PSIHO(PATOLOGIA) VIETII DE CUPLU SI A FAMILIEI DIVORTUL

Totul incepe cu un Da rostit cu fermitate, care angajeaza in tonuri emotionale si fierbinti increderea in frumusetea, misterul si extazul dragostei pentru tot restul vietii. Acceptarea neconditionata reciproca este refrenul unui vis cu care un cuplu isi incepe aventura unui mariaj plin de sperante. La acest nivel depozitul afectiv este de dimensiuni oceanice, bogat in resursele iubirii, necesare unei alergari spre fericire, transfigurata de la o zi la alta. Implinirea visului marital in aceasta lume devine tot mai dificil. Si mult prea adesea, o relatie de casatorie aflata in dificultate sfrseste prin divort . In societatile europene, datele statistice arata ca familia este in prezent mai putin stabila dect era cu cteva decenii in urma, a crescut rata divortialitatii si a scazut durata medie de convietuire a unui cuplu, astfel, familia a intrat intr-o lunga perioada de criza. Divortul - ca factor psiho-social- implica nu doar indivizii legati strict prin casatorie, ci este un fenomen care are implicatii directe asupra societatii si membrilor unei societati. Mai mult de att, in ultimul timp s-au inregistrat cresteri spectaculoase privind numarul de divorturi. Statisticile cu privire la divortialitate ating maxime la intervale regulate, adesea insotite de precizari pesimiste si catastrofice cu privire la dezintegrarea familiilor si disparitia casatoriei ca un contract pe viata. In lucrarea "Familia-cunoastere si asistenta", Ilut (1995) inventariaza cauzele generale care au dus la cresterea ratei divorturilor: 1. emanciparea economica a femeii - societatea industriala si cea postindustriala ofera femeii posibilitatea de a avea un loc de munca, deci de a obtine venituri, fapt care le asigura independenta economica fata de sotii lor; 2. cresterea distantei dintre habitat si locul de munca - extinderea modernizarii, urbanizarii si cresterea nevoii de forta de munca in sfera serviciilor au condus la aparitia unor locuri de munca aflate uneori la distante considerabile fata de casa, crescand astfel si posibilitatea de a intalni alti indivizi si a stabili noi legaturi afective; 3. rezolvarea problemei locuintei - cresterea economica a determinat intensificarea urbanizarii, crescand astfel numarul de locuinte; 4. democratizarea si liberalizarea vietii sociale in ansamblu - a adus cu sine o permisivitate din ce in ce mai mare cu privire la divort, materializata in schimbari la nivelul influentei bisericii, la nivelul legislatiei, si nu in ultimul rand la nivelul normelor si obiceiurilor traditionale; Casnicia devine inevitabil unitatea de masura a oricarei relatii. A fi pasagerul unei astfel de ambarcatiuni iti pretinde tot timpul si cantitati enorme de combustibil sufletesc si fizic. Sa urmarim factorii depistati in sondaj care au fost incriminati in luarea deciziilor pentru divort si sa marcam elementele din spatele motivului vizibil care duc la ruptura maritala.

Cele mai importante motive pentru ca partenerii sa divorteze, cumulnd mai mult de jumatate dintre mentiuni, sunt in ordine violenta, alcoolismul, infidelitatea si incetarea iubirii intre cei doi. Interesant este ca, desi iubirea a fost mentionata drept cea mai importanta conditie pentru o casatorie fericita, absenta ei nu determina o atitudine la fel de categorica, parerile fiind mai degraba impartite: 57% o considera motiv de divort, 43% nu. Infidelitatea este mai des mentionata, considerndu-se probabil ca implica si lipsa iubirii. O prima observatie care se poate face daca se parcurg studiile de specialitate asupra divortului este aceea ca ele s-au concentrat in marea lor majoritate asupra reactiilor individuale si adaptarii la trecut (Parkinson, 1993:22 apud Chester, 1971; Hart,1976; Ambrose,1976; Ambrose,Harper si Pemberton,1983), fara sa ia in considerare interactiunile din prezent. Desi conceptia despre divort s-a schimbat mult in societatea contemporana, divortul ne mai aparnd ca un esec, ci ca o solutie si un inceput pentru o viata mai buna realitatea dovedeste ca acesta are si multe consecinte negative. Consecintele negative pot fi att la nivelor celor doi parteneri, ct si asupra copiilor. Copilul in cazul divortului se simte eliminat din aria centrului de interes al familiei, reactioneaza, isi pierde increderea in parinti, se simte lipsit de protectia implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat, slab si vulnerabil in fata unei vieti din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata. Trauma divortului parintilor este ampla si se poate dezvolta impredictibil. Bernard, in 1973, observa ca fiecare casatorie contine doua experiente subiective ale casniciei - cea a sotului si cea a sotiei. Aceasta idee isi pastreaza viabilitatea si in privinta divorturilor, deoarece versiunea unuia dintre parteneri cu privire la destramarea casniciei contrazice adesea versiunea celuilalt. Pornind de la aceasta, consilierii au inceput sa ofere servicii att individual, cu fiecare partener, ct si consilieri simultane pentru ambii parteneri. Mai multe cercetari facute in domeniu au confirmat faptul ca terapia individuala nu este recomandata atunci cand se are in vedere o familie aflata in divort, si ca, acordarea ajutorului in mod individual poate chiar sa mareasca disensiunile dintre parteneri si sa mareasca sansele de disolutie a casniciei. In lucrarea sa "Separarea, divortul si familia", Lisa Parkinson trece in revista 5 argumente care vin in sprijinul acestei idei: - Deciziile majore sunt luate adesea in situatii de criza pe baza neintelegerilor sau din cauza unei comunicari inadecvate sau negative. Discutiile simultane cu ambii parteneri le pot permite nu numai sa vorbeasca unul cu celalalt, dar sa se si asculte reciproc, situatia putand fi clarificata mult mai bine decat in cazul interviurilor separate; - In cadrul unei discutii cu ambii parteneri, poate aparea o noua varianta viabila, de perspectiva, care nu li s-a relevat niciunuia in cadrul interviurilor individuale; -Uneori, in cuplurile cu probleme, partenerii se simt ambivalenti unul fata de celalalt, putand parcurge sentimente de incertitudine, teama de pierdere, exprimand mesaje verbale sau non-verbale contradictorii pentru celalalt;

Interviul simultan, mai ales daca asistentul social ii ajuta sa "decanteze" aceste sentimente amestecate, ii poate ajuta sa clarifice aceste stari ambivalente si mesaje emise; de asemenea: - Aceste discutii simultane pot demonstra caracterul impartial al asistentului social si faptul ca el nu este un aliat personal al niciunuia dintre parteneri si ca preocuparile si problemele lor merita aceeasi atentie din partea agentiilor de ajutorare; -Lucrand simultan cu ambii parteneri, asistentul social poate evalua impreuna cu ei cauzele dificultatilor pe care le parcurg (probleme de comunicare, factori de stress din familia largita, etc.), sa inventarieze sursele de ajutor si sa elaboreze un plan de interventie pe care, fie si temporar, ei sa il experimenteze. Indiferent de nivelul de normalitate a divortului in societatea zilelor noastre, decizia parintilor pentru separare i divort plaseaza copilul i familia la risc pentru suferinta att pe termen scurt ct i pe termen indelungat. tiinta psihologica a facut progrese semnificativ pentru intelegerea factorilor care ingreuneaza viata copilului, cu parinti divortati, la vrste diferite i identificarea strategiilor de colaborare parentala post-divort care minimalizeaza efectul factorilor de risc.