Perspective teoretice asupra familiei

Familia, ca realitate sociala complexa, este subiect si obiect a numeroase cercetari inter si multi-disciplinare, asa cum arata I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998), ntre care cele de psihologie sociala, sociologie, antropologie, psihoterapie si psihopatologie detin pozitii prioritare. Ca urmare, o serie de paradigme, fiecare cu concepte, metode proprii de investigare, cu virtuti si limite, ncearca sa explice functionalitatea familiei. n prezentarea acestei teme, am optat pentru clasificarea realizata de I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998, p. 143-163), dar informatiile au la baza mai multe surse de informatii (P. Ilut, 2005, A. Baran-Pescaru, 2004 s.a.). 1. Teoria dezvoltarii (ciclurilor vietii) Teoreticienii dezvoltarii trateaza ciclurile vietii individuale si familiale n termeni de stadiispecifice. Schema ciclurilor vietii familiale, elaborata de R. Hill (1970) precizeaza intervalele de timp n care se produc schimbari n dezvoltarea familiei. Aceste stadii sunt urmatoarele: stadiul initial al relatiilor familiale ale cuplului fara copii cuplul este dominat de expansiunea dorintei de ntretinere a confortului afectiv; stadiul vietii cuplului cu copii prescolari este stadiul n care se (re)stabilesc regulile de baza ale vietii conjugale, zonele de toleranta si intoleranta n cresterea copiilor care sunt nca mici; stadiul familiei cu copii de vrsta scolara reprezinta stadiul n care rolul de parinte al fiecarui partener devine mai dificil datorita intrarii copiilor n scoala; este o perioada propice crizelor n cadrul relatiilor de cuplu, crize care se pot solda chiar cu inevitabila destramare a cuplului; 313d34d stadiul familiei parasita de copiii deveniti adulti rolul parental devine mai complex prin plecarea copiilor din casa parinteasca; asistam, de multe ori, si la o criza a identitatii profesionale datorata dezagregarii rolului profesional; n general, aceasta perioada este caracterizata fie prin tensiune (nervozitate, anxietate a mamei, ca urmare a menopauzei), fie prin liniste sufleteasca (reinstalndu-se, la un nivel mai nalt, iubirea si tandretea, pentru a nfrnge singuratatea si batrnetea); stadiul familiei omului singur (vaduvia) apar probleme noi legate de pierderea sotului/sotiei; n schimb, aparitia nepotilor reface echilibrul vietii. ( I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 144).

Teoria dezvoltarii analizeaza, asadar, schimbarile la care se pot astepta membrii familiei pe parcursul existentei lor. 2. Teoria structurala (dinamica rolurilor si a puterii) Teoria structurala aduce n discutie problema schimbarilor care intervin n interiorul cuplului: tranzitia cuplului de la structura de tip institutional (traditional) la cea de tip democratic (modern) se dezbate, cu deosebire, problema rolului fiecarui partener n cuplu. Asteptarile puse pe seama individului n functie de pozitia pe care o ocupa n cadrul grupului poarta numele de roluri. (Wosinska, Wilhemina, 2005, p.180) Tranzitia cuplului de la structura de tip traditional la cea de tip modern a adus o serie de schimbari n ceea ce priveste factorul afectiv. Familia traditionala era, n primul rnd, o unitate de productie si reproductie si, nu n mod deosebit, afectiva. Ea constituia un mecanism de transmitere a proprietatilor si a rangului social din generatie n generatie. Astazi, ordinea acestor prioritati s-a inversat. Legaturile cu lumea exterioara au slabit, n

timp ce relatiile dintre membrii cuplului s-au ntarit. n societatea moderna, factorul afectiv primeaza att n relatia cu partenerul, ct si n relatiile dintre copii si parinti. Barbatii si femeile cauta acum intimitatea iubirii, considerata extrem de importanta, esentiala pentru supravietuirea emotionala. Cnd intimitatea esueaza, personalitatea este pusa n pericol. n spatele lui te iubesc se afla niste mize si asteptari care dovedesc ca relatia de dragoste nu este simpla. A trai n cuplu este adesea, n imaginea multora, o posibilitate de a-ti gasi fericirea, de a-ti realiza propria identitate, de a cauta veritabilul sens al vietii care sa nu fie egoist. Viata n doi trebuie sa compenseze, astfel, toate frustrarile vietii, fiind locul unde omul se ntareste afectiv, unde recstiga forte si unde gaseste echilibrul. nca din deceniul al 4-lea al sec. XX, n psihologia sociala americana, se ncerca explicarea armoniei/dizarmoniei cuplului conjugal prin magnitudinea diferentelor dintre la ce s-au asteptat partenerii privitor la viata de cuplu si ceea ce-au gasit ei n realitate, dintre rolurile expectate si rolurile efectiv performate. Problematica rolurilor, asteptarilor, aspiratiilor si perceptiilor de rol este profund prezenta n cuplul conjugal. Cu privire la divizarea rolurilor n cuplu, unii cercetatori au evidentiat tendinta unei slabe diviziuni a rolurilor n familia moderna, mai ales datorita integrarii femeii n viata profesionala. De asemenea, structura rolurilor conjugale este conditionata si de nivelul instructional si cultural al partenerilor, de categoria socio-profesionala careia i apartin, dar si de relatiile exterioare ale nucleului conjugal cu familia extinsa, prieteni, vecini, etc. S-a pus problema n ce masura cuplul cu dubla cariera, n care att femeia ct si barbatul au slujbe ce presupun o nalta calificare si un nivel de responsabilitate comparabil, gaseste modalitati de a mpaca exigentele profesionale cu cele domestice. Ce fel de compromisuri si strategii trebuie sa adopte partenerii si cum sa ajunga la o colaborare ct mai eficienta? n termeni de pierderi si cstiguri, cei doi parteneri angajati ntr-o asemenea ncercare trebuie sa tina seama de cteva aspecte: a) beneficii obtinute dintr-o formula conjugala de dubla cariera, cu pretul suprancarcarii de rol (sarcini profesionale si domestice), ceea ce presupune a renunta la unele activitati care par mai putin importante; b) rezolvarea unor dileme privitoare la schimbarea de mentalitate (care norme sa fie obtinute si care nlaturate). Atitudinea fata de femeia care lucreaza n afara gospodariei este una dintre normele disputate; c) mentinerea identitatii personale este o alta problema ntruct, daca barbatul si femeia exercita aceleasi roluri, se atenteaza la propria identitate a fiecaruia; d) relevanta rolurilor si ciclurilor de rol: deoarece femeia si barbatul sunt angajati concomitent n trei sisteme de roluri (sistemul profesional al unuia, sistemul profesional al celuilalt, sistemul conjugal al amndurora), este greu de ndeplinit la cote onorabile aspiratiile de rol. R. Touzard (1965) enumera 9 tipuri de interactiuni posibile ce definesc conduitele de rol n cadrul cuplului. Clasificarea este realizata pornind de la doua variabile, si anume: autoritatea si puterea n cuplu, respectiv actiunea si decizia: 1) Autonomia barbatului (barbatul actioneaza si decide); 2) Autonomia femeii (femeia actioneaza si decide); 3) Autocratia barbatului (barbatul decide, femeia actioneaza); 4) Autocratia femeii (femeia decide, barbatul actioneaza); 5) Conducerea barbatului (barbatul decide, actioneaza mpreuna);

6) Conducerea femeii (femeia decide, actioneaza mpreuna); 7) Diviziunea sincretica a rolurilor (el actioneaza, decid mpreuna); 8) Diviziunea sincretica a rolurilor (ea actioneaza, decid mpreuna); 9) Cooperarea sincretica (actioneaza mpreuna, decid mpreuna). ( Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, Cristian, 1998, p. 147). Cuplul conjugal contemporan se caracterizeaza printr-o accentuata flexibilitate a structurii de autoritate si putere. Nu mai exista un model unic, dominant, n care barbatul decide, att n privinta hotarrilor care vizeaza viata conjugala, ct si a celor care privesc relatia parentala, asa cum se ntmpla n traditionalitate. Exista anumite elemente de specificitate care diferentiaza cele doua sexe; de asemenea, de la un cuplu la altul exista deosebiri n ceea ce priveste rolurile asumate, n functie de particularitatile partenerilor implicati n relatie. Rolul conjugal se formeaza initial prin imitatia sau negarea (constienta/inconstienta) modelelor de rol similar, deja cunoscute n familia consangvina. Daca partenerul se sustrage de la rolul expectat, toate consecintele aparute n urma acesteia conduc la accentuarea unui sentiment de anxietate si frustrare. si aceasta, deoarece partenerii se raporteaza unul la altul conform normelor relationale si functionale ale comportamentului conjugal al parintilor lor (Idem, p.150) (exemplu.: parintii mei nu au facut niciodata lucrul acesta; tatal meu nu i-a facut niciodata asa ceva mamei). Studiile sustin ca familia se ndreapta, n general, catre relatii de tip sincretic si ca asistam la elaborarea unui nou model cultural al structurii familiale (Idem,p. 147). Se remarca tendinta semnificativa de egalizare a nivelurilor de participare a sotilor n munca domestica, educarea copiilor si repartizarea bugetului familial, n special la familiile tinere sau la cele n care sotul are un nalt nivel de pregatire. Pe cale de consecinta, conduitele de rol au fluenta si stabilitate si este diminuat riscul disfunctionalitatilor. Cu ct tendinta de egalizare a raspunderilor celor doi soti este mai apropiata, cu att gradul de satisfactie este mai mare. Unii autori apreciaza ca, n aceste cazuri, frecventa satisfactiei este de zece ori mai mare dect insatisfactia. n strnsa legatura cu acest model se propun si noi modele culturale de rol familial, respectiv parental si filial (vezi studiul realizat de Duvall, 1971, n scopul relevarii conceptiilor despre rolul de mama buna si copil bun, evidentiind existenta a doua modele de rol: traditional si modern, n I. Mitrofan, 1989, pp. 36-40). Astfel, modelul mamei moderne acorda ntietate asigurarii suportului afectiv, crearii unui climat tonic de ncredere care sa sustina cresterea si dezvoltarea copilului. Fara a neglija rolul menajer, ea este preocupata de dimensiunea instructiv-formativa a copilului, de pregatirea sa pentru viata profesionala. n conformitate cu modelul tatalui modern, acesta asigura suportul economic, priveste paternitatea ca pe un bun, ca pe un privilegiu care si-l asuma cu raspundere, se implica n cresterea si educarea copilului, fata de care manifesta si severitate si ntelegere, l disciplineaza cu oarecare flexibilitate, urmarind realizarea scopurilor propuse. Se implica n problemele casnice. Modelul conduitei de rol a copilului modern - este considerat bun, copil care-si iubeste parintii, dornic sa nvete, are initiativa, se adapteaza afectiv, prezinta competenta relationala.

3. Teoria functionala (procesuala) Aceasta teorie pleaca de la premisa ca familia (cuplul) trebuie sa realizeze anumite functii. n raport cu realizarea/nerealizarea acestor functii, familiile (cuplurile) au fost clasificate n familii functionale si familii disfunctionale. Clasificarea este relativa, avnd n vedere ca anumite configuratii familiale maximizeaza anumite functii si minimizeaza altele. Paradigma functionala are implicatii asupra a patru abordari (acestea se raporteaza la functionalism, dar ar putea sa aiba si o existenta de sine-statatoare), si anume: a) abordarea comunicationala; b) abordarea interactionist-simbolica; c) abordarea din perspectiva conflictului; d) abordarea sociala a schimbului. a) Abordarea comunicationala n cadrul paradigmei comunicationale sunt elucidate tipurile, cantitatea si calitatea intercomunicarilor maritale. Tipurile de intercomunicare sunt legate de tipurile de interactiuni specifice cuplului: senzual-senzitive, erotico-afective, de petrecere a timpului liber, socioeducationale, decizionale, practic-menajere si de planificare a bugetului. Cantitatea intercomunicarii face referire la frecventa mesajelor emise si receptate pe diverse canale simultane si succesiv, n conformitate cu trebuintele si disponibilitatile individuale de relationare. Calitatea intercomunicarii face apel la nvatarea deprinderilor de a comunica. De modul n care se comunica depinde functionalitatea familiei sa stii ce, cnd si cum sa comunici n situatia de parteneriat, constituie o disponibilitate esentiala pentru continuarea vietii n cuplu si pentru corectia succesiva a stilului interactional. ( Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, Cristian, 1998, p. 153-155) b) Abordarea interactionist-simbolica Interactionismul simbolic a fost inspirat de pragmatismul filosofic. G. H. Mead, principalul sustinator al acestei abordari, considera la nceputul sec. XX ca oamenii se sprijina pe simboluri mpartasite pentru a se adapta la mediu. Interactionistii simbolici (E. Burgess, 1926, este primul care aplica punctul de vedere interactionist la studiul familiei, ca unitate de personalitati aflate n interactiune) studiaza modul n care oamenii construiesc si comunica asemenea simboluri n cursul interactiunii lor, n ce masura reprezentarile despre propria familie a tuturor membrilor ei sunt consensuale (ex.: un cuplu ce provine din etnii/religii diferite descopera ca simbolurile pot fi nu doar diferite, ci si structural opuse; n acest sens, simbolurile pot ridica mari dificultati n relationarea de cuplu). Dupa Sullivan, mecanismul functional al cuplului l reprezinta sistemul de imagini pe care fiecare partener si-l construieste despre celalalt, si mai ales modul n care se combina aceste imagini, sistemul eu si ea cu sistemul eu si el. Daca se combina sistemele de reprezentari compatibile, relatiile pot sau nu pot fi agreabile. Daca se combina prin hazard, consecintele sunt foarte grave. Imaginea despre celalalt este instrumentul care dirijeaza si controleaza viata de cuplu, relatia dintre parteneri. Din aceeasi perspectiva interactionala, H. H. Wolf insista asupra semnificatiei notiunii de identitate, desemnnd acele trasaturi psihologice individuale, dezvaluite n

relatiile de cooperare cu altii si, n primul rnd, cu propria familie. n acest sens, autorul considera ca respectul pentru propria identitate atrage dupa sine respectul pentru identitatea si nevoile partenerului si ale celorlalti, frneaza pornirile nepermise si contribuie la solutionarea situatiilor de criza. Interactionismul simbolic, cu toate variantele sale, a fost criticat, n general, pentru folosirea unor concepte vagi, centrarea pe ideile individului si nu pe emotiile sale, etc. c) Abordarea din perspectiva conflictului Aceasta si are originea n filosofia politica a lui Thomas Hobbes, n filosofia lui Hegel, n istoriografia dialectica a lui Marx si Engels si n sociologia lui Georg Simmel. Teoriile conflictului pornesc de la premisa ca acesta este normal n cadrul grupului, dar si ntre grupurile sociale, pentru ca lipsa resurselor face ca interesul unei persoane sau al unui grup sa se ciocneasca cu al altora. Conflictul depinde de structura grupului (marime si compozitie), precum si de resurse, care ncurajeaza fie competitia, fie cooperarea ( A. Baran-Pescaru, 2004, p. 50). Se iau n discutie mai multe variante ale teoriei conflictului. De exemplu, teoriile structurale ale conflictului enuntate de Simmel se centreaza pe modul n care conflictul este afectat de marimea si compozitia grupului. Teoria microsistemelor a lui Scanzoni explica cum poate aparea conflictul marital dintr-un schimb de resurse initial echitabil, pentru ca partenerii si reduc sau sporesc contributiile nonreciproc (de pilda, sotul care nu mai contribuie financiar sau sotia care ofera mai mult financiar, dar nu-l poate determina pe sot sa participe mai mult n gospodarie) (Idem, p. 50). Teoriile conflictului sprijina interventiile asistenta sociala, terapia si autoterapia ndreptate catre rezolvarea conflictului si mbunatatirea abilitatilor de negociere, precum si actiunile de diminuare a inechitatilor sociale extinse. d) Abordarea sociala a schimbului si are originea n utilitarismul filosofic si psihologic. Cel mai cunoscut teoretician al schimbului este sociologul Ivan Nye. Oamenii formeaza grupuri sociale, doar pentru ca este n interesul lor sa procedeze astfel. Indivizii sunt motivati de propriul interes; sunt calculatoare rationale ale recompenselor si costurilor. Acestea sunt principalele ipoteze ale teoriei schimbului. n ceea ce priveste familia, se porneste de la ideea ca relatia interpersonala dintre parteneri se formeaza n scopul ntlnirii propriilor nevoi individuale.Relatia intima este redusa la o situatie tranzactionala n care costurile sunt contrabalansate de beneficii (Idem, p. 159). n viata cotidiana, dupa aceasta teorie functioneaza legea reciprocitatii (ti-am dat ma astept sa-mi dai; ochi pentru ochi si dinte pentru dinte; ct dai, att primesti, etc.). Se apreciaza ca o cauza majora a disolutiei maritale este perceptia unei inegalitati profunde n raporturile familiale. Un exemplu de aplicare a teoriei schimbului este si analiza maximizarii profitului n deciziile de divort. Probabilitatea de divort descreste odata cu acumularea de capital marital specific, cum ar fi proprietatea si copiii, a caror valoare ar descreste daca familia sar dizolva (Ilut, Petru, 2005, p. 26). Aceste teorii furnizeaza un cadru pentru terapeutii familiali, care pot sa-i determine pe parteneri sa transforme relatia n una mai recompensatoare si mai putin costisitoare pentru fiecare dintre ei. Totusi, accentuarea rationalitatii n detrimentul emotiilor, ca baza pentru constituirea grupului familial, a condus la numeroase critici.

4. Teoria sistemica (holista) Paradigma sistemica este o abordare comprehensiva a comportamentului sistemelor vii. Perspectiva sistemelor a aparut n studiile despre familie, initial prin terapeutii de familie, cum ar fi Gregory Bateson si Don Jackson, iar mai trziu a aparut n formulari mult mai teoretice, cum ar fi functionalismul lui Parsons si teoria generala a sistemelor a lui Buckley. Teoreticienii sistemelor considera ca un sistem de parti interconectate este un model util pentru ntelegerea oricarui obiect. Datorita interconexiunilor, ntregul nseamna mai mult dect suma partilor. Sistemele se afla n relatii dinamice cu mediul lor prin feedback, care transforma unele iesiri ale sistemului n intrari. Conceptele cheie includ sistemul, legaturile, regulile de transformare, feedbackul, varietatea (flexibilitatea), echilibrul si subsistemele (A. Baran-Pescaru, 2004, p. 49). Din perspectiva teoriei sistemelor, cuplul reprezinta un sistem alcatuit din doua personalitati care interactioneaza, avnd la baza o structura, o functionalitate, o serie de proprietati si caracteristici. Paradigma se concentreaza asupra caracteristicilor comportamentale ale fiecarui partener. Din punct de vedere al functionalitatii, se au n vedere efectele comunicarii, calitatea si stabilitatea relatiei maritale. Din perspectiva cmpului de proprietati si caracteristici , paradigma sistemica se canalizeaza pe efectele mediului extern asupra relatiei conjugale, pe factorii economici, sociali, politici, culturali, de mediu fizic, care alcatuiesc contextul situational al familiei. Sunt cercetate probleme privind separarea ndelungata a sotilor (conditii de razboi, de deplasare profesionala, naveta pe distante mari, etc.) si efectele acesteia. 5. Teoria istorista (intergenerationala) Paradigma are ca specific folosirea metodei longitudinale, metoda ce se concentreaza asupra microistoriei si genealogiei familiei. Arborele genealogic reprezinta instrumentul cu ajutorul caruia se pot elabora ipoteze privind comportamentul si atitudinile generatiilor mai tinere prin raportarea la ascendentii lor( Ilut, Petru, 2005 ).