Prezentare realizată de:

DIVORȚUL ȘI CONSECINȚELE SALE Ilea Maria

Bujiță Diana
CARE SUNT EFECTELE DIVORȚULUI ASUPRA COPILULUI?
În urma unor studii, E. Mavis Hetherington a ajuns la următoarele concluzii:
- Divorțul reprezintă un proces îndelungat, care poate influența copiii timp de mai
mulți ani, începând cu certurile parentale și extinzându-se dupa plecarea de acasă a
unuia dintre părinți și separarea legală a acestora.
- Copiii reacționează diferit de-a lungul întregului proces, schimbându-și
comportamentul de la o etapă la alta.
- Majoritatea copiilor au probleme de adaptare imediat după divorț, aceste luni
fiind critice.
 PROCESUL ADAPTĂRII PE TERMEN LUNG
- Majoritatea copiilor se adaptează eficient de-a lungul timpului. Ei sunt capabili să
se readapteze la o mare varietate de noi circumstanțe familiale și de aceea, în
puține cazuri problemele care au dispărut reapar.
- Procesul adaptării este influențat de mai mulți factori: vârsta copilului, sexul său,
relația cu părinții, recăsătorirea părinților și altele.
- Tot Hetherington a observat de-a lungul studiilor sale că divorțul are mai multe
efecte adverse asupra băieților, iar recăsătorirea unui părinte, asupra fetelor.
 CONCLUZIA STUDIILOR DE TIP FOLLOW-UP
- Cercetătorii Chase-Lonsdale, Cherlin și Kiernan au descoperit faptul că, este mai
probabil ca unii copii cu părinți divorțați să aibă probleme psihologice în perioada
adultă, cum este depresia.
- Riscul ca aceștia să divorțeze, la rândul lor, este mai mare.
- Totuși, aceste riscuri sunt mici, deoarece doar o minoritate este afectată în acest fel.
Teama că toți copiii sunt marcați pe viață de divorțul părinților nu este justificată.
 CONCLUZII
- Funcționarea familială este, în mare parte, cea responsabilă de adaptarea
copilului și nu neapărat structura familială.
- Modul în care familia se reorganizează are efecte semnificative asupra copilului.
- Fergusson, Horwood și Lynskey, 1992, au demonstrat faptul că, acei copii expuși la
conflictele părinților au o posibilitate mai mare de a ajunge delincvenți decât copiii
care asistă la separarea părinților, însă fără conflicte.
-Astfel se explică faptul că moartea parentală nu este un factor de risc pentru
psihopatologia adultă, în timp ce divorțul parental este. ( Rodgers, Power & Hope,
1997).
 BIBLIOGRAFIE
Schaffer, H.R, (2010). Introducere în psihologia copilului. Cluj-Napoca: editura ASCR.