatate a secolului al XX-lea, logodna si-a diminuat mult importanta. Majoritatea cuplurilor din societatile europene sau de cultura europeana nu mai practica logodna ca moment premergator casatoriei. FUNCTIILE FAMILIEI Familia este un grup social complex care realizeaza functii multiple. Functiile familiei au dost clasificate in diverse moduri: G. P. Murdock distinge patru functii: sexuala, reproductiva, economica si socializatoare. J. Sabran distinge: functii fizice (cu subtipurile: functie de reproducere, economica si de protectie) si functii culturale (cu subtipurile: functia de educatie si de asigurare a bunastarii membrilor familiei). In Romania, in studiile de sociologie a familiei este larg acceptata si utilizata clasificarea profesorului Henri H. Stahl, in care sunt puse in evidenta urmatoarele tipuri si subtipuri: a) Functii interne prin care se asigura membrilor familiei un climat de afectiune, securitate si protectie: - functii biologice si sanitare prin care se asigura satisfacerea nevoilor sexuale ale membrilor cuplului, procrearea copiilor, asigurarea necesitatilor igienicosanitare ale copiilor si dezvoltarea biologica nomala a membrilor familiei; - functii economice care constau in organizarea gospodariei si acumularea de resurse necesare functionarii menajului pe baza unui buget comun; - functii de solidaritate familiala care se refera la ajutorul bazat pe sentimente de dragoste si respect intre membri familiei; - functii pedagogico-educative si morale prin care se asigura socializarea copiilor. b) Functii externe prin care se asigura relationarea familiei cu exteriorul.

SISTEMUL FAMILIAL Fiecare societate are un anumit sistem familial, adica un sistem de reglementare a relatiilor dintre barbatii si femeile de varsta matura si dintre acestia si copii. Sistemele familiale pot fi foarte diferite de la o societate la alta, dar ele exista peste tot. Sistemele familiale se diferentiaza intre ele dupa gradul de cuprindere a grupului familial, forma de transmitere a mostenirii, modul de stabilire a rezidentei noilor cupluri, modul de exercitare a autoritatii in cadrul familiei. Din punct de vedere socio-istoric se individualizeaza doua tipuri familiale: 1. familia extinsa, patriarhala (de tip traditional); 2. familia nucleara, conjugala (de tip modern). Familia extinsa este (dupa Burgess) o structura de tip autoritar sau autocratic, condusa de un sef pater, incluzand mai multe generatii care convietuiesc laolalta, intr-o precisa diviziune si stratificare a rolurilor. In acest tip de familie alegerea partenerului este facuta de parinti pe baza statusului economic si social, iar subordonarea obligatiilor si urmarea traditiei sunt asteptari majore. Familia nucleara sau conjugala redusa numeric la soti si copii lor necasatoriti (proprii sau adoptati) este o structura democratica bazata pe egalitate, consens si participare crescanda a copiilor. Alegerea partenerului in cadrul acestui tip de familie se face pe baza de afectiune si de libertatea optiunii, scopul sau fiind fericirea mutuala a indiviziilor. Exista doua tipuri de familie nucleu si anume: - familia nucleara de orientare, familia in care ne nastem si in care ocupam statutul de copil. Prin membri acestei familii dobandim orientare initiala in viata; de aici si numele ei. - familia nucleara de procreare, familia pe care o cream prin casatorie si in care detinem statutul de adult. Deseori, acesta familie este numita familie conjugala datorita pozitiei centrale a legaturii maritale. Intrucat familia poate fi privita din aceste doua perspective, se poate spune ca fiecare familie este compusa din doua familii nucleare. Esentiala pentru ambele forme de familie este transmiterea la nesfarsit a experientei culturale si sociale. Miscarea individului de la propria familie de orientare la propria familie de procreare (conjugala) dezvolta capacitatile acestuia de a deveni sociabil , abilitatile sociale acumulate permitandu-I sa contribuie la perpetuarea societatii (R. Bell). Transmiterea mostenirii unei familii (proprietate, nume, status) se poate face in trei forme: - patrilinear pe linia tatalui; - matriliniar pe linia mamei;

- bilinear - liniile paterna si materna au acelasi rol. In majoritatea societatilor europene sau de cultura europeana, transmiterea se face in sistemul bilinear (desi numele de familie se transmite, in majoritatea cazurilor, pe linie paterna). Stabilirea rezidentei unui nou cuplu familial se face in mod diferentiat de la o societate la alta. In sistemul patrilocal, noul cuplu isi stabileste resedinta in familia sau in comunitatea din care a provenit sotul. In sistemul matrilocal, noul cuplu isi stabileste resedinta in familia sau in localitatea din care a provenit sotia. In societatile industrializate, majoritatea cuplurilor se conformeaza sistemului neolocal, fixarea resedintei se face in afara familiei sau comunitatilor din care provin sotii. EVOLUTIA VIETII DE FAMILIE Lawrence Stone, care s-a ocupat de istoria sociologiei a inregistrat unele dintre schimbarile care au dus de la formele premoderne la cele moderne de viata de familie in Europa. Stone distinge trei faze in evolutia familiei intre anii 1500 si 1800. La inceputul acestei perioade, principala forma de familie era cea de tip nuclear, care locuia in gospodarii destul de mici, dar cultiva relatiile puternice in interiorul comunitatii, inclusiv cu alte rude. Aceasta structura familiala nu era clar separata de comunitate. Dupa parerea lui Stone (desi unii istorici l-au contrazis), pe vremea aceea familia nu era un centru major de atasament emotional sau de dependenta pentru membri ei. Oamenii nu traiau si nu cautau intimitatea emotionala pe care o asociem azi cu viata de familie. Sexul in cadrul casatoriei nu era privit ca o sursa de placere, ci ca o necesitate, in vederea procrearii. Libertatea individuala de alegere in casatorie si in alte aspecte ale vietii de familie era subordonata intereselor parintilor, ale altor rude sau ale comunitatii. In afara cercurilor aristocrate, unde era uneori incurajata, dragostea erotica sau romantica era privita de catre moralisti si teologi ca fiind o boala. Asa cum spune Stone, in acesta perioada familia era o institutie deschisa, fara repere, neemotionala si autoritarista Ea avea de altfel si o durata destul de scurta, fiind adesea dizolvata prin decesul sotului sau a sotiei sau prin decesul sau plecarea timpurie de-acasa a copiilor (Stone, 1977). Acestui tip de familie i-a urmat o forma de tranzitie, care a durat de la inceputul secolului al XVII-lea pana la inceputul secolului al XVIII-lea. Acest tip era raspandit mai ales in randurile paturilor sociale superioare, dar era totusi foarte important, deoarece din ele au derivat atitudini care au devenit de atunci relativ universale. Familia nucleara a devenit o entitate distincta, aparte de alte legaturi de rudenie si de comunitatea locala. Se punea tot mai mult accentul pe importanta dragostei parintesti si maritale, desi se manifesta totodata o crestere a puterii autoritatii din partea tatilor.

In cea de-a treia faza, a evoluat treptat tipul de sistem de familie cu care suntem obisnuiti azi in Occident. Aceasta familie este un grup in care functioneaza legaturi emotionale puternice, care se bucura de un grad sporit de intimitate si se preocupa de cresterea copiilor. Ea este marcata de sporirea individualismului afectiv, formarea legaturilor maritale pe baza selectiei personale, condusa de atractia sexuala sau dragostea romantica. Aspectele sexuale ale dragostei au inceput sa fie valorificate in interiorul casatoriei in locul relatiilor extramaritale. Familia se orienta spre consum, mai degraba decat spre productie, ca rezultat al raspandirii crescande a locurilor de munca departe de propria gospodarie. In Europa premoderna, casatoria incepea de regula cu un aranjament in privinta proprietatii, continua cu crestera copiilor si se termina cu dragostea. Putine cupluri se casatoreau in realitate din dragoste, dar multe ajungeau sa se iubeasca in timp, in vreme ce conduceau impreuna gospodaria, cresteau copii si imparteau impreuna experientele vietii. Aproape toate epitafurile pastrate dovedesc o profunda afectiune fata de sotul decedat. Prin contrast, in cea mai mare parte a Occidentului modern, casatoria incepe din dragoste, continua cu cresterea copiilor (acolo unde ei exista) si se termina adesea- cu probleme referitoare la proprietate, punct in care dragostea este absenta sau doar o amintire indepartata (Boswel, 1975). Principalele transformari intervenite in modelele familiale pot fi rezumate la urmatoarele: a) Relatia familie-societate - scaderea importantei functiei economice a familiei; - laicizarea si dezinstitutionalizarea partiala a familiei; - accentuarea mobilitatii sociale a membrilor familiei; - intensificarea participarii femei la activitatile extra-familiale: prelungirea carierei scolare, accentuarea profesionalizarii, intensificarea participarii la viata sociala si politica, promovarea sociala, independenta economica a femeii; emanciparea femeii; - preluarea unor functii familiale de catre societate; - diminuarea relatiilor de rudenie si vecinatate; - diminuarea controlului comunitar asupra comportamentelor demografice; - cresterea tolerantei sociale fata de noile comportamente demografice; - cresterea bunastarii materiale a familiilor; - cresterea preocuparilor familiale fata de problemele sociale (situatia economica a societatii, crize economice, calitatea vietii). b) Comportamentele tinerilor necasatoriti: - extinderea experientei sexuale premaritale; - controlul fecunditatii; - extinderea coabitarii premaritale;

- extinderea celibatului definitiv si a menajelor de o singura persoana; - cresterea permisivitatii sociale si a tolerantei parintilor fata comportamentele premaritale ale tinerilor.

de

c) Comportamentele nuptiale: - desacralizarea casatoriei; - reducerea importantei motivatiilor economice ale casatoriilor; - cresterea heterogamiei casatoriilor; - tendinta de egalizare a pozitiilor la casatorie ale barbatiilor si femeilor; - diminuarea sau disparitia rolului parintilor si rudelor in casatorirea tinerilor; - scaderea ratei nuptialitatii; - afectarea natalitatii de scaderea nuptialitatii. d) Comportamentele familiale: - cresterea importantei relatiilor emotional-afective dintre parteneri; - intensificarea preocuparilor sotilor pentru calitatea vietii familiale; - diversificarea formelor de convietuire: declinul relativ al familiei nucleare bazate pe casatorie; extinderea cuplurilor consensuale, extinderea relatiilor dintre persoane traind in menaje diferite, aparitia unor norme sociale care reglementeaza noile forme de convietuire; - modificarea relatiilor dintre parteneri: tendinta de egalizare a pozitiilor de autoritate ale sotiilor, emanciparea pozitiei femei, o mai mare acceptare sociala a relatiilor sexuale extraconjugale, scadera importantei relatiilor economice in cadrul familiei, cresterea importantei comunicarii de preocupari, mentalitati, atitudini si interese; - modificarea diviziunii rolurilor in cadrul familiei: tendinta de egalizare a diviziunii rolurilor, supraincarcarea relativa a sotiilor ocupate in activitati extrafamiliale, generarea unor noi conceptii cu privire la diviziunea rolurilor, conflicte generate de noua diviziune a rolurilor; - modificarea fertilitatii si a rolului copiilor: scaderea fertilitatii, controlul fecunditatii, unilateralizarea fluxurilor de sustinere (doar de la parinti la copii), concentrarea preocuparilor familiei pe calitatea descendentei, diminuarea rolului mostenirii (avere, nume, rang social); - cresterea relativa a instabilitatii familiei nucleare: cresterea divortialitatii, scaderea ratei recasatoririlor, o mai mare acceptare individuala si sociala a divortialitatii, modificarea legislatiilor divortului. Ca rezultanta generala, se poate afirma ca aceste modificari au produs: - la nivel individual: o egalizare a statutului barbatilor si femeilor, o crestere a bunastarii familiei, o crestere a satisfactiei partenerilor din convietuirea intr-un

anumit cuplu si ca urmare a adoptarii unui anumit comportament nuptial si fertil; - la nivel social: o scadere a ratei nuptialitatii, o scadere a natalitatii si o crestere a instabilitatii familiei nucleare. VIITORUL FAMILIEI O serie de studii sociologice, demografice, juridice evidentiaza faptul ca familia europeana este in deriva (A. Monnier, 1989, citat de S. Chelcea): - se produce un fenomen de dezinstitutionalizare a familiei; - revolutia sexuala urmeaza revolutiei industriale; - sporeste inflationist numarul copiilor nascuti inaintea si in afara casatoriei (in 1980, peste 40% din totalul copiilor nou-nascuti in Suedia aveau mame necasatorite; in Franta, in perioada 1982-1986, numarul nou-nascutilor cu mame necasatorite a crescut cu 50%, reprezentand 22% din totalul nasterilor); - familia europeana refuza sa-si asigure perpetuarea: un copil este prea putin, dar doi prea mult.In realitate, abia o medie de 2,10 copii pentru o femeie garanteaza reproductia simpla a generatiilor (dintre tarile europene: Irlanda are, in 1987, in numar mediu de 2,34 de nascuti vii pentru o femeie; Germania 1.38; Luxemburg 1,41; Austria 1,43; Italia 1,31; fata de 1965, tarile industrializate au inregistrat o scadere cu 35% a numarului mediu de nascuti vii pentru o femeie). Nici un specialist nu contesta semnele declinului institutiei traditionale a casatoriei si semnele crizei familiei: ponderea crescuta a persoanelor singure, inmultirea uniunilor libere (free union), sporirea numarului divorturilor, aparitia copiilor in afara casatoriei, reducerea nuptialitatii (numarul de casatorii incheiate intr-o perioada de un an, raportat la volumul total al populatiei).Astfel, de exemplu, dupa cum precizeaza Unesco kurier, (nr. 7, 1989), in Franta, un milion de cupluri convietuiesc fara acte iar tinerii parizieni (sub 25 de ani) coabiteaza in uniuni libere in proportie de 50%, fenomen ce este si mai frecvent intalnit in nordul continentului. In ceea ce priveste evolutia nuptialitatii (pe sexe), in ultimi 30 de ani, in aprope toate tarile europene a scazut drastic numarul de prime casatorii la 1000 de persoane, atat pentru barbati, cat si pentru femei. Scaderi mari ale indicilor de primonuptialitate s-au inregistrat in Franta, Norvegia, Olanda, iar in Suedia de exemplu, in 1987, fata de 1965, indicele de nuptialitate pentru barbati a scazut de la 986 la 534, iar pentru femei de la 957 la 563. In Bulgaria, Cehoslovacia, Romania nuptialitatea a avut o configuratie diferentiata in mediul rural, comparativ cu cel urban. Pe ansamblu, Romania, in 1986, se inscria cu 864 de casatorii la 1000 de barbati si cu 846 la 1000 de femei, ceea ce inseamna ca in tara noastra s-a pastrat, deci, propensiunea pentru casatorie. Sociologul

si demograful Louis Roussel, evidentiaza faptul ca in discutiile despre viitorul familiei se confrunta doua conceptii: cea care considera ca evolutia comportamentului demografic are un caractere ciclic si cea care vede viitorul ca pe o prelungire a tendintelor din prezent (La Recherche, nr. 214, 1989). Cu toate schimbarile facute si care probabil vor continua, va ramane totusi marcata dorinta oamenilor de a convietui fericiti in cupluri, dand nastere si educandu-si copiii. Cecetarile sociologice din tarile vest-europene, efectuate de Jean Stoetzel (1983), precum si cele psihosociologice din tara noastra (S. Chelcea, 1986) au relevat ca familia constituie o valoare superioara pentru majoritatea populatiei, inclusiv pentru tineri. Familia este unicul grup social reproducator si, in acelasi timp, forma de mentinere a continuitatii culturale prin transmiterea catre urmasi a limbii, obiceiurilor, modelelor de conduita, a valorilor spirituale. Impreuna cu mostenirea culturala transmisa in procesul socializarii, familia confera copiilor sai o anumita pozitie sociala; din momentul nasterii, copilul patrunde in lumea sociala si in lumea culturala care este lumea familiei. Tot ea este cea care asigura cadrul afectiv in care fiecare membru isi satisface nevoile emotionele, trairile intime, nevoia de destainuire a unor impliniri sau insatisfactii aparute pe diverse planuri, oferind prin specificul ei sentimentul sigurantei. De aceea familia a avut o pozitie exceptionala in structura sociala si un sens unic ca grup social. Fiind nucleul social elementar, celula care uneste pe soti si pe descendentii acestora, familia este in acelasi timp unicul grup social caracterizat prin determinari naturale si biologice, singurul in care legaturile de dragoste si rudenie capata o importanta primordiala.

BIBLIOGRAFIE:

Giddens Anthony, Sociologie, Ed. BIC ALL, Bucuresti, 2000; Mihailescu Ioan, Sociologie Generala, Ed. Universitara, Bucuresti, 2000; 3. Mitrofan Iolanda, Mitrofan Nicolae, Familia de la A la Z, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1991; 4. Voinea Maria, Familia si evolutia sa istorica, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1978;

5. Zamfir Catalin, Vlasceanu Lazar, Dictionar de sociologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1993;

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

FAMILIA