CONSILIEREA FAMILIEI

Referat cu tema „Divortul si impactul asupra copiilor”

DIVORTUL SI IMPACTUL LUI ASUPRA COPIILOR

Cate bucurii si cate griji aduce un copil în viata de familie!
Nu exista varsta in care exemplul familiei sa fie mai rodnic decat aceea in care copilul
isi petrece cea mai mare parte din viata in familie, sub directa ei indrumare si supraveghere.
Viata de familie contribuie cu un coeficient insemnat la modelarea omului din punct de
vedere moral. Se poate afirma ca fundamentele morale ale personalitatii isi au originea in
invataturile primite in viata de familie, la varsta la care formatia copilului se cladeste cu
precadere pe exemple. Nenumarate aforisme si maxime exprimă acest lucru:
“ E grea pretentia, fara exempluri bune,
Sa fie cineva desavarsit in lume.”
(Al. Donici)
“Familia trebuie sa fie un medu in care copilul trebuie sa fie iubit, sa fie in siguranta, sa
gaseasca un model parental si un model educational pe care sa-l aplice in viitor cand va fi el
insusi parinte”
Familia este contextul in care individul evolueaza pe tot parcursul vietii sale, iar
consecintele unei functionari deficitare se reflecta intotdeauna negativ in starea de sanatate
psihica si somatica a acestuia, dar si in dezechilibrele si suferintele sociale
„Familia este mediul esential care poate influenta dezvoltarea si destinul copilului prin
securizare materiala, dragoste si educatie.”
„Familia este prin definitie cadrul de satisfacere al nevoilor membrilor ei. Nevoile de
baza, fiziologice sunt la fel de importante ca si nevoia de securitate, de dragoste şi
apartenenta, de recunoastere. Toate aceste nevoi categorisite de Maslow ca fiind nevoi de tip
D, care apar prin lipsasii imping individul la a cauta satisfactie , depind de ceilalti, de cei din
jurul individului, de ceilalti membri ai familiei. Este evident faptul ca o familie in care
legaturile dintre membrii ei nu sunt de dragoste si respect, nu poate constitui un cadru propice
de satisfacere a nevoilor umane si deci de dezvoltare normala.”
In Dictionarul UNESCO intalnim o abordare mai larga, in care familia e inteleasa drept :

PAG. 1
 „ forma de comunitate umana intemeiata prin casatorie, care uneste pe soti si pe
descedentii acestora prin relatii stranse de ordin biologic, economic, psihologic si spiritual.”
Rolul familiei este crucial pentru formarea personalitatii copiilor. Primele lectii de viata
si de comportament social sunt „predate” si invatate acasa. Expresia „cei sapte ani de-acasa”
spune multe in acest sens. Rolul parintelui este acela de a-i oferi copilului un model si directia
de urmat in viata. Diferentele inregistrate in comportamentul moral si in valorile morale ale
copiilor de aceeasi varsta se explica cel mai adesea prin diferentele inregistrate in practicile
parintilor in materie de educatie.
Divortul a devenit una dintre cele mai raspandite probleme din ultimele decenii, iar
numarul de copii scolari care au parinti divoryati, a crescut simtitor. In urma unor cercetari,
efectuate un SUA in anul 1982, (cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995) unul din cinci elevi locuia
cu unul dintre parintii divortati.
Desi nu toti copiii sunt afectati in mod grav de divortul parintilor, totusi multi dintre ei,
manifesta dificultati sociale si emotionale. Acei copii care au un puternic sprijin economic si
social, schimbari minime ale mediului lor, o gandire pozitiva fata de ei insisi si parinti cu
abilitati parentale adecvate, se pare că au o adaptare optima dupa divort. Altor copii, divortul
parintilor le poate afecta profund viata si modul de relationare.
Pentru un copil, parintele este cea mai importanta persoana din lume, mai importanta
chiar decat sine insusi. Sau, mai corect spus, relatia cu parintele este atat de necesara, de vitala
copilului, incat acesta din urma este dispus sa gandeasca sau sa simta oricum, numai sa nu
piarda aceasta relatie.
Desi conceptia despre divort s-a schimbat mult in societatea contemporana, divortul ne
mai aparand ca un esec, ci ca o solutie si un inceput pentru o viata mai buna (consecinte
pozitive). realitatea dovedeste ca acesta are si multe consecinte negative. Consecintele
negative pot fi atat la nivelor celor doi parteneri , cat si asupra copiilor.
 Tema divortului pune in discutie o problema psihologica centrala – familia si modul in
care se adapteaza la realitatea sociala actuala, la schimbarile majore de pe piata fortei de
munca, la disparitia, cel putin in orasele mari, a serviciului clasic, cu program, la reducerea
semnificativa a timpului pentru familie. In urma experientei din consilierea si psihoterapia de
cuplu, reiese faptul ca problemele de cuplu deriva din doua mari cauze: externe (sociale) si
interioare (psihologice). Libertatea lasata familiei conduce la manifestarea autentica a ceea ce
se intampla in cazul cuplurilor. Multi pacienti cu varste peste 30 de ani relateaza faptul ca
parintii lor au ramas impreuna pentru ca aveau 1,2,3 sau mai multi copii. A ramane impreuna
pentru copil nu mai este o motivatie la moda. Mentalitatea este astazi mult modificata fata de

PAG. 2
anii 70 sau 80. Trecerea de la o ipostaza la alta este relativ dura si gaseste multe persoane in
situatia de a se simti depasite de ceea ce se petrece in planul mentalitatii. Disparitia familiei
clasice a devenit un fenomen in sine extins. Confruntarea dintre cele doua tipare, traditional si
nou, conduce la multe dificultati interioare cu care se confrunta fiecare persoana aflata intr-un
asemenea proces de decizie. Dificultatea unui divort consta in impactul pe care il are asupra
confortului psihologic.
Relatez un caz in care este vorba despre o familie, tata angajat I.S.U, mama casnica, si
cei doi copii ai lor, un baiat de 9 ani elev in clasa a doua, si o fetita de 5 ani jumatate, care
frecventeaza gradinita. Situatia lor corespunde divortului neconsumat, intre ei exista probleme
de comunicare si relationare. Cei doi parinti s-au cunoscut cand  erau foarte tineri, ulterior
evoluand in directii diferite. Nu-si petrec timpul impreuna, au vieti paralele, intersectandu-se
tangential din cand in cand, si asta datorita copiilor, la care ambii tin foarte mult. Chiar si
dragostea lor pentru copii este diferita, tatal tinand la copii ca la o proprietate personala, in
schimb mama este cea care se sacrifica si se gandeste in mod altruist la binele copiilor. Este
de-a dreptul dificil sa ne inchipuim cum acesti doi oameni au fost candva impreuna. Mama
este cea care a introdus actiunea de divort, tatal nefiind de acord cu acest lucru, si acuzand-o
pe nedrept pe aceasta ca ar avea o relatie extraconjugala. Acest barbat este tipul de om care
doreste sa detina controlul, transforma tot cel inconjuara in propria-i posesie. Nu vrea sa
renunte la casatorie pentru ca considera, ca in acest fel  ar pierde ceva al lui, iar el nu stie sa
piarda. Stresul la care-si supune familia este aproape de limita maxima de suportabilitate.
Daca sotia nu vrea sa-si mai refaca viata alaturi de un alt barbat, considerandu-i pe toti “o apa
si un pamant “, in schimb copiii sunt foarte afectati de situatia in care se afla parintii lor.
Baiatul copiind modelul tatalui a devenit foarte agresiv fizic si verbal, atat cu mama si
surioara lui, cat si la scoala sau in anturajul de joaca. Baietelul sensibil de odinioara s-a
transformat intr-o bruta razvratita, de nestapanit, in fata mamei lui, in timp ce tatal ii corijeaza
comportamentul cu batai fara nici o explicatie. Situatia lui scolara este jalnica, desi este doar
clasa a doua. Clasa intaia a terminat-o cu rezultate foarte bune la toate ariile curriculare, in
schimb in a doua atitudinea lui razvratita ia adus numai necazuri, atat pe linia rezultatelor
scolare, cat si pe linia de disciplina. Fetita, desi s-ar parea ca a scapat fara urmari, plange
foarte des si din orice nimic, a capatat o hipersensibilitate, are cosmaruri noaptea, nu poate
dormi decat cu mama ei in pat, ii este frica de intuneric, si are reactii de teama la sunetele
foarte ascutite si bruste.
Problema divorturilor si a casatoriilor este ca se ajunge prea usor aici. Aceste casatorii si
divorturi nu sunt decat puneri in act foarte rapide, rupte de continut, de simbolistica, de

PAG. 3
apartenenta la matricea respectiva. Este important pentru fiecare sa inteleaga logica pentru
care se intampla un lucru, indiferent daca este vorba despre o nunta, un copil, un divort, o
demisie, etc. Aceasta logica nu tine de criterii exterioare ci de simbolistica interioara. Putem
spune ca ceea ce s-a pierdut este dimensiunea simbolica a actului. In acest context, lucrurile se
fac si se desfac foarte usor. Ce inseamna acest simbolic pentru nunta sau divort? Ceea ce
inseamna in lumea interioara a fiecaruia o decizie. Actul separarii nu intra intr-o zona neutra
ci in una profunda, in care se asociaza cu multe alte procese psihologice. Intr-o lume
simbolica, partenerul inseamna ceva, un mod de a fi, un mod de a relationa, un mod de a te
identifica, proiecta, etc. Partenerul isi pastreaza aceste caracteristici si dupa divort, dar ceea ce
se schimba este modul de raportare la ele, modalitatea prin care o persoana integreaza
componenta psihologica profunda. Doar in masura in care simbolicul este integrat, se poate
realiza unitatea intre realitatea interioara si realitatea partenerului.

Tipuri de divort
Divortul copilului – in acest divort avem in vedere cupluri care se constituie ca mod de
siguranta al celuilalt, de obicei unul joaca rolul “copilului” si celalalt al “parintelui”. Cand
copilul ajunge sa creasca, isi reorienteaza interesul spre alte persoane. Ca urmare el nu mai
este interesat de a fi ocrotit, ci de a stabili un alt tip de relatie de cuplu. De cele mai multe ori
aceste divorturi sunt calme si sunt efecte ale cresterii “copilului” si continuarii drumului lui in
afara cuplului. Este frecvent intalnit si de obicei se asociaza cu momente de trecere din casa
parintilor in cea a sotului / sotiei. Ca si cand un copil nu este inca pregatit sa ramana acasa si
nici sa plece de acasa si atunci stabileste o relatie cu alta persoana care este “parinte ocrotitor”
Divortul “tertei persoane” – in acesta forma divortul devine vizibil abia in momentul in
care in viata unuia dintre soti intervine o a treia persoana. De regula, acest lucru se intampla in
cuplurile care ajung sa aiba probleme si sa nu le cunoasca, sa le evite. Practic cei doi nu mai
sunt demult timp impreuna dar, in virtutea obisnuintei, continua sa se comporte ca si cand
nimic nu s-ar fi intamplat. In plan simbolic, cea de-a treia persoana raspunde mult mai bine
nevoilor inconstiente ale unei persoane si reuseste sa se integreze mai bine in lumea sa
spirituala ceea ce face ca aceasta persoana sa devina mult mai importanta decat precedenta.
Divortul corectarii – este un tip de divort care se produce la maturitate de cele mai multe
ori. In acest divort, nu a existat practic niciodata o relatie intre cei doi. Se asociaza cu ideea de
schimbare, iar discursul: “nu l-am iubit niciodata insa imi este drag si ma simt bine cand sunt
cu el” este frecvent. In acest divort, se corecteaza ceea ce nu trebuia sa se produca si anume

PAG. 4
casatoria intrucat nu era o baza pentru o relatie intre cei doi. Este un divort dificil, asociat cu
multe suferinte, indoieli, ambivalente din partea amandurora.
Divortul neconsumat – este un tip de cuplu cu probleme majore de comunicare, de
relationare. In fapt, desi in acte sunt casatoriti, ei nici nu participa la aceleasi activitati
impreuna si chiar cand o fac sunt in lumi paralele. Nu au capacitatea de a divorta si nici de a fi
impreuna. Este un cuplu blazat. Din punct de vedere psihologic ei traiesc vieti separate, cu
toate acestea pastreaza aparentele unei familii impreuna. Daca intra in terapie intra individual.
 Divortul real – faptul ca doua persoane sunt la mare distanta geografica una fata de alta
este deseori un context care asigura o motivatie pentru un divort. Totusi acest tip de divort nu
se intampla decat daca exista si alte tipuri de dificultati psihologice in cadrul acestei familii.
De cele mai multe ori divortul real utilizeaza ca pretext distanta geografica.
Divortul compulsiv – este un tip de divort multiplu urmat, evident, de casatorii. Acest
tip de divort este caracterizat de multa ambivalenta, de incapacitatea de fuziune din partea
celui care il practica. Este un tip de divort in care latura psihologica este decisiva. Devine
amuzant pentru persoanele din jur atunci cand multiplele divorturi se produc cu una si aceiasi
persoana. Cuplul de acest tip pare a nu suporta sa traiasca unul fara celalalt si nici nu suporta
sa fie unul cu altul. In majoritatea acestor cazuri in cadrul terapiei de cuplu, interventia este
centrata pe depasirea starii psihologice create de contextul de separare, analiza motivelor si
luarea unei decizii atunci cand exista o i ndecizie.

Date de ordin tehnic           

Din momentul in care instanta pronunta desfacerea casatoriei, intervin mai multe
probleme, printre care si incredintarea copiilor. Acest eveniment afecteaza, adesea, nu numai
partile intre care la un moment dat s-a incheiat casatoria, ci si pe cei mici. Sunt foarte multe
cazurile in care din casatoria ce se desface au rezultat unul sau mai multi copii minori si se
pune problema incredintarii spre crestere si educare unuia dintre parinti. Precizam inca de la
inceput ca stabilirea culpei unuia dintre soti in pronuntarea divortului nu prezinta importanta
numai prin ea insasi pentru incredintatrea copilului minor. Acesta poate fi incredintat si
sotului din a carui vina s-a desfacut casatoria, daca interesele lui sunt in acest
sens,considerandu-se ca un sot rau (impotriva caruia s-ar fi pronuntat divortul) nu este
neaparat si un parinte rau. De subliniat este faptul ca instanta judecatoreasca este obligata,
chiar daca nu exista o cerere expresa a sotilor, sa se pronunte prin hotararea de divort si
asupra incredintarii copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioara a unei noi actiuni,
ceea ce nu ar fi in interesul copiilor. Criteriul dupa care se va ghida instanta este interesul

PAG. 5
copiilor minori, urmarindu-se factori precum: varsta copilului, sexul acestuia, starea sanatatii
lui, posibilitatile materiale ale parintilor,posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si
intelectuala pe care copiii le pot gasi la unul dintre parinti, comportarea parintilor fata de copii
inainte de desfacerea casatoriei, legaturile de afectiune stabilite intre copil si familie. Daca
exista mai multi copii, instanta va decide pentru fiecare in parte, in functie de interesele
superioare ale fiecaruia.
Pentru a decide cu privire la incredintarea copiilor minori, instanta de judecata este
obligata sa ii asculte pe parinti, sa solicite un referat din partea autoritatii tutelare de la
domiciliul fiecaruia dintre soti (daca la desfacerea casatoriei nu mai locuiau impreuna) si,
daca minorul a implinit 10 ani va fi audiat si el. In general, parintii se invoiesc asupra
incredintarii copilului, dar aceasta invoiala trebuie incuviintata de instanta. Numai in cazuri
exceptionale copilul poate fi incredintat unor rude sau altor persoane.
In cazul in care un copil a fost incredintat unui parinte, acesta va fi cel care va exercita
drepturile si indatoririle parintesti. Celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi
personale cu copilul, dar si el trebuie sa vegheze la cresterea, educarea, pregatirea
profesionala a fiului sau. Principalele modalitati de exercitare a dreptului de a avea legaturi cu
copilul sunt vizitarea copilului la locuinta parintelui caruia i-a fost incredintat, lasarea
copilului in vizita la locuinta parintelui caruia nu i-a fost incredintat, vizitarea copilului la
scoala, petrecerea vacantelor scolare la ambii parinti.
Parintii trebuie sa contribuie deopotriva la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si
pregatire profesionala a copilului lor. Este inca un aspect avut in vedere de instanta in
hotararea de divort, chiar daca partile nu au facut cerere in acest sens. In lipsa unei intelegeri
intre parti, instanta va stabili pensia de intretinere sub forma unei cote procentuale din
retributia lunara a debitorului si in acest sens se va lua masura infiintarii unei popriri pentru
aceasta parte de salariu. Art. 94din Codul familiei stabileste urmatoarele cote: pana la o
patrime din castigul din munca pentru un copil, o treime pentru doi si o jumatate pentru trei
sau mai multi copii. In cazul in care debitorul nu are niciun fel de venituri, procentele de mai
sus se vor calcula raportate la salariul minim pe economie.
In stabilirea pensiei de intretinere se va tine cont si de un alt aspect, si anume acela daca
debitorul mai are in intretinere alti copii (de exemplu, daca din casatoria ce se desface a
rezultat un copil, iar sotul care va plati pensie mai avea un copil din casatorie, atunci debitorul
nu poate fi obligat sa plateasca mai mult de o treime pentru ambii copii). Totodata, daca
situatia se schimba (nevoile copilului cresc, posibilitatile materiale ale debitorului cresc sau
scad), se justifica introducerea unei actiuni de majorare sau de reducere a pensiei de

PAG. 6
intretinere atat de catre minor (prin tutore, care poate fi unul dintreparinti), cat si de catre
debitor, dupa caz.
De asemenea, parintii se pot invoi cu privire la contributia lor pentru cresterea si
educarea copiilor, dar ea trebuie incuviintata de catre instanta. Renuntarea la pensia de
intretinere, care constituie un drept al copiilor, nu poate fi ratificata decat daca se constata ca
posibilitatile materiale ale parintelui care a renuntat sunt indestulatoare pentru a asigura
copilului cele mai bune conditii de trai. Sa mai precizam ca actiunile in justitie pentru
obligarea unuia dintre parinti la plata pensiei de intretinere (inclusiv reducere sau majorare)
sunt scutite de taxa de timbru. Exista si un mod de contrangere la indeplinirea acestei
obligatii, deoarece art. 305 din Codul penal prevede in alineatul 1, litera c) ca neplata cu rea-
credinta a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca se pedepseste cu inchisoarede
la unu la 3 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a
persoanei  vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, iar daca partile nu s-au 
impacat, dar in cursul  judecatii  inculpatul  isi indeplineste  obligatiile, instanta, in cazul
cand  stabileste  inovatia, pronunta  impotriva inculpatului o condamnare suspendare
conditionata
Pe langa aceste date de ordin tehnic si administrativ, care tin de alte domenii decat
psihologia, vom evidentia impactul psihologic al divortului asupra copiilor aflati in situatia
ingrata  de a alege dintre cei doi parinti .

Efectele divortului asupra copilului

Este universal cunoscut faptul ca in fata divortului copiii reactioneaza diferit, de obicei
le este foarte greu, iar ranile sunt mult mai profunde decat ale celor doi parteneri care se
despart. Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate, evolutie si ritm de dezvoltare.
Cateva elemente generale: dupa 10 ani, copilul intra in prepubertate, caracterizata ca fiind o
perioada intensa de crestere staturala mai ales, dar si de dezvoltare a caracteristicilor sexuale.
Poate aparea o anumita iritabilitate in comportament, o alternare a starilor de voiosie si
exuberanta cu cele de indispozitie si oboseala. Apar tot felul de cerinte, atat din partea
familiei, cat si din cea a scolii, din ce in ce mai formulate, care-l solicita pe copil si la care
invata, in timp, sa se adapteze. Viata interioara este intensa si bogata. Copilul are nevoie sa
comunice ce simte si sa aiba incredere in capacitatea sa de a crea, in propriile sale abilitati. Pe
fondul comparatiei tot mai acerbe cu colegii pot aparea sentimente de inferioritate care ii
inhiba naturalul comportamentului. Copilul devine mai independent si cauta sa se integreze in
grupul de copii de varsta lui. Acest grup este important in dezvoltarea identitatii copilului, a

PAG. 7
atitudinilor si valorilor pe care le adopta. Durerea, nelinistea si conflictul dintre parinti in
cazul unui divort sunt resimtite si de cel mic. Acestea apar mult mai devreme; de fapt, toata
perioada care anticipa o astfel de decizie de  aceasta situatie sa continue. Pentru toti cei trei
membri. Uneori, din pacate, nu se poate altfel!  Sechelele uneori nu se vad in exterior, dar
aceasta nu inseamna ca nu exista. Ele pot consta in retrageri afective, stari de melancolie,
scaderi ale implicarii sociale si scolare, depresii, izolari afective. Pentru ca acestea sa nu
apara, foarte important este ca fetita sa pastreze o relatie de calitate si stransa cu ambii parinti.
Tatal ei sa ii acorde un timp special, care sa nu lipseasca din viata ei. Copila sa simta ca
parintii o iubesc si ca relatia pe care o au cu ea nu se va schimba. Chiar daca ei divorteaza,
raman parintii ei si ii vor fi alaturi. In masura in care ii va simti ca sunt bine, ca isi refac viata
si ca o iubesc in continuare la fel de mult, va trece si ea peste moment, impreuna cu ei.
Timpul vindeca multe si Dumnezeu intareste intotdeauna.

Divortul si situatia copilului

Una din doua casatorii in zilele noastre se sfarseste prin divort sau separare si multe
familii divortate au copii. Parintii care divorteaza sunt frecvent ingrijorati in legatura cu
efectul divortului asupra copilului. In aceasta perioada dificila parintii pot fi preocupati de
propriile probleme, dar ei continua sa fie cele mai importante persoane din viata copiiilor lor.
In timp ce parinti pot fi ravasiti sau dimpotriva usurati ca urmare a divortului, copiii sunt
invariabil speriati si confuzi datorita amenintarii securitatii lor. Unii parinti sunt atat de raniti
sau coplesiti de divort incat pot cauta alinarea la copilul propriu. Divortul poate fi interpretat
gresit de catre copil daca parintii nu ii spun ce se intampla, cum este si cum nu este implicat
copilul si ce se va intampla cu el. Copilul poate crede destul de des ca el este cauza
conflictului intre mama si tata. Multi copii isi asuma responsabilitatea de a-si impaca parintii,
uneori prin propriul sacrificiu. Vulnerabilitatea la bolile fizice si mentale la copil poate apare
datorita pierderii unuia sau ambilor parinti ca urmare a divortului. Oricum, cu grija si atentie,
forta familiei poate fi mobilizata in cursul divortului, si copiii pot fi ajutati sa se adapteze
constructiv la conflictul parental.
Cum discutam despra divort cu copilul
Este uneori dificil sa discutam cu copilul despre divort. Urmatoarele principii pot ajuta
atat copilul cat si parintele:
-    nu tineti divortul secret si nu asteptati pana in ultimul moment
-    spuneti copilului vestea despre divort impreuna
-    vorbiti simplu

PAG. 8
 -    admiteti faptul ca divortul este un lucru trist si suparator pentru toata lumea
-   reasigurati-va copilul ca amandoi il iubiti si ca ii veti fi parinti intotdeauna,
indiferent ce se intampla
-   nu discutati despre greselile sau problemele celuilalt cu copilul
Semne de stres la copil in caz de divort al parintilor
Parintii trebuie sa urmareasca semnele de stres la copil. Copilul mic poate reactiona la
divort prin agresivitate si comportament necooperant sau prin retragere. Copiii mai mari pot
sa devina foarte tristi. Performantele scolare pot avea de suferit si tulburarile de
comportament sunt ceva obisnuit la acesti copii. La adolescenta si in perioada de adult copiii
din familiile divortate pot avea probleme in propria relatie si probleme de stima de sine.
Copiii se descurca cel mai bine in caz de divort daca stiu ca mama si tata vor continua sa
ramana parintii lor si vor continua sa se implice in viata lor, chiar daca casatoria parintilor ia
sfarsit si parintii nu mai locuiesc impreuna. Disputele prelungite asupra custodiei sau cererea
adresata copilului de a alege unul dintre parinti pot fi daunatoare. Cercetarile arata ca copiii se
descurca bine in caz de divort daca parintii coopereaza in ceea ce ii priveste pe ei.
Este vitala implicarea parintilor spre binele copilului.
Tratamentul si psihoterapia  copilului in caz de divort al parintilor
Daca copilul prezinta semne de stres, medicul de familie sau pediatrul poate trimite
parintii la un psihiatru sau psihoterapeut pentru evaluare si tratament. In plus, psihiatrul sau
psihoterapeutul se poate intalni cu parintii pentru a-i invata cum sa diminueze stresul produs
de divort in intreaga familie. Psihoterapia poate ajuta atat copilului cat si parintilor implicati
in divort.
Indiferent de varsta la care se afla, copilul supus stresului desparire a parintilor trebuie
sprijinit pentru a putea trece cu mai multa usurinta aceasta situatie. Ceea ce trebui sa suporte
copilul este extrem de dureros si de traumatizant . Pentru ca trecerea peste acest eveniment sa
fie suportata cat mai usor, parintii trebui sa se respecte si sa discute asemenea unor adulti
responsabili.

Modele de consiliere
Thompson si Rudolph, 1992, (cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995) spuneau că factorii care
au o importanta mai mare in cazul tensiunii si al conflictului inainte de divort sunt durata
mare a conflictului dintre parinti si modul in care parintii se acomodeaza ( adapteaza) imediat
dupa divort, acestia fiind chiar mai importanti decat consideraeiile de dezvoltare a copilului.

PAG. 9
Se crede totusi, ca tori acesti factori sunt importanti si ca intr-un program de consiliere si
indrumare, va trebui sa intelegem toate elementele care pot influenta modul in care va
reactiona copilul la divortul parintilor.
Strangeland, Pellegreno si Lundhold, 1989, (cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995) au
construit urmatorul chestionar utilizandu-l ca un mod de masurare a atitudinilor, a credintelor
si a comportamentului copiilor fata de familiile lor, scoala, sănatate si divortul parintilor.
Acest instrument il ajuta pe consilierul scolar prin faptul ca poate fi aplicat fiecarui copil in
parte.
Consilierul citeste fiecare afirmatie rugand copiluil ca la fiecare afirmatie sa spuna "da"
sau "nu".

Chestionar:

1. Sunt chiar tare bolnav.

2. Adesea ma simt singur.
3. Nu pot sta linistit.
4. Nu-mi place acum sa stau mult cu alti copii
5. Stiu ca intotdeauna cineva va avea grija de mine
6. In mod obisnuit sunt fericit.
7. Nu pot avea grija de mine.
8. Am cativa prieteni buni
9. Exista cel putiun un adult cu care pot discuta despre problemele mele.
10. Adesea am probleme cu profesorii la scoala
11. Ajut mult acasa
12. Adesea strig la oameni
13. Mă descurc bine la scoala
14. Mi-ar placea sa fiu îmbratisat mai des
15. Visez cu ochii deschisi aproape tot timpul
16. As dori sa petrec mai mult timp cu tata
17. Majoritatea celor mari pot fi de incredere
18. Adesea sunt suparat pe tata
19. Ma simt iubit
20. Nu ma ingrijoreaza prea mult problemele parintilor mei
21. Chiar am des probleme cu somnul

PAG. 10
 22. Aproape tot timpul sunt trist
23. Intru intr-o multime de necazuri la scoala
24. Petrec cat de mult timp posibil jucandu-ma cu prieteni mei
25. Adesea mi-e frica
26. Cred că plang prea mult
27. Ma simt neajutorat
28. Am cel putin un prieten cu care sa vorbesc atunci cand sunt suparat
29. Nu pot sa ma concentrez la munca de la scoala
30. Sunt multe batai intre parintii mei
31. Ma inteleg bine cu ambii parinti
32. Adesea ma simt ca batut
33. Am probleme cu activitatea scolara
34. Ma ingrijorez ca nu sunt destui bani pentru lucrurile de care am nevoie
35. Imi place sa fiu singur
36. As dori sa stau mai mult timp cu mama
37. Ma gandesc ca ma voi casatori si eu intr-o zi
38. Adesea sunt suparata pe mama
39. Parintii mei se cearta mult
40. Ma simt jenat cand profesorii sau colegii ma intreaba ceva despre parintii
mei
41. Nu-mi place sa stau linistit
42. Sunt tare îngrijorat
43. Sunt sigur ca amandoi parintii ma iubesc
44. Adesea ma trezesc noaptea
45. De multe ori ma doare stomacul
46. Am mult timp pentru mine
47. Rad mult

Intrebari despre divort

48. Pot să vorbesc cu usurinta cu alti copii despre divort
49. Cred ca mama si tata vor fi iar impreuna
50. Lucrurile sunt mai bune pentru parintii mei de cand au divortat
51. Pot discuta cu mama despre divort

PAG. 11
 52. Uneori sunt ingrijorat ca am facut ceva care i-a făcut pe parintii mei sa
divorteze
53. Ajut in casa mai mult decat o faceam inainte de divort
54.Stiu ca parintii mei nu vor mai locui niciodata impreuna
55. Lucrurile sunt mai bune pentru mine de cand au divortat parintii mei
56. Am inteles de ce parintii mei au divortat
57. Sunt ingrijorat sa nu fiu lasat singur
58. Pot discuta cu tata despre divort

In functie de raspunsurile copilului la acest de chestionar, consilierul va putea evalua

care este "raspunsul" copilului fata de divortul parintilor, utilizand urmatoarea lista
(Wallerstein si Blakeslee, 1989, cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995):
1. Copilul constientizeaza ca divortul a avut loc, ca parintii nu mai sunt casatoritii si ca
trebuie sa se obisnuiasca cu realitatea.
2. Copilul tinde sa se elibereze de orice conflict ramas intre parinti si sa se concentreze
asupra propriei persoane si asupra a ceea ce inseamna " sa fii copil " .
3. Doreste rezolvarea pierderilor datorate divortului - pierderea unui parinte, a mediului
familial, a prietenilor sau a unui mod mai confortabil de trai.
4. Depasestete supararea/furia si sentimente de auto - invinovatire
5. Acceptarea faptului ca divortul este permanent si ca parintii nu se vor impaca.
Dezvoltarea unor asteptari si sperante realiste privind relationarile.
Toate acestea sunt importante mai ales pentru adolescenti deoarece stadiul lor de
dezvoltare inseamna invatare, stabilirea si mentinera relatiilor bazate pe dragoste.

Strategii de interventie
Fiecare copil percepe in mod diferit procesul unui divort. Cea mai bună cale de a ajuta
copilul este de a-i arata modul in care se poate adapta la schimbarile cauzate de divort. Pentru
aceasta consilierul scolar trebuie sa lucreze cu copilul, cu profesorii si cu parintii acestuia.
Copiii. Dupa aplicarea chestionarului personal, consilierul isi va planifica strategia de
interventie. Pentru unii copii aceasta va contine doar o simpla consultare cu directorul scolii,
profesorii si / sau cu parintii. Pentru alti copii, consilerul va trebui sa fie capabil să aleagă care
este modalitatea cea mai buna de a ajuta copilul. In primul rand consilierul va fi nevoit sa
decida daca va utiliza consilierea individuala, grupul de consiliere sau ajutorul clasei.
Literatura de specialitate ne arata ca cea mai utilizata metoda este consilierea in grup.

PAG. 12
 Cand se utilizeaza consilierea individuala, consilierul poate combina discutiile cu jocuri,
marionete, vizualizarea de filme si documentare, exercitii de terapie prin arta, jocuri de rol si
povestioare. Unele discutii vor fi centrate pe ceea ce simte copilul in timpul sedintelor de
grup, iar alte discutii vor fi centrate pe modul in care reactioneaza la schimbarile din viata sa.
Ceea ce se urmareste in cadrul sedintelor de grup este de a oferi copilului oportunitati pentru:
(a) marirea abilitatii lor de a intelege si a exprima sentimente proprii fata de divort, (b)
sa vada ca si alti copii au experiente semanatoare cu ale lor,
(c) sa invete mai multe despre ceea ce implica procedura de divort si cum afecteaza in
mod normal persoanele si familiile lor,
(d) imbunatatirea imaginii de sine si a atitudinilor fata de parintii lor (Cantrell, 1986, cf.
J.J. Muro, T. Kottman,).
Cu ajutorul consilierului copiii vor putea sa se adapteze foarte bine acestei perioade de
criza din viata lor, fara sa fie afectat comportamentul scolar si invatarea.
Profesorii. Atunci cand parintii divorteaza, profesorii au un rol foarte important,
asigurand continuitatea in mediul copilului. La inceputul strategiei, consilierul se consulta cu
profesorii in legătura cu comportamentul copilului in clasa, in ce masura a fost influentat de
divort, si cum pot acestia sa ofere sprijin copilului care trece prin aceasta perioada tulbure.
Profesorii vor trebui sa poata recunoaste reactiile severe emotionale a copilului la divortul
parintilor si modul adecvat in care sa prezinte copilul consilierului scolar.
Parintii. Este foarte important sa se lucreze cu parintii divortati astfel incat acestia sa
ajute la minimalizarea consecintelor cauzate de divort. Parintii trebuie sa stie cum sa
vorbeasca cu copilul despre divort fara sa-i adanceasca mai mult sentimentele de vinovatie.
Consilierul scolar adesea ofera suport parintilor divortati prin servicii de consiliere, sau poate
sugera apelarea la de resursele comunitare prin intermediul grupurilor de suport a persoanelor
divortate. Este esential ca parintii sa se impace cu propriile lor emotii (trairi) si reactii, astel
incat sa poata dovedi o maxima intelegere a problemelor copilului in aceasta perioada.
A creste si educa un copil nu inseamnă doar un control asupra comportamentului lui ci
un mijloc de atingere a scopului final, acela de sprijinire a copilului in vederea formarii
caracterului, a asumarii responsabilitatii pentru comportamentul personal.

PORTOFOLIU
Plan de consiliere pentru familiile cu copiii cu CES

PAG. 13
 „Orice fiinta umana (unica si irepetabila) are capacitatea de a se dezvolta in
conditii de mediu favorabile“.
„Un copil este o <MAJESTATE> sa-l consideram ca atare si sa-l lasam sa
descopere lumea obisnuita privind SOARELE“.
„ Familia este cea mai in masura sa raspunda nevoilor copiilor”. Aceasta este din
punct de vedere afectiv cea mai adecvata trebuintelor lui, pentru ca numai relatiile afective si
sentimentele de dragoste il fac pe parinte sa inteleaga si sa intuiasca copilul si starea lui de
copilarie. In familie, copilul isi poate satisface nevoile sale primare,isi poate manifesta
frustrarile inevitabile, temperate de dragostea parintilor.
Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea
influienteaza si modeleaza persoana umana
“A trata familiile nu este o chestiune ce depinde doar de teorie si tehnica, ci este un act
de iubire.”
(Nichols & Schwartz)
Denumirea institutiei: Scoala cu clasele I–VIII. Nr.8, Loc. Resita. Jud. Caras Severin.
Durata: Semestrul I
Coordonator : consilier scolar
Echipa de lucru: consilier, psiholog clinician, logoped, cadre didactice, medicul scolar.
Argument
Conceptul “cerinte educative speciale” a aparut in terminologia UNESCO in anii 1990
pentru a se sublinia orientarea educatiei speciale spre capacitatile reale ale fiecarui copil si
spre comunitate. (T. Vrasmas, P. Daunt, I. Musu, 1996).
Numeroase documente si materiale prezentate si adoptate ca ghiduri si acte normative la
manifestarile organizate de ONU, UNESCO si UNICEF consacra, in mod clar, principiile
egalitatii sanselor la educatie, ale integrarii si participarii sociale a copiilor, tinerilor si
adultilor cu diferite handicapuri. Dintre acestea mentionam : “Conventia cu privire la
drepturile copilului” (1989), semnată si de Romania în 1990; “Conferinta mondiala a
ministrilor educatiei de la Jomtien (Thailanda)” unde s-a lansat sintagma şi dezideratul
“educatia pentru toti”; “Recomandarile Consiliului Europei” din 1992; “Regulile Standard
pentru egalizarea sanselor persoanelor cu handicap” adoptate de ONU în 1993; “Conferinta
mondiala cu privire la educatia speciala” organizata de UNESCO, la Salamanca, în 1994.
Toate aceste documente au ca suport filosofic, stiintific si etic principiul normalizarii.
Normalizarea presupune asigurarea drepturilor persoanei cu deficiente de a duce o
existenta cat mai apropiata posibil de viata persoanelor valide de a avea acces la conditii

PAG. 14
educative, profesionale si socio-culturale obisnuite, care sa le valorizeze toate potetialitatile.
In filosofia americana a normalizarii se subliniaza faptul că aceasta nu duce neaparat la
“vindecarea” defectului si la eliminarea deficientei, dar normalizarea poate conduce la
schimaări pozitive la nivelul capacitatilor si comportamentelor care să faca mai putin vizibila
incapacitatea.
Totodata s-a pus in discutie problema eticii interventiei asupra copiilor deficienti si
asupra familiilor acestora, fiind vizate toate problemele legate de tentativa de conciliere a
obiectivelor normalizarii si problemele legate de starea de confort a individului cu cerinte
speciale, datorate unor deficiente (M. Deru, S. Ionescu, J. Ionescu, 1993), insistandu-se asupra
urmatoarelor aspecte:
dreptul persoanei la integritate fizica si morala;
respectul persoanei cu nevoi speciale;
dreptul persoanei la protectie si securitate sociala;
respectul proprietatii;
dreptul persoanei la confidentialitate si intimitate;
respectul preferintelor individuale ale persoanei;
dreptul persoanei la respectul diferentelor si la valorizarea particularitatilor sale;
respectul mediului si calitatea vietii;
dreptul persoanei cu nevoi speciale la participare sociala;
respectul si facilitarea accesului la diverse servicii sociale.
In toata lumea, ca si in Romania angajarea si responsabilizarea familiei in educatia
copiilor este fundamentala pentru reusita participarii scolare. La orice copil, in mod particular
la copiii cu CES, gradul de interes si de colaborare a parintilor cu scoala este cel mai adesea
direct proportional cu rezultatele scolare obtinute de copii. Psihopedagogia moderna centrata
pe copil se bazeaza pe convingerea ca familia este primul educator sicu cel mai mare potential
de modelare
Un rol foarte important al scolii este acela de a sprijini familiile,sa aiba incredere in
resursele proprii, de a face fata greutatilor cu care ele se confrunta.

In cadrul familiei are loc modelarea personalitatii copilului, trecerea de la un

comportament normativ( reglat din exterior), la un comportament normal( bazat pe
autoreglare si autonomie morala). Fiind un mediu afectiv si protector, familia asigura copiilor
securitate, ingrijire, subzistenta, sprijin material si moral, toate acestea regasindu-se in
personalitatea si conduita lor.

PAG. 15
 Valorile dupa care functioneaza o familie normala, matura, sanatoasa sunt capacitatea de
a iubi si de a munci cu scopul producerii bunurilor necesare convietuirii. O functie definitorie
a familiei este aceea de a genera iubire fata de toti membrii sai
Familia a avut si are un rol important in viata copilului, o importanta fundamentala fiind
acordata relatiei mama - copil. Prezenta unui copil cu deficiente intr-o familie poate produce o
modificare mai mult sau mai putin profunda a relatiilor din cadrul familiei, afectand atat
echilibrul interior, cat si echilibrul exterior care vizeaza relatiile familiei cu societatea, in
aceasta situatie unii autori vorbesc despre declansarea unei „crize” familiale.
In cazul copilului cu CES, implicarea familiei in ameliorarea educatiei lor a condus la
multe schimbari pozitive, acest lucru contribuind la adoptarea unor masuri de ameliorare a
calitatii scolarizarii copiilor cu cerinte educationale speciale. Familiile copiilor cu CES sunt
adesea responsabile de copiii lor tot restul vietii. Ca si in cazul copiilor, familiile sunt foarte
diferite, necesitatile lor de a fi sprijinite sau posibilitatile de a oferi sprijin sunt extrem de
diverse.
Fiecare familie isi are propiul potential si nevoile sale unice, care trebuie valorizate
corespunzator, insanatosirea climatului familial, asanarea lui, interventia terapeutica si
consilierea familiei reprezinta prioritatile interventiei in cazul unui copil cu deficiente.
Sensibilizarea parintilor pentru obiectivele, tintele, abilitatile programelor este esentiala in
educarea si pregatirea acestora. Ei ar trebui sa aiba acces total la informatiile educationale si
la “diagnosticele” copilului. Pregatirea parintilor este o activitate eficienta si constructiva
deoarece implica invatarea si acumularea cunostintelor si tehnicilor folositoare acestora in
schimbarea comportamentelor neadecvate ale copiilor.
Aspecte ale interventiei in favoarea copiilor cu cerinte speciale

Interventia precoce este cunoscuta ca fiind o conditie sine qua non pentru sporirea
eficientei procesului de recuperare si insertie socială a persoanelor cu cerinte speciale.

Echipa de interventie precoce actionează asupra familiilor cu copii deficieti, asigurand:

- actiune de consiliere si de formare;
- consilierea privind diagnosticul si consecintele acestuia asupra copilului tine seama de
evolutia previzibila a defectului/deficientei si de punerea in lucru a mijloacelor de
compensare;
- informarea parintilor asupra potentialitatilor reale ale copilului si asupra mijloacelor
susceptibile sa-i favorizeze dezvoltarea;

PAG. 16
 - informarea asupra diferitelor tipuri de servicii care pot asigura cel mai bine educarea si
dezvoltarea copilului cu nevoi speciale, datorate unor deficiente
Scop: Responsabilizarea familiei in educatia copilului cu CES, ameliorarea climatului
familial si consolidarea colaborarii intre familie si scoala in interesul copilului.
Obiective:
Consilierea de grup si individuala a familiilor si a copiilor cu cerinte educationale
speciale;
ameliorarea relatiilor dintre parinti si copil, ca o conditie esentiala a dezvoltarii
sanatoase si armonioasa a copilului;
imbunatatirea capacitatii familiei de a-si ingriji, creste si educa proprii copii, intr-un
mediu adecvat;
includerea elevilor cu cerinte educationale speciale in activitati extracurriculare in care
sa simta ca fac parte din comunitatea in care invata si locuiesc.
Rezultate asteptate:
-reinstaurarea unei relati pozitive parinti-copil -deficient si intre parinti, eliminandu-se
reactiile tipice care pot aparea: depresia, furia, culpabilitatea, anxietatea, sentimentul de
injustitie, autocompatimire, respingerea copilului sau supraprotejarea sa – ceea ce impiedica
formarea abilitatilor de autonomie ale copilului cu nevoi speciale;
- invatarea familie sa traiasca echilibrat cu copilul deficient;
- dezvotarea capacitatii de comunicare empatica parinte-copilul;
- determinarea parintilor sa se implice activ la imbunatatirea vietii copilului prin
cresterea gradului de autonomie personala a acestuia pentru a determina schimbari pozitive in
viata lui;
- invatarea de noi strategii de comunicare eficienta intre copil - parinte, parinte -
specialist, copil-parinte-specialist;
- imbunatatirea vietii copilului cu CES in familie;
- informarea parintilor in functie de situatie, pentru a putea inlocui treptat
comportamentele indezirabile cu comportamente potrivite;
- armonizarea raportului elev cu CES - scoala – familie;
- instruirea parintilor pentru a deveni factori activi in procesul educational si de
reabilitare al propriului copil;
- optimizarea modalitatii de raportare a parintilor la problemele copilului lor;
- constientizarea faptul ca nu sunt singurii parinti care se confrunta cu astfel de probleme
si determinarea lor sa apeleze la ajutor de specialitate;

PAG. 17
 - parinti sa-si insuseasca unele abilitati si tehnici speciale de educatie a copilului
deficient, conlucrand adecvat cu profesionistii;
Grupul tinta: - 7 familii (7 mamici si 5 tatici) care au cate un copil cu CES si fratii
acestora..

Beneficiarii :
institutia scolara
familia
comunitatea locala
Resurse necesare programului la nivelul de scoala:
spatiu adecvat;
metode si tehnici;
materialele consumabile;
resurse umane:
grupul tinta;
consilierul scolar.
Desfasurarea programului: Intalnirile de grup cu familiile implicate s-au stabilit a se
desfasura o data pe luna (5 sedinte de grup), intalnirile de grup cu membrii familiei s-au
stabilit o data pe luna (7 sedinte cu familia), sedintele de consiliere individuala s-au stabilit de
comun acord cu parintii (3 sedinte individuale cu fiecare participant).
Metode de lucru: Activitati interactive, pe grupe si in perechi, activitati cu caracter
individual, dezbaterea, brainstrorming-ul, jocul de rol, cubul, ciorchinele, piramida dorintelor.
Principii: Autocunoastere, intercunoastere, libertate de exprimare, flexibilitate,
creativitate.
Membrii grupului de lucru sunt rugati :
- sa participe la discutii;
- sa intrebe cand nu a inteles ceva;
- sa spuna ce gandeste;
- sa impartaseasca experienta lui altuia;
- sa fie deschis;
- sa asculte ce spun alte persoane;
- sa aiba rabdare;
- sa aprecieze punctele de vedere ale altor persoane.

PAG. 18
 ETAPA 1 – identificarea si clarificarea problemei grupului.
Scopul acestor sedinte este:
- sa ii determine pe parinti sa comunice celorlalti informatii despre propria-i situatie;
- sa ii motiveze si sa ii determine pe parinti sa se implica activ la imbunatatirea vietii
copilului;
- stabilirea unei relatii terapeutice caracterizate prin empatie, congruenta, acceptare;
- crearea unui sentiment de comuniune care sa ajute la elucidarea trebuintelor, optiunilor
si dorintelor.
Consiliere de grup
Sedinta 1 si 2: - intalnire de grup cu familiile care au copii cu CES
Durata: 2 ore.
Tema: „Sa facem cunostinta !.” - stabilirea de relatii interpersonale si intercunoastere
Obiectivele etapei I:
- sa se identifice caracteristicile personale;
- sa comunice celorlalti informatii despre propria-i persoana;
- informarea partilor implicate asupra planului de consiliere, scopului si obiectivelor;
- stimularea capacitatilor de comunicare, relationare, interrelationare;
Metode si tehnici in timpul sedintelor - exercitii de spargere a ghetii, exercitii de
cunoastere si interrelationare, interviul nondirectiv, observatia, comunicarea empatica,
completarea de fraze, conversatia, feed-back-ul, interviul circular, explicatia, demonstratia,
chestionarele de culegere de date la inceputul programului.
Pe parcursul primei sedinte de grup obiectivul principal a fost cel de a initia relatii de
comunicare deschise intre familiile participante, de a-si comunica informatii, de a da si de a
primi un suport emotional, de a lucra ca o echipa cu interese comune in favoarea copiilor si de
a-i determina sa isi asume un rol major in schimbare, avand in vedere motivarea si interesele
personale ale parintilor. Intalnirea a dat ocazia parintilor sa-si descopere si sa prezinte
competentele si dificultatile cu care se confrunta fiecare familie care are un copil cu CES,
motivandu-i sa se implice activ in actiunile grupului si a planului propus, stabilind astfel
relatii caracterizate prin empatie, congruenta, acceptare neconditionata, respect si colaberare,
astfel, sa se poata stabili un climat de grup pozitiv.
Cele doua intalniri de grup au oferit pentru familiile participante in primul rand
posibilitatea cunoasterii de catre membrii grupului a programului de consiliere, familializarea
lor cu procesul de consiliere si informarea cu privire la strategiile de consiliere, li s-a
prezentat planul de consiliere, programarea intalnirilor si durata acestora, modalitatile de

PAG. 19
realizare si a obiectivelor. Faptul ca au intalnit si alte familii care se confrunta cu aceeasi
situatie i-a determinat pe participanti sa manifeste o atitudine deschisa pe intreg parcursul
intalnirii, dandu-le sansa de a comunica informatii, de a lucra cu o echipa cu interese comune
si determinandu-i sa manifeste in acelasi timp sentimentul de comuniune.
Consilierea familiei – 1 sedinta de 1 ora cu fiecare familie.
In cadrul intalnirilor cu membrii familiei din aceasta etapa s-a urmarit stabilirea unei
relatii terapeutice caracterizate prin empatie, congruenta, acceptare neconditionata, respect si
colaborare. Prin terapia centrata pe obiect si solutii, s-a avut in vedere identificarea
asteptarilor pe care le au parintii cu privire la aceste intalniri, cresterea gradului de informare,
implicare, constientizare si motivare a acestora de a se implica activ la imbunatatirea vietii
copilului. Identificarea la nivelul familiei a modului de raportare al acestora fata de situatia
existenta, atitudinea adoptata de parinte fata de copilul cu deficiente, identificarea relatiilor
interpersonale si a climatului familial cu ajutorul a mai multor intrebari, a problemelor cu care
se confrunta fiecare membru si identificarea resurselor proprii si de mediu, resurse care pot
contribui la atingerea obiectivelor propuse.
Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de consiliere familiala au fost:
observatia, interviu nondirectiv, interviul circular, ciorchinele, jocuri de socializare si
interrelationare, Arborele cu probleme, feed-beck-ul, ascultarea activa, comunicarea empatica,
dezbaterea, interviu focalizat, explicatia.
Consilierea individuala – 1 sedinte de 1 ora cu fiecare participant.
Consilierea individuala atat a parintilor cat si a copiilor cu CES a constat in
aprofundarea problemelor cu care se confrunta fiecare la nivel individual prin terapia centrata
pe persoana, aceste sedinte s-au dovedit a fi mai eficiente deoare fiecare participant si-a
prezentat propiile probleme cu o mai mare sinceritate decat in sedintele de grup, acest lucru a
facut posibila obtinerea unor date care au ajutat la o mai buna aprofundare a situatiei cu care
se confrunta membrii familiei. Astfel au avut posibilitatea sa prezinte nevoile pe care le au,
neputintele cu care se confrunta, au manifestat in acelasi timp dorinta de informare atat in ce
priveste drepturile lor dar si modalitati prin care sa dobandeasca o autonomie personala cat
mai mare posibila, in functie de gravitatea si forma de manifestare a bolii. O parte din parinti
au cooperat cu o mai mare deschidere, insa ceilalti au fost mai greu de abordat, deoarece
perceptia sociala a copiilor cu deficiente nu este intotdeauna constata si favorabila.
Din pacate prejudecatile, lipsa de informatie si situatiile de non-colaborare intre scoala
si familie sunt frecvente. Ele sunt cauzate de motive diverse, dar si de perceptia diferita ale
parintilor care este mai greu de abordat atunci cand e vorba de sanatatea copiilor lor, boala are

PAG. 20
un puternic impact afectiv asupra parintilor. Pe parcursul acestor sedinte s-a realizat evaluarea
fiecarui copil de catre un psiholog clinician de la centru de educatie incluziva.
Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor individuale au fost: interviu
nondirectiv, genograma, observatia, conversatia, teste de inteligenta (in cazul copiilor mai
mari de 12 ani), ascultarea activa, prescriptii comportamentale, feed-back-ul, reformularea,
piramida dorintelor, teme pentru acasa, studiul de caz, dialog rational, teste de personalitate,
comunicarea empatica, dezbaterea, interviu motivational, explicatia.
Etapa 2 – informare si constientizarea problemelor pentru gasirea de solutii
Scopul acestor sedinte:
- ameliorarea relatiilor dintre parinti si copil;
- informarea parintilot in functie de situtie, pentu a putea inlocui treptat
comportamentele indezirabile cu comportamente potrivite;
- activitati de informare, formare si dezvoltare a abilitatilor parintilor;
- optimizarea modalitatii de raportare a parintilor la problemele copilului lor;
- indrumarea si spijinul pentru obtinerea facilitatilor date de lege pentru copiii cu CES;
- insusirea tehnicilor de lucru cu copiii cu nevoi educative speciale, schimbarea
atitudinii si comportamentului lor fata de copil, gasirea de solutii, strategii auxiliare pentru
tratarea copilului lor.
Consiliere de grup
Sedinta 3 si 4: - intalnire de grup cu familiile care au copii cu CES
Durata: 2 ore.
Tema: „Ne cunoastem copii?”- autocunoastere si acceptare de sine si a celorlalti.
Obiective etapei 2
- clarificarea problemei grupului de catre fiecare membru al acestuia;
- dezvoltarea abilitatilor de a stabili scopuri pe termen scurt si mediu;
- dezvotarea capacitatii de comunicare empatica parinte-copilul;
- constientizarea resurselor personale pentru a determina cresterea stimei de sine a
participantilor;
- optimizarea discutiilor dintre participanti, a capacitatii de a intra in contact unii cu altii,
sa-si acorde atentie, sa gaseasca afinitati si trairi care sa-i apropie;
Metode si tehnici - interviul nondirectiv, acceptare neconditionata, observatia,
conversatia, interviu de grup structurat, jocuri de socializare si integrare, problematizarea,
comunicarea empatica, feed-back-ul, explicatia, exercitii de invatare, brainstorming-ul, jocul
de rol.

PAG. 21
 „Brainstorming-ul”
Participantilor li s-a dat sa gaseasca solutiile optime la tema propusa „Cum imi pot ajuta
copilul sa dobandeasca o mai mare autonomie personala?”, grupul avand ca obiectiv
identificarea celor mai bune solutii pentru a ajuta copilul sa dobandeasca o mai mare
autonomie personala, dar si modalitatide relationare constructive cu acestia. Pe parcursul
sedintei s-a avut in vedere: ca fiecare sa inteleaga ce are de facut; sa nu devieze de la sarcina;
sa nu apara conflicte; observarea atitudinii fiecaruia fata de ceilalti; gradul de implicarea al
fiecaruia; alegerea observatorului (cel care noteaza solutiile gasite) si a specialistilor (cei care
au elaborat cele mai multe solutii).
Formarea (forming) - stabilirea sarcinilor, a regulilor si a metodelor de baza, obtinerea
informatiei si a resurselor liderului si construirea increderii in acesta. Membrii echipei de
lucru sunt politicosi dar neincrezatori si retrasi.
Conflictul (storming) - dezvoltarea unor conflicte interpersonale si rezistenta in plan
emotional, a membrilor grupului fata de sarcina. Unii membri incearca sa-si impuna influenta
si controlul, conflictul este dominant dar preogresul in realizarea sarcinii este nesemnificativ.
Consilierul trebuie sa fie atent atat la dezvoltarea competentelor legate de sarcina cat si a celor
interpersonala.
Normarea (notming) - aplanarea conflictelor, cooperarea si dezvoltrea unui nou cadru
normativ privind modalitatile de lucru si de decizie. Oamenii incep sa se cunoasca, sa se
sprijine reciproc. Ideile celorlalti nu mai sunt puse la indoiala. Consilierul trebuie sa se
concentreze pe dezvolarea competentelor intrepersonale ale membrilor.
Performarea (performing) - grupul, echipa devine performanta prin gasirea si
implementarea unor solutii optime, obtinute pe baza unor strategii clare si totodata flexibile.
Rolurile in grup au fost impartite, iar fiecare membru al echipei este preocupat atat de sarcina
cat si de ceea ce simt ceilalti. In aceasta faza nu mai este necesara prezenta consilierului.
Astfel le-a fost stimulata creativitatea iar prin lucrul in echipa si implicarea lor in
rezolvarea sarcinii, dezvoltandu-li-se abilitatea de a descompune situatii problematice
complexe in subprobleme, acest lucru ajutandu-i sa se poata mobiliza si in situatiile familiare
de criza. Parintii au prezentat un interes major in a gasi cele mai bune si la indemana solutii, si
in a constientiza limitele cu care se confrunta, li s-a dat posibilitatea ca fiecare participant al
grupului poate sa-si poata spune ideea cu privire la tema pusa in discutie, sa poate prelua
ideile celorlalti si sa le dezvolte, valorificandu-le pana la capat. La sfarsit fiind prezentate o
serie de idei pe care au decis sa le puna in practica.
„Jocul de rol”

PAG. 22
 Participantii s-au plasat imaginar in postura celuilalt membru al familiei (parinte ↔
copil CES), pentru a identifica mai bine emotiile, asteptarile, nevoile si pentru a intelege mai
bine neputintele celui in cauza. Astfel fiecare a avut posibilitatea sa patrunda in „lumea”
celuilalt, constientizand posibilitatile si limitele cu care se confrunta acesta, dezvoltandu-li-se
astfel empatia si acceptand punctele de vedere alternative, Fiecare parinte invatand dintr-un
alt punct de vedere modul in care ar trebui sa isi abordeze copilul, dar si fiecare copil
constientizand ca nu totul depinde doar de parinte.
Pe parcursul acestor sedinte s-a urmarit implicarea participantilor pentru putea reusi sa-
si imbunatateasca modul de viata, sa inteleaga mai bine nevoile celuilalt si sa accepte ca
uneori lucrurile nu sunt doar cum cred ei. Sa constientizeze eficacitatea lucrului in echipa,
acceptarea altor pareri si colaborarea cu ceilalti, astfel s-au ajutat reciproc la identificarea
solutiilor in functie de particularitatile copilului si posibilitatile existente, pentru a facilita
accesul la educatia tinandu-se cont de problematica si potentialul copiilor, toate acestea,
determinandu-i si motivandu-i sa prezinte interes in acest sens si sa realizeze o serie schimbari
pozitive in beneficiul copilului, schimbari ce-l vor ajuta sa faca fata situatiilor cu care se
confrunta.
Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de grup: observatia, jocuri de
socializare si integrare, lucru in echipa, comunicarea empatica, conversatia, feed-back-ul,
interviu circular, comunicarea asertiva, problematizarea, ascultarea activa, comunicarea
empatica, dezbaterea, interviu focalizat, explicatia.
Consiliere familiei – 4 sedinte de 1 ore cu fiecare familie.
Intalnirile de grup cu membrii familiei din aceasta a doua etapa au avut in vedere in
primul rand oferirea informatiilor necesare de indrumarea si spijinul pentru obtinerea
facilitatilor date de lege pentru copiii cu CES, o serie de informatii cu instructiuni in lucrul cu
copilul, pentru insusirea tehnicilor de lucru cu copii cu nevoi speciale prin aprecieri,
recompense, pedepse, ignorare, ajutorare (prin jocuri si activitati recuperatorii), cuprinse in
mape cu materiale de informare/instruire pe problematica dizabilitatilor, instructiuni
prezentate in functie de deficientele copilului pe care il are familia, acestea fiind realizate sub
indrumarea si coordonarea atenta atat a psihologului cat si a logopedului, kinetoterapeutului,
medicului si a profesorului.
Au fost prezentate cu ajutorul videoproiectorului diferite materiale in ce priveste
problemele copilului cu CES si cazuri in care s-au inregistrat imbunatatiri in viata copilului in
urma interventiilor realizate. Astfel oferindu-li-se o serie de informatii si suportul necesar
pentru a isi insusi tehnici de lucru cu copiii, prin care sa fie motivati sa faca o schimbarea

PAG. 23
favorabila a atitudinii si a comportamentului, cautand solutii si strategii auxiliare pentru a
deveni factori activi in procesul educational si de reabilitare al propriului copil. S-au dezbatut
o serie de probleme legate de drepturile copilului si li s-au facut cunoscute informatii cu
privire la prevederile legislative in domeniu, serviciile care pot fi accesate, informatii cu
privire la posibilitatile de dezvoltare ale propriului copil.
Pe parcursul sedintelor cu familia prin terapia centrata pe solutii si obiective s-a urmarit
invatarea unor abilitati de adaptare, formarea si consolidarea unei imagini de sine si a unei
stime de sine pozitive, dezvoltarea autonomiei personale, sa constientizeze faptul ca micutul
lor are o problema speciala si ca trebuie tratat special, intelegerea propiilor emotii si invatarea
unor strategii de autocontrol pentru a ameliora climatul familial si pentru a face fata cat mai
bine situatiei, dezvoltarea autonomiei personale mai ales in cazul copiilor, insusirea tehnicilor
de lucru cu copiii cu nevoi educative speciale, insusirea unor modalitati eficiente de a
identifica si gestiona resursele personale, sa clarifice valorile care sunt implicate intr-o situatie
sociala si sa invete strategii de adaptare, formarea de deprinderi de invatare si dezvoltare
personala si dezvoltarea unor aptitudini si abilitati personale. S-a urmarit dezvoltarea
capacitatii de autocunoastere, a atitudinii pozitive fata de sine si fata de ceilalti in mod
deosebit la copil, dezvoltarea abilitatilor de interrelationare cu cei din jur avand ca scop
facilitarea integrarii in societate.
Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de consiliere familiala: interviu
nondirectiv, observatia, teme pentru acasa, jocuri de socializare si integrare, conversatia, feed-
back-ul, intarirea comportamentului dezirabil, cubul, comunicarea asertiva, prescriptii
comportamentale, ascultarea activa, comunicarea empatica, dezbaterea, interviu focalizat,
explicatia.
Consiliere individuala – 1 sedinta de 1 ora
Consilierea individuala a participantilor in aceasta etapa prin terapia centrata pe
persoana a avut in vedere observarea schimbarilor aparute pe parcursul intalnirilor, in mod
special parintii si-au exprimat temerile legate de viitorul copiilor lor, s-au discutat
dezavantajele acestei situatii, dar totodata si schimbarile simtite in calitate de parinti in
privinta intelegerii, a sensibilitatii si a capacitatii de a face fata problemelor provocatoare.
Intalnirile au avut un impact pozitiv la nivelul fiecarui participant, dandu-i posibilitatea sa se
cunoasca mai bine si ajutandu-l sa-si poata insusi modalitati de identificare a propiilor resurse
pentru a face fata situatiilor. Familia a constientizat ca daca isi vor ajuta copilul sa
dobandeasca o mai mare independenta in viata personala, o data cu el o vor dobandi si ei.

PAG. 24
 S-a avut in vedere monitorizarea si auto-monitorizarea schimbarilor aparute pe
parcursul sedintelor, re-evaluarea scopurilor pentru a se observa modificarile aparute intre
timp. Tinandu-se cont de particularitatile fiecaruia, s-au folosit o serie de metode activ
participative si abordarea unor aspecte ale problemei lor. S-a urmarit mentinerea schimbarilor
pozitive aparute si modificarea factorilor care au declansat sau au mentinut problemele prin
stilul cognitiv sau modul de relationare.
Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de consiliere familiala: interviu
nondirectiv, observatia, teme pentru acasa, conversatia, feed-back-ul, intarirea
comportamentului dezirabil, comunicarea asertiva, prescriptii comportamentale, piramida
dorintelor, ascultarea activa, comunicarea empatica, dezbaterea, interviu focalizat, explicatia.
Etapa 3 – evaluarea rezultatelor interventiei.
Consiliere de grup
Sedinta 5: - intalnire de grup cu familiile care au copii cu CES
Durata: 2 ore.
Tema: „Dincolo de cuvinte!”
Obiective :
- analiza finala;
- impresiile subiectilor;
- feed-back participantilor.
Metode si tehnici: - exercitii de interevaluare, feed-back-ul, focus-grup, jocuri de
socializare, observatia, dezbaterea, interviu focalizat, explicatia, interviul circular, inter-
evaluare si autoevaluare, conversatia, chestionarul, scala de notare.
Discutiile in aceasta sedinta de grup s-au concentrat pe analiza intregului proces de
consiliere, a schimbarilor aparute la nivel individual, asteptarile lor actuale si planurile lor in
ce priveste copilul. In incheierea sedintei, fiecarui participant i s-a administrat un chestionar
de evaluare prin care s-a urmarit obtinerea informatiilor legate de impactul pe care l-au avut
intalnirile de grup la nivelul vietii personale a fiecarui participant.
La sfarsitul sedintei s-a constatat ca intalnirile de grup intre membrii familiilor cu copii
cu CES au avut un impact positiv in viata personala a fiecarui participant dar si pe plan
familial. Schimbul de experienta cu alte familii care se confrunta cu aceleasi situatie i-a ajutat
sa inteleaga ca nu sunt singurii care au o astfel de problema, ca si altii se lovesc de aceleasi
bariere in ce priveste drepturile si posibilitatile de a satisface nevoile si dorintele copilului.
Intalnirea a avut o profunda incarcatura emotionala, iar parintii s-au sustinut reciproc cu

PAG. 25
sfaturi. Fiecare progres inregistrat de copii, in cadrul sedintelor reprezinta o motivatie extrem
de puternica pentru parinti de a continua, de a merge mai departe, de a spera.
Consilierea familiei – 2 sedinte de 1 ora cu fiecare familie
Consilierea individuala in aceasta ultima etapa au avut in vedere stabilirea gradului de
eficacitate al intregului proces de consiliere si totodata, extrapolarea si generalizarea noilor
achizitii, a experientelor acumulate, astfel incat aceste structuri cognitive achizitionate sa il
ajute pe participant la analiza si intelegerea si altor cazuri.
Atat pe plan personal ca si in relatiile copil - familie s-au evidentiat schimbari pozitive,
fiecare implicandu-se activ pe tot parcursul procesului de consiliere, suportul si informatiile
oferite schimband in mare parte modul de a percepe deficienta copilului. Aceste sedinte si
implicarea familiei au oferit copilului posibilitatea sa isi faca cunoscute capacitatile proprii, sa
fie inteles atunci cand nu poate indeplini anumite sarcini si sa i se ofere de catre parinte
ajutorul necesar.
Responsabilizarea parintilor este necesara pentru a ameliora calitatile mediului familial
in dezvoltarea si consolidarea imaginii de sine la copil, consecintele in plan emotional,
comportamental si social ale imaginii de sine a copilului. Parinti au inteles ca anumite
probleme se datoreaza si unei opinii eronate in ce priveste copilul, si ca acesta in functie de
particularitatile sale vrea si trebuie sa fie inteles, ajutat si ocrotit. S-au stabilit o serie de
intalniri la o perioada de timp, pentru a se putea urmari evolutia lor si dupa incheierea
programului, acestia manifestand dorinta de a se mai dezvolta astfel de programe.
Metodele si tehnicile folosite in cadrul sedintelor individuale au fost: interviu
nondirectiv, discutia, interviu focalizat, ascultarea activa, comunicare empatica, intarirea
comportamentului dizerabil, studiul de caz, conversatia, dezbaterea, explicatia, interviu
circular, prescriptii comportamentale, chestionarul, scala de notare.
Consiliere individuala – 1 sedinta de 1 ora
In aceasta ultima etapa s-a avut in vedere stabilirea gradului de eficacitate al intregului
proces de consiliere la nivel individual si totodata, extrapolarea si generalizarea noilor
achizitii, a experientelor acumulate, astfel incat aceste noi cunostinte sa ii ajute pe participanti
la analiza si intelegerea altor situatii si totodata la gasirea de solutii eficiente. Au fost aplicate
o serie de chestionare din care sa se poata determina gradul de eficacitate al interventiilor,
schimbarile aparute si propunerile participantilor cu privire la astfel de intalniri.
In urma derularii planului
Concluzii

PAG. 26
 Intalnirile s-au dovedit a fi o ocazie de autocunoastere si de formulare de probleme, in
care fiecare participant s-a bucurat de relatiile stabilite cu ceilalti, de suport din partea
celorlalti, remarcand mediul favorabil, deschis, tolerant, climatul de incredere care au
contribuit la implicarea activa si favorizand ca schimbul de experienta si impartasirea
personala sa decurga intr-un mod cat mai natural. Inca de la prima sedinta s-a remarcat
eficacitatea acestor intalniri, fiecare participant simtindu-se inteles, securizat si valorizat.
Acum ei se simt mai increzatori si nu mai sunt atat de neputiinciosi in fata copilului, ii cunosc
mai bine capacitatile, dorintele si si-au insusit noi modalitati de a depasi anumite situatii de
viata.
In urma procesului de consiliere familia a constientizat ca daca isi vor ajuta copilul sa
dobandeasca o mai mare independenta in viata personala, o data cu el o vor dobandi si ei.
Participantii au inteles ca modul in care evolueaza viata copilului cu cerinte educationale
speciale depinde este modul in care acestia participa la dezvoltarea lui. Angajarea si
responsabilizarea familiei in ce priveste educatia copiilor este fundamentala pentru reusita
participarii scolare. La orice copil, in mod particular la copiii cu cerinte educative speciale,
gradul de interes si de colaborare a parintilor cu scoala este cel mai adesea direct proportional
cu rezultatele scolare obtinute de copii.
Propuneri
Pe parcursul procesului de consiliere parinti au venit cu varii idei prin care sa
promoveze pozitiv imaginea copilului cu CES, sa faca cunoscute drepturile, nevoile si dorinta
lor de a se implica in dezvoltarea si educarea copilului. Ca urmare a noilor informatii
dobandite in intalnirile de grup s-au stabilit a se desfasura o serie de activitati educative
scolare, extrascolare/extracurriculare in colaborare cu institutiile abilitate avand ca obiectiv
principal participarea la educatie a tuturor copiilor, promovand diversitatea si egalitatea.
Realizarea obiectivului unei educatii scolare de succes pentru toti copiii necesita cooperarea
cu familiile si mobilizarea organizatiilor voluntare ale comunitatii. Empatia fata de parinte
poate fi usor sesizata de acesta prin deschiderea la dialog si comunicare sincera, sensibila.

Nr.crt Activitati Cine raspunde Modalitati de realizare

1 intocmirea bazei de date cu copii profesor completarea de catre

PAG. 27
 invatatori a tabelelor
cu CES coordonator. tipizate si centralizarea
acestora.
participare la sedinte cu parintii cadre didactice; completarea de catre
prin care sa stabileasca un psihopedagog; proceselor verbale de
2
curriculum adaptat in functie de logoped; sustinere a sedintelor;
potentialul existent. parinti. realizarea curriculumui
implicarea parintilor si a elevilor revista scolii;
cu CES in activitati educative excursii;
extrascolare de cunoastere si cadre didactice;
activitati pozitive de
3 sprijin reciproc. parinti;
informare;
marcarea unor momente
importante;
realizarea unui grup suport al
parintilor avand ca scop discutii libere,
mobilizarea lor in insusirea si brainstorming,
4. parinti
folosirea informatiilor cu articole revista scolii;
privire la drepturile copilului cu brosuri.
CES.
proiect vizand relatia copil cu director; realizarea unui Proiect
CES - scoala – familie. cadre didactice; educational de parteneriat
5. parinti; intre scoala si familie cu
reprezentanti participarea intregii
ONG-uri. comunitati locale.
activitati de informare pe teme psihopedagog; activitati de informare
ce vizeaza drepturile copilului cu cadre didactice. monitorizare
6
CES si responsabilitatile chestionare din care sa
parentale. reiasa gradul de informare.

Bibliografie:
Albu Emilia, „Manifestari tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenti,
Prevenire si terapie”, Ed. Aramis, Bucuresti, 2002.
Dumnitru Al. Ion, „Consiliere Psihopedagogica”, Ed. Polirom, Iasi, 2008.
Dumitru-Tiron Elena, „Consiliere Educationala”, Ed. Institutul European, Iasi, 2005.
Eckersley Jill, „Copilul anxios, adolescentul anxios”, Ed. Antet XX Press, Prahova,
2006.
Mitrofan Iolanda, Vasile Diana, „Terapii de familie”, Editura SPER, Bucuresti, 2001.
Stanciulescu Elisabeta, „Sociologia educatiei familiale” (vol. I si II), Ed. Polirom, Iasi,
2002.
Conf. univ. dr. Tatu Cornelia, „Consilierea familiei si terapii de familie – note de curs
masterat”, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Psihologie si Pedagogie Brasov, 2009

Plan de consiliere pentru familia cu tineri

PAG. 28
 consumatori de droguri
„VIATA E PREA FRUMOASA PENTRU A FI TRANSFORMATA IN COSMAR
CONSUMAND DROGURI”
Nu lasa drogurile sa te distrugă! Distruge-le tu pe ele!!
Denumirea institutiei: Scoala cu clasele I–VIII. Nr.8, Loc. Resita. Jud. Caras Severin.
Durata: Semestrul I
Coordonator : Consilier scolar
Echipa de lucru: Consilierul, cadre didactice, medicul scolar.
Argument
Cauzele care ii imping pe tineri spre dezumanizare prin consumul de droguri sunt multe.
Cei mai multi incep sa consume droguri din pura curiozitate de a cunoaste efectele pe care le
au asupra lor sau din dorinta de a avea noi senzatii, noi trairi, vor sa atinga o anumita stare
fizica si psihica de bine, de exaltare si de destindere.. Consumul de droguri poate fi incitant
sau provocator. Unii sunt tentati sa infrunte riscurile fara a fi opriti de cuvinte ca: „PERICOL”
sau „MOARTE” . Dorinta de afirmare in fata grupului precum si teama ca vor fi respinsi, ca
vor fi izolati de catre grup daca refuza propunerile asa-zisilor „initiati”, ii fac pe acestia sa nu
ia in considerare riscurile la care se expun.
Este foarte important sa stii cum sa spui „NU” ceea ce demonstreaza ca ai o
personalitate puternica. Este important ca tinerii sa fie ei insisi chiar daca ceilalti gandesc
diferit. Problemele in familie, la scoala, cu prietenii, precum si izolarea de colectivitate
constituie o alta cauza care ii determina pe tineri sa evadeze din realitate consumand droguri.
Unii le consuma pentru a ascunde sau pentru a depasi problemele zilnice pe care le au:
divortul parintilor, abuzul sau indiferenta parintilor sau a scolii.
Trebuie sa intelegem ca utilizarea drogurilor poate rezolva doar aparent si temporar
problemele. Acestea vor continua sa existe si chiar se pot agrava. Pentru o perioada scurta,
efemera, consumatorul cunoaste „iluzia pacii, a calmului sau a fortei”.. La inceput,
majoritatea drogurilor creaza o trecatoare dispozitie de bunastare fizica, o senzatie de euforie,
o liniste sau o exaltare psihica dorite cu aviditate de indivizii care se dedau la consumul
acestora.
Mai tarziu, personalitatea consumatorului este puternic afectata; apar viziuni si tulburari
de comportament precum si erori de perceptie si de judecata pentru ca in final activitatea
practica a toxicomanului sa fie nula, viata normala, daca mai exista asa ceva, sa dispara pentru
totdeauna, carentele morale preceda decaderea intelectuală. Apare si se manifesta delincventa
prin furturi, escrocherii, santaj si uneori acte de violenta care pot merge pana la crima.

PAG. 29
 O viata dependenta de drog nu poate fi decat un mod de trai jalnic, demn de compatimit,
de aceea este important sa fim intotdeauna atenti pentru ca cei de langa noi sa nu fie nevoiti sa
apeleze la droguri; sa fie suficient sa respecte , sa discerna, sa inceapa o actiune, un proiect si
sa le finalizeze considerand ca orice problema in viata este in fond o oportunitate de a
demonstra lumii si lor insisi ca au puterea de a nu se lasa doborati de pericolele care pandesc
la fiecare colt de strada .
Tinerii trebuie sa aiba un caracter puternic, sa-si cunoasca adevarata valoare ca sa poata
sta departe de aceia care vor sa le trezeasca interesul pentru droguri
Doctorul Katalin Gaal, afirma: ”In general, tulburarile emotionale duc la abuzul de
droguri. Putem observa acest lucru la persoanele care nu au invatat sa faca fata emotilor
puternice, cum ar fi o mare bucurie, ura, razbunare, insatisfactie
Familia are un rol esential in problematica prevenirii consumului de droguri la
adolescenti, fiind cea mai in masura sa “controleze” un astfel de fenomen negativ:
Evitati ignorarea problemei si nu cadeti in plasa sintagmei “Copilului meu nu i se poate
intampla niciodata asa ceva!”. Interveniti ori de cate ori considerati ca este nevoie, deoarece
problemele nu vor disparea de la sine, ci se vor agrava, mai ales daca va confruntati cu dificila
problema a consumului de droguri. A nu interveni la timp inseamna, de cele mai multe ori, a
rata definitiv rezolvarea situatiei, cu consecinte dramatice pentru toata viata.
Lipsa de supraveghere a copilului este daunatoare, chiar daca apreciati ca “se descurca
el “ sau “nu mai am timp pentru copil, serviciul imi ocupa toata ziua”. Educati copilul sa-si
organizeze programul zilnic de studiu, de petrecere a timpului liber si de odihna, exercitand in
acelasi timp o supraveghere discreta si nu una de tip politienesc. Cu abilitate si mult tact,
apreciati si incurajati realizarile copilului si orientati-l spre un mod de viata ordonat si sanatos.
Evitati increderea “oarba” in copilul dumneavoastra si supraevaluarea stilului educativ
pe care l-ati ales. Aprecieri de genul “E suficient de mare ca sa se descurce singur”, “ Suntem
o familie model si este prea educat pentru …” sau “La noi in familie nu a vazut asa ceva” au o
doza mare de relativitate!
Consilierea tinerilor consumatori de droguri isi propune reabilitarea si reintegrarea,
datorita stigmatizarii de parinti, de societate, in genere si a pericolelor la care se expun.
Fenomen real si inspaimantator in amploarea sa la varsta adolescentei, etapa de viata
vulnerabila plina de curiozitati si tentatii, in cazul tinerilor consumatori, fiinte fragile ca
structura psihica peste care se supraadauga factori diversi conjuncturali au nevoie de toleranta,
de intercomunicare si de multa incredere din partea parintilor incat sa coopereze pentru decizii
pozitive in ceea ce ii priveste.

PAG. 30
 Parintii, oricum ar fi ei „buni” sau „rai” , au rol deosebit in dezvoltarea psihica a vietii
copiilor lor. De aceea, in cadrul sedintelor de consiliere ei trebuie sa deprinda cunostinte,
informatii, abilitati de conduita moderne eficiente si mai ales necesare pentru a-l intelege pe
adolescentul consumator de substante ilicite, pentru prevenirea consumului de droguri .
Preventia consumului de droguri este un proces complex la care trebuie sa participe
intreaga societate, familia, scoala, organizatiile guvernamentale si cele neguvernamentale.
Adolescentii sunt din ce in ce mai expusi consumului de droguri, de aceea au nevoie de
informatii corecte despre droguri si de formare a unor atitudini adecvate fata de consumul de
droguri. Scolii ii revine astfel un rol esential in activitatea de preventie, avand ca obiectiv
formarea de elevi care pot lua decizii responsabile si sanatoase.
INFORMAŢII GENERALE:
Procesul de prevenire a consumului de droguri sa incepe cat mai devreme, oferindu-le
tinerilor informatii la intervale regulate de timp;
Este mai bine ca tinerii sa invete despre droguri de la parintii si profesorii lor decat de la
prietenii lor;
Este obligatoriu sa le spunem tot adevarul. Camarazii le vorbesc numai despre partea
buna a drogurilor, iar parintii le vorbesc, de obicei, despre partea rea, speriindu-i, pentru a-i
tine departe de acest viciu.
Scop: Oferirea de sprijin specializat familiei cu tineri consumatori de droguri;
informarea si instruirea lor, intarirea legaturilor familiale si clarificarea pozitiei familiei fata
de consumul de droguri pentru reabilitatea si monitorizarea tanarului.
Obiective:
- consilierea familiilor cu tineri consumatori de droguri;
- imbunatarirea relatiilor dintre parinti si tanarul consumator de droguri;
- informarea parintilor cu privire la tipurile de droguri existente si pericolele la care se
expune consumatorul;
- incurajarea si indrumarea consumatorilor de droguri sa solicite serviciile de ajutor
specializat;
- dezvoltarea unor atitudini si modalitati pentru parinti pentru a putea oferi suportul
necesar tinerilor in procesul de recuparare;
- dezvoltarea de activitati extrascolare alternative in colaborare cu institutiile abilitate.
- includerea tinerilor consumatori in activitati extracurriculare, monitorizarea si
sustinerea lor in procesul de recuperare.
Rezultate asteptate:

PAG. 31
 - asigurarea informatiilor necesare si facilitarea accesului familiei si tinerilor
consumatori la sistemul de asistenta medicala, psihologica si sociala in scopul reabilitarii
tinerilor.
- determinarea parintilor sa se implice activ in procesul de reabilitare a tanarului
consumator;
- facilitarea accesului consumatorilor de droguri la serviciile oferite de institutiile
specializate;
- informarea membrilor familiei despre modalitatile eficiente de tratament in familie;
- stabilirea unor metode adecvate pentru a ajuta persoana dependenta in perioada
abstinentei;
- reintegrarea persoanei dependente in cadrul familiei si a comunitatii;
- reducerea conflictelor din cadrul familiei;
- diminuarea efectelor negative ale consumului de droguri asupra membrilor familiei;
- reducerea izolarii in care traieste familia respectiva.
Grupul tinta: - 3 familii - 4 parinti, 3 tinerii consumatori si 2 frati ai acestora.
Beneficiari:
- institutia scolara;
- familia;
- comunitatea locala.
Resurse necesare programului la nivelul de scoala:
- spatiu adecvat;
- metode si tehnici;
- materialele consumabile;
- resurse umane:
- grupul tinta;
- consilierul scolar;
- medicul.
Desfasurarea programului: Intalnirile de grup cu familiile implicate s-au stabilit a se
desfasura o data la doua saptamani (7 sedinte de grup), intalnirile de grup cu membrii familiei
s-au stabilit o data la doua saptamani (7 sedinte cu familia), sedintele de consiliere individuala
s-au stabilit de comun acord cu participantii (3 sedinte individuale fiecare).
Membrii grupului sunt rugati:
- sa participe la discutii;
- sa intrebe cand nu a inteles ceva;

PAG. 32
 - sa spuna ce gandeste;
- impartaseasca experienta lui altuia;
- sa se respecte confidentialitatea a ceea ce se intampla in cadrul sedintelor;
- sa nu intrerupa;
- sa fie deschis;
- sa asculte ce spun alte persoane;
- sa aiba rabdare;
- sa aprecieze punctele de vedere ale altora.
ETAPA 1
- stabilirea de relatii si oferirea de suport reciproc
- clarificarea problemei de catre fiecare participant al grupului;
- stabilirea unei relatii terapeutice caracterizate prin empatie, congruenta si acceptare
neconditionata;
- crearea unui sentiment de comuniune care sa ajute la elucidarea trebuintelor, optiunilor
si dorintelor.
- motivarea participantilor pentru a-si asuma un rol activ in procesul de reabilitare;
- informarea parintilor cu privire la tipurile de droguri existente si pericolele la care se
expune consumatorul;
Sedinta 1si 2: - intalnire de grup cu familiile
Durata: 2 ore.
Tema: „Ce stim si ce nu stim despre droguri” - stabilirea de relatii interpersonale si
intercunoastere
Vizionarea unui film ce cuprinde interviuri cu persoane care consuma droguri din care
se desprind efectele nocive ale consumului de droguri: deteriorarea sanatatii, abandon
profesional( scolar), pericol social, destramarea familiei etc;
Obiective etapei I:
- sa comunice celorlalti informatii despre propria-i persoana;
- stabilirea modului de reactie al familiei fata de tanarul consumator de droguri;
- informarea partilor implicate asupra planului de consiliere, scopului si obiectivelor;
- stimularea capacitatilor de comunicare, relationare, interrelationare;
- stabilirea de relatii interpersonale caracterizate prin empatie si acceptare
neconditionata.
Metode si tehnici - exercitii de cunoastere pentru spargerea ghetii, exercitii de
cunoastere si interrelationare, interviul motivational, observatia, conversatia, „Surpriza”,

PAG. 33
explicatia, comunicarea empatica, interviul circular, colaborare, comunicarea asertiva,
chestionarele de culegere de date la inceputul programului.
Sedinta 1
La inceputul sedintei participanti au fost asezati in cerc, fiecare fiind invitat sa se
prezinte si sa spuna trei lucruri pozitive despre el, urmarindu-se astfel sa se creeze o atmosfera
pozitiva de grup care sa-i determine sa se implice mult mai usor in dialog cu ceilalti.
Pe parcursul sedintei de grup cu s-a avut in vedere initierea de relatii de comunicare
deschise intre participanti determinandu-i sa-si descopere competentele si dificultatile cu care
se confrunta fiecare familia care are un tanar consumator de droguri, mentionandu-li-se
caracterul confidential al acestui procesului de consiliere. S-a urmarit familializarea lor cu
procesul de consiliere si informarea cu privire la strategiile de consiliere, li s-a prezentat
planul de consiliere, programarea intalnirilor si durata acestora, modalitatile de realizare a
obiectivelor, crearea unui mediu favorabil de deschidera la dialog a tuturor familiilor
participante.
Sedinta 2
La a doua sedinta de grup participantilor li s-au explicat regulile pentru realizarea
jocului „Surpriza”, materialele folosite fiind o cutie cu oglinda in interior.
Participantii au fost asezati in cerc, iar in mijlocul cercului s-a pus o cutie in care li s-a
spus ca se afla un lucru deosebit (o surpriza), fiecare a fost invitat sa vada acel lucru secret
astfel incat, fiecare si-a vazut propria reflexie in oglinda asezata in cutie, acesta nu trebuia sa
spuna ce a vazut decat dupa ce au vazut si toti ceilalti participanti. Dupa ce toti participantii
au vazut “surpriza” fiecare a fost rugat sa spuna si grupului ceea a vazut. S-a insistat pe
trasaturile fizice, accentuandu-se deosebirile dintre persoane, dar s-a pus accentul si pe
emotiile pe care le-au trait in momentul dezvaluirii secretului, surprinzand in acelasi timp
comportamentul non-verbal al fiecarui participant la vederea propriei reflexii.
Prin acest joc s-a urmarit modul in care se percepe fiecare, s-a observat reactia
fiecaruia la vederea propiei reflexii, ce apreciaza si ce nu in ceea ce-i priveste, participantii au
constientizat cat de importante sunt parerile proprii si modul in care acestea sunt transmise
celorlalti, parerea care o au despre propria persoana, valoarea propriilor sentimente si
importanta increderii in sine, au inteles ca modul in care se percep si transmit acest lucru
celorlalti are un impact puternic in stabilirea relatiilor.
S-a avut in vedere abordarea si dezvoltarea unei ipoteze despre aspectelor negative in
ce priveste consumul de droguri si ce presupune acest lucru, astfel, fiecare participant a avut
posibilitatea sa prezinte modul in care a descoperit ca tanarul consuma droguri si impactul pe

PAG. 34
care l-a avut acest lucru la nivelul familiei. De asemenea, li s-a explicat cat de util este ca
membrii familiei sa cunoasca implicatiile consumului de droguri sa invete sa-si ajute copilul
si sa-l fereasca pe acesta de eventualele recidive. Parintii au recunoscut ca au nevoie de suport
pentru a putea face fata situatiei de criza, aceste sedinte dandu-le posibilitatea sa aprofundeze
problemele cu care se confrunta si sa isi insuseasca o serie de abilitati pentru a sustine tanarul
in procesul de reabilitare.
Pusi intr-o asemenea situatie parintii se simt nepregatiti, multi dintre ei dovedind lipsa
de informare si atentie acordata tanarului si nevoilor sale. Au prezentat temerile lor legate de
extinderea consumului de droguri tari si au admis faptului ca in asemenea situatii familia este
factorul primordial in reabilitatea tanarului, intelegand ca pentru reabilitatea consunatorului
este nevoie ca acesta sa fie ajutat si motivat, ca trebuie sa fie invatat sa inlocuiasca consumul
de droguri cu alte activitati constructive si benefice si trebuie sa fie invatat cum sa faca fata
eficient problemelor de viata.
Atitudinea familiei in cazul tanarului consumator de droguri:
- negarea – refuzul de a crede ca cineva din familie consuma droguri;
- sentimentul de culpabilitate - acestia considera ca nu au avut suficient timp pentru
tanar nu au fost atenti la nevoile lui si din aceasta cauza a ajuns sa consume droguri;
- rusinea - membrii familiei nu vor sa recunoasca ca cineva din familia lor are o astfel de
problema, deoarece le este teama de reactia celor din jur;
- izolarea – retragerea din grupurile pe care le frecventau pentru a evita sa dea
explicatii.
Consilierea familiei
Sedinta 1 si 2 - 2 sedinte de 1ora cu fiecare familie
Pe parcursul sedintelor cu familia din aceasta etapa s-a avut in vedere familializarea lor
cu ceea ce presupune consilierea familiei, prin terapia centrata pe obiect si solutii, s-a avut
urmarit identificarea asteptarilor pe care le au participantii cu privire la aceste intalniri,
cresterea gradului de informare, implicare, constientizare si motivare a acestora de a se
implica activin procesul de reabilitare am tanaruluipentru a putea gasi cele mai bune solutii in
procesul de consiliere. Fiecare familie si-a exprimat parerile, s-a discutat despre cum ar putea
fi implicati membrii familiei in problema, obtinerea unor informatii importante legate de
solutiile incercate, de cele care n-au reusit, centrarea pe punctele tari ale familiei, explorarea
proceselor de interactiune familiala.
S-a urmarit identificarea la nivelul familiei a modului de raportare al acestora fata de
situatia existenta; realizarea unei imagini de ansamblu asupra situatiei de viata a familiei

PAG. 35
precum si nevoile prioritare ale adolescentului; modul si momentul in care au descoperit ca
tanarul consuma droguri; schimbarile determinate de aceasta situatie in cadrul familiei;
atitudinea adoptata de parinte/frati fata de tanarul consumator; sensibilizarea si
responsabilizarea familiei privind efectele nocive ale acestor substante; identificarea relatiilor
interpersonale si a climatului familial actual cu ajutorul a mai multor intrebari; a problemelor
cu care se confrunta fiecare membru; identificarea unor posibile solutii privind solutionarea
cazului; identificarea resurselor proprii si de mediu, resurse care pot contribui la atingerea
obiectivelor propuse. Fiecare familie a fost indrumata sa solicite ajutor specializat institutiilor
abilitate in acest domeniu.
Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor au fost: observatia, interviu
motivational, interviul circular, jocuri de socializare si interrelationare, “feed-beck-ul,
ascultarea activa, prescriptii comportamentale, comunicarea empatica, dezbaterea, teme
pentru familie, interviu focalizat, explicatia.
Consilierea individuala
Sedinta 1 si 2 - 2 sedinte de 1ora
Consilierea individuala a urmarit in primul rand determinare fiecarui participant sa se
implice si sa constientizeze ca in lupta cu drogul este nevoie de o vointa puternica, de rabdare
si intelegere cu cel in cauza, de o abordare caracterizata printr-o atitudine empatica si
suportiva a acestuia pentru a-l ajuta sa se implice ca sa poata depasi momentul critic. Aceste
sedinte au constat in aprofundarea problemelor cu care se confrunta fiecare la nivel
individual, evidentiindu-se temerile si neputintele lor, au prezentat propriile probleme cu o
mai mare sinceritate decat in sedintele de grup, acest lucru a facut posibila obtinerea unor date
care au ajutat la o cunoastere mai buna a situatiei cu care se confrunta acest lucru ajutand la
identificarea unor posibile solutii privind solutionarea cazului.
Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor individuale au fost: interviu
nondirectiv, genograma, observatia, conversatia, intrebari deschise, ascultarea activa,
prescriptii comportamentale, conversatia dirijata, reformularea, teme pentru acasa, studiul de
caz, dialog rational, comunicarea empatica, dezbaterea, interviu motivational, explicatia.

Etapa 2 – informare si constientizarea problemelor pentru gasirea de solutii

Scopul acestor sedinte:
- activitati de informare, formare si dezvoltare a abilitatilor parintilor pentru a oferi
suport tanarului;

PAG. 36
 - stabilirea unor metode adecvate pentru a ajuta persoana dependenta in perioada
abstinentei;
- incurajarea si indrumarea consumatorilor de droguri sa solicite serviciile de ajutor
specializat;
- dezvoltarea unor atitudini si modalitati pentru parinti pentru a putea oferi suportul
necesar tinerilor in procesul de recuparare;
- optimizarea modalitatii de raportare a parintilor la problemele tanarului;
Consiliere de grup
Sedinta 3, 4, 5 si 6: - intalnire de grup
Durata: 2 ore.
Tema: „Cuvintele conteaza!” - autocunoastere si acceptare de sine si a celorlalti.
Obiective etapei 2
- ameliorarea relatiilor dintre membri familiei si tanarul consumator;
- dezvoltarea increderii si stimei de sine;
- constientizarea resurselor personale pentru a determina cresterea stimei de sine a
participantilor;
- schimbarea motivatiei intrinseci prin explorarea si stabilirea ambivalentei
Metode si tehnici - interviul nondirectiv, acceptare neconditionata, observatia,
conversatia, interviu de grup structurat, jocuri de socializare si integrare, problematizarea,
comunicarea empatica, feed-back-ul, interviul circular, interviu motivational, modelarea
afectelor, sugestia, „Roata emotiilor exprimate”, „Comportamentele asertiv, pasiv, agresiv”,
explicatia, exercitii de invatare, brainstorming-ul, jocul de rol.
„Brainstorming-ul”
Viata este o permanenta provocare, uneori necunoscutul ne dezvaluie o fata mai putin
placuta a actelor noastre imature/inconstiente, in aceasta etapa participantilor li s-a dat sa
gaseasca solutiile optime la tema propusa „Ce trebuie schimbat in familia mea pentru a depasi
momentul de criza?”, grupul avand ca obiectiv identificarea celor mai bune solutii pentru a
ajuta tanarul dar si familia sa dobandeasca o serie de abilitati optime in procerul de reabilitare
dar si modalitati de relationare constructive intre acestia. Pe parcursul sedintei s-a avut in
vedere: ca fiecare sa inteleaga ce are de facut; sa nu devieze de la sarcina; sa nu apara
conflicte; observarea atitudinii fiecaruia fata de ceilalti; gradul de implicarea al fiecaruia;
alegerea observatorului (cel care noteaza solutiile gasite) si a specialistilor (cei care au
elaborat cele mai multe solutii). In rezolvarea sarcinii fiecare participant al grupului poate
spune orice idee cu privire la tema pusa in discutie, poate prelua ideile celorlalti si sa le

PAG. 37
dezvolte, valorificandu-le pana la capat. La sfarsit fiind prezentate o serie de idei pe care au
decis sa le puna in practica.
Astfel s-a urmarit stimularea creativitatii acestora, iar prin lucrul in echipa si implicarea
lor in rezolvarea sarcinii, constientizarea faptului ca tanarul nu se poate ajuta singur, gasirea
de modalitati de a pertece timpul liber si orientarea lui spre o serie de activitati recreative,
dezvoltandu-li-se abilitatea de a descompune situatii problematice complexe in subprobleme,
acest lucru ajutandu-i sa se poata mobiliza si in situatiile familiare de criza.
Participantii s-au implicat activ in a gasi cele mai bune si la indemana solutii,
constientizand ca este nevoie de intelegere, rabdare si perseverenta, ca nu trebuie sa cedeze
usor indiferent situatiile care intervin, ca transformarea personala presupune efort si actiuni
indreptate in directia renuntarii la anumite atitudini, valori, comportamente si adoptarea in
locul acestora, a unora noi, in acest caz, aceest lucru nu pot fi realizate fara sprijinul constant
al familiei si declansarea propriei motivatiei.
„Comportamentele asertiv, pasiv, agresiv”
Participantilor li s-a explicat ca vor face un exercitiu in cadrul caruia vor invata sa
diferentieze comportamentele pasiv, agresiv, asertiv, precum si relatiile dintre ele. Li s-a
cerut sa isi imagineze o situatie in care - „o persoana de incredere iti fura un lucru pretios” si
li s-a cerut sa isi exprime propriile reactii sau a altor persoane intr-o astfel de situatie,
notandu-se pe flipchart ce a raspuns fiecare.
Au fost prezentate succint caracteristicile comportamentelor asertiv, pasiv, agresiv,
apoi si li s-a cerut sa noteze pe fisa de lucru clasificand raspunsurile notate anterior in una din
categoriile comportamentale prezentate. Apoi au fost invitati sa prezinte in fata participantilor
clasificarile realizate si sa justifice includerea fiecarui raspuns in una dintre cele trei categorii.
Impreuna cu participantii s-au scos in evidenta caracteristicile verbale si non verbale ale celor
trei categorii apoi caracteristicile verbale si non verbale ale celor trei tipuri de comportamente,
asemanarile si deosebirile dintre ele.
Discutiile purtate au fost:
- Exista asemanari si deosebiri intre comportamentului nonverbal asertiv, agresiv, pasiv?
Daca da, care sunt acestea?
- Exista asemanari si deosebiri intre comportamentul verbal asertiv, agresiv, pasiv?
Daca da, care sunt acestea?
- Este usor de diferentiat intre cele trei tipuri de comportamente? De ce?
- Care sunt posibilele consecinte ale celor trei tipuri de comportamente?
- Care dintre aceste consecinte sunt de dorit si care nu?

PAG. 38
 In timpul sedintei s-a observat modul in care fiecare si-a exemplificat reactia, s-a urmarit
ca participantii sa invete sa clasifice reactiile la o situatie negativa in functie de cele trei
categorii comportamentale prezentate, sa invete sa isi controleze anumite comportamente, sa
gaseasca deosebirile si asemanarile intre cele trei tipuri de comportamente si sa identifice
consecintele pozitive si negative ale celor trei tipuri de comportament.
„Roata emotiilor exprimate” – se realizeaza dintr-un carton o roata (disc) impartita in 6
parti egale pe care sunt desenate cele sase emotii de baza (imagini cu fete): mania, dezgustul,
tristetea, bucuria, teama si surpriza.
S-a discutat despre emotiile lor in ordinea in care s-a oprit indicatorul rotii, (pentru a nu
discta aceeasi emotie, s-a invartit din nou roata), fiecare a fost rugat sa identifice si explice
emotia si de asemenea sa descrie un moment din viata sa in care a simtit acel sentiment.
participantii si-au exprimat opiniile, in ce situatii isi manifesta anumite sentimente expuse pe
disc si fata de ce persoane au aceste sentimente.
S-a distribuit apoi cate o punga mica de hartie si 5 fasii de hartie fiecarui, li s-a spus ca
uneori avem anumite sentimente in unele situatii pe care nu le putem spune nimanui, ca le
ascundem la fel cum ascundem ceva intr-o punga de hartie si nu lasam pe nimeni sa vada ce
este in ea. Fiecare s-a gandit la o situatie in care a procedat asa, au desenat emotia pe o fasie
de hartie si au introdus-o in punga. Astfel au avut posibilitatea sa dea exemple de emotii pe
care au avut tendinta sa le tina pentru ei si exemple de emotii pe care le pot impartasi si
celorlalti. Au constientizat astfel importanta emotiilor celorlalti si faptul ca ele trebuiesc
respectate.
Pe parcursul sedintelor de grup s-a urmarit ca fiecare sa inteleaga si sa faca diferenta
intre anumite tipuri de comportamente si emotii, ca adeseori se pot evita acele emotii si
comportamente care nu ne fac bine, ca ca prin utilizarea dialogului cu sine poate anticipa si
detine controlul emotional si comportamental, ca emotiile si comportamentele negative atrag
in general acelasi gen de reactie din partea celorlalti si in acest caz este indicata o atitudine
emotionala si comportamentala pozitiva; constientizarea propriilor lor valori si a resurselor
personale pentru a determina cresterea stimei de sine, adoptarea unei atitudini pozitive fata de
sine si fata de ceilalti.
Consilierea familiei
Sedinta 3, 4 si 5 - 3 sedinte de 1ora cu fiecare familie
Pe parcursul acestor sedinte au fost vizionate o serie de materiale prezentand o istorie a
drogurilor, o serie de marturii cutremuratoare ale unor fosti consumatori de stupefiante despre
consecintele dependentei de "moarte alba" si opiniile unor specialisti. Aceste prezentari au

PAG. 39
avut efectul asteptat, avand in vedere ca tinerii de astazi sunt mult mai sensibili la prezentarea
materialelor video, imaginea avand un rol esential in perceperea corecta a mesajului. La
randul lor, parintii au beneficiat de informare privind fenomenul dependentei de droguri si de
consiliere in vederea depasirii unor atitudini de disperare, negare a problemei, rejectie a
adolescentului toxicodependent, fiind indrumati in adoptarea unei atitudini constructive, utila
in procesul de recuperare a acestuia.
„Cercurile sinelui”
Participantilor li s-a explicat ca activitatea va fi centrata pe problema identitatii, apoi li
s-a cerut sa se descrie prin identificarea a trei cuvinte sau fraze pentru fiecare dintre
categoriile foii de lucru. O data ce a completat cercurile, acesta sa impartaseasca exemplele
unui coleg. Identitatea unei persoane include mai multe aspecte diferite: fizice, intelectuale,
spirituale, emotionale si sociale.
S-a discutat conceptul „Imagine de sine” urmarind modul in care fiecare isi percepe
propriile caracteristici fizice, cognitive, emotionale, sociale si spirituale.
S-a discutat componentele „Eului actual” fiecare prezentand:
Eul fizic (ce crede despre corpul sau);
Eul cognitiv (ce crede despre modul in care gandeste, memoreaza, etc);
Eul emotional (ce crede despre emotiile si sentimente sale);
Eul social (cum crede ca il percep ceilalti);
Eul spiritual (ce crede ca e important si reprezinta o valoare pentru el).
Intrebarile referitoare la continut au fost:
- Cat de dificil a fost sa gasiti cuvinte sau fraze pentru a va descrie?
- Exista vreo relatie intre aceste categorii?
- Daca ati incerca sa descrieti cuiva cum sunteti, in ce fel ati face-o?
- Ce ati vrea sa schimbati, daca ati putea?
Astfel au fost ajutati sa isi cunoasca mai bine propria identitate, toate aceste aspecte care
compun identitatea unei persoane, ca fiecare individ e unic si chiar daca ei se simt mai slabi
sau mai puternici intr-un anumit domeniu, nu inseamna ca sunt la fel in totate.
Consilierea familiei in aceasta etapa a oferit participantilor informatii necesare de
indrumarea si spijinul familiei sa ceara ajutor specializat, sa constientizeze ca trebuie sa
formeze o echipa cu un scop comun in care fiecare trebuie sa dea dovada de implicare;
diminuarea starii de frustrare, iritare, ingrijorare, durere, vina, rusine, neajutorare a familiei;
identificarea aspectele fizice, intelectuale, spirituale, emotionale si sociale ale sinelui;
intelegerea propriilor emotii si invatarea unor strategii de autocontrol pentru a intari relatiile

PAG. 40
dintre membri familiei determinand ameliora climatul familial ca ei sa faca fata cat mai bine
situatiei; insusirea unor modalitati eficiente de a identifica si gestiona resursele personale, sa
clarifice valorile care sunt implicate intr-o situatie sociala si sa invete strategii de adaptare;
formarea de deprinderi de invatare si dezvoltare personala si dezvoltarea unor aptitudini si
abilitati personale.
Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de consilierea a familiei: interviu
nondirectiv, observatia, teme pentru acasa, conversatia, dezbaterea, feed-back-ul, intarirea
comportamentului dezirabil, „cercurile sinelui” comunicarea asertiva, dialog rational,
prescriptii comportamentale, ascultarea activa, comunicarea empatica, interviu motivational,
explicatia.
Consiliere individuala
Sedinta 3, 4 si 5 - 3 sedinte de 1ora
Consilierea individuala a tinerilor consumarori in aceasta etapa prin terapia centrata pe
persoana a avut in vedere observarea schimbarilor aparute pe parcursul intalnirilor, s-a urmarit
identificarea conflictelor interioare; consolidarea si cresterea stimei de sine, intarirea vointei si
motivarea acestuia; dezvoltarea atitudinii pozitive fata de sine si fata de ceilalti; dezvoltarea
abilitatilor de interrelationare cu cei din jur; deprinderea abilitatilor de a face fata situatiilor
care implica un risc de recadere; schimbarea motivatiei intrinseci prin explorarea si stabilirea
ambivalentei.
„Tehnica scaunului gol”
Una dintre cele mai cunoscute modalitati ale jocului de rol este „tehnica scaunului gol”.
Acesta se foloseste de exemplu in cazul unei relatii tensionate intre elev si unul dintre parintii
sai. Se aseaza elevul in fata unui scaun gol si este stimulat sa isi imagineze ca in acest scaun
se afla tatal sau mama sa cu care este in conflict. Elevul este incurajat sa transmita acestui
personaj intregul mesaj pe care nu l-a putut manifesta in relatia sa reala cu acesta. In acest fel
se realizeaza un efect de exteriorizare, constientizare si clarificare a conflictului respectiv.
Jocul de rol poate continua si cu schimbarea locului subiectului educational. El este indemnat
sa se aseze in scaunul gol, in locul parintelui „incriminat” si sa se manifeste „ca si cum” ar fi
acesta. Prin acest exercitiu de schimbare a locului, se antreneaza empatia elevului, capacitatea
sa de „a vedea” problema si din punctul de vedere al parintilor.
In acest fel problema se calibreaza, isi dobandeste dimensiune reala, putandu-se ajunge
la descoperirea solutiei si la rezolvarea ei.

PAG. 41
 Exercitiul se poate realiza numai in relatie cu profesorul – consilier sau in cadrul unui
grup de elevi care au aceleasi probleme. Ei pot oferi la randul lor solutii pentru scenariul
respectiv sau chiar pentru „ rezolvarea” problemei care este obiectul consilierii. 1
Astfel fiecare tanar a avut posibilitatea sa se angajeze intr-un joc de rol, comunicand cu
sine pe diverse teme generatoare de conflict intre imaginea de sine ideala si imaginea de sine
reala, dand posibilitatea unei mai bune cunoasteri a celor doua parti aflate in conflict, avand
posibilitatea sa isi dezvolte in timpul acestei comunicari o strategie de rezolvare a acestui
conflict, de unificare a polaritatilor.
Pe parcursul sedintelor de pana acum s-a constatat ca acestea i-a ajutat pe tineri sa-si
redirectioneze pozitiv modul de a gandi; sa fie constienti de valorile lor imbunatatindu-si
stima de sine care a ajutat la intareirea vointei, au invatat sa faca diferenta intre dorinte si
nevoi; care sunt efectele unui mod irational de a gandii, sa constientizeze consecintele unei
gandiri absolutiste sau a unui comportament relativ la propriile interese.
La sfarsitul acestei etape s-a avut in vedere monitorizarea si auto-monitorizarea
schimbarilor aparute pe parcursul sedintelor, re-evaluarea scopurilor pentru a se observa
modificarile aparute intre timp. Tinandu-se cont de particularitatile fiecaruia, s-au folosit o
serie de metode activ participative si abordarea unor aspecte ale problemei lor. S-a urmarit
mentinerea schimbarilor pozitive aparute si modificarea factorilor care au declansat sau au
mentinut problemele prin stilul cognitiv sau modul de relationare.
Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de consiliere individuala: interviu
nondirectiv, observatia, teme pentru acasa, conversatia, feed-back-ul, intarirea
comportamentului dezirabil, “tehnica scaunului gol” comunicarea asertiva, conversatia
euristica dirijata, prescriptii comportamentale, ascultarea activa, comunicarea empatica,
dezbaterea, interviu focalizat, explicatia.
Etapa 3 - evaluarea eficacitatii interventiei;
Sedinta 7 - intalnire de grup cu familiile si tinerii consumatori
Durata: 2 ore.
Tema: „Dincolo de cuvinte!”
Obiective :
- determinarea participantilor de a solicita suportul necesar institutiilor specializate;
- analiza finala;
- impresiile subiectilor;
- feedback participantilor.

PAG. 42
 Metode si tehnici: - exercitii de interevaluare, feed-back-ul, focus-grup, jocuri de
socializare, observatia, dezbaterea, interviu focalizat, explicatia, interviul circular, inter-
evaluare si autoevaluare, conversatia, chestionarul, scala de notare.
Pe parcursul acestei sedinte s-a discutat despre modul in care ei pot solicita ajutor de
specialitate pentru a sustine tanarul, familia constientizand ca acest lucru presupune o
abordare mult mai profunda, ca este nevoie de intelegere, rabdare si perseverenta si ajutor
specializat, ca nu trebuie sa se descurajeze indiferent de dificultatile care intervin. Intalnirea a
avut o profunda incarcatura emotionala, iar parintii s-au sustinut reciproc cu sfaturi. Impreuna
cu participantii s-a facut o analiza a intregului proces de consiliere, a schimbarilor aparute la
nivel individual dar si in mediul familial.
Discutiile purtate cu participantii au fost:
- Ce au insemnat pentru tine aceste sedinte ? Dar pentru familia ta?
- Care sunt dorintele tale acum?
- Care crezi ca sunt dorintele familiei?
- Ce a adus nou in viata copilului tau aceste intalniri?
In ce masura au fost dezbatute problemelor cu care se confrunta familia care are un tanar
consumator?
Aceste intalniri de grup au avut un impact pozitiv atat in viata personala a fiecarui
participant cat si la nivelul grupului, intalnirile s-au dovedit a fi o ocazie de autocunoastere si
de formulare de probleme, in care fiecare participant s-a bucurat de relatiile stabilite cu
ceilalti, remarcand mediul favorabil, deschis, tolerant, climatul de incredere care au
determinat ca schimbul de experienta si impartasirea personala sa decurga intr-un mod cat mai
natural. Inca de la prima sedinta s-a remarcat siguranta pe care o ofera grupul, fiecare
participant simtindu-se securizat, valorizat.
La finalul sedintei participantilor li s-a administrat un chestionar de evaluare prin care s-
a urmarit obtinerea informatiilor legate de impactul si gradul de eficacitate pe care l-au avut
intalnirile de grup, a faptului ca au lucrat impreuna si schimbului de experienta realizat.
Consilierea familiei
Sedinta 6 si 7 - 2 sedinta de 1 ora
Consilierea a avut in vedere stabilirea gradului de eficacitate al intregului proces de
consiliere la nivel membrilor familiei si totodata, extrapolarea si generalizarea noilor achizitii
dobandite pe timpul consilierii astfel incat acestea sa faciliteze comunicarea intre membrii
familiei, modul de relationare si raportare la situatie.

PAG. 43
 De asemenea pe parcursul sedintelor membrii familiei si-au insusit modalitati optime de
relationare, au avut posibilitatea astfel sa isi exprime dorintele, nevoile si sa clarifice o serie
de neintelegeri datorate lipsei de comunicare. Atat pe plan personal ca si in relatiile tanar -
familie s-au evidentiat schimbari pozitive, fiecare implicandu-se activ pe tot parcursul
procesului de consiliere, suportul si informatiile oferite schimband in mare parte modul de
relationare si atitudinea adoptata fata de tanar.
Prin aceste sedinte si datorita suportului familiei i s-a oferit tanarului posibilitatea sa se
faca inteles, sa i se acode atentia de care are nevoie sa isi faca cunoscute trairile si conflictele
interioare care l-au determinat sa consume droguri. Responsabilizarea si implicarea familiei
fiind una din prioritatile procesului de consiliere, tanarul consumator are nevoie de suportul
familiei in lupta lui cu tentatia.
Metodele si tehnicile folosite in cadrul sedintelor cu familia au fost: interviu nondirectiv,
discutia, ascultarea activa,teme pentru acasa, comunicare empatica, intarirea
comportamentului dizerabil, conversatia, dezbaterea, explicatia, interviu circular, prescriptii
comportamentale, interviu focalizat.
Consilierea individuala
Sedinta 6 individual - 1 sedinta de 1ora
In aceasta ultima etapa s-a avut in vedere stabilirea gradului de eficacitate al intregului
proces de consiliere la nivel individual si totodata, extrapolarea si generalizarea noilor
achizitii, a experientelor acumulate, astfel incat aceste noi cunostinte sa ii ajute pe participanti
la analiza si intelegerea altor situatii si totodata la gasirea de solutii eficiente. Au fost aplicate
o serie de chestionare din care sa se poata determina gradul de eficacitate al interventiilor,
schimbarile aparute si propunerile participantilor cu privire la astfel de intalniri. La sfarsitul
sedintei s-au stabilit o serie de intalniri la o perioada de timp, pentru a se putea urmari
evolutia lor si dupa incheierea programului.
In urma derularii programului
Pe parcursul sedintelor tinerii consumatori s-au implicat activ, faptul ca au cunoscut la
randul lor si alte persoane care duc aceeasi lupta cu tentatia drogurilor, care vor sa isi recapete
demnitatea si respectul de sine si recunosc ca viata este mai pretioasa decat orice, i-a facut sa
constientizeze ca prin vointa si perseverenta pot reusi.
Parinti au inteles ca este nevoie de ajutorul lor, ca trebuie sa lupte impreuna cu el, sa
comunice deschis cu acesta, sa adopte o atitudine pozitiva fata de el, ca este foarte important
mentinerea unui climat familial favorabil in dezvoltarea si consolidarea imaginii de sine ce
vor determina schimbari pozitive pe plan emotional, comportamental si social.

PAG. 44
Concluzii si recomandari :
In urma derulari procesului de consiliere s-a identificat o serie de aspecte pozitive dar si
probleme asupra carora se va interveni. Planul de consiliere a permis stabilirea unor relatii in
grup prin facilitarea interrelationarii intre familie si tanarul consumator de stupefiante, crearea
unui mediu favorabil de deschider la dialog a tuturor familiilor participante.
La nivelul familiei s-a putut observa schimbarea comportamentelor inderizabile,
formarea unei atitudini emaptice fata tanarul consumator. La nivelul familiei s-au diminuat
starile de frustrare, vina, rusine, fata de problematica cauzata la nivelul familiei de catre
tanarul consumator.
Participantii si-au imbunatatit relatiile familiale si sociale, ca urmare a consilierii
familiei si a altor persoane de suport in ceea ce priveste problematica consumului de drog si a
atitudinii optime pentru sprijinirea tanarului. La randul lor, parintii au beneficiat de informare
privind fenomenul dependentei de droguri si de consiliere in vederea depasirii unor atitudini
de disperare, negare a problemei, fiind indrumati in adoptarea unei atitudini constructive,
utila in procesul de recuperare a acestuia.
Printre cele mai eficiente masuri pentru a preveni si stopa consumul de stupefiante sunt
in opinia participantilorsunt: o mai buna comunicare intre adolescenti si parinti, existenta unor
psihologi scolari cu care sa poata discuta, organizarea mai multor activitati pentru petrecerea
timpului liber.
Datorita complexitatii fenomenului este nevoie de o abordare sistemica si integrata a
politicilor de prevenire a consumului de droguri, iar promovarea stabilirii pe termen lung a
factorilor de protectie trebuie sa contina masuri pentru cresterea disponibilitatii unui mediu
social de suport:
- imbunatatirea suportului familial - a relatiilor dintre adolescenti si parinti ;
- mentinerea unor valori prosociale din partea grupului de egali dar si aprecierea
pozitiva a grupului de catre parinti sau tutori;
- cresterea integrarii scolare:
- strategii de reducere a abandonului scolar;
- consolidarea unei legaturi afective pozitive cu scoala si/sau cu profesorii si colegii si
centrarea procesului educational pe formarea de abilitati cu rol de factori de protectie in
consumul de droguri;
- servicii ambulatorii profesioniste de consiliere si psihoterapie pentru depistarea si
oferirea de ajutor celor carora le este dificil sa solicite ajutor atunci cand au nevoie, precum si

PAG. 45
mediatizarea centrelor de dezintoxicare si reabilitare unde tinerii care consuma droguri pot
cere ajutor;
- asigurarea de spatii de recreere si petrecere a timpului liber pentru tineri, cresterea
implicarii adolescentilor in activitati extrascolare, de timp liber, menite sa promoveze un stil
de viata sanatos: (manifestari artistice, tehnice si sportive);
- campanii nationale media de informare si sensibilizare populatiei la risc in legatura cu
riscurile pe termen scurt, mediu si lung ale uzului, abuzului si dependentei de droguri
indiferent de tipul acestora: tutun, alcool sau droguri ilicite.

Plan de consiliere
- Scopul consilierii familiilor persoanelor dependente este de a ajuta familia sa inteleaga
cauzele care au generat consumul de droguri. Prin consiliere, familia este ajutata sa
depaseasca momentul de criza. Momentul de criza reprezintă situatia in care individul si-a
epuizat resursele adaptative si poate angaja comportamente cu efecte negative, ireversibile,
atat asupra sa, cat si a mediului sau de viata (Georgescu M., 2006).
- Obiectivul general: imbunatatirea conditiilor toxicomanului prin renuntarea la droguri
si integrarea lui sociala prin reorientarea si consilierea psihologica.
- Obiectivul consilierii familiale il reprezintă reducerea factorilor de risc si cresterea
factorilor de protectie in mediul familial prin imbunatatirea abilitatilor educative ale
parintilor, intarirea legaturilor familiale si clarificarea pozitiei familiei fata de consumul de
droguri, pentru prevenirea abuzului de droguri.
- Perioada de desfasurare a interventiei: 3-6 luni;
- Motivatia intervenţtei: impactul drogurilor asupra persoanei in cauza si a familiei.

Strategii de
Planificare
Stabilirea obiectivelor rezolvare a
a activitatilor
problemelor

- stabilirea modului de reactie al familiei la consumul

- discutii cu
de drog
membrii - Discutia logica
- informarea (membrilor) familiei asupra procesului
familiei
schimbarii
- stabilirea datei
- Ventilatia
- evaluarea psihologica si locului pentru
- Confruntarea
interviu

- informarea (membrilor) familiei pentru intelegerea - discutii cu - Discutia logica

efectelor consumului de droguri membrii - Reformularea
- informarea (membrilor) familiei despre modalitatile familiei - Asigurarea

PAG. 46
 eficiente de tratament in familie
- discutarea adevaratelor probleme si asteptari din
partea tuturor membrilor familiei
- limitarea efectelor negative ale consumului de droguri
asupra membrilor familiei
- stabilirea unor metode adecvate pentru a ajuta
persoana dependenta in perioada abstinentei
- reducerea conflictelor din cadrul familiei
- reintegrarea persoanei dependente in cadrul familiei si
a comunitatii
- reducerea izolarii in care traiste familia respectiva
- ajutarea (membrilor) familiei sa inteleaga
cauzele care au generat consumul de droguri
- ajutarea (membrilor) familiei sa depaseasca
momentul de criza
- reducerea factorilor de risc în mediul familial
- cresterea factorilor de protectie în mediul - discutii cu - Discutia logica
familial membrii - Reformularea
- imbunatatirea abilitatilor educative ale parintilor familiei - Asigurarea
- intarirea legaturilor familiale
- clarificarea pozitiei familiei fata de consumul de
droguri
- prevenirea abuzului de droguri/ recaderilor

Bibliografie
Cristina Denisa Stoica „Relatii-capcana in familia toxicomanului, Ed. Sper, Bucuresti,
2002.
Dumnitru Al. Ion, „Consiliere Psihopedagogica”, Ed. Polirom, Iasi, 2008.
Mitrofan Iolanda (coordonator), „Terapia toxicomanului – posibilitati si limite”
Ed.S.P.E.R., Bucuresti, 2003.
Dumitru-Tiron Elena, „Consiliere Educationala”, Ed. Institutul European, Iasi, 2005.
Conf. univ. dr. Tatu Cornelia, „Consilierea familiei si terapii de familie – note de curs
masterat”, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Psihologie si Pedagogie Brasov, 2009.
Zivari Mirela, Ruxandra Rascanu, „Psihologie si psihopatologie in dependenta de drog”
Ed. Ars Docendi, Bucuresti , 2002 .

PAG. 47