DIVORTUL SI IMPACTUL LUI ASUPRA COPIILOR

Conf. univ. dr. Tatu Cornelia

Student (masterand) : Branzea (Sasu) Simona

Master I

Tema divortului pune in discutie o problema psihologica centrala - familia si

modul in care se adapteaza la realitatea sociala actuala, la schimbarile majore de
pe piata fortei de munca, la disparitia, cel putin in orasele mari, a serviciului clasic,
cu program, la reducerea semnificativa a timpului pentru familie. In urma
experientei din consilierea si psihoterapia de cuplu, reiese faptul ca problemele de c
212g623c uplu deriva din doua mari cauze: externe (sociale) si interioare
(psihologice). Libertatea lasata familiei conduce la manifestarea autentica a ceea ce
se intampla in cazul cuplurilor. Multi pacienti cu varste peste 30 de ani relateaza
faptul ca parintii lor au ramas impreuna pentru ca aveau 1,2,3 sau mai multi copii. A
ramane impreuna pentru copil nu mai este o motivatie la moda. Mentalitatea este
astazi mult modificata fata de anii 70 sau 80. Trecerea de la o ipostaza la alta este
relativ dura si gaseste multe persoane in situatia de a se simti depasite de ceea ce
se petrece in planul mentalitatii. Disparitia familiei clasice a devenit un fenomen in
sine extins. Confruntarea dintre cele doua tipare, traditional si nou, conduce la
multe dificultati interioare cu care se confrunta fiecare persoana aflata intr-un
asemenea proces de decizie. Dificultatea unui divort consta in impactul pe care il
are asupra confortului psihologic.

Relatez un caz in care este vorba despre o familie ,tata maistru militar , mama
pictorita , si cei doi copii ai lor , un baiat de 9 ani elev in clasa a doua ,si o fetita de
5 ani jumatate , care frecventeaza gradinita . Situatia lor corespunde divortului
neconsumat, intre ei exista probleme de comunicare si relationare. Cei doi parinti sau cunoscut cand erau foarte tineri , ulterior evoluand in directii diferite . Nu-si
petrec timpul impreuna , au vieti paralele, intersectandu-se tangential din cand in
cand , si asta datorita copiilor, la care ambii tin foarte mult. Chiar si dragostea lor
pentru copii este diferita , tatal tinand la copii ca la o proprietate personala , in
schimb mama este cea care se sacrifica si se gandeste in mod altruist la binele
copiilor. Este de-a dreptul dificil sa ne inchipuim cum acesti doi oameni au fost
candva impreuna . Mama este cea care a introdus actiunea de divort , tatal nefiind

de acord cu acest lucru , si acuzand-o pe nedrept pe aceasta ca ar avea o relatie

extraconjugala. Acest barbat este tipul de om care doreste sa detina controlul,
transforma tot cel inconjuara in propria-i posesie. Nu vrea sa renunte la casatorie
pentru ca considera , ca in acest fel ar pierde ceva al lui, iar el nu stie sa piarda.
Stresul la care-si supune familia este aproape de limita maxima de suportabilitate .
Daca sotia nu vrea sa-si mai refaca viata alaturi de un alt barbat , considerandu-i pe
toti "o apa si un pamant ", in schimb copiii sunt foarte afectati de situatia in care se
afla parintii lor. Baiatul copiind modelul tatalui a devenit foarte agresiv fizic si
verbal, atat cu mama si surioara lui, cat si la scoala sau in anturajul de joaca .
Baietelul sensibil de odinioara s-a transformat intr-o bruta razvratita , de
nestapanit , in fata mamei lui, in timp ce tatal ii corijeaza comportamentul cu batai
fara nici o explicatie. Situatia lui scolara este jalnica , desi este doar clasa a doua .
Clasa intaia a terminat-o cu rezultate foarte bune la toate ariile curriculare , in
schimb in a doua atitudinea lui razvratita ia adus numai necazuri , atat pe linia
rezultatelor scolare , cat si pe linia de disciplina. Fetita ,desi s-ar parea ca a scapat
fara urmari , plange foarte des si din orice nimic , a capatat o hipersensibilitate , are
cosmaruri noaptea , nu poate dormi decat cu mama ei in pat, ii este frica de
intuneric, si are reactii de teama la sunetele foarte ascutite si bruste.

Problema divorturilor si a casatoriilor este ca se ajunge prea usor aici. Aceste

casatorii si divorturi nu sunt decat puneri in act foarte rapide, rupte de continut, de
simbolistica, de apartenenta la matricea respectiva. Este important pentru fiecare
sa inteleaga logica pentru care se intampla un lucru, indiferent daca este vorba
despre o nunta, un copil, un divort, o demisie, etc. Aceasta logica nu tine de criterii
exterioare ci de simbolistica interioara. Putem spune ca ceea ce s-a pierdut este
dimensiunea simbolica a actului. In acest context, lucrurile se fac si se desfac foarte
usor. Ce inseamna acest simbolic pentru nunta sau divort? Ceea ce inseamna in
lumea interioara a fiecaruia o decizie. Actul separarii nu intra intr-o zona neutra ci in
una profunda, in care se asociaza cu multe alte procese psihologice. Intr-o lume
simbolica, partenerul inseamna ceva, un mod de a fi, un mod de a relationa, un mod
de a te identifica, proiecta, etc. Partenerul isi pastreaza aceste caracteristici si dupa
divort, dar ceea ce se schimba este modul de raportare la ele, modalitatea prin care
o persoana integreaza componenta psihologica profunda. Doar in masura in care
simbolicul este integrat, se poate realiza unitatea intre realitatea interioara si
realitatea partenerului.

Tipuri de divort

Divortul copilului - in acest divort avem in vedere cupluri care se constituie

ca mod de siguranta al celuilalt, de obicei unul joaca rolul "copilului" si celalalt al
"parintelui". Cand copilul ajunge sa creasca, isi reorienteaza interesul spre alte
persoane. Ca urmare el nu mai este interesat de a fi ocrotit, ci de a stabili un alt tip
de relatie de cuplu. De cele mai multe ori aceste divorturi sunt calme si sunt efecte
ale cresterii "copilului" si continuarii drumului lui in afara cuplului. Este frecvent
intalnit si de obicei se asociaza cu momente de trecere din casa parintilor in cea a
sotului / sotiei. Ca si cand un copil nu este inca pregatit sa ramana acasa si nici sa
plece de acasa si atunci stabileste o relatie cu alta persoana care este "parinte
ocrotitor"
Divortul "tertei persoane" - in acesta forma divortul devine vizibil abia in
momentul in care in viata unuia dintre soti intervine o a treia persoana. De regula,
acest lucru se intampla in cuplurile care ajung sa aiba probleme si sa nu le
cunoasca, sa le evite. Practic cei doi nu mai sunt demult timp impreuna dar, in
virtutea obisnuintei, continua sa se comporte ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
In plan simbolic, cea de-a treia persoana raspunde mult mai bine nevoilor
inconstiente ale unei persoane si reuseste sa se integreze mai bine in lumea sa
spirituala ceea ce face ca aceasta persoana sa devina mult mai importanta decat
precedenta.
Divortul corectarii - este un tip de divort care se produce la maturitate de cele
mai multe ori. In acest divort, nu a existat practic niciodata o relatie intre cei doi. Se
asociaza cu ideea de schimbare, iar discursul: "nu l-am iubit niciodata insa imi este
drag si ma simt bine cand sunt cu el" este frecvent. In acest divort, se corecteaza
ceea ce nu trebuia sa se produca si anume casatoria intrucat nu era o baza pentru o
relatie intre cei doi.
Este un divort dificil, asociat cu multe
suferinte, indoieli, ambivalente din partea amandurora.
Divortul neconsumat - este un tip de cuplu cu probleme majore de
comunicare, de relationare. In fapt, desi in acte sunt casatoriti, ei nici nu participa la
aceleasi activitati impreuna si chiar cand o fac sunt in lumi paralele. Nu au
capacitatea de a divorta si nici de a fi impreuna. Este un cuplu blazat. Din punct de
vedere psihologic ei traiesc vieti separate, cu toate acestea pastreaza aparentele
unei familii impreuna.Daca intra in terapie intra individual.
Divortul real - faptul ca doua persoane sunt la mare distanta geografica una
fata de alta este deseori un context care asigura o motivatie pentru un divort. Totusi
acest tip de divort nu se intampla decat daca exista si alte tipuri de dificultati
psihologice in cadrul acestei familii. De cele mai multe ori divortul real utilizeaza ca
pretext distanta geografica.

Divortul compulsiv - este un tip de divort multiplu urmat, evident, de casatorii.

Acest tip de divort este caracterizat de multa ambivalenta, de incapacitatea de

fuziune din partea celui care il practica. Este un tip de divort in care latura
psihologica este decisiva. Devine amuzant pentru persoanele din jur atunci cand
multiplele divorturi se produc cu una si aceiasi persoana. Cuplul de acest tip pare a
nu suporta sa traiasca unul fara celalalt si nici nu suporta sa fie unul cu altul. In
majoritatea acestor cazuri in cadrul terapiei de cuplu, interventia este centrata pe
depasirea starii psihologice create de contextul de separare, analiza motivelor si
luarea unei decizii atunci cand exista oi ndecizie.

Date de ordin tehnic

Din momentul in care instanta pronunta desfacerea casatoriei, intervin

mai multe probleme, printre care si incredintarea copiilor. Acest eveniment
afecteaza, adesea, nu numai partile intre care la un moment dat s-a incheiat
casatoria, ci si pe cei mici. Sunt foarte multe cazurile in care din casatoria ce se
desface au rezultat unul sau mai multi copii minori si se pune problema incredintarii
spre crestere si educare unuia dintre parinti. Precizam inca de la inceput ca
stabilirea culpei unuia dintre soti in pronuntarea divortului nu prezinta importanta
numai prin ea insasi pentru incredintatrea copilului minor. Acesta poate fi
incredintat si sotului din a carui vina s-a desfacut casatoria, daca interesele lui sunt
in acest sens,considerandu-se ca un sot rau (impotriva caruia s-ar fi pronuntat
divortul) nu este neaparat si un parinte rau. De subliniat este faptul ca instanta
judecatoreasca este obligata, chiar daca nu exista o cerere expresa a sotilor, sa se
pronunte prin hotararea de divort si asupra incredintarii copiilor minori, pentru a se
evita introducerea ulterioara a unei noi actiuni, ceea ce nu ar fi in interesul copiilor.
Criteriul dupa care se va ghida instanta este interesul copiilor minori, urmarindu-se
factori precum: varsta copilului, sexul acestuia, starea sanatatii lui, posibilitatile
materiale ale parintilor,posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe
care copiiile pot gasi la unul dintre parinti, comportarea parintilor fata de copii
inainte de desfacerea casatoriei, legaturile de afectiune stabilite intre copil si
familie. Daca exista mai multi copii, instanta va decide pentru fiecare in parte, in
functie de interesele superioare ale fiecaruia.

Pentru a decide cu privire la incredintarea copiilor minori, instanta de judecata este

obligata sa ii asculte pe parinti, sa solicite un referat din partea autoritatii tutelare
de la domiciliul fiecaruia dintre soti (daca la desfacerea casatoriei nu mai locuiau
impreuna) si, daca minorul a implinit 10 ani va fi audiat si el. In general, parintii se
invoiesc asupra incredintarii copilului, dar aceasta invoiala trebuie incuviintata de
instanta. Numai in cazuri exceptionale copilul poate fi incredintat unor rude sau
altor persoane.

In cazul in care un copil a fost incredintat unui parinte, acesta vafi cel care
va exercita drepturile si indatoririle parintesti. Celalalt parinte pastreaza dreptul de
a avea legaturi personale cu copilul, dar si el trebuie sa vegheze la cresterea,
educarea, pregatirea profesionala a fiului sau. Principalele modalitati de exercitare a
dreptului de a avea legaturi cu copilul sunt vizitarea copilului la locuinta parintelui
caruia i-a fost incredintat, lasarea copilului in vizita la locuinta parintelui caruia nu ia fost incredintat, vizitarea copilului la scoala,petrecerea vacantelor scolare la ambii
parinti.
Parintii trebuie sa contribuie deopotriva la cheltuielile de crestere,educare,
invatatura si pregatire profesionala a copilului lor. Este inca un aspect avut in
vedere de instanta in hotararea de divort, chiar daca partile nu au facut cerere in
acest sens. In lipsa unei intelegeri intre parti, instanta va stabili pensia de
intretinere sub forma unei cote procentuale din retributia lunara a debitorului si in
acest sens se va lua masura infiintarii unei popriri pentru aceasta parte de salariu.
Art. 94din Codul familiei stabileste urmatoarele cote : pana la o patrime din castigul
din munca pentru un copil, o treime pentru doi si o jumatate pentru trei sau mai
multi copii. In cazul in care debitorul nu are niciun fel de venituri, procentele de mai
sus se vor calcula raportate la salariul minim pe economie.
In stabilirea pensiei de intretinere se va tine cont si de un alt aspect,si anume
acela daca debitorul mai are in intretinere alti copii (deexemplu, daca din casatoria
ce se desface a rezultat un copil, iar sotul care va plati pensie mai avea un copil din
casatorie, atunci debitorul nu poate fi obligat sa plateasca mai mult de o treime
pentru ambii copii).Totodata, daca situatia se schimba (nevoile copilului
cresc,posibilitatile materiale ale debitorului cresc sau scad), se justifica introducerea
unei actiuni de majorare sau de reducere a pensiei de intretinere atat de catre
minor (prin tutore, care poate fi unul dintreparinti), cat si de catre debitor, dupa caz.
De asemenea, parintii se pot invoi cu privire la contributia lor pentru cresterea si
educarea copiilor, dar ea trebuie incuviintata de catre instanta. Renuntarea la
pensia de intretinere, care constituie un drept al copiilor, nu poate fi ratificata decat
daca se constata ca posibilitatile materiale ale parintelui care a renuntat sunt
indestulatoare pentru a asigura copilului cele mai bune conditii de trai. Sa mai
precizam ca actiunile in justitie pentru obligarea unuia dintre parinti la plata pensiei
de intretinere (inclusiv reducere sau majorare) sunt scutite de taxa de timbru. Exista
si un mod de contrangere la indeplinirea acestei obligatii, deoarece art. 305 din
Codul penal prevede in alineatul 1, litera c) ca neplata cu rea-credinta a pensiei
deintretinere stabilite pe cale judecatoreasca se pedepseste cu inchisoarede la unu
la 3 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila
a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, iar daca
partile nu s-au impacat, dar in cursul judecatii inculpatul isi indeplineste
obligatiile, instanta, in cazul cand stabileste vinovatia, pronunta impotriva
inculpatulu io condamnare suspendare conditionata

Pe langa aceste date de ordin tehnic si administrativ ,care tin de alte domenii
decat psihologia, vom evidentia impactul psihologic al divortului asupra copiilor
aflati in situatia ingrata de a alege dintre cei doi parinti .

Efectele divortului asupra copilului

Este universal cunoscut faptul ca in fata divortului copiii reactioneaza diferit,

de obicei le este foarte greu, iar ranile sunt mult mai profunde decat ale celor doi
parteneri care se despart. Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate,
evolutie si ritm de dezvoltare. Cateva elemente generale: dupa 10 ani, copilul intra
in prepubertate, caracterizata ca fiind o perioada intensa de crestere staturala mai
ales, dar si de dezvoltare a caracteristicilor sexuale. Poate aparea o anumita
iritabilitate in comportament, o alternare a starilor de voiosie si exuberanta cu cele
de indispozitie si oboseala. Apar tot felul de cerinte, atat din partea familiei, cat si
din cea a scolii, din ce in ce mai formulate, care-l solicita pe copil si la care invata, in
timp, sa se adapteze. Viata interioara este intensa si bogata. Copilul are nevoie sa
comunice ce simte si sa aiba incredere in capacitatea sa de a crea, in propriile sale
abilitati. Pe fondul comparatiei tot mai acerbe cu colegii pot aparea sentimente de
inferioritate care ii inhiba naturalul comportamentului. Copilul devine mai
independent si cauta sa se integreze in grupul de copii de varsta lui. Acest grup este
important in dezvoltarea identitatii copilului, a atitudinilor si valorilor pe care le
adopta.Durerea, nelinistea si conflictul dintre parinti in cazul unui divort sunt
resimtite si de cel mic. Acestea apar mult mai devreme; de fapt, toata perioada care
anticipa o astfel de decizie de aceasta situatie sa continue. Pentru toti cei trei
membri. Uneori, din pacate, nu se poate altfel! Sechelele uneori nu se vad in
exterior, dar aceasta nu inseamna ca nu exista. Ele pot consta in retrageri afective,
stari de melancolie, scaderi ale implicarii sociale si scolare, depresii, izolari afective.
Pentru ca acestea sa nu apara, foarte important este ca fetita sa pastreze o relatie
de calitate si stransa cu ambii parinti. Tatal ei sa ii acorde un timp special, care sa
nu lipseasca din viata ei. Copila sa simta ca parintii o iubesc si ca relatia pe care o
au cu ea nu se va schimba. Chiar daca ei divorteaza, raman parintii ei si ii vor fi
alaturi. In masura in care ii va simti ca sunt bine, ca isi refac viata si ca o iubesc in
continuare la fel de mult, va trece si ea peste moment, impreuna cu ei. Timpul
vindeca multe si Dumnezeu intareste intotdeauna.

Divortul si situatia copilului

Una din doua casatorii in zilele noastre se sfarseste prin divort sau separare si
multe familii divortate au copii. Parintii care divorteaza sunt frecvent ingrijorati in
legatura cu efectul divortului asupra copilului. In aceasta perioada dificila parintii
pot fi preocupati de propriile probleme, dar ei continua sa fie cele mai importante
persoane din viata copiiilor lor.
In timp ce parinti pot fi ravasiti sau dimpotriva usurati ca urmare a divortului, copiii
sunt invariabil speriati si confuzi datorita amenintarii securitatii lor. Unii parinti sunt
atat de raniti sau coplesiti de divort incat pot cauta alinarea la copilul propriu.
Divortul poate fi interpretat gresit de catre copil daca parintii nu ii spun ce se
intampla, cum este si cum nu este implicat copilul si ce se va intampla cu el. Copilul
poate crede destul de des ca el este cauza conflictului intre mama si tata. Multi
copii isi asuma responsabilitatea de a-si impaca parintii, uneori prin propriul
sacrificiu. Vulnerabilitatea la bolile fizice si mentale la copil poate apare datorita
pierderii unuia sau ambilor parinti ca urmare a divortului. Oricum, cu grija si atentie,
forta familiei poate fi mobilizata in cursul divortului, si copiii pot fi ajutati sa se
adapteze constructiv la conflictul parental.

Cum discutam despra divort cu copilul

Este uneori dificil sa discutam cu copilul despre divort. Urmatoarele principii pot
ajuta atat copilul cat si parintele:

nu tineti divortul secret si nu asteptati pana in ultimul moment

spuneti copilului vestea despre divort impreuna

vorbiti simplu

admiteti faptul ca divortul este un lucru trist si suparator pentru toata lumea

- reasigurati-va copilul ca amandoi il iubiti si ca ii veti fi parinti intotdeauna,

indiferent ce se intampla
-

nu discutati despre greselile sau problemele celuilalt cu copilul

Semne de stres la copil in caz de divort al parintilor

Parintii trebuie sa urmareasca semnele de stres la copil. Copilul mic poate

reactiona la divort prin agresivitate si comportament necooperant sau prin
retragere. Copiii mai mari pot sa devina foarte tristi. Performantele scolare pot avea
de suferit si tulburarile de comportament sunt ceva obisnuit la acesti copii. La
adolescenta si in perioada de adult copiii din familiile divortate pot avea probleme in
propria relatie si probleme de stima de sine.
Copiii se descurca cel mai bine in caz de divort daca stiu ca mama si tata vor
continua sa ramana parintii lor si vor continua sa se implice in viata lor, chiar daca
casatoria parintilor ia sfarsit si parintii nu mai locuiesc impreuna. Disputele
prelungite asupra custodiei sau cererea adresata copilului de a alege unul dintre
parinti pot fi daunatoare. Cercetarile arata ca copiii se descurca bine in caz de divort
daca parintii coopereaza in ceea ce ii priveste pe ei.
Este vitala implicarea parintilor spre binele copilului.